CERNOZIOMUL.

RASPANDIRE, CONDITII NATURALE DE FORMARE, ALCATUIREA

PROFILULUI DE SOL, PROPRIETATI, SUBTIPURI SI FERTILITATE

Răspândire
➢Aria de răspândire a cernoziomurilor în ţara noastră, corespunde în bună
măsură stepei semiumede (propriu-zise)
➢Cea mai mare răspândire o au în Podişul central şi de sud al Dobrogiei, şi mai
puţin în partea nordică, se continuă în estul Câmpiei Române (Bărăgan), în sudul
Câmpiei Covurluiului, în Câmpia Română de vest (la vest de Valea Jiului) şi între Jiu
şi Argeş
➢Suprafeţe importante se găsesc în Câmpia de vest (între Mureş şi Bega şi între
Mureş şi Crişul Alb)
➢suprafeţe restrânse, se întâlnesc şi în Podişul Bârladului, Depresiunea Huşi, în
bazinul Jijiei şi Câmpia Transilvaniei

Condiţii naturale de formare

• o caracteristic cernoziomurilor este climatul temperat–continental de
stepă, cu o slabă influenţă premediteraneeană.
• o caracteristic cernoziomurilor este climatul temperat–continental de
stepă, cu o slabă influenţă premediteraneeană.
• o trăsăturile dominante ale climatului din zonele de formare a acestor
soluri sunt precipitaţiile bogate din timpul primăverii, urmate de seceta prelungită
şi temperaturile ridicate din timpul verii.
•
• ➢Vegetaţia natural o asociaţii de graminee bine încheiate, înalte şi
având un sistem radicular bogat şi bine înrădăcinat. Dintre asociaţiile ierboase cele
mai răspândite amintim: Festuca valesiaca, Chrysopogon gryllus (Sadină),
Agropyron cristatum (Pir crestat), etc. Alături de graminee se mai întâlnesc şi unele
leguminoase. În zona
•
22
 cernoziomului din Câmpia Tisei şi Podişul Moldovei asociaţiile cele mai
răspândite sunt cele formate din Festuca valesiaca, Poa bulbosa (Firuţă bulboasă,
Firicea), Stipa pennata subsp. pennata (Colilie), Dichantium ischaemum
(Bărboasă), Bromus inermis (Obsigă nearistată) ş.a.
o Vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin pâlcuri rare de Prunus spinosa
(Porumbar), Crataegus monogyna (Păducel, Gherghinar), Rosa canina (Măceş),
Amygdalus nana (Prunus tenella, Migdal pitic), etc.
o În zona cernoziomurilor, datorită cultivării intensive a solurilor, vegetaţia
naturală iniţială se menţine doar izolat pe unele suprafeţe ocupate de păşuni şi
fâneţe.

➢Materialele parentale. loess, depozite loessoide şi aluviuni loessificate;

suprafeţe mai restrânse pe nisipuri fine bogate în carbonat de calciu. Izolat apar pe
depozite aluviale şi aluvio-proluviale cu textură diferită.
➢Relieful în general şesurile plane (câmpiile şi terasele netede) sau slab
ondulate, cu altitudini cuprinse între 15-20 m şi mai rar între 120 – 150 m.
➢Apa freatică. În general ea se găseşte la adâncimi mari, sub nivelul de 10 – 20
m, în acest caz evoluţia cernoziomurilor este automorfă. Există însă şi excepţii,
cum este zona apropiată de lunca Dunării şi Câmpia Banatului unde apa freatică se
găseşte la adâncimi mult mai mici 2,5 – 5 m, generând cernoziomuri
hidroautomorfe.

Alcătuirea profilului.
Am-AC-C sau Cca
➢Orizontul Am, este un A molic caracteristic, cu o grosime de 40 – 50 cm.
Culoarea brun – închisă sau brun – cenuşie; lutos sau lutos greu (spre luto –
argilos); structura mic până la medie glomerulară cu o bună stabilitate hidrică şi
mecanică; este afânat.
➢Orizontul AC de 15 – 25 cm grosime; culoare brun deschisă sau brun cenuşie
cu nuanţe gălbui, prezintă evidente infiltrări de humus, frecvent
23
sub forma unor prelungiri; lutos; structură moderat – slab dezvoltată, friabilă;
efervescenţă evidentă, prezintă numeroase pseudomicelii şi eflorescenţă de
CaCO3.
➢Orizontul Cca apare de la 65 – 80 cm în jos şi se întinde până la 1,80 m
adâncime; este de culoare galben brunie sau galben cenuşie; lutos, rar luto-
nisipos, friabil; concreţiuni mici friabile şi numeroase eflorescenţe de CaCO 3;
crotovine.

Proprietăţi
➢În majoritatea cazurilor textura este lutoasă sau lutoasă grea, păstrându-se
uniformă în special în orizontul Am şi A/C. Conţinutul în argilă al cernoziomurilor
din Câmpia Română este cuprins în general între 22 – 26%, iar în cazul celor din
partea de vest a ţării, unde rocile parentale sunt mai bogate în argilă, între 28 –
36%.
➢Structura, datorită conţinutului mai ridicat în humus şi argilă, este glomerulară
medie în Am şi are o bună stabilitate la apă şi lucrări.
➢Porozitate totală are valori de 47- 50% cu un raport foarte bun între spaţiile
capilare şi necapilare.
➢Conținutul de humus în orizontului Am variază la acest sol de la 3,00 – 5.00 %,
având rezerva totală pe adâncimea 0-50 cm cuprinsă între 120 – 180 t/ha (mare şi
de bună calitate).
➢Reacţia solului este slab acida- neutră – slab alcalină cu pH 6,20 – 7,4 în
orizontul Am
➢gradul de saturaţie în baze (V%) este de 86,5 în orizontul Am şi creşte până la
100 % în A/C şi Cca. Componenţa bazelor de schimb este dominată de calciu fiind
urmată apoi de magneziu.
➢În aceste soluri activitatea microbiologică găseşte condiţii optime pentru
dezvoltare şi desfăşoară o intensă acţiune, reflectată în grosimea orizontului de
bioacumulare, în calitatea humusului, în fertilitatea bună a acestui sol, etc.