Entitatea de bază în SRTS este tipul genetic de sol considerat ca unitate
principală în taxonomia solurilor din România. Tipurile genetice de sol sunt reunite într-un rang superior cu categorii majore de sol, mai cuprinzător , denumite clase de soluri sau pot să fie divizate în subunităţi denumite subtip de sol. SRTS include o serie de categorii de diferite ranguri în sistematizarea solurilor, alcătuind un sistem taxonomic unitar. Structura lui este formată din 3 categorii (taxoni) la nivel superior (clasă de sol, tip de sol şi subtipul de sol) şi 4 categorii (taxoni) la nivel inferior (varietatea, specia, familia, şi varianta de sol).
Clasificarea solurilor la nivel inferior
Sistemul român de taxonomie a solurilor cuprinde la nivel inferior patru unităţi taxonomice: varietatea, specia, familia şi varianta de sol a. Varietatea de sol Reprezintă o subdiviziune a subtipului de sol determinată de unele caractere genetice neluate în considerare la nivel superior sau de unele caractere particulare, de regulă definite calitativ, precum şi de graduările cantitative ale tipului sau subtipului de sol. b. Specia de sol Precizează caracteristicile granulometrice ale solului, în cazul solurilor minerale sau gradul de transformare a materiei organice în cazul solurilor organice (histosoluri) şi variaţia acestora pe profil, aceste caracteristici ale solului sunt în mare măsură modificate prin procesele de pedogeneză. c. Familia de sol Este o grupare litologică ce reuneşte soluri cu acelaşi grad de dezvoltate din acelaşi material parental, fie mineral, fie organic. Se iau în considerare doi parametrii : - categoria de material parental (sau depozit de cuvertură) ; - clasa granulometrică simplificată (sau gradul de transformare a materiei organice în cadrul materialelor parentale organice). d. Varianta de solVarianta de sol este o subdiviziune cu caracter antropic, determinată fie de modul de folosinţă a terenului, fie de o eventuală poluare sau de alte modificări ale solului ca urmare a folosirii lui în producţie.