CLASA VERTISOLURI (VER)

• Aceste soluri prezintă un orizont pelic (x) sau

vertic (y) care încep de la suprafaţă sau din
primii 20 cm şi se continuă până la peste 100
cm. Nu prezintă în primii 50cm proprietăţi
stagnogleice intense (W), proprietăţi gleice
(Gr) sau proprietăţi salsodisodice intense
(sa, na).
• Din această clasă fac parte următoarele
tipuri de sol: pelosolul şi vertosolul
 VERTOSOLUL SRTS 2012
PELLIC VERTISOLS WRB-SR 1998
TIPIC HAPLUDERTS USDA-ST 1999

• Aceste soluri au fost cunoscute în literatura de specialitate sub

denumirea de smolniţe. Pentru prima dată, smolniţele au fost
descrise în anul 1930 de Stebutt. Denumirea de “smolniţă”
este de origine slavă şi se foloseşte pentru a scoate în evidenţă
asemănarea cu smoala.
• Răspândire.
– suprafeţe dispersate şi de obicei restrânse, în Subcarpaţi,
Piemonturile vestice, Câmpia de Vest, Podişul
Transilvaniei, Podişul Sucevei, Câmpia Jijia, Podişul Getic
– în multe zone unde materialul parental este reprezentat de
argile gonflante.
 Condiţii naturale de formare
• Clima.
– formare, media anuală a precipitaţiilor este cuprinsă între 500–900
mm, iar a temperaturilor între 6-70C pentru zona înaltă şi până la 10
0C pentru zona de câmpie. Arealul de răspândire este caracterizat
printr-un sezon uscat (vara), perioadă în care se produc crăpături mari
în sol şi un sezon umed (iarna), când are loc gonflarea argilei din sol;
Iar 25 – 30.
• Vegetaţia.
– vegetaţia de pădure a fost aproape total înlocuită cu culturi agricole.
– Vegetaţia naturală sub care au evoluat a fost constituită din păduri de
Gârniţă şi Cer uneori în amestec cu Fag.
• Roca de solificare.
– materialele parentale cu textură fină, între care predomină argilele
montmorillonitice (gonflabile);
– argile fluvio-lacustre sărace în CaCO3, uneori cu incluziuni rare de
pietriş cuarţos.
• Relieful.
– câmpii piemontane, dealuri, podişuri, în general, pe relief relativ plan.
 Alcătuirea profilului; Ay-ACy-C, Ay-By-C.

Orizontul Ay, prezintă grosimi în jur de 30-

40 cm; de culoare cenuşie – închisă în stare umedă;
structură grăunţoasă sau poliedrică subangulară în
primii cm ; pori fini şi foarte fini;
Orizontul By, cu o grosime de 60-100 cm;
de culoare brun – închisă, brun – gălbuie – vineţie
sau brun – ruginie; structură bulgăroasă delimitată
de muchii şi unghiuri ascuţite; textură fină; foarte
compact; puternic crăpat; conţine bobovine.
Orizontul C, apare sub nivelul de 90 – 120
cm; de culoare brun – gălbuie – cenuşie sau cenuşie
– brunie cu pete albicios – cenuşii; prezintă
vinişoare şi concreţiuni de CaCO3; foarte
 Proprietăţi
• Vertosolurile textură argiloasă sau foarte argiloasă pe tot profilul.
• Conţinutul în argilă montmorillonitică la aceste soluri atinge valori de 40-
45% dar uneori peste 50%.
• Structură grăunţoasă sau poliedrică subangulară (zonă în care şi conţinutul
în argilă este mai redus), dar sub nivelul de 20 – 25 cm solul este
fragmentat în bulgări delimitaţi de muchii şi unghiuri ascuţite, cu axe
înclinate.
• însuşirile hidrofizice sunt nefavorabile, porozitatea de aeraţie foarte redusă,
chiar de la suprafaţă şi ajunge aproape de zero în adâncime (By).
• În funcţie de zona în care s-au format, au un conţinut de humus de la
mijlociu până la slab (3-4 până la 2%).
• Gradul de saturaţie în baze (V) la vertisolurile din zonele mai puţin umede
este de 90 – 95%, iar la cele din zone mai umede scade la 70 – 80%.
• Reacţia acestor soluri variază între pH 5,8 – 7,2.
• Vertosolurile sunt mijlociu până la slab aprovizionate cu substanţe
nutritive (N total 0,10 – 0,16%, P2O5 total 0,08 – 0,13%) şi cu activitate
microbiologică deficitară.
 Subtipuri; Fertilitatea
• tipic (ti) (Ay-By-C), brunic (br), stagnic (st) (Ayw-By-C), gleic (gc)
(Ay-By-CGo), nodulocalcaric ( nc) , salinic(sc) (Aysc-By-C) şi
sodic (ac) (Aysc-Byac-C).
• are o fertilitate scăzută sau medie,
• proprietăţilor fizice şi hidrofizice nefavorabile
• fiind situate în zone foarte diferite (câmpie, deal, podiş) au o utilitate
foarte variată: în cultura plantelor de câmp (grâu, porumb, floarea –
soarelui, trifoi, etc.), ca pajişti (de slabă calitate), iar pe alocuri sunt
ocupate de păduri.
• Dintre măsurile menite să ducă la îmbunătăţirea regimului aerohidric
fac parte: lucrarea energetică şi adâncă a solului, efectuarea lucrărilor
în perioadele optime de umiditate, drenaj, etc.
• ridicării fertilităţii acestor soluri, un rol deosebit revine aplicării
îngrăşămintelor cu fosfor şi azot şi a gunoiului de grajd (acesta pe
lângă aportul de elemente nutritive, contribuie şi la ameliorarea
substanţială a stării fizice, chimice şi biologice a solului). Sunt
contraindicate pentru legume, pomi, vie, sfeclă, cartofi, etc.
 CLASA HIDRISOLURI (HID)

• soluri cu orizont O (sub 50 cm) şi/sau orizont A

urmat fie de un orizont intermediar la care se asociază
proprietăţi gleice (Gr) din primii 50 cm(AG, ACG,
BvG), fie un orizont Bt sau un orizont E şi Bt la care
se asociază proprietăţi stagnogleice intense (W) din
primii 50 cm şi continuă pe cel puţin 50 cm.
• Clasa hidrisoluri (după SRTS-2003) cuprinde numai
3 tipuri de sol: Stagnosolul, Gleiosolul și Limnosolul
 GLEIOSOLUL (GS)
GLEYSOLS WRB-SR 1998
TYPIC ENDOAQUEPTS USDA-ST 1999
• Răspândire.
– depresiunile Baia Mare, Haţeg, Făgăraş, Ţara Bârsei, etc. ca şi în Câmpia joasă a
Someşului, în Câmpia Crişurilor, în luncile neinudnabile din zona forestieră a Timişului,
Prahovei, Barcăului, etc.
• Condiţii naturale de formare.
• Clima. - climat cu caracteristici de pădure, mai umed, cu precipitaţii medii anuale
de peste 600 mm şi cu temperaturi medii anuale (răcoroase) de 6-100C. Indicii de
ariditate anuali variază între 35-45.
• Vegetaţia naturală.
– Vegetaţia ierboasă este alcătuită din asociaţii de Iarba câmpului, Păiuş de livadă, Trifoi,
Rogoz etc. vegetaţia ierboasă higrofilă este alcătuită din asociaţii de Firuţă, Coada vulpii,
Iarba câmpului, Floarea Paştilor, Papură, Rogoz, Spetează, etc
– Vegetaţia lemnoasă este alcătuită din Frasin, Arin alb, Mesteacăn, Plop negru, Stejar,
Ulm de câmp,
• Roca parentală.
– sedimente lutoase, luto-argiloase şi chiar unele depozite fluviatile.
– prezintă intercalaţii subţiri, necalcaroase, de nisip sau chiar pietriş.
• Relieful şi apele freatice.
– formele joase ale reliefului din zona forestieră a ţării noastre.
– luncile neinundabile, terasele inferioare, câmpiile joase, depresiunile submontane şi
unele depresiuni intramontane.
– nivelul mediu al oglinzii apei freatice de 1,0 – 1,5 m. Trebuie subliniat că apele freatice
în acest caz, sunt lipsite de săruri şi chiar de bicarbonat de calciu.
 Alcătuirea profilului. Ao-AGo-Gr .
Orizontul Ao, are grosimi de 15-30 cm; este
de culoare cenuşie sau brun – cenuşie. În unele
cazuri, la suprafaţă are caracter uşor turbos.
Structura este grăunţoasă sau poliedrică angulară,
luto – argilos. Prezintă separaţii feri – manganice şi o
slabă gleizare.
Orizontul AGo, de 40-60 cm; este măsliniu
sau verzui – vineţiu cu pete ruginii sau ruginii –
gălbui (cu evidente caractere de oxidare), Structura
columnoidă – prismatică; compact;numeroase
bobovine şi pete ruginii – gălbui.
Orizontul Gr, gros de peste 50 cm, verzui –
vineţiu sau cenuşiu – albăstrui cu peste 50% culori
de reducere. Conţine bobovine. În general prezintă
aspecte de reducere.
 Proprietăţi; Subtipuri; Fertilitatea
• textură care variază între limite relativ largi, cel mai adesea este lutoasă sau
luto – argiloasă.
• Structura în orizontul Ao este grăunţoasă sau poliedrică angulară însă cu o
stabilitate mai redusă.
• Sunt soluri compacte, excesiv de umede şi ca urmare cu regimul aerohidric
deficitar.
• conţinut mai redus de humus 2-3% şi calitativ inferior, fiind dominat de acizii
fulvici.
• Reacţia este de la slab acidă cu pH-ul de 6,5-5.
• Gradul de saturaţie în baze este, în general, scăzut (V% 70-55);
• distric (di) (Ao-A/Go-Gr), eutric (eu) (Ao-AGo-Gr), calcaric (ka)
(Ao-A/Go-Gr), molic (mo) (Am-AGo-Gr), cernic (ce) (Am-AGo-Gr), umbric
(um) (Au-AGo-Gr), cambic (cb) (Ao-BvGo-Gr), psamic(ps) (Ao-AGo-Gr),
pelic (pe) (Ao-AGo-Gr), aluvic (al) (Ao-AGo-Gr), histic (tb) (T-Ao-A/Go-
Gr), tionic (to) (Ao-AGo-Grsf)
• Oscilaţiile periodice ale apei freatice influenţează negativ indicii fizico –
chimici şi fertilitatea acestor soluri,
• Metoda principală de ameliorare este aceea de desecare – drenaj, cu menţinerea
nivelului apei freatice la 2,0 – 2,5 m, asigurându-se astfel un regim aero –
hidric favorabil. Solurile astfel ameliorate, pot fi cultivate cu cartofi, grâu,
secară şi chiar cu sfeclă de zahăr.
 CLASA SALSODISOLURI (SAL)

• Sunt soluri cu orizont superior A (ocric sau

molic) sau A şi Bv la care se asociază un
orizont salic (sa) sau natric (na) în primii 50
cm; sau soluri cu orizont A sau A şi E urmat
de un orizont argic-natric (Btna) indiferent de
adâncime.
• În acestă clasă sunt incluse două tipuri de sol:
solonceacul şi solonețul.
 SOLONEŢUL (SN)
HAPLIC SOLONETZ WRB-SR 1998
AQUIC NATRUSTALFS USDA-ST 1999
• Răspândire.
– în partea de vest a ţării pe suprafeţe mari (cca. 180 000 ha), în sectoarele slab
drenate din interfluviile Timiş-Bega, Mureş – Bega, Mureş – Crişul Alb, Crişul
Negru – Crişul Repede.
– Câmpia Română se găsesc răspândite în luncile râurilor Cricov, Ialomiţa, Călmăţui,
Buzău şi Siretul inferior. De asemenea, se întâlnesc în Câmpia Brăilei,
– Câmpia subcolinară Mizil – Stâlpu, în Lunca şi Delta dunării, iar în Podişul
Moldovei sunt răspândite pe cursurile inferioare ale râurilor Jijia, Bahlui, Prut, etc.
• Condiţii naturale de formare.
– Clima - temperaturi medii anuale 7-10 0C; precipitațiile 350 – 580 mm; EPT
având media de 680-720 mm. Indicii de ariditate sunt cuprinşi între 17-28.
• Vegetaţia. Vegetaţia naturală sub care s-au format soloneţurile este slab dezvoltată şi
dominat de plante halofile: Pelin, Iarbă de sărătură, Steliţă, Muşeţel etc.
• Materialele parentale. s-au format pe materiale aluviale cu textură mijlocie sau fină
(luto–argiloasă sau argiloasă). Unele soloneţuri au evoluat şi pe marne sau argile
salifere.
• Relieful. Soloneţurile se găsesc răspândite pe formele de relief slab drenate din câmpiile
joase, lunci, văi joase, depresiuni. Apar răspândite de obicei, în complex cu alte soluri
(gleiosoluri, cernoziomuri, solonceacuri, etc.).
• Apa freatică. Apelor freatice, situate la adâncimi de unde influenţează geneza şi
evoluţia acestor soluri (1,5 – 2 m sau chiar 3 m) prezentând un grad variat de
mineralizare.
Alcătuirea profilului Ao-El-Btna-CGo sau Ao-Btna-BtCGo-CGo

Orizontul Ao are grosimi mici ce variază

între 3 și 20 cm, culoarea este brun închisă în stare
umedă şi brună în stare uscată, structură granulară
sau poliedrică sub-angulară, relativ afânat.
Orizontul El are grosimi de 2-25 cm, culoare
brună-cenuşie, structură lamelară, relativ afânat.
Orizontul Btna are grosimi de 20-60 cm,
culoare brună, textură fină, structură columnară sau
prismatică, plastic şi foarte adeziv în stare umedă,
extrem de compact în stare uscată.
Orizontul CGo grosime de 40-80 cm,
prezintă acumulări de carbonat de calciu şi săruri
solubile; în acest orizont se intensifică treptat
procesele de gleizare.
 Proprietăţi
• textura acestuia este luto – nisipoasă sau lutoasă, spre deosebire de Ao
orizontul Btna este mult mai bogat în argilă, saturat cu ioni de Na+, având
textura argilo – lutoasă sau argiloasă.
• structura grăunţoasă friabilă sau prăfuită,
• Structura orizontului Btna este columnară – prismatică
• tasate având densitatea aparentă în Btna cuprinsă între 1,4-1,6 g/cm3, iar
porozitatea sub 45%.
• Orizontul Btna este foarte greu permeabil, pe timp de umezeală se
transformă într-o pastă vâscoasă, iar prin uscare devine foarte compact.
• Conţinutul în humus propriu-zis este scăzut 1-2% şi predomină humatul de
natriu(5-7%).
• gradul de saturaţie în baze (V%) este cuprins între 90-100%. În soloneţuri
procentul de sodiu adsorbit oscilează între 15% şi până la 70-80% din T.
• Reacţia este neutră slab alcalină sai acidă în orizontul Ao şi foarte puternic
alcalină în orizontul Btna, cu pH-ul de 9-10
• cele mai importante proprietăţi ale acestui sol sunt determinate de orizontul
Btna, situat aproape de suprafaţă (în primii 20 cm).
 Subtipuri; Fertilitatea
• calcaric, molic, luvic, albic, salinic, stagnic, gleic, solodic,
entic, psamic şi pelic
• conţinutului ridicat în Na+ absorbit şi prezenţei carbonatului
de sodiu aproape de suprafaţă, determină ca fertilitatea
soloneţurilor să fie extrem de redusă.
• soloneţurile cu orizont Btna în primii 25-30 cm pot fi utilizate
numai pentru pajişti de calitate foarte slabă şi nu sunt
recomandate pentru arabil întrucât prin arătură o parte din
orizontul Btna va fi adus la suprafaţă şi va determina
degradarea însuşirilor fizice şi chimice ale întregului strat arat.
• orizont Btna la adâncimi mai mari de 30 cm pot fi folosite ca
arabil mai ales dacă se aplică măsuri ameliorative prin
administrarea fosfogipsului.
• Ameliorarea soloneţurilor se face cu fosfogips, gips, sulf, etc.
în cantităţi echivalente pentru a înlocui Na+ absorbit.