Rolul jocurilor de mișcare asupra dezvoltării copiilor cu

Nevoi speciale în ciclul primar

https://doi.org/10.36836/UAIC/FEFS/10.21
Constantin Iuliana-Luminiţaa*
, Chirazi Marinb
aUniversitatea de Stat de Educație Fizică și Sport, Chișinău, Republica Moldova
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Educație Fizică și
Sport, 700554, România

Abstract
Scopul acestei cercetări este de a evidenția rolul jocurilor de mișcare asupra
dezvoltării și integrării sociale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale din ciclul
primar, studiind tematica în literatură. Conform statistici în domeniu în ultimii ani,
s-a înregistrat o creștere a numărului de copii cu nevoi speciale în școlile obișnuite.
Astfel, copiii care în urmă cu câțiva ani ar fi fost incluși într-o școală specială, au
astăzi dotări la o școală obișnuită, alături cu copii cu dezvoltare tipică și au un
curriculum similar de urmat [7]. Acesta este motivul pentru care jocurile de
mișcare sunt o metodă, o oportunitate importantă de a integra copiii cu cerințe
speciale într-un colectiv, deoarece prin ei copiii cooperează (lucrând în grupuri sau
perechi) să-și facă prieteni noi, să nu se mai simtă respins, comunicarea devine mai
ușoară, colaborează pentru atingeți scopul jocului, sprijiniți-vă reciproc, deveniți
mai responsabili respectând regulile jocului și acceptați fiecare altele cum sunt.
Jocul dezvoltă capacitatea de a se adapta cu ușurință la situații noi, crește
capacitatea de efort, îi învață pe copii să fie atent și le dezvoltă încrederea. Datorită
faptului că jocurile de mișcare se desfășoară mai mult în grup, acestea oferă
socializare, dar acestea trebuie adaptate în funcție de deficiența copilului.
Concluzie: Am descoperit că jocurile de mișcare sunt un modalitate eficientă de
integrare a copiilor cu nevoi educaționale speciale într-un colectiv, deoarece prin ei
copiii fac noi prietenii mai ușor, sunt acceptați în colectivitate, comunicarea devine
mai ușoară, se susțin și se înțeleg și cei mai mulți important acceptate așa cum
sunt. Prin joc copiii se simt liberi să acționeze.
Cuvinte cheie: socializare, jocuri de mișcare, dezvoltare, integrare, copil,
deficiențe, mișcare
1. Introducere
În sistemul nostru de educație fizică și sport, școala este concepută pentru a
contribui la realizarea pregătirea multilaterală a elevilor care asigură dezvoltarea
armonioasă a organismului, întărirea sănătății, dezvoltarea calităților de conducere
și formarea unui bagaj de abilități de conducere utile vieții.
„Jocul este considerat un motor al minții și are un rol fundamental în dezvoltarea
copilului. E dovada sănătatea sa fizică, mentală și intelectuală bună. Este cel mai
bun mijloc de învățare, deoarece prin joc copilul invata usor fara sa-si dea seama si
pe langa placere, jocul ii permite copilului sa-si stimuleze corpul si al lui organele
simțului. Îi oferă posibilitatea de a parcurge un număr mare de informații și are un
formidabil valoarea antrenamentului. Prin joc copilul învață să se concentreze, să-
și respecte partenerul de joc, să construiască, să se dezvolte și să facă structurează-i
imaginația. Copilul progresează și învață, în măsura în care motivația lui este
susținută. Rolul lui jocul mișcării este foarte ridicat în dezvoltarea fizică și psihică
a elevilor. Folosit cu pricepere el devine un mijloace educaţionale excelente, având
o influenţă multiplă şi complexă în evoluţia lor. Ca urmare a articulației mișcările,
jocurile de mișcare le aduc copiilor multe emoții, bucurii și satisfacții. În esență,
jocurile de mișcare fac contribuția lor la linia de consolidare, la mbunătățirea
abilităților de conducere și la formarea calităților necesare pentru elevi” [10].
Jocurile de mișcare îi învață pe copii să perceapă mai precis distanța, să aprecieze
rapid situația în care se află în, să ia imediat o decizie eficientă, să acționeze corect
și să fie activ în mijlocul unui colectiv și, de asemenea, să își dezvoltă
independența, curajul, perseverența, obiceiul de a învinge greutățile, le educă
sentimentul de prietenie și strictețe împotriva oricărei încălcări a regulilor de
conduită [3].
Este important de știut că jocurile de mișcare îi pregătesc pe copii pentru muncă, îi
îmbunătățesc fizic, dezvoltându-le și anumite calități psihologice, sunt obișnuiți să
colaboreze cu alte persoane prin unirea forțelor cu ceilalți pentru atingerea unui
scop cerut de joc. Jocul dezvoltă personalitatea și educă particularitățile
intelectuale și fizice precum curajul, fermitatea, perseverența în joc, viteza și
pricepere, atitudine pozitivă față de colectiv, spirit de competiție și socializare [9].
1.1. Importanța și actualitatea temei
Jocul este pentru copii, un stimulent pentru dezvoltarea psihică și are un rol
important în pregătirea lor pentru integrare sociala. Scopul principal al jocului este
de a obține plăcerea. Când copiii se joacă, poți citi bucurie fetele lor. De asemenea,
jocurile de mișcare sunt un mijloc ideal de educație pentru copiii din ciclul primar.
Ele se întăresc sanatate si satisface nevoia de miscare, solicitand in continuare
organismul, dezvoltand forta, viteza, indemanarea si rezistenta.
Prin joc copilul învață să lucreze în echipă, să fie perseverent, curajos, să
experimenteze sentimentul de victorie, învață să piardă cu demnitate și controlează
reacțiile negative [6]. Teoria lui Lazăr citată de M. Chirazi (1999, 2001) explică
jocul ca un mijloc de satisfacere a nevoii de odihnă, recreere [4]. Jocurile, în
general, sunt jucăușe activități, cu implicații deosebite pentru dezvoltarea
personalității copiilor în multe privințe, inclusiv în aceea
a contribuţiei la planul de integrare socială. Sunt totale, atractive, spontane, libere,
naturale și activități dezinteresate. Ele au, de asemenea, valențe recreative și
compensatorii [2].
Jocul de mișcare este un exercițiu fizic și un mijloc principal de dezvoltare
armonioasă a copilului, este a actiune predominant tangibila, efectuata sistematic si
constient in scopul imbunatatirii dezvoltarii fizice și capacități de conducere.
Jucându-se copilul își satisface imediat propriile dorințe. Pe de o parte, este cadrul
în interior pe care o manifesta, exteriorizeaza intreaga viata psihica a copilului. În
Joc copilul își exprimă cunoștințele și
emoțiile, își satisface dorințele și este eliberat să descarce tensional. Instrumentul
principal de instruire și dezvoltarea capacităților psihice este jocul, care nu poate fi
conceput și imaginat în afara jocului. Copilul dezvoltă percepțiile de formă,
mărime, culoare, greutate și dezvoltă capacitatea de a observa jucându-se cu
obiectele. Jocul dezvoltă activitatea voluntară, dezvoltă calitățile voinței: răbdare,
perseverență, reținere.
Cunoscând importanța jocurilor de mișcare în viața copiilor, considerăm esențial să
menționăm că jocul este un mijloace importante prin care poți rezolva problema
integrării copiilor cu cerințe educaționale speciale în comunitate într-un mod
plăcut.
Cele mai populare jocuri sunt cele cu reguli deoarece au ca scop exersarea
priceperii și antrenamentului de conducere aptitudini. Adesea, elementul și
atmosfera jocului sunt realizate prin cursă. Jocurile de mișcare evoluează de-a
lungul fel, din ce în ce mai complicate, sunt în joc atât regulile, cât și modul de
organizare a copiilor. Jocurile de mișcare folosite în activitatea de educaţie fizică
are multiple conţinuturi şi orientări prin îmbrăcarea diverselor forme de organizare
și desfășurare.
Jocurile de mișcare sunt clasificate după conducerea pe care o formează: mers,
jogging, sărituri, aruncare și strângere,
echilibrare, urcare-coborare, tractiune, impingere si transport de greutati.
1.2. Caracteristicile lor sunt:
Listele cu marcatori pot fi incluse și ar trebui să arate astfel:
• Permite manifestarea complexă și promovează dezvoltarea simultană a abilităților
de bază de conducere;
• Îmi asum colaborarea, cooperarea cu colegii de muncă, armonizarea intereselor,
asumarea responsabilităţilor;
• Situatiile favorabile sau nefavorabile aparute in timpul jocului influenteaza
personalitatea copilului;
• Emoțiile și sentimentele, stările afective și alte procese psihice prezente în aceste
circumstanțe sunt cele
proprietatea fiecărui copil, dar în același timp sunt comune grupului căruia îi
aparține;
• Respectul pentru disciplina și regulile de rasă de către colectiv;
• Permite manifestarea iniţiativei, independenţei în acţiune, spiritului de observaţie
şi educa competitivitate.
Discuţii: În organizarea şi desfăşurarea jocurilor de mişcare trebuie să respecte
cadrul didactic anumite cerințe precum:
• selectarea cu grijă a jocurilor în vederea realizării sarcinilor instructiv-educative;
• corespund trăsăturilor somato-funcţionale şi psihologice ale copiilor;
• jocurile trebuie selectate în funcție de condițiile materiale, de mediul în care se
desfășoară, și să le adapteze la deficiențele copiilor, oferind sprijin pozitiv,
încurajare și apreciere;
• să stimuleze spiritul de colaborare între participanţi şi să impună respectarea
regulilor de jocul de către toți copiii;
• să asigure valoarea echipelor și să asigure participarea activă a tuturor copiilor;
• să stimuleze încrederea în sine și motivația pentru învățare;
• să încurajeze sprijinul și cooperarea din partea colegilor, formând o atitudine
pozitivă a colegilor;
• să folosească frecvent sistemul de recompense, laude, încurajare, întărire
pozitivă, astfel încât cel mai puțin progresul este încurajat și evidențiat;
• să adapteze metodele şi mijloacele de învăţare, evaluare;
• să sprijine elevul și să devină membru al grupului;
• să folosească un limbaj simplu, accesibil elevului și nivelului său de înțelegere;
• cadrul didactic este ferm, consistent, să folosească înțelegerea și calmul ca
modalitate de stingere a manifestarea agresivă a elevului.
Principalele caracteristici ale jocurilor sunt determinate de natura lor, dar si de
varsta celor care le practica. Pentru copii, ei sunt principalul motor al dezvoltării
psihologice, având un rol important în pregătirea lor pentru integrarea socială [9].
Într-o abordare incluzivă, toți elevii ar trebui considerați la fel de importanți pentru
ca toată lumea să își valorifice calitati, plecand de la premisa ca fiecare elev este
capabil sa faca ceva bun. Succes și progres realizat trebuie raportat propriei
persoane şi evoluţia deficienţei fiecărei persoane. Este important ca fiecare copil
are o șansă.
2. Regulile jocului
2.1 Explicarea și demonstrarea jocului
Explicația jocului trebuie să fie clară, scurtă, făcută pe un ton adecvat, pentru a fi
accesibilă. Se va afirma de la începutul: ceea ce se numește jocul, conținutul
acestuia, pe scurt principalele reguli, câștigătorul jocului, urmărirea fiecare
participant, comenzile pentru start, modul de alergare și cum se termină. Explicația
va fi însoţită de demonstraţie. În timpul explicației și demonstrației, grupul va fi
așezat astfel încât poate urma demonstrația. Pentru a vedea dacă copiii au înțeles
regulile, profesorul îi poate întreba pe copii sau cereți-le să arate unele dintre
acțiuni.
2.2 Jocul
Se începe cu un anumit semnal dat de profesor, după ce acesta s-a asigurat că toți
copiii sunt la locul lor și ei înțeleg jocul. Va continua sa urmeze jocul, avand grija
sa-si respecte regulile, stimuland spiritul
de inițiativă, avertizându-i pe cei care nu respectă regulile. Realizarea sarcinilor de
jocuri de noroc și respectarea regulilor, normele de comportament față de
adversarul tău contribuie la crearea unei atmosfere plăcute. În timpul jocului un
emoțional se creează starea de bucurie. Arbitrajul trebuie să fie echitabil, imparțial.
Un joc bine conceput este capabil să mobilizeze toate forțele,
mentineti treaz interesul copiilor si obtineti eficienta maxima. În acest context, o
importanță foarte mare în educația fizică la elevii de școală primară aparține
jocurilor de mișcare care prin conținutul lor specific de influență analitică-influență
individuală, au potențialul de a forma abilitățile și atitudinile socio-psihomotorii
ale autoafirmare, autoevaluare și auto- orientarea valorii a personalității. Jocul este
principalul mijloc de implicarea copilului într-o activitate complexă, specifică
vârstei. Prin ea dezvoltarea motrică și psihologică a copilului se realizează, baza
comportamentului în colectiv și contribuie la formarea trăsăturilor de caracter.
Aceste reguli de jocuri de mișcare vor fi adaptate astfel încât copiii cu cerințe
educaționale speciale să o poată face. În ultimii ani, conform statisticilor, s-a
înregistrat o creștere a numărului de copii cu nevoi speciale în școala obișnuită.
Astfel, copiii care erau înscriși la o școală specială în urmă cu câțiva ani
beneficiază acum de o facilitate într-un obișnuit școală alături de copii tipici și au
un curriculum similar [7].
Potrivit lui Alois Ghergut, copiii cu nevoi educaționale speciale trebuie să facă
parte din comunitate, integrați și sprijinite în adaptarea lor la mediul școlar [8]. Au
nevoie să fie valorificați, să beneficieze de deschidere și practici educaționale
flexibile astfel încât abilitățile și abilitățile lor de învățare și adaptare să fie
recunoscute. Special Cerințele educaționale (SER) sunt nevoi educaționale
suplimentare, complementare, care necesită o școlarizare adaptată la
particularitățile individuale și cele caracteristice unei anumite deficiențe sau
dificultăți în învățare, cum ar fi și asistență complexă [1].Iată de ce jocurile de
mișcare sunt o metodă, o oportunitate importantă de integrare a copiilor cu cerințe
educaționale speciale într-un colectiv, deoarece prin ele cooperează copiii (lucrând
în grup sau perechi) legarea de noi prieteni, nu se mai simt Respins, comunicarea
devine mai ușoară, colaborează pentru a realize scopul jocului, se sprijină reciproc,
devin responsabili respectând regulile jocului, înțeleg
și acceptă așa cum sunt.
Jocul dezvoltă capacitatea de a se adapta cu ușurință la situații noi, crește
capacitatea de efort, îi învață pe copii să fie atent și le dezvoltă încrederea. Datorită
faptului că jocurile de mișcare se desfășoară mai mult în grup, acestea asigura
socializare, dar trebuie adaptate in functie de deficienta copilului.
De fapt, orice copil, indiferent de tipul de dezvoltare, poate întâmpina la un
moment dat dificultăți de învățare, adaptare, socializare. Acest lucru nu ar trebui să
ducă la excluderea lui socială și școlară, ci, dimpotrivă, este necesar să analizeze
factorii care au condus la această situație și să caute soluții.
Integrarea școlară este procesul de plasare într-o clasă de elevi a oricărui copil și
într-un cerc îngust se referă la şcolarizarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale
în unităţile obişnuite de masă. Scopul principal al special și Educația special
integrată este învățarea, educația, reabilitarea, recuperarea, adaptarea și integrarea
educația școlară, profesională și socială a copiilor cu cerințe educaționale speciale
În categoria copiilor cu cerințe educaționale speciale se află atât copiii cu
dizabilități, cât și
copii fără deficiențe, dar prezentând manifestări stabile de inadecvare la cerințele
școlii.
Copiii cu cerințe educaționale speciale se pot juca pentru a-și exprima propriile
capacități. Astfel copilul dobândește prin intermediul jocului informații despre
lumea în care trăiește, intră în contact cu oameni și obiecte din mediul înconjurător
și învață să conducă în spațiu și timp. Jocurile trebuie adaptate in functie de cea a
copilului deficienta. Copiii cu tulburări de comportament trebuie să fie în
permanență sub observație, iar la cei cu ADHD jocurile trebuie să fie cât mai
variate.
Formele de integrare a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale pot fi următoarele:
diferenţiate clase, integrate în structurile școlare obișnuite, grupe de doi până la trei
copii deficiențe incluse în clase, integrarea individuală a acestor copii în aceleași
clase obișnuite.
Stilul de predare trebuie să fie cât mai apropiat de stilul de învățare pentru ca un
volum mai mare de informații să fie acumulate în aceeași perioadă de timp. Acest
lucru este posibil dacă stilul de învățare al copilului este cunoscut, dacă este
efficient se face o evaluare care ne permite să știm cum predă copilul, dar și ce și
cum este necesar să fie predat.
Prin jocurile de mișcare copilul nu se mai simte respins, deoarece creează un
climat afectiv-pozitiv, stimulează încrederea în sine și motivația pentru învățare,
încurajează sprijinul și cooperarea din partea colegilor, formează a atitudinea
pozitivă a colegilor încurajează independența, încurajând copilul să se străduiască,
sprijină și încurajează îndeplinirea sarcinilor școlare fără a crea dependență.
Profesorul de Educație Fizică acordă recompense, laudă, încurajare, întărire
pozitivă, astfel încât să fie susținut și evidențiat cel mai mic progres, creează un
climat afectiv, confortabil, împarte sarcinile în mai mici, etape realizabile,
adaptează metodele și mijloacele de învățare, evaluare, sprijinire a elevului pentru
a deveni membru a unui grup, organizează activități de grup care stimulează
comunicarea și relațiile interpersonale (jocuri, excursii, activități extracurriculare,
activități sportive, lucru în echipă). Într-o abordare incluzivă, toți elevii trebuie să
fie considerat la fel de important, fiecare să fie valorificat calitățile sale, pornind de
la premisa că fiecare elev este capabil să realiza ceva bun. De asemenea, este
important să se stimuleze socializarea în rândul copiilor în cadrul și în afara
grupului.
Relațiile de prietenie dezvoltă autonomia, abilitățile de cooperare, încrederea în
sine. Relații pozitive cu ceilalți colegii descurajează agresivitatea, tensiunea
emoțională și comportamentele antisociale.
Jucându-se, copilul își extinde orizonturile cunoștințelor, se apropie cu dragoste de
școală, cultivă aptitudini, talentele, noile tendințe, creativitatea și practicarea
regulilor de conviețuire și colaborare în viața socială.
Scopul cercetării:
Studierea temei în literatura de specialitate pentru a cunoaște rolul jocurilor de
mișcare asupra dezvoltării și sociale integrarea copiilor cu cerinţe speciale ale
ciclului primar.
2. Material și metode:
Analiza și generalizarea datelor din literatură, studiul documentației de lucru și
observarea [5].
3. Rezultate și discuții:
În urma studiului literaturii, asupra conceptului de joc de mișcare și a importanței
acestuia în viața copiilor cu cerinţe educaţionale speciale am constatat, rolul
determinant evident al jocurilor de mişcare în fizic lecţie de educaţie şi nu numai,
constituind principalul mijloc de angajare a copilului cu educaţie special cerințe
într-o activitate specifică vârstei. Pentru a realiza un bun proces instructiv-
educativ-recuperare pentru toți vârstele și tipurile de oameni jocurile de mișcare
trebuie adaptate de șeful activității. Prin joc, conducerea şi se realizează
dezvoltarea psihică a copilului, se stabilesc fundamentele comportamentului
colectiv şi contribuie la formarea trăsăturilor de caracter.
4. Concluzii:
Abordarea investigativă s-a concentrat pe cunoașterea conceptului de jocuri de
mișcare și evidențierea acestora importanţă în viaţa copiilor cu cerinţe educaţionale
speciale şi nu numai.
1. Am constatat că jocurile de mișcare sunt o modalitate eficientă de integrare a
copiilor cu nevoi educaționale special într-un colectiv, pentru că prin ei copiii își
fac noi prieteni mai ușor, sunt acceptați în colectivitate, comunicarea devine mai
ușoară, se susțin și se înțeleg reciproc și, cel mai important, sunt acceptați așa cum
sunt.
Prin joc copiii se simt liberi să acționeze.
2. În urma studiului, concluzionăm că prin jocurile de joc se dezvoltă dezvoltarea
copiilor cu special
nevoile din ciclul primar a cunoscut îmbunătățiri importante creând un climat
favorabil pentru armonios
dezvoltarea și echilibrarea personalității acestora. Pentru copii, jocurile de mișcare
sunt un mod distractiv de a face educație fizică pentru că îi scoate din școală,
ajutându-i să se relaxeze pentru a dobândi un sentiment de bine.
3. Profesorii preocupați de educația și formarea copiilor din școala primară ar
trebui să fie familiarizați cu caracteristicile de dezvoltare și structura
psihomotricității cu toate componentele sale pentru un bun educațional și abordare
educațională. De asemenea, trebuie să cunoască cât mai multe jocuri, să le
selecteze și să le adapteze în funcție la sala de clasă pe care o predau, baza
materială, anotimpul și de ce nu să creeze altele noi.
Referințe
[1] Anexă la Ordinul nr. 5.573 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea
Regulamentului de organizare și
funcţionarea învăţământului special şi special integrat.
[2] Cârstea, Gh., 2000. Teoria și metodologia educației fizice și sportului.
Bucureşti: Editura Anda
Casa.
[3] Cătăneanu, M., Ungureanu, A., 2016. Educația fizică și sportul școlar: predarea
și metodologia
Predare - Ediția a doua revizuită și adăugată. Craiova: Editura Universitaria.
[4] Chirazi, M. 2001 Optimizarea lecției de educație fizică prin jocuri de luptă.
Iaşi: Academia Altius
Editura.
[5] Chirazi, M., Petrea, R., 2015. Metode de cercetare științifică în educație fizică
și sport. Iaşi: Alexandru
Editura Universităţii Ioan Cuza.
[6] Gherasim, C., Gherasim, B., 2003. Jocuri în lecția de educație fizică – ciclul
primar. Iaşi: Editura Altfel
Casa.
[7] Gherguţ, A.,2016. Educație incluzivă și pedagogie a diversității. Iaşi: Editura
Polirom.
[8] Gherguţ, A., 2001. Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Iasi:
Editura Polirom.
[9] Ungureanu, A., 2013. Predarea unităţilor de învăţare prin ediţia a II-a, revăzută
şi adăugită. Craiova:
Editura Universitaria, Bucureşti: Editura Prouniversitaria.
[10] Ungurenu, A., 2009. Metodologia Educației Fizice și Sportului. Craiova:
Editura Universitaria.