SOLURILE ZONEI DE STEPĂ, SILVOSTEPĂ,

DE DEALURI ŞI PODIŞ

6. 1. Solurile zonei de stepă

6.1.1. Kastanoziomul

Clasa cernisoluri.
Orizont Am de culoare închisă, urmat de un orizont AC, de culoare deschisă şi orizont
Cca în primii 125 cm.
Răspândire. Estul Bărăganului, în Dobrogea, de-a lungul Dunării şi Litoralului Mării
Negre .
Formare. Temperaturile medii cele mai ridicate (10,8-11,5 0C), prin precipitatii medii
anuale cele mai scăzute (350-430 mm), Indicele de ariditate cel mai mic (17-20),
evapotranspiratia cea mai ridicată (peste 700 mm), regimul hidric este nepercolativ specific
zonei de stepă uscată.Relieful este în general plan sau uşor frământat, uşor înclinat (cu pante
însorite).Vegetatia naturală sub care s-a format kastanoziomul este reprezentată prin ierburi
cu tufă rară, care se dezvoltă mai mult primăvara şi la începutul verii, când umiditatea este
mai mare.
Materialul parental este reprezentat prin loess, material loessoid, luturi, nisipuri.
Apa freatică se găseşte la adancime mare de peste 10 m şi nu a influentat procesul de
solificare.
Procese de pedogeneză. Cantitatea de resturi organice provenite de la vegetatia cu tufă
rară este mică atât la suprafată cât şi în interiorul solului. Este descompusă de către bacterii în
conditi excesiv aerobe formându-se o cantitate mică de humus, dar prezenta elementelor bazice
în materialul parental face ca acesta să se satureze în cationi bazici şi să fie de bună calitate de
tipul mull calcic.
Datorită precipitatiilor putine procesul de alterare este foarte redus astfel încât nu se
formează argilă sau se formează foarte putină, fractiunile fine pe care le contine solul
provenind din materialul parental, astfel încât solul este nediferentiat textural. Conditiile de
ariditate determină şi o levigare foarte scăzută a carbonatului de calciu, astfel încât solul face
efervescentă cu acid clorhidric 10% sau 1/3 încă de la suprafată.
Alcătuirea profilului. Kastanoziomul tipic are un profil scurt de 70 - 80 cm şi prezintă
orizonturile Am-AC-Cca
Propietati. Kastanoziomul are o textură mijlocie, mijlocie grosieră pe toată
adâncimea profilului, permeabilitatea pentru apă şi aer este bună, se lucrează uşor , sunt
slab spre mijlociu aprovizionate în humus (2-2,5%), reactia este slab alcalină (pH 8 -
8,3), au un grad de saturatie în baze de 100%, sunt mijlociu aprovizionate cu elemente
nutritive.
6.1.2. Cernoziomul
Face parte din clasa cernisoluri.
 Se defineşte prin orizont Am de peste 40 cm grosime şi culoare închisă, urmat de orizont
AC având cel putin în partea superioară culori de Am.
Răspândire. specific arealelor de stepă. Aria de răspândire este mare, Câmpia
Română,Câmpia Moldovei, Câmpia de Vest, Dobrogea şi pe suprafete mai mici în Câmpia
Transilvaniei.
Conditii şi procese de de formare. Conditiile climatice sunt specifice de stepă, cu
temperaturi medii anuale cuprinse între 9,0 şi 11,00C, precipitatii medii anuale 400-500 mm,
indicele de ariditate 20-23, evapotranspiratia 700 mm şi peste 700 mm, regimul
hidric este nepercolativ specific zonei de stepă moderată.
Relieful este caracteristic de câmpie, cu suprafete plane sau uşor ondulate şi de coline
joase cu o altitudine cuprinsă între 15 - 20m şi 150 - 200 m. Vegetatia naturală este specifică
stepei semiumede reprezentată prin ierburi de fâneată cu talie înaltă şi sistem radicular bogat.
Materialul parental este constituit din loess şi depozite loessoide, marne, argile,
nisipuri, depozite proluviale şi aluviale.
Apa freatică se găseşte la adâncime mare, 5-10 m şi nu influentează procesele de
solificare.
Procese de pedogeneză. Procesul predominant este cel de bioacumulare deoarece
vegetatia ierboasă lasă în fiecare an cantităti mari de resturi organice atât la suprafată cât şi
în interiorul solului care sunt descompuse de către microorganisme în special de bacterii în
conditii de anaerobiază şi mai putin de aerobioză, formandu-se mult humus saturat în
elemente bazice, de bună calitate de tip mull calcic care se acumulează pe o adancime mai
mare.
Cantitatea ceva mai mare de precipitatii permite declanşarea proceselor de alterare a
părtii minerale, aşa încât la aceste soluri se formează o cantitate mică de argilă ce se
acumulează în orizontul de la suprafată. Levigarea este şi ea ceva mai pronuntată decat la
kastanoziom, dar solul este nediferentiat textural.
Sărurile solubile sunt spălate mai accentuat în profunzime, iar carbonatul de calciu se
întalneşte de la baza orizontului superior.
Alcătuirea profilului. Cernoziomul tipic are un profil scurt, dar ceva mai dezvoltat decât
kastanoziomul, cu aceleaşi orizonturi, Am-AC-Cca, dar orizonturile sunt mai bine reprezentate.
Propietati. Cernoziomul are o textură mijlocie pe întregul profil, cea mai bună
structură, relatii bune cu apa şi aerul, se lucrează uşor. Are un continut ridicat în humus, peste
4% (cernoziomurile sunt solurile cele mai bogate în humus din tara noastră), reactia este slab
alcalină ( pH 7,2 - 8,0), grad de saturatie în baze ridicat (V% peste 90) şi este foarte bine
aprovizionat cu elemente nutritive.

6.2. Solurile zonei de silvostepă

6.2.1. Cernoziomul cambic

Face parte din clasa cernisoluri.
Este definit prin prezenta la partea superioară a profilului a unui orizont de
bioacumulare Am de culoare închisă, subiacent un orizont de argilizare Bv.
Răspândire. Este specific zonei de silvostepă, ocupând partea silvostepei dinspre stepă,
găsindu-se uneori în complex cu cernoziomuri sau cu cernoziomuri argice. Se întâlneşte în
Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania şi pe suprafete izolate în Dobrogea.
Conditii naturale de formare. Clima este ceva mai răcoroasă şi mai umedă decât în cazul
cernoziomurilor, cu temperaturii medii de 9,0-11,5 0C, precipitatii medii de 600-
650 mm, indice de ariditate 23-27, evapotranspiratie peste 600 mm, regim hidric
nepercolativ sau periodic percolativ.
Relieful reprezentat prin câmpie înaltă, uşor fragmentată, platouri largi, podişuri şi
piemonturi joase, terase, cu o altitudine de până la 300-350 m.
Vegetatia naturală este specifică silvostepei, cu ierburi de fâneată în amestec cu păduri
de quercinieae mai putin pretentioase la umiditate (Q pubescens şi Q pedunculiflora).
Predomină vegetatia ierboasă. Materialul parental este reprezentat de loessuri, materiale
löessoide, luturi, argile, nisipuri, aluviuni etc, iar pânza freatică se găseşte la adâncime mare
şi nu influentează procesele de solificare.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite de la vegetatia ierboasă şi
lemnoasă sunt descompuse de bacterii şi ciuperci, în conditii mai mult anaerobe,
formându-se humus mult, saturat cu ioni bazici, de bună calitate ( mull calcic). În
compozitia humusului încep să apară acizii fulvici ( specifici vegetatiei lemnoase) în procent
din ce în ce mai ridicat.
Precipitatiile mai ridicate accentuează procesul de alterare a părtii minerale, astfel
că se formează mai multă argilă, care se depune pe loc ( argilizare în situ), ducând la
aparitia unui orizont Bv ( B cambic). Umiditatea mai mare, determină şi o intensificare a
proceselor de levigare, carbonatii fiind eluvionati şi depuşi la baza profilului ( orizont C).
Debazificarea este frânată de prezenta elementelor bazice în materialul parental.
Alcătuirea profilului. Datorită climatului mai umed, cernoziomul cambic are un profil
ceva mai dezvoltat, la care se pune în evidentă un orizont B de acumulare a argilei şi oxizilor de
fier. Profilul este de tipul Am-Bv-C sau Cca.
Propietati. Cernoziomul cambic, datorită prezentei argilei, are o permeabilitate mai
scăzută pentru apă şi aer şi se lucrează ceva mai greu fată de cernoziom. Este bine aprovizionat
cu humus (3-5%), reactie slab acidă sau neutră (pH 6,7-7,2), grad de saturatie în baze peste 80% şi
are rezervă mare de elemente nutritive .

6.2.2. Cernoziomul argic

Face parte din clasa cernisoluri.
Este definit prin prezenta la suprafata profilului a unui orizont de bioacumulare Am , subiacent a
unui orizont Bt
Răspândire. Cernozimurile argice s-au format tot în zona de silvostepă, alături de
cernoziomurile cambice, dar cu specificarea că ocupă partea de silvostepă dinspre pădure, care
este mai umedă şi mai răcoroasă şi în care predomină vegetatia lemnoasă.
Conditii naturale de formare. Climatul este mai răcoros şi mai umed decât în cazul
cernoziomurilor cambice, cu temperaturi medii de 8,5-11 0C şi precipitatii medii de 550-600
mm. Indicele de ariditate este de 27-30, evapotranspiratia sub 600 mm, regim hidric periodic
percolativ.
Relieful este specific câmpiei înalte, dealurilor şi podişurilor joase, la altitudini de
până la 500-550 m, reprezentat prin suprafete plane, înclinate sau cu aspect depresionar.
Vegetatia naturală este de silvostepă, cu specificarea însă că, în comparatie cu solul anterior, la
acesta predomină cea lemnoasă, reprezentată prin gârnită, stejar brumăriu, ulm, artar etc.
Materialul parental este acelaşi ca la solul anterior, reprezentat prin löessuri,
materiale löessoide, luturi, argile, marne, nisipuri, etc. dar cu un continut ceva mai scăzut în
cationi bazici.
 Apa freatică se situează la adâncime mare ( sub 10m) şi nu are influentă asupra
proceselor de formare a solului.
Procese de pedogeneză. Resturile organice, provenite din vegetatie lemnoasă şi
ierboasă, sunt descompuse de bacterii şi ciuperci în conditii predominat anaerobe, ceea ce
determină formarea unui procent ridicat de humus, saturat în elemente bazice, de tip mull
calcic. De specificat că humusul contine un procent mai ridicat de acizi bruni şi fulvici
decât la solul anterior, de aceea este de mai slabă calitate şi se acumulează în cantitate mai
redusă.
Climatul mai umed şi mai răcoros accentuează procesul de alterare a
componentului mineral , astfel că se formează multă argilă, o parte din aceasta fiind
eluvionată şi depusă, sub formă de pelicule coloidale, la suprafata agregatelor structurale
prismatice din orizontul B, ceea ce duce la formarea unui orizont Bt Procesele de levigare sunt
intense, sărurile solubile fiind complet spălate din profil, iar carbonatii de calciu sunt depuşi la
adâncimi mari (sub 140 - 150) cm
Alcătuirea profilului. Cernoziomul argic tipic are un profil bine dezvoltat, de tipul : Am-
Bt-C sau Cca.
Propietati. Datorită continutului mai ridicat în fractiuni granulometrice fine,
cernoziomul argiloiluvial are permeabilitatea mai mică pentru apă şi aer şi se lucrează
greu. Este bine aprovizionat cu humus (3-4%) are o reactie slab acidă (pH 6,4 - 6,8), grad
de saturaŃie în baze ridicat ( peste 75%) şi cu un continut mijlociu spre bun de elemente
nutritive.
6.3. Solurile zonei de deal şi podiş
6.3.1. Preluvosolul
Face parte din clasa luvisoluri.
Se defineşte prin prezenta unui orizont Ao sau Am, urmat de un orizont B argic.
Răspândire.Preluvosolurile sunt întâlnite mai cu seamă în regiunile de dealuri,
podisuri, piemonturi ale tării, pe suprafete mai mari sunt răspândite în Podişul Getic, Podişul
Transilvaniei, Podişul Moldovei, dealurile din vestul tării, în nordul Dobrogei, în Subcarpati. Se
găsesc în complex cu luvosolurile.
Conditii naturale de formare. În zona de formare a acestor soluri climatul se
caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 6-7 şi 10,50C, precipitatii medii
anuale 550-700 mm, indicele de ariditate 30-40 , evapotranspiratia sub 600mm, regim hidric
percolativ sau periodic percolativ.
Relieful caracteristic preluvosolurilor este reprezentat prin deal, podiş, piemont,
specific acestor soluri este faptul că în aceste zone se formează pe formele de relief cele
mai tinere cu un drenaj bun (culmi, platouri, versanti cu diferite înclinări şi expozitii, terase
etc.).
Vegetatia naturală sub care s-au format preluvosolurile este constituită din păduri
de gârnită, cer, gorun, apărând şi fagul în zonele mai înalte. Sub această vegetatie lemnoasă
se dezvoltă o vegetatie ierboasă vernală cu specificarea că speciile acidofile sunt foarte rare
sau lipsesc.
Materialul parental este extrem de variat constituit din luturi, argile, gresii,
conglomerate, materiale deluviale, coluviale cu precizarea că toate aceste materiale sunt bogate
în elemente bazice.
Apa freatică se găseşte la adâncime mare şi nu o intervenit în procesul de formare a
acestor soluri.
 Procese de pedogeneză. Geneza preluvosolului este specifică: bioacumularea este
moderată, formându-se humus de tip mull forestier în care predomină acizii huminici bruni
ca urmare a descompunerii de către ciuperci şi bacterii a resturilor organice provenite din
vegetatia lemnoasă şi ierboasă neacidofilă în conditii aerobe şi anaerobe.
Umiditatea ridicată şi temperaturile mai mici determină prezenta proceselor de
alterare, debazificare şi levigare. Totuşi aceste procese nu sunt intense, deoarece factorul
care contribuie la diminuarea lor îl reprezintă prezenta elementelor bazice în materialul
parental. Numai sărurile solubile sunt total levigate, CaCO 3 este şi el antrenat în
profunzime.
Se formează multă argilă, o parte din aceasta migrează la nivelul orizontului B
rezultând un orizont B argic (Bt), unde agregatele structurale sunt acoperite de o
peliculică fină de argilă, aceasta fiind şi criteriul de identificare a orizontului B argic.
Alcătuirea profilului. Preluvosolul tipic are un profil ceva mai scurt fată de
solurile cu care se găseşte în complex şi prezintă următoarea succesiune de orizonturi : Ao-
Bt-C.
Propietati. Preluvosolurile au o textură diferentiată pe profil, sunt soluri tasate cu
peremeabilitate scăzută pentru apă şi aer, se lucrează greu.Continutul în humus este mijlociu
(2,5-3,5%), reactia este slab acidă (pH 6-6,8), gradul de saturatie în baze ridicat (V% >70%),
mijlociu aprovizionate în elemente nutritive.
Retinem :Preluvosolul are o fertilitate naturală mijlocie, dar în comparatie cu solurile
cu care se găsește în complex are cea mai bună fertilitate.

6.3.2. Preluvosolul roşcat

Face parte din clasa luvisoluri.

Se caracterizează printr-un orizont Bt, care are în partea inferioară şi cel putin în pete ,
în partea superioară culori de 7,5 YR.
Răspândire. Preluvosolul roşcat formează o fâşie compactă în zona de câmpie
înaltă şi dealuri joase, începând de la vest de Bucureşti şi până la Tr. Severin.
Conditii naturale de formare. Datorită influentei mediteraneene, clima în care s-a format
preluvosolul roşcat se caracterizează prin temperaturi medii multianuale cuprinse între 10-
11,70C şi prin precipitatii medii de 550-650 mm. De remarcat faptul că în lunile de vară se
înregistrează temperaturi medii de peste 22,30C, ceea ce determină deshidratarea compuşilor
fierului.
Indicele de ariditate variază între 25-35, evapotranspiratia este de aproximativ 600-
700 mm, iar regimul hidric este periodic percolativ sau nepercolativ.
Relieful este reprezentat prin câmpie înaltă şi dealuri joase, cu versanti mai putin abruptii şi cu
văi nu prea adânci, la altitudini cuprinse între 100-250 m.
Vegetatia naturală este alcătuită din păduri de quercinee, cu arbori bine dezvoltati ( gârnită, cer,
stejar), sub care se dezvoltă o bogată vegetatie ierboasă vernală, care se reduce mult odată cu
înverzirea copacilor.Materialul parental este reprezentat prin löessuri, materiale löessoide, luturi,
argile, uneori nisipuri, toate bogate în oxizi de fier şi uneori în elemente bazice.
Pânza freatică se situează la adâncimi mari şi nu influentează procesele de solificare.
Procese de pedogeneză. Resturile organice, provenite din vegetatia lemnoasă şi mai
putin ierboasă, sunt descompuse de ciuperci şi bacterii, în conditii aerobe şi anaerobe, formându-
se un humus de tip mull forestier, în care predomină acizi humici bruni.
 Procesele de debazificare , alterare şi levigare sunt prezente, astfel că sărurile
solubile sunt spălate la adâncime mare, iar carbonatii de calciu se întâlnesc în orizontul C,
la aproximativ 140-150 cm. Se fomează multă argilă, o parte din aceasta migrând la
nivelul orizontului Bt, unde este depusă sub formă de pelicule lucioase la suprafata
agregatelor structurale prismatice. În procesul de alterare se eliberează multi oxizi de fier,
care se deshidratează şi imprimă solului o culoare brun-roşcată de la suprafată.
Alcătuirea profilului. Preluvosolul roşcat are un profil bine dezvoltat de tipul Ao-
Bt-C sau Cca.
Propietati. Datorită continutului mai ridicat în argilă şi oxizi, preluvosolul roşcat este
tasat, are permeabilitate redusă pentru apă şi aer şi se lucrează greu. Continutul în humus este
mijlociu (2,5 - 3,5%), reactia slab acidă (pH 5,8-6,8), iar gradul de saturatie în baze este de 70-
80%.
Retinem : Preluvosolul roşcat are o fertilitate mijlocie.

6.3.3. Luvosolul

Face parte din clasa luvisoluri.

Solul se caracterizează prin prezenta unui orizont Ao urmat de un orizont eluvial (E) şi orizont
Bt (argic) cu grad de saturatie în baze sub 53
Răspândire. Luvosolurile se întâlnesc în toată zona de dealuri şi podişuri a tării,
suprafete mai mari întâlnindu-se în Podişul Getic, Podişul Transilvaniei, Podişul Moldovei,
Piemonturile Vestice, găsindu-se în complex cu preluvosolurile.
Conditii naturale de formare. În arealul în care se găsesc, alături de
preluvosoluri, luvosolurile ocupă zonele mai înalte, mai reci şi umede, caracterizate prin
temperaturi medii anuale de 6 - 9 0 C, precipitatii medii anuale de 600-900 mm, indicele de
ariditate 35 - 50, evapotranspiratia sub 600 mm, regim hidric percolativ.
Relieful este reprezentat prin dealuri, piemonturi şi podişuri, dar spre deosebire de
preluvosoluri, luvosolurile se formează în aceste areale în zonele microdepresionare şi
depresionare, pe terenurile plane cu un drenaj defectuos, pe versantii nordici umbriti.Vegetatia
naturală este reprezentată prin păduri de cvercinee sub care se dezvoltă o bogată vegetatie
ierboasă vernală reprezentată prin specii acidofile. Materialul parental este alcătuit din diverse
roci sedimentare (argile, luturi, gresii, conglomerate) sărace sau lipsite de elemente bazice.
Apa freatică se găseşte la adâncime mare în sol şi nu a influentat formarea
profilului de sol (sub 15 m).
Procese de pedogeneză. Resturile organice în cantitate mică provin din vegetatia
lemnoasă şi ierboasă acidofilă, sunt descompuse de către ciuperci şi mai putin de către bacterii
rezultând o cantitate mai mică de humus mai putin saturat în elemente bazice, de slabă calitate
în care acizii fulvici domină.
Relieful în care se întâlnesc luvosolurile determină mentinerea umiditătii ridicate o
perioadă mai mare de timp, ceea ce face ca procesele de debazificare, argilizare şi levigare
să fie intense. Sărurile uşor solubile sunt total îndepărtate din profilul de sol, iar CaCO 3 se
întâlneşte sub adâncimea de 180 - 200 cm. Se formează multă argilă care se depune în
procent ridicat la nivelul orizontului Bt pe care îl compactează puternic . O parte din argilă
este supusă în continuare proceselor de alterare, eliberându-se silice coloidală. Aceasta se
depune fie la suprafata agregatelor structurale ale orizontului de la suprafată, imprimând
acestuia culori deschise, fie că se acumulează într-un orizont specific El (eluvial luvic).
 Alcătuirea profilului. Luvosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de
orizonturi : Ao-El-Bt-C
Propietati. Luvosolurile prezintă variatie mare a texturii pe profil, sunt soluri
compacte cu permeabilitate mică pentru apă şi aer şi frecvente procese de stagnogleizare.
Continutul în humus este scăzut (1,5 - 2,5 %), reactia este acidă (pH 5 - 5,8), gradul de
saturatie în baze sub 70%, uneori sub 50%, slab aprovizionate cu elemente nutritive.

6.3.4. Planosolul

Se caracterizează prin prezenta unui orioznt Ao urmat de un orizont El sau Ea şi orizont Bt,
prezentând schimbare bruscă de textură pe mai putin de 7,5 cm între orioznturile E şi B.
Răspândire. Plansolurile se întâlnesc în zona de dealuri şi podişuri, găsindu-se în
complex cu luvosolurile. Ocupă suprafete mai mici în tară noastră, zone mai întinse se
identifică în Subcarpati, Podişul Transilvaniei, Podişul Sucevei, Podişul Getic,
Piemonturile Vestice.
Conditii naturale de formare. Climatul în care s-au format planosolurile este
umed şi răcoros , temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6 şi 9 0C, precipitatiile
medii anuale 600 -900 mm, evapotranspiratia nu depăşeşte precipitatiile iar regimul hidric
este percolativ.
Relieful este caracteristic reprezentat prin dealuri, podişuri, piemonturi, depresiuni
subcarpatice, ocupând în aceste forme de relief suprafete plane sau uşor depresionare cu
drenaj slab.
Vegetatia naturală este reprezentată de păduri de cvercinee şi fagacee şi specii
iereboase acidofile.
Materialul parental este factorul hotărâtor în formarea acestor soluri fiind
reprezentat prin materiale bistratificate din punct de vedere textural (luturi, argile). Din acest
motiv se realizează o trecere bruscă texturală de la orizontul eluvial E la orizontul B argic pe o
grosime mică (< 7,5 cm).Diferentierea texturală este aproape dublă. Datorită acestei treceri
bruşte de la o textură la alta între cele două orizonturi (E şi B) se realizează fete de separare
(plane de separare), de aici venind şi denumirea de planosol.
Procese de pedogeneză. Resturile organice în cantitate mică provin de la vegetatia
lemnoasă şi ierboasă acidofilă, sunt descompuse predominat de către ciuperci, de aceea
bioacumularea este redusă, se formează putin humus de slabă calitate, în care predomină
acizii fulvici. Climatul rece şi umed face ca procesele de alterare, debazificare şi luviere să
fie intense, ceea ce conduce la formarea orizontului de eluviere E şi de iluviere B.
Alcătuirea profilului. Planosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de
orizonturi : Aow-Elw-Btw-C
Propietati. Planosolul prezintă o diferentiere texturală evidentă pe profil, indicele
de diferentiere texturală poate depăşi valoarea 2. Este foarte compact, cu un regim aero-
hidric nefavorabil în sensul că în perioadele ploioase la suprafată stagnează apa, iar la
secetă crapă.
Este un sol greu de lucrat, cu un continut mic de humus (sub 2%), reactia este acidă (pH 5-
5,5), gradul de saturatie în baze scăzut (sub 50%) iar aprovizionarea cu elemente nutritive este
slabă.

6.3.5. Faeoziomul
Face parte din clasa cernosoluri.
Se defineşte prin prezenta unui orizont Am, urmat de un orizont intermediar AC, Bv,Bt
şi fără orizont Cca.
Răspândire. Frecvent răspândite în unde apar conditii specifice de formare. Cele mai
mari suprafete se întâlnesc în zona înaltă a Câmpiei Române şi de Vest, în estul Câmpiei
Transilvaniei,în Podişul Sucevei, Podişul Transilvaniei, în marile depresiuni din zona
Carpatilor Orientali ( Neamt, Cracău, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Braşov)
găsindu-se în complex uneori cu o parte din cernoziomuri.
Conditii naturale de formare. Aria de răspândire a faeoziomurilor se
caracterizează prin conditii climatice mai reci şi mai umede cu temperaturi medii anuale de
7 - 9 0C, precipitatii medii anuale 600-900 mm, indicele de ariditate 35, evapotranspiratia sub
600mm, regim hidric percolativ sau periodic percolativ. De retinut, însă, că
faeoziomurile se întâlnesc pe un relief depresionar, unde climatul este mai blând decât al
zonelor învecinate mai înalte. Atunci când se întâlnesc în zona podişurilor, ele se formează tot
pe suprafete cu aspect microdepresionar sau depresionar.
Deşi se găseşte în arealul pădurilor de foioase, faeoziomul s-a format sub o
vegetatie ierboasă de fâneată, reprezentată prin pajişti mezohidrofile primare sau secundare bine
dezvoltate.Materialul parental este reprezentat prin luturi, argile, materiale loessoide, depozite
coluviale, proluviale, pietrişuri etc., bogate în elemente bazice.
Apa freatică se găseşte sub 8 - 10 m şi nu a influentat procesul de solificare.
Procese de pedogeneză. Deoarece se găseşte în zonele joase cu un climat blând,
sub o vegetatie predominat ierboasă şi pe materiale parentale bogate în elemente bazice
procesul de bioacumulare este intens, se formează un procent ridicat de humus de bună
calitate saturat în elemente bazice de tipul mull calcic. Cantitatea mare de precipitatii
determină o migrare a coloizilor de humus şi argilă pe profilul de sol şi deprecierea
acestora sub formă de vinişoare în zona fisurilor, a orificiilor lăsate de rădăcinile plantelor
sau sub formă de pelicule la suprafata agregatelor structurale din orizonturile inferioare.
Migrarea coloizilor organo-minerali din orizontul de la suprafată (Am) este cauza prin care
culoarea faeoziomurilor se deschide cu mai mult de 1,5 unităti crome şi valori prin uscare.
Alcătuirea profilului. Profilul faeoziomurilor se poate prezenta în următoarele tipuri:
Am-Bt-C; Am-Bv-C; Am-AC-C.
Propietati. Faeoziomurile au în general o textură mijlocie-fină sau mijlocie, slab
diferentiată pe profil, atunci când s-au format pe materialul parental bistratificat prezintă
spre baza profilului o textură ceva mai fină. Sunt soluri moderat compacte cu o
permeabilitate mijlocie pentru apă şi aer şi capacitate mare de retinere a apei. Continutul în
humus este ridicat (peste 3,5%), reactia este slab acidă (pH peste 6), gradul de saturatie în
baze peste 70%, bine aprovizionate cu elemente nutritive, activitate biologică bună.
Calitatea propietatilor scade de la solurile cu orizont intermediar AC la cele cu orizont Bt.
SOLURILE ZONEI MONTANE
7. 1. Solurile zonei montane inferioare şi mijlocii

7.1.1. Eutricambosolul

Face parte din clasa cambisoluri şi se defineşte printr-un orizont Ao sau Am, urmat de
un orizont Bv .
 Răspândire. Eutricambosolurile se întâlnesc într-un areal vast, începând cu cel montan
la o altitudine de sub 1300 m (mai ales în Carpatii Orientali şi mai putin în Carpatii Occidentali şi
Meridionali), continuând cu zona subcarpatică, cu podişurile (Moldovei, Transilvaniei,
Dobrogei), cu dealurile şi piemonturile (Vestice şi Getic). Mai rar eutricambosolurile se
întâlnesc şi în zonele mai joase.
Conditii naturale de formare.Conditiile naturale sunt destul de variate şi se
caracterizează prin temperaturi medii anule cuprinse între 6 şi 9 C, precipitatii medii anuale de
650 şi 900 mm,indiciele de ariditate cuprins între 35 şi 45, regim hidric percolativ (mai rar
periodic percolativ).
Relieful este de asemenea variat corespunzător arealelor de munte, deal, podiş,
piemont. Pe aceste forme de relief, eutricambosolurile ocupă versantii cu expozitie sudică, estică
sau vestică (versantii încălziti) cu un drenaj extern bun.
Vegetatia naturală este reprezentată prin păduri de fagacee în amesctec cu
cvercinee, iar în zona montană se întâlnesc speciile răşinoase. Vegetatia ierboasă este
reprezentată prin specii neacidofile.Materialul parental este reprezentat prin gresii,
conglomerate,deluvii, coluvii, materiale lutoase, materiale argiloase rezultate prin dezagregarea
şi alterarea rocilor bazice. Apa freatică fiind la adâncime mare în sol nu a influentat procesele de
solificare.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite din vegetatia lemnoasă şi ierboasă
neacidofilă, sunt descompuse de către bacterii şi ciuperci, rezultând un humus saturat în
elemente bazice.
Deşi solificarea se desfăşoară în conditii de climat variat până la foarte umed,
procesele de alterare, debazificare şi eluviere sunt frânate de prezenta elementelor bazice. În
aceste conditii argila formată nu migrează pe profilul de sol ci rămâne pe locul de formare
rezultând orizontul B cambic.
Alcătuirea profilului. Eutricambosolul are un profil scurt de tipul Ao-Bv-C sau Ao-Bv-
R.
Propietati.Datorită texturii şi structurii pe care le are eutricambosolul,
permeabilitatea pentru apă şi aer este bună, se lucrează uşor. Este mijlociu aprovizionat cu
humus, 3-4%, are o reactie slab acidă sau neutră, pH 6-7, gradul de saturatie în baze este sub
85%, mijlociu aprovizionat cu elemente nutritive.
7.1.2. Districambosolul

Apartine clasei cambisoluri şi se caracterizează printr-un orioznt Ao sau Au urmat de un

orizont Bv. Prezintă propietati districe (V% < 53%) atât în orizontul superior şi cel putin în
prima parte a orizontului Bv.
Răspândire. Districambosolurile se întâlnesc în zona montană cu o altitudine mijlocie
sau mare (1000 -1800 m). Cele mai mari suprafete se găsesc în Carpatii Orientali, Carpatii
Meridionali iar pe areale mai mici în Carpatii Occidentali.
Conditii naturale de formare. Conditiile climatice în care s-au format aceste
soluri sunt reci şi umede, caracterizate prin temperaturi medii anuale de 3-6 0 C şi prin
precipitatii medii anuale de 900-1300 mm. Evapotranspiratia potentială are valori sub 550
mm, indicele de ariditate are valori ridicate cuprinse între 55 şi 100, regimul hidric este
percolativ.
Relieful este specific zonei montane, districambosolurile fiind întâlnite cu
precădere pe versanti cu expozitie nordică.
 Vegetatia naturală este constituită din păduri de conifere sau de amestec fag şi
conifere, cu covor ierbaceu acidofil. Roca de solificare este reprezentată prin gresii,
conglomerate, micaşisturi, granite, granodiorite toate lipsite de elemente bazice.
Procese de pedogeneză. Resturile organice acidofile în cantitate mică sunt
descompuse în conditii de climat umed şi rece de către ciuperci, rezultând o cantitate mică
de humus, de slabă calitate, în care predomină acizii fulvici. În cea mai mare parte resturile
organice se acumulează în stare brută. La temperaturi scăzute şi precipitatii multe alterarea
silicatilor primari este foarte intensă , fiind descompuşi până la produşi finali (silice
coloidală, hidroxizi de fier şi aluminiu, baze). În acest fel nu se mai formează argilă sau se
formează în cantitate foarte mică „în situ”, astfel că solul este nediferentiat textural pe
profil.
În aceste conditii sub orizontul de suprafată Ao se formează un orizont B de alterare,
specific, orizontul Bv ( cambic).
Alcătuirea profilului. Districambosolul tipic are profil alcătuit din orizonturile Ao-Bv-
C sau R
Propietati. Districambosolurile au propietati fizice, hidrofizice şi regimul aero-
hidric favorabil pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.
Însuşirile chimice sunt mai putin favorabile, continutul în humus este scăzut, în jur de 1%,
dar cu un continut mare de material organic brut, 15-20%. Au o reactie puternic acidă, valoarea
pH 4-4,5, gradul de saturatie în baze redus, sub 50%, uneori coborând până la 20%, foarte slab
aprovizionat cu elemente nutritive.

7.1.3. Nigrosolul

Face parte din clasa umbrisoluri şi se defineşte prin prezenta unui orizont Au (lat.
„umbra” = umbră) de culoare închisă urmat de un orizont Bv, având gradul de saturatie în baze
sub 53% .
Răspândire. Nigrosolul este putin răspândit în tara noastră, se întâlneşte alături de
districambosol, în zona montană mijlocie la o altitudine cuprinsă între 1000-1800m.
Conditii naturale de formare. Climatul este umed şi rece, temperaturile medii anuale fiind de 2
- 50C, precipitatiile medii anuale 1000 - 1300 mm, indicele de ariditate 55 - 100, regimul hidric
percolativ.
Relieful este caracteristic muntilor, frământat, dar nigrosolul s-a format în
luminişurile pădurilor pe terenuri plane cu un drenaj slab.
Vegetatia naturală a zonei este reprezentată prin păduri de fagacee şi răşinoase, dar în
poienile pădurilor unde se întâlneşte adesea solul se găseşte vegetatie ierboasă acidoflă. Materialul
parental este alcătuit din roci dure sau uşor măruntite, eruptive şi metamorfice sărace în
elemente bazice, predominând granitele, andezitele, şisturile cristaline etc.
Procese de pedogeneză.Resturile organice provenite din vegetatia ierboasă,
găsesc conditii vitrege de descompunere, acumulând-se mai mult în stare brută. Totuşi,
relieful fiind aproape plan, apa stagnează o perioadă mai mare de timp la suprafata solului
creând conditii de anaerobioză. De aceea atât humusul format( în cantitate mică) cât şi
materialul organic în stare brută capătă culoare închisă. Humusul format este alcătuit
predominant din acizi fulvici. De aici şi denumirea de nigrosol ( sol negru acid).
 Alterarea este foarte intensă, astfel că nu se formează argilă. Silicatii primari sunt
descompuşi până la produşi finali ( silice coloidală, grăunciori de cuat fără peliculă
coloidală, diferiti oxizi, baze, săruri).
Componenti minerali rezultati prin alterare se leagă de componentii organici formând
complexe organo-minerale care sunt mai stabile. Din această cauză levigarea este mai redusă şi
nu apare pe profilul de sol un orizont eluvial, dar se formează sub orizontul Au un orizont B
cambic.
Alcătuirea profilului. Nigrosolul tipic are un profil alcătuit din orizonturile Au-
Bv-C sau R
Propietati. Nigrosoluril are o textură uniformă pe profil, de regulă mijlocie, sunt soluri
slab structurate, au o permeabilitate bună pentru apă şi aer. Continutul în humus al solului este
scăzut, 1-1,5% dar, contin mult material organic nedescompus 15-20%. Reactia solului este
puternic acidă, pH 4 , gradul de saturatie în baze sub 53%, iar aprovizionarea cu elemente
nutritive este foarte slabă.

7.2. Solurile zonei montane înalte

7.2.1. Prepodzolul

Face parte din clasa spodisoluri, caracterizându-se prin prezenta unui orizont Ao sau
Au urmat de un orizont Bs (spodic feriiluvial).
Răspândire.Prepodzolurile se întâlnesc în zona montană a tării noastre la
altitudine de 1800 m.Pe areale mai întinse sunt răspândite în Carpatii Orientali şi pe suprafete
mai reduse în Carpatii Meridionali şi în Carpatii Occidentali.
Conditii naturale de formare. Climatul este umed şi rece caracterizat prin
temparturi medii anuale de 2- 3 0 C şi precipitatii medii anuale 1000 - 1300 mm, indicele de
ariditate 80 - 100, regimul hidric percolativ.
Relieful este montan, „frământat”, vegetatia naturală este reprezentată prin păduri
de molidişuri, jnepenişuri sau amestecuri de molid, fag şi brad, dar şi o bogată floră
acidofilă.
Materialul parental este variat fiind alcătuit din roci dure acide magmatice sau
metamorfice, reprezentate prin granite, granodiorite, micaşisturi dar şi din roci sedimentare
provenite prin dezagregarea acestora ( gresii, conglomerate, nisipuri).
Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetatia lemnoasă şi
ierboasă acidofilă, care găsesc conditii vitrege de descompunere, de aceea humificarea este
foarte slabă, humusul format (în cantitate mică) contine acizi fulvici în procent foarte
ridicat. Cea mai mare parte a resturilor organice se acumulează la suprafata solului în stare
brută, nedescompuse.
Temperaturile scăzute şi precipitatiile multe fac ca procesul de alterare să fie intens, dar nu
se formează argilă, deoarece silicatii primari sunt descompuşi până la produşi finali (silice
coloidală, oxizi şi hidroxizi de fier şi aluminiu).
Hidroxizii de fier şi aluminiu rezultati prin procesul de alterare intensă, migrează din
orizontul de la suprafată şi se depun în orizontul următor Bs.
Alcătuirea profilului. În conditiile pedoclimatice prezentate se formează la suprafată un
orizont de bioacumulare Aou sau Au, sub acesta un orizont Bs iar în profunzime un orizont
R sau C Ao-Bs-C(R) Aou-Bs-C(R)
Propietati. Prepodzolul are o textură uniformă pe profil (luto-nisipoasă sau nisipo-lutoasă) ,
este un sol permeabil pentru apă şi aer, afânat, cu un continut în humus scăzut (1%) dar mult
material organic brut (20-25%). Reactia este puternic acidă (pH4), gradul de saturatie în baze
sub 53% putând să scadă până la 10%, foarte slab aprovizionat cu elemente chimice.

7.2.2. Podzolul
Face parte din clasa spodisoluri şi se caracterizează prin prezenta unui orizont O
şi/sau Ao sau Au urmat de orizontul Ea şi orizontul Bhs sau Bs.
Răspândire. Podzolurile sunt întâlnite în zona montană înaltă a tării noastre, pe suprafete mai
mari în Carpatii Meridionali, iar pe arii mai restrânse în Carpatii Orientali şi Occidentali.
Conditii naturale de formare. Climatul umed şi rece în care s-au format
podzolurile se caracterizează prin temperaturi medii anuale scăzute(0 -30C),precipitatii medii
anuale ridicate, până la 1400 mm, indicele de ariditate are valori ridicate, până la 100, regim
hidric percolativ. Relieful este caracteristic zonei montane, versanti cu pante diferite, platforme
care nu au o întinde prea mare, uneori sunt frecvente abrupturile.
Vegetatia naturală este reprezentată prin păduri de molid şi pin şi mai rar din molid şi
brad. Sub această vegetatie lemnoasă se dezvoltă şi o vegetatie ierboasă acidofilă. Sunt prezente
în zona podzolurilor şi jnepenişurile, dar şi pajiştile alpine în care predomină Ńeposica (Nardus
stricta)
Materialul parental este reprezentat prin roci dure acide , eruptive sau metamorfice
(granite, granodiorite, cuartite, micaşisturi) şi roci sedimentare de asemenea acide (gresii,
conglomerate).
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite de la vegetatia lemnoasă şi
ierboasă acidofilă, în conditiile unui climat umed şi rece se descompun foarte greu,
acumulându-se mai mult în stare brută. Datorită slabei activităti biologice, se formează putin
humus în care sunt prezenti în procent foarte mare acizii fulvici.
Procesele de alterare şi levigare sunt foarte intense. Nu se formează argilă,
deoarece silicatii primari sunt descompuşi până la produşi finali (silice coloidală, oxizi şi
hidroxizi de fier şi aluminiu).
Datorită eluvierii puternice la nivelul orizontului B se acumulează pe lângă
sescvioxizii de fier şi aluminiu şi acizii humusului, rezultând un orizont Bhs. În urma proceselor
de spălare a coloizilor organici (humus acid nestabil) şi minerali (sescvioxizi de fier şi
aluminiu), sub orizontul de acumulare Au şi deasupra orizontului Bhs, se conturează un
orizont eluvial Ea sărăcit în coloizi şi îmbogotit în silice coloidală şi grăunciori de cuarti dezveliti
de peliculă coloidală.
Alcătuirea profilului. Podzolul tipic prezintă un profil de tipul Au sau Aou-Ea-
Bhs-R sau C
Propietati.Textură nediferentiată pe profil,slab structurate, cu permeabilitate bună
pentru apă şi aer, foarte slab aprovizionate cu humus dar contin multă materie organică brută
(20-30%). Reactia este foarte puternic acidă pH 3,5-4, gradul de saturatie în baze este foarte
scăzut sub 30%, uneori scade sub 10%. Activitatea biologică şi aprovizionarea cu
elemente nutritive sunt foarte reduse.

7.2.3. Criptopodzolul
Face parte din clasa spodisoluri şi se caracterizează prin prezenta unui orioznt O şi/sau
orizont A foarte humifer urmat de un orioznt B criptospodic (Bcp) humifer
 Răspândire. Criptopodzolurile se întâlnesc în tara noastră pe suprafete mici în zona
montană înaltă (subalpină din Carpatii Orientali şi Carpatii Meridionali).
Conditii naturale de formare. Clima este rece şi umedă, temperaturile medii anuale - 0
- 3 0 C, precipitatii medii anuale peste 1400 mm, indicele de ariditate peste 100, regimul hidric
este percolativ repetat.
Relieful este specific montan, criptopodzolurile formându-se pe culmi, platouri sau
versanti cu diferite expozitii şi înclinare slabă.
Vegetatia naturală sub care s-au format aceste soluri a fost de pădure de molidişuri şi o
bogată vegetatie ierboasă acidofilă.În conditiile vegetatiei de pădure, la început aceste soluri s-au
format ca podzoluri. După îndepărtarea vegetatiei lemnoase şi înlocuirea cu vegetatie ierboasă,
în timp - ca urmare a acumulării de humus în conditiile climatice mentionate-trăsăturile
morfologice de podzol au fost mascate Materialul parental este reprezentat prin roci acide
(metamorfice şi eruptive), compacte sau gresii şi conglomerate provenite prin dezagregarea
acestora.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetatia lemnoasă şi
ierboasă acidofilă, sunt descompuse slab de către microorganisme, formându-se putin
humus în care predomină acizii fulvici, acumulându-se multă materie organică slab
mineralizată. Se formează astfel la suprafată un orizont A humifer cu peste 20% materie
organică nedescompusă, cu reflexe cenuşii în partea inferioară (orizont E „ înecat în
humus”).
Precipitatiile abundente determină o eluviere intensă a materialului amorf activ
predominat humic şi aluminic care se acumulează într-un orizont specific B criptospodic
(Bcp).
Alcătuirea profilului. Criptopodzolul are un profil scurt, alcătuit din următoarele
orizonturi: Au - Bcp-C sau R
Propietati. Criptopodzolul este un sol nediferentiat textural pe profil, este permeabil pentru
apă şi aer; cu un continut de materia organică peste 20% în orizontul de suprafată (Au) şi peste
10% în orizontul Bcp, reactia este puternic acidă (pH sub 4); gradul de saturatie în baze mic
(sub 20%), foarte slab aprovizionat în elemente chimice.
7.3.Solurile zonei alpine

7.3.1. Humosiosolul

Face parte din clasa umbrisoluri

Se defineşte printr-un orizont Au având continut mare de materie organică brută ce se
separă uşor de partea minerală silicatică, urmat de un orizont AC sau AR.
Răspândire. Se întâlnesc pe suprafete mici în tara noastră, ocupând zona montană cea mai înaltă
(peste 2000 m altitudine). Sunt solurile pajiştilor alpine din muntii înalti,Rodna, Bucegi,
Făgăreş, Retezat, Parâng etc.
Conditii naturale de formare. Fiind răspândite în zona montană cea mai înaltă,
conditiile climatice sunt cele mai vitrege, caracterizate prin temperaturi medii anuale de -
30C, precipitatii medii anuale multe (1400 mm), indicele de ariditate mai mare de 100, regim
hidric percolativ repetat.
Relieful este caracteristic montan, humisiosolul formându-se în zona platourilor largi şi
la poale de versanti.
Vegetatia naturală este reprezentată prin ierburi alpine predominând Nardus stricta
(Ńepoşica) şi prin jneapăn şi ienupăr.
 Materialul parental este silicios sărac în elemente bazice, provenit din micaşisturi,
cuartite, granite, granodiorite, conglomerate, gresii etc.
Procese de pedogeneză. Geneza humosiosolurilor este determinată de conditiile
climatice vitrege: temperatură scăzută, precipitatii abundente, vânturi puternice.În asemenea
conditii, resturile organice provenite din vegetatia ierboasă alpină se acumulează în stare brută
sub forma unei pături (pâsle). Caracteristic acestor soluri este faptul că materialul organic brut
prin uscare şi scuturare se separă foarte uşor de materialul mineral silicios.
Rocile eruptive şi metamorfice silicatice sunt măruntite datorită variatiei
temperaturilor, rezultînd fragmente de rocă şi particule grosiere de nisip, care prin alterare
rezultă diferiti oxizi şi hidroxizi şi putină argilă. Acest strat de material organic şi mineral se
desprinde foarte uşor de substratul mineral inferior.
Alcătuirea profilului. Profilul humosiosolului tipic este scurt şi prezintă
următoarele orizonturi: Au sau Aou-AR(AC) -R sau C
Propietati. Humosiosolul are în general o textură nisipoasă până la nisipo-
lutoasă, nediferentiată pe profil. Are un volum edafic util mic, prezintă o activitate
biologică redusă. este permeabil pentru apă şi aer, contine putin humus în care predomină
acizii fulvici dar peste 25-30% materie organică brută, reactia este foarte puternic acidă
(pH sub 4).
Tema nr. 8
SOLURILE HIDROMORFE țI HALOMORFE
8. 1. Solurile freatic hidromorfe
8.1. 1. Gleiosolul

Face parte din clasa hidrisoluri .

Este un sol format sub influenta apei freatice la mică adâncime (freatic hidromorf) care are un
orizont O şi/sau A şi se caracterizează prin propietati gleice (orizont Gr) care apare din primii
50 cm ai profilului. Orizontul Gr se formează în profilul de sol în zona unde nivelul apei
freatice este constant o perioadă mai mare de timp.
Răspândire. Se întâlnesc în zonele de pădure mai reci şi mai umede. Sunt
frecvente în luncile unor râuri interioare, precum şi în unele depresiuni intramontane şi
submontane ale tării.
Conditii naturale de formare. Climatul în care se formează gleiosolul este umed
şi răcoros specific zonei de pădure, cu temperaturi medii anuale de 6 - 9 0C, precipitatii
medii anuale 650 - 900 m, indicele de ariditate are valori mai mari de 40 iar regimul hidric
este percolativ.
Relieful specific în zona de pădure pentru gleiosol, îl reprezintă formele joase, terase
inferioare de luncă, depresiuni, lunci joase neinundabile, câmpii joase. Vegetatia naturală este
formată din specii lemnoase (stejar, ulm , frasin) şi specii ierboase abundente (coada vulpii,
papură, rogoz, pripirig).
Materialul parental este reprezentat prin argile, luturi, uneori nisipuri lipsite de
CaCO3.
Apa freatică se găseşte la adâncime mică ( 1-1,5m), nu contine nici săruri solubile
şi nici bicarbonati de calciu şi este factorul hotărâtor în formarea acestui sol.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite din vegetatia ierboasă în special şi
lemnoasă , se humifică lent, dar neexistând elemente bazice, humusul nu este saturat, în el
predomină acizii fulvici şi este de slabă calitate, acumulându-se în procent redus.Procesele de
alterare sunt intense, eluvierea colozilor pe profil lipseşte datorită curentului ascendent al apei
freatice, solul fiind nediferentiat textural. Umiditatea în exces provenită din pânza freatică la
mică adâncime determină conditii temporare sau permanente de anaerobioză, care conduc
la trecerea compuşilor minerali ai solului din formă oxidată în formă redusă căpătând culori
vinetii sau negricioase şi o solubilitate ridicată. aceste procese de gleizare intermitente sau
permanente determină formarea orizontului Go (gleic de oxido-reducere) şi orizont Gr ( gleic
de reducere).
Alcătuirea şi descrierea profilului. Gleiosolul tipic are în general un profil scurt, alcătuit
din următoarele orizonturi: Ao-Go-Gr .
Propietati. Gleiosolul este nediferentiat textural ,are relatii defectuoase cu apa şi aerul.
Este un sol compact, rece care se lucrează greu. Aprovizionarea humus este mijlocie spre
scăzută (2 - 3 %), reactia este acidă, uneori slab acidă (pH < 6), gradul de saturatie în baze <
75%, continutul în elemente nutritive este scăzut.

8.2. Solurile pluvial hidromorfe

8.2.1. Stagnosolul

Face parte din clasa hidrisoluri.

S-a format sub influentează excesului de umiditate pluvială şi se defineşte prin
prezenta unui orizont Ao urmat de un orizont B argic la care se asociază propietati
stagnice întinse (orizont W) începând de la suprafata sau din primii 50 cm ai profilului.
Răspândire. Se întâlneşte în zona dealurilor şi podişurilor, pe suprafete mai mari în
Podişul Getic, Podişul Transilvaniei, Podişul Sucevei, Piemonturile Vestice.
Conditii naturale de formare. Climatul zonei în care se formează stagnosolurile se
caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mici de 100C, precipitatii medii anuale mai mari
de 650mm.Relieful este specific dealurilor şi podişurilor , stagnosolul ocupând în aceste zone
terenurile plane sau depresionare cu drenaj extern şi intern defectuos.Vegetatia naturală este
alcătuită din păduri de cvercinee în care predomină cerul şi gârnita, şi un covor ierbaceu format
din specii de pipirig, rogoz, specifice excesului de umiditate.
Materialul parental este reprezentat prin argile şi uneori din luturi lipsite de
elemente bazice.
Apa freatică se găseşte la adâncime mare şi nu a influentat procesele de solificare.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetatia lemnoasă şi mai putin din
vegetatia ierboasă, sunt descompuse lent şi pentru că elementele bazice lipsesc se formează un
humus nesaturat, bogat în acizi solubili. În aceste conditii, bioacumularea fiind redusă, la
suprafata solului se formează un orizont Ao. Datorită umiditătii ridicate, procesele de alterare
sunt intense, dar levigarea este frânată de prezenta la o anumită adâncime a unui orizont
compact. Specific pentru formarea acestor soluri sunt procesele de stagnogleizare. Găsindu-
se pe terenurile plane şi depresionare cu drenaj global defectuos, apa din precipitatii
stagnează la suprafata acestor soluri sau în primele orizonturi determinând procese de
reducere care afectează mai putin sau mai mult de 50% din masa orizonturilor . În aceste
conditii pe orizontul de la suprafată (Ao) se grefează un orizont stagnogleizat (w) în prima sa
parte şi stagnogleic (W) în jumătatea inferioară, procese stagnice intense ( orizont W)
întâlnindu-se şi în orizontul B.
 Alcătuirea profilului. Stagnosolul tipic are un profil profund cu următoarea
succesiune de orizonturi: Aow-AoW-BtW-C.
Propietati. Având o textură argiloasă sau argilo-lutoasă pe toată adâncimea
profilului, stagnosolurile sunt compacte, reci, foarte greu de lucrat şi impermeabile. Apa
stationează mult timp la suprafata solului şi în prima parte a profilului, de aceea rezerva de apă
acumulată este foarte mică. În perioadele umede apa bălteşte, iar în perioadele uscate se pierde
foarte repede prin evaporare şi plantele suferă din lipsa umiditătii. Pe aceste soluri plantele
cresc foarte greu.
Sunt soluri slab aprovizionate cu humus (1,5-2,5)%, reactia este acidă sau slab
acidă (pH < 6), gradul de saturatie în baze < 75%, au un continut scăzut de elemente
nutritive.
8.3.Solurile halomorfe

8.3.1. Solonceacul

Face parte din clasa salsodisoluri.

Este un sol halomorf salin, s-a format sub influenta unei cantităti mari de săruri
solubile.Se caracterizează prin prezenta la suprafată a unui orizont Ao sau Am şi orizont
intermediar la care se asociează un orizont salic (sa) în primii 50 cm.
Răspândire. Aceste soluri se întâlnesc în zonele mai secetoase, stepă şi silvostepă, cu
temperaturi ridicate şi precipitatii putine, acolo unde pânza de apă freatică se găseşte la mică
adâncime şi este bogată în săruri solubile.Se întâlnesc în complex cu soloneturile şi diferite
soluri salinizate (gleiosolul cernic, aluviosolul) în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Câmpia
Transilvaniei, Dobrogea , în Lunca Dunării, în Delta Dunării şi pe litoral.
Conditii naturale de formare. Climatul este caracteristic arealelor de stepă, silvostepă
şi uneori de pădure, specific acestor soluri fiind regimul hidric exudativ. Relieful este reprezentat
prin câmpii joase, depresiuni, lunci şi terase ale unor rîuri, terenuri plane.
Vegetatia naturală este slab dezvoltată, alcătuită din plante halofile, de aceea aceste soluri
sunt cunoscute sub denumirea populară de „chelituri”.Vegetatia halofilă este reprezentată prin
Salicornia herbacea (iarba sărată), Salsola soda (sărăcică), iarba de sărătură (Suaeda maritima).
Materialul parental este divers alcătuit din luturi, argile, nisipuri, depozite fluvice
bogate în săruri.
Factorul principal în procesul de formare al solonceacurilor este sursa de sărăturare
care poate provii din materialul parental la mică adâncime şi salifer, caz în care
solonceacurile pot apărea în orice zonă de climă, relief şi vegetatie a tării. Pot apărea la
câmpie, deal, munte, acolo unde prin eroziune sau prin mişcări tectonice rocile salifere au
ajuns la suprafată sau aproape de suprafata scoartei terestre. Aceste situatii se întâlnesc mai
cu seamă în aproprierea zonelor salifere ale tării. O altă sursă de sărăturare o reprezintă apa
mărilor şi lacurilor sărăturate, care prin valurile înalte şi pulverizarea picăturilor, prin
transportul şi depunerea lor de către vînturi , apa sărată ajunge pe terenurile vecine pe care
le sărăturează. Această formă de sărăturare se întâlneşte mai ales pe litoral şi în zona
lacurilor din Delta Dunării. Cea mai importantă sursă de sărăturare care determină
formarea majoritătii solonceacurilor în România, o reprezintă pânza freatică la adâncime
mică în sol şi încărcată cu săruri solubile. În această situatie trebuie îndepliniti doi
parametrii :apa freatică să se găsească la adâncime critic si mineralizarea să fie tot critică.
Adâncimea critică a apei freatice este de aproximativ 1 - 1,5 m, iar mineralizarea
critică a apei freatice este atunci când concentratia în cloruri depăşeşte 1% iar când
sărăturarea este sulfatică să depăşească 1,5%. În aceste cazuri apa se ridică prin ascensiune
capilară până la suprafata solului de unde se pierde prin evaporare. Sărurile solubile
continute se depun fie la suprafata solului sub formă de crustă albicioasă, fie în interiorul
solului de-alungul spatiilor poroase sub formă de pete, micelii, tubuşoare tot de culoare
albicioasă.
O altă sursă de sărăturare întâlnită în sistemele de irigatie o reprezintă apa de irigatie
atunci când nu este corespunzătoare, contine săruri solubile. Acest mod de sărăturare poartă
denumirea de sărăturare secundară.
Procese de pedogeneză. Vegetatia naturală rară şi slab dezvoltată lasă o cantitate mică
de resturi organice, de aceea se formează putin humus care se acumulează într-un orizont Ao
subtire. Procesul caracteristic de formare a solonceacurilor este salinizarea. Regimul hidric
exudativ şi acumularea sărurilor uşor solubile în cantitate mare (cloruri, sulfati) determină
aparitia în primii 50 cm ai profilului a orizontului salic (sa).
Alcătuirea profilului . Solonceacul tipic prezintă un profil de tipul Aosa-ACsa-CG sau C
sau Aosa-AGosa-Gosa .
Propietati. Solonceacurile sunt soluri nediferentiate textural pe profilul de sol. Nu prezintă
structură de aceea au relatii defectuoase cu apa şi aerul. Continutul în humus este foarte scăzut
(1-1,5%), reactia este alcalină (pH 8,5), gradul de saturatie în baze este ridicat (100%), nu scade
sub 80%, continutul în elemente nutritive este foarte redus.

8.3.2.Solonetul

Face parte din clasa salsodisoluri.

Este un sol holomorf, se caracterizează printr-o concentratie mare de ioni de sodiu în
complexul coloidal.
Se defineşte prin prezenta unui orizont Ao sau Am urmat de un orizont Btna (argic
natric).
Răspândire. Soloneturile sunt răspândite în acelaşi areal cu solonceacurile, insular,
pe terenuri mai înalte, dar se întâlnesc şi în zonele mai joase.
Conditii naturale de formare. Soloneturile întâlnindu-se în acelaşi areal cu solonceacurile şi
conditiile naturale de formare (climă, relief, material parental) sunt asemănătoare, oarecum
diferită fiind vegetatia nehalofilă în primăvară când suprafata solului nu este salinizată.
Procese de pedogeneză.Cantitatea mică de resturi organice lăsate de vegetatia slab
dezvoltată şi activitatea microbiologică scăzută, determină o humificare redusă. Se
formează o cantitate mică de humus care se acumulează într-un orizont de suprafată Ao
subtire.
Procesul specific de formare a solonetului este acela de alcalizare sau sodizare, care
constă în formarea unui orizont B argic natric (Btna), unde complexul adsorbtiv este îmbogătit
în cationi de Na+ (peste 15% din T).
Acest proces se petrece prin desalinizarea solonceacului sau prin procese
alternative de salinizare şi desalinizare, ce sunt favorizate de oscilatiile nivelului apei
freatice.
Alcătuirea profilului. Solonetul tipic prezintă următoarele orizonturi : Ao - Btna-
C sau CGo .
 Propietati, . Deoarece orizontul Btna, se găseşte în cele mai multe cazuri din primii 50
cm ai profilului, propietatile solonetului sunt determinate în mare măsură de propietatile
acestui orizont.
De aceea soloneturile sunt în general soluri tasate, compacte, grele, care se
lucrează foarte greu. Continutul în humus este foarte mic < 1%, reactia este puternic
alcalină, valoarea pH în jur de 9. Numai în orizontul de la suprafată subtire şi în cel eluvial
( când apare) valoarea pH poate să scadă până la 6. Gradul de saturatie în baze este ridicat 100%,
numai în primele orizonturi poate să scadă la 70-80%. Cationul care se găseşte în procentul cel
mai mare este sodiu, peste 15% din capacitatea totală de schimb cationic. Aprovizionarea cu
elemente nutritive este slabă.
Tema nr. 9
SOLURILE LA CARE MATERIALUL PARENTAL A CONTRIBUIT
DECISIV LA FORMAREA LOR (SOLURILE
LITOMORFE)
Solurile formate pe materiale carbonatice și amorfe ; Solurile formate pe argile ;
Solurile formate pe nisipuri ;;

9. 1. Solurile formate pe materiale carbonatice (litomorfe carbonatice)

si pe materiale amorfe (litomorfe pe material amorf).

9.1.1. Rendzina

Face parte din clasa cernisoluri și se caracterizează printr-un orizont Am urmat de un orizont
intermediar (AR, Bv, AC).
Caracteristica de bază a rendzinei tipice o reprezintă materialul parental, care este
format din calcare dure sau pietrişuri calcaroase,ce apar între 20 şi 50 cm (R), ceea ce
face ca în timpul efectuării arăturilor, plugul să lovească în aceste materiale scheletice şi să
"scrâşnească" sau "să tremure", termenul de rendzină fiind de origine poloneză.
Răspândire. Rendzinele ocupă în tara noastră suprafete mici dar se întâlnesc în toate zonele de
relief , climă şi vegetatie, de la câmpie şi până în zona alpină, acolo unde materialul calcaros
dur sau uşor fragmentat apare cât mai aproape de suprafata terenului. Cele mai mari suprafete
ocupate de rendzine se găsesc în zonele de deal, podiş şi munte.
Conditii naturale de formare. Conditiile climatice sunt diferite în functie de zona în care s-au
format rendzinele, temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 2 0C în zona montană şi
11,50C în zona Dobrogei, precipitatiile, medii anuale cuprinse între 350 mm în zona de stepă şi
peste 1400 mm în zona alpină. În acest fel şi indicele de ariditate variază foarte mult, de la 17
în zona Dobrogei la peste 100 în zona montană.Relieful este diferit; de deal, podiş, piemont,
munte cu precizarea că rendzinele apar întotdeauna pe formele de microlief fragmentat (rupturi,
culmi înguste, versanti abrupti).Vegetatia naturală specifică rendzinelor este alcătuită din asociatii
ierboase în zona de câmpie şi alpină şi din asociatii lemnoase în zona de deal, podiş şi
munte.Roca de solificare este factorul determinant în formarea rendzinelor fiind alcătuită din
depozite calcaroase dure, tufuri sau pietrişuri calcaroase, roci sau fragmente de roci
magmatice sau metamorfice bazice şi ultrabazice. În general rocile parentale se
caracterizează prin aspectul masiv, dar şi prin bogătia în elemente calcice.
 Apa freatică se găseşte la adâncime mare, peste 10 m şi nu a influentat procesul de
solificare.
Procese de pedogeneză. Procesul de humificare, depinde de vegetatie şi de zona în
care evoluează rendzina, dar bogătia mare în elemente bazice a materialului parental, face
ca bioacumularea să fie intensă, să se acumuleze mult humus de tip mull calcic saturatrat în
cationi de calciu.
Procesele de debazificare, alterare şi eluviere sunt frânate de prezenta rocii dure
calcaroase, de aceea rendzina are un profil scurt cu mult material scheletic uneori chiar de la
suprafata solului.
Alcătuirea profilului. Rendzina tipică are un profil de tipul: Am-AR-R
Propietati. Rendzinele au o textură mijlocie, sunt bine structurate, dar prezintă un profil scurt cu
un volum edafic redus. Au relatii bune cu apa şi aerul. Au un continut ridicat în humus, peste 5%,
de bună calitate de tip mull calcic, au o reactie slab alcalină, valoarea pH peste 7, numai în zona
montană şi în primul orizont valoarea pH poate să scadă sub 7, gradul de saturatie în baze
frecvent 100%, numai în orizontul de la suprafată şi în zona montană poate să scadă până la
70%. Sunt soluri mijlociu aprovizionate cu elemente nutritive şi au o activitate biologică
bună.
9.1.2. Andosolul
Face parte din clasa andisoluri.
Prezenta acestui sol este legată de existenșa unor roci vulcanice ( eruptive
sau materiale provenite din acestea.
Se defineşte prin prezenta unui orizont A urmat de orizont intermediar AC,AR sau Bv la care se
asociază propietatile andice pe cel putin 30 cm, începând din primii 25 cm.
Răspândire. În tara noastră andosolurile sunt caracteristice pentru muntii de origine
vulcanică, din Carpatii Orientali şi Occidentali.
Conditii naturale de formare. Climatul este caracteristic etajului montan mijlociu
şi superior (cu altitudine între 1000 - 1800 m) fiind umed şi rece cu temperaturi medii
anuale mai mici 50 C, precipitatii medii anuale peste 1000 mm, indicele de ariditate peste
50 şi regim hidric percolativ.
Relieful este frământat, specific zonei montane vulcanice, andosolurile fiind întâlnite pe
versanti cu diferite înclinări şi expozitii, culmi sau platforme montane. Vegetatia naturală este
reprezentată prin păduri de fagacee şi conifere sau amestec sub care se dezvoltă o firavă
vegetatie, ierboasă acidofilă.Materialul parental este factorul hotărâtor în formare acestor
soluri şi este reprezentat prin tufuri vulcanice (riolite, andezite, bazalte) şi de materiale
piroclastice (piatră ponce, cenuşă vulcanică) care prezintă densitate mică şi capacitate mare de
retinere a apei , din această arborii cauză prezintă stabilitate redusă fiind foarte uşor doborâti de

către furtuni.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetatia lemnoasă şi ierboasă
acidofilă, în conditiile unui climat umed şi rece sunt descompuse foarte putin de către ciuperci,
rezultând putin humus în care predomină acizii fulvici. Cea mai mare parte a resturilor vegetale
se acumulează în stare nedescompusă.În cadrul proceselor de pedogeneză specifice arealului
montan este alterarea intensă iar caracteristic acestui sol este formarea materialului amorf, de
tipul allofanelor. Acestea împreună cu materia organică formează complexe humico-
allofanice specifice andosolurilor, care imprimă solului o capacitate mare de retinere a apei
şi de schimb cationic.
 Alcătuirea profilului. Andosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de
orizonturi : Au-AC-C sau Au-AR-R
Propietati. Prezenta materialului amorf (allofane) în cantitate mare, determină o densitate
aparentă foarte mică a solului fată de normal, la limita inferioară şi sub această (< 0,8 g/cm3) şi
valori foarte mari ale porozitătii (70 - 80%). Allofanele pe lângă faptul că sunt substante foarte
uşoare retin şi foarte multă apă, de aceea andosolul are o capacitate mare de retinere a apei
( peste 100).
Continutul solului în humus este redus (sub 1%) dar materialul organic în stare brută se
găseşte în cantitate mare (peste 20%). Reactia este foarte puternic acidă (pH în jur de 4), iar
gradul de saturatie în baze este mai mic de 53%.

9.2. Solurile formate pe nisipuri

9.2.1. Psamosolul
Denumirea de psamosol, vine de la cuvantul greces „psamos” care inseamnă nisip.
Psamosolul este un sol, în care formarea lui, este legată de prezenta materialului parental
afânat cu textură grosieră și este definit prin prezenta unui orizont A ( Ao, Am, Au), urmat
de materialul parental reprezentat prin depozite nisipoase eoliene de cel putin 50 cm grosime, şi
cu un continut scăzut de fractiuni fine ( sub 12%) , ceea ce îi imprimă o textură nisipoasă sau
nisipo-lutoasă.
Răspândire. Psamosolurile sunt destul de răspândite în tara noastră, ocupând o
suprafaŃă de aproximativ 450.000 ha. Cele mai mari suprafete se întâlnesc în Lunca
Dunării aproximativ 120.000 ha, în stânga Jiului cca 80.000 ha, în zona Dobrogea, Delta
Dunării şi Litoralul Mării Negre, aproximativ 90.000 ha, în estul Bărăganului aproximativ
50.000 ha, în zona Carei-Valea lui Mihai din vestul tării, aproximativ 30.000 ha şi în zona
Hanul lui Conachi din sudul Moldovei, aproximativ 15.000 ha. Pe suprafete mai mici,
psamosolurile se găsesc şi în alte zone.
Conditii naturale de formareDin punct de vedere climatic conditiile sunt diferite în functie
de unde se întâlnesc psamosolurile, dar, în general acestea sunt specifice pentru stepă şi
silvostepă. Astfel temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 70 C şi 110C şi precipitatiile
medii anuale mai mici sau mai mari de 500 mm.Relieful este caracteristic, cuprinzand dune şi
interdune.Vegetatia naturală de pe nisipuri este rară fiind constituită din putine specii ierboase slab
dezvoltate şi păduri de salcâm şi quervineae.Materialul parental este specific, fiind constituit din
depozite nisipoase eoliene cu compozitii mineralogice foarte diferite si este factorul
hotărâtor în formarea psamosolurilor.
Procese de pedogeneză. Formându-se pe materiale parentale nisipoase,
psamosolurile prezintă unele caracteristici specifice:retin foarte putin apa ;
-contin mult aer ;
-vegetatia se dezvoltă foarte slab datorită lipsei umiditătii;
-resturile organice provenite de la vegetatia ierboasă şi lemnoasă în cantitate mică sunt
descompuse în conditii excesiv aerobe, de aceea se formează foarte putin humus sau nu se
formează deloc;
-argilizarea este foarte redusă datorită materialului de natură cuartiferă ceea
ce face ca psamosolurile să fie sărace în fractiuni fine, de cele mai multe ori sub 10- 12 %;
-sunt foarte sărace în complex coloidal, de aceea nu retin elemente nutritive;
-datorită lipsei coloizilor, psamosolurile au o coeziune foarte mică, fiind uşor spulberate de către
vânt şi din această cauză procesele de solificare sunt împiedicate şi întrerupte.În aceste
conditii, în partea superioară se formează un orizont A slab conturat, urmat de materialul
parental.
Alcătuirea profilului. Psamosolurile tipice au un profil putin evoluat, slab conturat alcătuit
din orizonturile Ao şi C
Propietati. Psamosolurile au o textură nisipoasă, sau nisipo-lutoasă, sunt soluri
nestructurate, foarte permeabile. Se lucrează foarte uşor în orice conditii de umiditate, nu
prezintă nici o restrictie. Sunt soluri slab aprovizionate cu humus, sub 1,5%, până la 0,5%,
reactia este diferită, de la acidă în stânga Jiului, vestul Ńării, pH 5, la slab alcalină în Lunca
Dunării, Delta Dunării, litoral, pH 7,5 , slab aprovizionate cu elemente nutritive iar gradul de
saturatie în baze este mijlociu 60-70%.
9.3. Solurile formate pe argile
9.3.1. Vertosolul
Face parte din clasa pelisoluri, se caracterizează prin prezenta unui orizont vertic
„y” de la suprafată și contine peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel putin 100
cm.
Răspândire. Vertosolurile sunt destul de răspândite în tara noastră în zona de
dealuri şi podişuri, dar se pot întâlni şi în zona de câmpie acolo unde apar ca materiale
parentale argilele gonflante. Sunt răspândite în complex cu pelosolurile pe suprafete mai
mari sau mai mici în arealul Subcarpatic, Podişul Transilvaniei, Podişul Moldovei, Podişul
Getic, Piemonturile Vestice , Câmpia de Vest, în partea de nord a Câmpiei Române între
Argeş şi Olt.
Conditii naturale de formare. Întâlnindu-se în areale foarte diferite, din zona
subcarpatică şi până la câmpie, climatul se caracterizează prin temperaturi medii anuale ce
variază între 6 0 şi 100C, precipitatiile medii anuale oscilează între 500 şi 900 mm, indicele
de ariditate 30 - 40.Relieful este diferit, de deal , podiş, piemont, câmpie, ocupând în general
terenurile plane sau uşor înclinate.Vegetatia naturală sub influenta căreia s-au format
vertosolurile este forestieră (de obicei cer şi gârnită) sau în amestec cu vegetatie ierboasă de
silvostepă. Materialul parental este factorul hotărâtor în formarea acestor soluri, şi este
constituit din argile gonflante.
Procese de pedogeneză. Cantitatea de resturi organice supuse proceselor de
humificare nu este prea mare, rezultând humus în cantitate mică de tip mull forestier în care
predomină acizii huminici bruni.Datorită permeabilitătii foarte mici, procesele de levigare sunt
foarte scăzute. În aceste soluri humusul şi argilă sunt puternic legate între ele formând
complexe organo-minerale foarte stabile.Geneza vertosolurilor este dominată de procese
specifice în urma cărora rezultă orizontul „y” -vertic (procese de vertisolaj).Solul contine
multă argilă (peste 30%) pe întregul profil, argilă gonflantă care în
urma unor variatii de umiditate îşi măreşte şi îşi micşorează volumul. În perioadele umede
vertosolurile gonflează (îşi măresc volumul) iar atunci când se usucă se contractă puternic
şi crapă. Crăpăturile pot avea o deschidere de la 1-2 cm până la 20 cm iar pe adâncime pot
ajunge până la 120-200 cm, în functie de durata perioadei secetoase. Prin repetarea acestor
procese, straturile de sol alunecă unele peste altele , îşi schimbă locul, fenomen ce poartă
denumirea de vertisolaj sau inversare de orizonturi. În urma acestui proces în masa solului
agregatele structurale masive, prezintă fete de alunecare înclinate la 10-600 fată de
orizontală.La suprafata vertosolurilor, în urma gonflării şi contractiei repetate apare un
microrelief , caracterizat prin ridicături (microcoame) şi coborâri ( microdepresiuni) numit relief
de „gilgai sau coşcoave”.
 Alcătuirea profilului. Vertosolul tipic prezintă următoarea succesiune de
orizonturi: Ay-By-C
Propietati. Fiind soluri cu un continut ridicat de argilă (peste 30%), vertosolurile
sunt soluri grele, reci. Perioada de lucru pe aceste soluri este foarte scurtă, 1-3 zile. Lucrate în
stare umedă calitatea lucrării este foarte slabă, de exemplu prin arătură se formează brazde
continuie sub formă de curele, iar în conditiile lipsei umiditătii se scot bolovani foarte mari.
Sunt slab sau mijlociu aprovizionate cu humus (2- 3%), reactia este slab acidă (pH 5,8 - 6,8),
gradul de saturaŃie în baze este de 70 - 80 %.
9.3.2. Pelosolul
Face parte din clasa pelisoluri, se caracterizează prin prezenta unui orizont pelic (z)
de la suprafată și contine peste 30% argilă în toate orizonturile pînă la cel putin 100 cm
adâncime.Este răspândit în aceiași zonă cu vertosolul, conditiile naturale de formare,
procesele de geneză, proprietășile, măsurile de ameliorare și folosinteza sunt
asemănătoare.Deosebirea dintre cele două unităși de sol, constă doar în materialul parental care
și la pelosol este factorul hotărâtor în formarea solului, reprezentat prin argile în care
predomină ilitul, care prezintă o rigiditate mai mare a retelei cristaline decât a mineralelor
smectitice, ceea ce face ca gonflarea solului în perioadele umede şi micşorarea volumului în
perioadele uscate, să se facă cu intensitate mai mică, iar fisurile ce apar în masa solului să aibă
o deschidere mai mică, comparativ cu cele de la vertosoluri.De asemenea, gonflarea şi contractia
repetată cu intensitate mai mică, nu determină aparitia în zona de formare a pelosolurilor a
„reliefului de gilgai” . Fenomenul de gonflare-contractie determină în unele orizonturi pelice,
aparitia pe alocuri a fetelor de alunecare discontinue.O altă deosebire între cele două soluri
formate pe argile, este alcătuirea profilului care la pelosol are ca succesiune de orzonturi Az-
Bz-C.
SOLURILE NEEVOLUATE, ORGANICE ŞI ANTROPICE
Solurile neevoluate;
Solurile organice;
Solurile antropice .

10. 1. Solurile neevoluateSunt reprezentate de solurile, la care procesle de solificare au fost

frânate sau întrepte de anumiti factori ( roca dură aproape de suprafata solului, eroziunea pe
versanti, depunerea materialelor aluviale de către apele curgătoare în zona luncilor).
10.1.1. Litosolul

Face parte din clasa protosoluri.

Este un sol putin evoluat datorită rocii dure aproape de suprafata solului Denumirea de Litosol
vine de la cuvantul grecesc „lithos” = piatră, şi se defineşte printr-un orizont Ao sau O cu o
grosime de cel putin 5 cm urmat de un orizont Rn sau Rp. Caracteristic pentru acest sol este
prezenta rocii compacte sau uşor fisurate la suprafata solului sau la adâncimea de 20-25 cm
dacă orizontul superior este A sau în primii 50 cm dacă orizontul superior este O.
Răspândire. Litosolurile sunt răspândite mai ales în zona montană, dar se pot întâlnii
şi în zona de deal, podiş, piemont acolo unde roca dură apare de la suprafată sau cât mai aproape
de suprafata solului.
Conditii naturale de formare. Conditiile climatice şi relieful sunt corespunzătoare zonelor
în care se întâlnesc, munte, deal, podiş, piemont. Vegetatia este lemnoasă sau ierboasă.
Livosolul s-a format pe roci dure, compacte, metamorfice sau magmatice, uneori sedimentare
(calcare compacte şi calcare cristaline).
Procese de pedogeneză. Prezenta rocii dure la suprafata sau aproape de suprafata
solului, face ca solul să fie putin evoluat din punct de vedere genetic. Pe rocile compacte,
mai mult sau mai putin afânate prin instalarea vegetatiei inferioare (cipuerci, alge, muşchi,
licheni), se formează şi se acumulează materie organică în diferite stadii de descompunere
într-un orizont subtire A sau O, urmat de un orizont Rn sau Rp la mică adîncime.
Alcătuirea profilului. Profilul de sol al litosolului este foarte superficial (20 - 25 cm) alcătuit
din următoarele orizonturi : Ao (Aom sau Aou) - R
Propietati. Litosolurile au o textură diferită de la grosieră la fină, o structură slab formată,
grăuntoasă, datorită rocii dure la mică adâncime au o permeabilitate mică pentru apă şi aer.
Au un continut scăzut în humus şi în elemente nutritive, dar contin multă materie organică slab
descompusă (peste 10%) au o reactie de la puternic acidă (pH 4,5 - 5,5) la neutră sau slab
alcalină (pH 7,2 - 8,3), în functie de caracterul acid sau bazic al rocii şi prezintă un volum edafic
util mic.

10.1.2. Regosolul

Face parte din clasa protisoluri.

Este un sol în stare incipientă de formare datorită eroziunii geologice.Se defineşte printr-un
orizont A (Ao, Am, Au) urmat de materialul parental (orizontul C).
Răspândire. Suprafete mari ocupate de regosoluri se întâlnesc în zona de dealuri, podişuri,
piemonturi, pe versantii cu pantă uniformă, unde procesele de eroziune geologică înlătură treptat
dar permanent materialul de la suprafată solificat. Din această cauză solul se mentine în
permanentă tanăr cu un profil scurt.Pe suprafete mai întinse, regosolurile se întalnesc în
Podişul Getic, Podişul Moldovei, Podişul Târnavelor, Subcarpatii de Curbură, Piemonturile
vestice. Pe suprafete mai mici se întâlnesc în zonele de câmpie şi de munte.
Conditii naturale de formare. Regosolurile s-au format în conditii foarte variate
de climă, relief, rocă, vegetatie, începând de la câmpie şi pâna in zona montană. Relieful este
reprezentat în general prin versanti, iar materialul parental alcătuit din luturi, argile, coluvii,
conglomerate, gresii, nisipuri, marne, loessuri.
Procese de pedogeneză. Datorită înlăturării permanente a stratului de la suprafată,
procesele de humificare sunt reduse, materialul mineral alterat este îndepărtat pe pantă de
apa ce se scurge la suprafată, de aceea regosolurile se caracterizează printr-o solificare
incipientă, profil slab dezvoltat şi lipsit de orizonturi de diagnostic bine conturate.
Orizontul de acumulare a humusului se mentine slab conturat, iar sub acesta nu se separă
alte orizonturi.Regosolurile se pot forma şi pe suprafete cu rupturi sau alunecări, care
determină aparitia la suprafată a orizontului C ( a materialelor parentale).
Alcătuirea profilului. Regosolurile tipice au un profil scurt alcătuit din
orizonturile Ao şi C
Propietati. Regosolurile sunt soluri cu textură foarte variată, de la nisipoasă până la
argiloasă, în functie de materialul parental pe care s-au format. Sunt soluri nestructurate sau cu o
structură granulară sau poliedrică slab dezvoltată. Au un continut scăzut în humus, în jur de 1%,
reactia este diferită, acidă, acidă,chiar slab alcalină, pH 5-7,5, slab aprovizionate cu
elemente nutritive, grad de saturatie în baze în jur de 85%.

10.1.3 Aluviosolul]
Face parte din clasa protisoluri.
Este un sol la care procesele de solificare sunt întrerupte de depunerea materialului aluvial în
timpul revărsărilor.Aluvisolurile se definesc prin prezenta unui orizont A ( Am, Ao, Au),
urmat de materialul parental fluvic de cel putin 50 cm grosime.
Răspândire. Aluviosolurile sunt foarte răspândite în tara noastră, întâlnindu-se în Lunca
şi Delta Dunării, in luncile apelor curgătoare dar şi în perimetre lacustre inundate mai rar sau
ieşite de sub influenta revărsărilor.
Conditii naturale de formare. Prezenta aluviosolurilor nu este legată de o anumită
zonă bioclimatică. Cu toate acestea luncile râurilor în care se întâlnesc cu precădere
aluviosolurile prezintă un surplus de umiditate permanent, datorită influentei apei freatice,
aşa încât în aceste areale se dezvoltă o vegetatie ierboasă şi lemnoasă caracteristică,
iubitoare de apă.Materialul parental este reprezentat de obicei prin depozite fluviatile cu
texturi diferite.Formarea aluviosolurilor este determinată de materialele erodate, transportate
şi depuse de ape sub formă de materiale fluvice. Cantitatea acestor materiale,
naturamineralogică şi gradul de măruntire a particulelor, depinde de natura terenurilor supuse
eroziunii, volumul de apă care curge, distanta de transport.
Procese de pedogeneză.În zona luncilor se disting următoarele etape în ceea ce priveşte
geneza solurilor şi anume : aluvionarea ( depunerea stratificată a materialelor în urma
revărsării şi stagnării apei); maturarea fizică a depozitelor aluviale ( fenomen de uscare,
crăpare, structurare); levigarea sărurilor; instalarea vegetatiei ( formarea şi acumularea
humusului) ; conturarea orizontului de la suprafată.În absenta inundatiilor sau când acestea se
realizează la intervale mai mari de timp, vegetatia naturală a avut timp să se instaleze, să
declanşeze şi să producă procese de solificare. În acest caz orizontul de la suprafată este mai
bine dezvoltat, de culoare mai închisă, cu un continut mai mare de humus, iar procesele de
structurare au evoluat.
Alcătuirea profilului. Aluviosolurile au un profil de tipul Ao-C
Propietati. Aluviosolurile au o textură ce variează de la grosieră la fină, atunci
când materialele aluviale depuse au o compozitie omogenă sau o textură contrastantă, când
depozitele aluviale (fluvice) sunt neomogene. Structura este glomerulară sau poliedrică
moderat formată, uneori nu prezintă agregate structurale. Sunt soluri cu compactitate
mijlocie, uneori compacte, când permeabilitatea pentru apă şi aer este mai mică, mijlociu
aprovizionate cu humus ( 2-3%) şi cu elemente nutritive, reactia este diferită, majoritatea
aluviosolurilor au o reactie slab alcalină dar se întâlnesc şi aluviosoluri cu reactie acidă,
atunci când materialele depuse provin din erodarea rocilor, a materialelor sărace în
elemente bazice. Gradul de saturaŃie în baze este diferit variind odată cu reactia.

10.2. Solurile organice

Sunt solurile formate prin acumularea materialului organic în conditii de exces de
umiditate.
10.2.1. Histosolul
Face parte din clasa histisoluri şi se caracterizează prin prezenta orizontului organic
hidromorf (T) cu o grosime de cel putin 40 cm când materialul organic este sapric (intens
descompus) sau hemic ( mediu descompus) şi de cel putin 60 cm când materialul organic este
fibric ( slab descompus).
 Răspândire. Histosolurile sunt foarte putin răspândite în tara noastră fiind întâlnite
începând din arealul Luncii şi Deltei Dunării şi până în cel montan. După locul de formare
histosolurile pot fi eutrice (în zonele joase) şi districe (în zonele montane).
Conditii naturale de formare. Conditiile climatice sun diferite, corespunzătoare arealelor
mentionate mai sus.Caracteristic acestor soluri este excesul permanent de umiditate datorat
reliefului şi microreliefului în care se întâlnesc şi vegetatia. Histosolurile eutrice (eutrofe şi
mezotrofe) în cele mai multe cazuri se formează în zonele depresionare sau pe locul unor foste
lacuri sau bălti unde excesul de umiditate poate provenii din pânza de apă freatică aproape de
suprafată sau de la suprafată iar cele districe (oligotrofe) se formează de asemenea pe terenuri
cu microrelief depresionar sau plan (în zona montană) cu drenaj defectuos, excesul de umiditate
se datorează apei din precipitatii care se acumulează şi stagnează la suprafată o perioadă mai mare
de timp.
În ceea ce priveşte vegetatia naturală, aceasta este diferită în functie de natura
histosolurilor: cele eutrice se formează pe terenuri cu vegetatie reprezentată prin diferite
specii de rogoz (Carex), pipirig (Juncus), papură (Typha), trestie (Phragmites) iar la cele
districe aceasta este constituită în special din muşchiul de Sphagnum şi o bogată floră
acidofilă (iarba neagră-Calluna vulgaris, roua cerului - Drosera rotundifolia etc.)Materialul
parental pe care se formează histosolurile este reprezentat prin depozite mlăştinoase, fluvice, şi
chiar roci dure (andezite, bazalte, şisturi cristaline, gresii silicioase) în zona montană.
Procese de pedogeneză. Procesul specific de geneză al histosolurilor este cel de
turbificare, respectiv de descompunere a materiei organice în mediu anaerob. Histosolurile
eutrice se formează în primele faze la marginea unor lacuri sau bălti unde adâncimea apei
este mică prin instalarea în aceste zone a vegetatiei specifice hidrofile, care an de an se
depune sub apă aşa încât stratul de material organic în diferite stadii de transformare creşte în
înăltime, dar în acelaşi timp înaintează spre interiorul lacurilor sau băltilor respective, ocupând
cu timpul partial sau total luciul de apă. Stratul de material organic nedescompus sau slab
descompus poate să ajungă la câtiva metrii înăltime, conducând la micşorarea adâncimii
lacurilor sau băltilor şi la colmatarea treptată a acestora deoarece materialul vegetal este
amestecat cu material mineral (nisip, praf) adus de către vânturi de pe teritoriile vecine mai
înalte.
Histosolurile districe se formează în zona montană din pături de muşchi de
Sphagnum. Aceste pături de muschi suprapuse se îngroaşă an de an, capătă grosimi mai mari de
0,5 m şi retin în masa lor întreaga cantitate de precipitatii creându-se conditii anaerobe. Aceste
histosoluri nu contin în masa lor material mineral, materialul organic este relativ afânat şi
puternic acid.
Alcătuirea profilului. Atât histosolurile eutrice cât şi cele districe au la suprafatăun orizont T cu
grosime mai mare de 50 cm,alcătuit din materiale organice în diferite stadii de descompunere
(fibric, hemic şi sapric). La suprafată unde materialul organic este slab descompus (fibric)
orizontul T are o culoare mai deschisă (brună) iar mai
în profunzime unde materialul organic este hemic sau sapric culoarea este brună
negricioasă. Este afânat , nu prezintă structură şi nu se poate vorbi de o anumită textură.
În cele mai multe cazuri orizontului T îi urmează un orizont Gr reprezentat prin materialul
mineral puternic gleizat de culoare vinetie cu texturi diferite. Atunci când grosimea orizontului T
este mai mare de 3-4 m, orizontul Gr nu mai face parte din profiul de sol.
Propietati. Continând mult material organic, histosolurile sunt foarte afânate, au
densitate mică şi o mare capacitate de retinere a apei. Histosolurile eutrice, având la nivelul
orizontului T şi material mineral au o reactie de la slab acidă la slab alcalină, valoarea pH
= 5,8 -8,3 şi dispun de mai multe elemente nutritive. Histosolurile districe, neavând
material mineral, sunt sărace în elemente chimice şi au o reactie puternic acidă (pH 4- 4,5).
Retinem : Fertilitatea naturală a histosolurilor este slabă. În general cele eutrice sunt
folosite la obŃinerea mraniŃei pentru ghivecele cu flori dar şi ca îngrăşământ natural pentru
alte tipuri de sol.Ele se pot lua în cultură prin desecare, urmată de lucrări profunde de
mobilizare pentru descompunerea aerobă şi aplicarea de îngrăşăminte.După ameliorare pot fi
folosite pentru plantele furajere şi prăşitoare.Histosolurile districe pot avea diferite folosinte :
combustibil de slabă calitate, aşternut pentru animale, material izolant.Aceste histosoluri
prezintă un mare pericol pentru pădurile de conifere, deoarece pătura de muschi sufocă puietii
când aceştia sunt tineri.
10.2.2. Foliosolul
Face parte din clasa histisoluri.Se defineşte prin prezenta unui orizont organic nehidromorf sau
folic (O) cu o grosime minimă de 50 cm sau de 20 cm dacă este situat pe roca compactă.
Răspândire. Foliosolurile se întâlnesc în tara noastră pe suprafete mici în zona
montană.
Conditii naturale de formare. Climatul este specific zonei montane, umed şi
răcoros, temperaturile medii anuale 2 - 50C, precipitatiile medii anule 900 -1300 mm. Relieful
este specific montan, foliosolurile întâlnindu-se în aceste areale în zonele depresionare.
Vegetatia naturală este repreznetată prin păduri de conifere, care determină acidifierea şi
intensificarea alterării părtii minerale a orizonturilor din adâncime. Materialul parental este
alcătuit din roci dure sau dezagregate.
Procese de pedogeneză. Formarea acestor soluri este determinată de acumularea
succesivă a materialului organic alcătuit din ace de conifere, rămurele, rădăcini dar şi alte
categorii de material organic antrenat, transportat şi depus de către ape în zonele
depresionare cu caracter acumulativ
Alcătuirea profilului. Foliosolul prezintă următoarele orizonturi: O-C sau O-R .
Propietati. În general, foliosolurile având la suprafată un orizont alcătuit din
materialul organic în diferite stadii de descompunere, sunt soluri afânate, cu permeabilitate
ridicată pentru apă şi aer. Au o reactie acidă datorită caracterului acid al materialului
acumulativ .
Retinem . Fertilitatea lor naturală este scăzută şi sunt folosite în silvicultură. Speciile
forestiere cu care sunt ocupate, sunt cele de conifere (brad, molid, pin).

10.3. Solurile antropice

10.3.1. Erodosolul

Face parte din clasa antrisoluri.

Se defineşte printr-un profil erodat sau decopertat ca urmare a activităti antropice, astfel încât,
pe baza orizonturilor rămase solul nu poate fi identificat.
Răspândire. Erodosolurile se întâlnesc pe versantii cu pantă mare, unde procesele de eroziune
sunt accelerate dar se pot întâlnii şi pe terenuri fără pantă, în zona psamosolurilor unde
deflatia eoliană a condus la erodarea solurilor respective. În mod practic, erodosolurile se
întâlnesc pe întreg arealul tării mai ales în regiunile de deal, podiş, piemont, unde pe versantii
puternic înclinati, în lipsa vegetatiei ierboase sau forestiere, eroziunea se manifestă puternic.
Conditii naturale de formare.Clima şi vegetatia sunt specifice zonelor în care se întâlnesc
erodosolourile.Relieful şi materialul parental influentează decisiv formarea acestor soluri, relieful
prin expozitia versantilor,lungimea, profilul lor iar materialul parental prin natura sa.
Procese de pedogeneză. Procesul specific de formare al erodosolurilor este cel de eroziune
accelerată, respectiv desprinderea şi îndepărtarea particulelor de sol din loc, prin actiunea apelor
de şiroire sau a vântului. Acesta se manifestă diferit în functie de relief şi de textura solului.
Astfel, pe versantii cu expozitie sudică, pe cei cu lungime mai mare eroziunea este mai intensă.
Procesul de eroziune este declanşat şi amplificat şi de interventia necugetată a omului,
prin îndepărtarea vegetatiei ierboase sau lemnoase de pe terenurile în pantă şi luarea acestora
în cultură fără măsuri de protectie dar şi prin decopertare.
Alcătuirea profilului. În functie de vechiul sol care a fost supus eroziunii
accelerate şi de intensitatea acesteia, erodosolul poate avea profile diferite. Se pot întâlni
erodosoluri cu un singur orizont, C, atunci când eroziunea a fost puternică şi au fost
îndepărtate orizonturile Ao sau Am şi a ajuns la suprafată orizontul C, reprezentând practic un
„ciot de sol” Când eroziunea s-a manifestat cu o intensitate mai mică iar orizonturile ajunse „la
zi” sunt Bv,Bt,AB,AC, profilul poate să fie Bv-C, Bt-C.De cele mai multe ori orizonturile
ajunse la suprafată prin eroziune, sunt lucrate în vederea cultivării, apărînd astfel un orizont Ap.
În aceste conditii profilul erodosolului poate fi: Ap-C; Ap-Bv-C; Ap-Bt-C .
Propietati. Erodosolurile au propietati foarte diferite în functie de propietatile
vechilor soluri care au fost erodate. Textura variază de la grosieră până la fină, pot fi
nestructurate sau cu o structură poliedrică (Bv), prismatică (Bt), au un continut scăzut în
humus, sub 1%, foarte slab aprovizionate cu elemente nutritive, reactia este diferită de la
alcalină până la acidă, activitate biologică redusă, în general, acestea sunt slab productive
sau neproductive.Prima lucrare de ameliorare o reprezintă combaterea eroziunii accelerate.
Aceasta se realizează prin terasare. După terasare, pot fi plantate cu vie şi pomi fructiferi.

10.3.2. Entriantrosolul
Face parte din clasa protisoluri şi se defineşte prin faptul că este un sol în curs de
formare, dezvoltat pe materiale antropogene cu o grosime de cel putin 50 cm
Răspândire. Entriantrosolurile se întâlnesc pe suprafete diferite pe terenurile unde s-au depus
diverse materiale rezultate în urma unor activităti umane, ca de exemplu: reziduuri industriale
de la fabricile de ciment, de îngrăşăminte, material steril provenit de la exploatările miniere la
zi şi cariere, cenuşa de termocentrală, resturi menajere ale localitătilor urbane. Tot
entiantrosol poate fi considerat şi materialul pământos săpat, transportat şi depus în altă parte.

Procese de pedogeneză. Depozitele de materiale, de reziduuri care rezultă în urma

activitătilor productive ale omului, depuse în straturi mai groase de 50 cm, alcătuiesc
haldele. Aceste halde au o compozitie foarte heterogenă la început, sunt afânate,
permeabile şi în masa lor nu se identifică straturi cu propietati specifice, nu au orizonturi.
Pe măsură ce trece timpul şi în aceste halde au loc o serie de procese specifice de
solificare, ele se tasează, componentele se aşează mai bine, se instalează vegetatia,
sedeclanşează activitatea microbiologică. Se formează humus ce se diferenrtiază în straturi
sub formă de orizonturi difuze.

Profil, propietati. Entiantrosolurile fiind alcătuite din materiale acumulate în depozite

de cel puŃin 50 cm, nu prezintă orizonturi diagnostice.Propietatile entiantrosolului sunt foarte
diferite, în functie de propietatile materialelor depuse. Au texturi heterogene, sunt
nestructurate,reactie diferită, alcalină, neutră, acidă. În timp, entiantrosolurile evoluează spre
solurile specifice zonelor în care se găsesc.