PROFILUL DE SOL

Profilul de sol (profil pedogenetic) este constituit dintr-o succesiune de orizonturi pedogenetice desfăşurate pe adâncime, de la
suprafaţa terenului şi până la roca de solificare sau materialul parental nealterat, sau până la adâncimea la care se găseşte apa
freatică
- succesiune de orizonturi de la suprafata pana la roca parentala
- repr. unitatea naturala de studiu in domeniul pedologiei si se identifica practic cu o secțiune verticala intr-un sol.

Profil pedogenetic → deoarece orizonturile acestuia s-au format în timpul genezei sub influenţa factorilor pedogenetici (rocile
parentale şi apa; vegetaţia; clima; relieful; timpul; activitatea omului).

Formarea profilului de sol

- Formarea profilului de sol = pedogeneza = solificare → proces indelungat si complex (include procese fizice, chimice si
biologice), desfasurat asupra partii superioare a scoartei terestre, sub actiunea sinergica a factorilor de mediu, care genereaza
transformari si translocari ale substantelor si importante schimburi materiale si energetice.
- Prin transformarea rocilor initiale rezulta o scoarta de alterare, permeabila pentru aer si apa insa, nu putea fi vorba despre sol,
in absenta componentei organice, care este esențiala.
- Procesul de formare al solului nu poate incepe și nu poate avea loc decat in prezența organismelor vii (vegetale, animale,
microorganisme).
→ primele care apar sunt organismele inferioare (mușchi, licheni, ciuperci), care creaza in timp condiții favorabile
instalarii
→ organisme superioare.
- Plantele preiau din scoața de alterare variate substanțe minerale solubile și le transforma, in propriul corp, ulterior descompus
de catre microorganisme, dupa incetarea ciclului biologic.
- O parte dintre substanțele rezultate, se intorc in sol sub forma de elemente minerale utile, iar o alta parte se acumuleaza in sol,
sub forma de humus.

Alcatuirea profilului de sol

- In timpul solificarii, constituenții minerali și organici sufera deplasari, acumulari și transformari, diferențiandu-se o serie de
straturi naturale cu caracteristici morfologice și analitice proprii, denumite orizonturi de sol. [a caror succesiune de la suprafata
pana la roca parentala, reprezinta profilul de sol]

Prin Orizont de sol se intelege un strat aproximativ paralel cu suprafata terenului, care are o serie de insusiri caracteristice
diferite de ale stratului de deasupra lui sau de dedesubt.
- Pentru a studia orizonturile unui profil de sol intr-o parcela de teren, se sapa o groapa sub forma de paralelipiped cu
peretii fasonati, cu fata dreapta pe verticala.
- Pe una din laturile gropii se fasoneaza trepte, pentru urcare si coborare (in vorbire curenta aceasta groapa poarta
denumirea de profil de sol).
Principalele orizonturi ale solurilor:
- Oriz. A - de la suprafata, bogat in humus, de culoare neagra, stratul care se prelucreaza prin aratura.
- Oriz. E – este un orizont de spalare a particulelor fine de argila, humus sau oxizi de Fe, Al (eluviere)
- Oriz. B – este un orizont de alterare sau un orizont de iluviere;
- Oriz. C – roca parentala, alcatuita din roci neconsolidate (loess, nisip, argila)
- Oriz. R – roca parentala, alcatuita din roca compacta (granit, conglomerate, etc).

Alegerea locaţiei în care vom deschide un profil de sol → în funcţie de scopul studiului.
Studiile pot fi:
● de inventariere a resurselor de sol
● speciale (înfiinţarea plantaţiilor, proiecte de irigaţii, proiecte pentru combaterea eroziunii solului, sere)
● pentru evidenţierea factorilor limitativi a unor unităţi de sol cu distribuţie insulară (ex: horticultură)

Executarea profilului se realizează

■ Până la roca compactată → ex: zonele montane
■ Până la nivelul apei freatice → ex: zonele de luncă
■ Pe o adâncime ce variază în funcţie de tipul profilului. Astfel, în cazul
● Profilul principal → dimensiunile sunt de: 2 m L, 1 m l şi 2 m adâncime.
Din acestea se recoltează probe de sol pentru analize fizice şi chimice atât în aşezare naturală cât şi în aşezare modificată.
● Profilul secundar → se execută pe o adâncime cuprinsă între 90 – 160 cm.
Acestea sunt utile pentru a aprecia extinderea unui tip de sol.
● Profile de control, numite şi sondaje → se execută pe o adâncime de 50-60 cm.
Utile pentru delimitarea în teren a unităţilor de sol identificate şi caracterizate prin profilele principale şi secundare

Descrierea profilului în teren se realizează cu ajutorul unor analize preliminare (reacţia, efervescenţa,
electroconductivitatea, etc), ce permit într-o primă fază diagnosticarea tipului de sol, care va fi confirmată sau nu prin analize
de laborator.

1
- Aparatura de înaltă performanţă permite măsurarea unor parametri direct în teren (rezistenţa la penetrare, capacitatea de
infiltrare, umiditatea solului la diferite ad. etc.)
- Peretele principal al profilului de sol va fi uniform iluminat de soare (recomandată expoziţie sudică).
- Lăţimea treptelor de acces la peretele principal al profilului este de 1 m.
- Descrierea profilului se face imediat după deschidere, a.î. indicatorii pedomorfologici să nu sufere modificări care pot duce la
interpretarea eronată a morfologiei acestuia.
(ex modificări: crăpături, mărimea porilor etc.)
- Înainte de a se trece la descrierea propriu-zisă a profilului se va proceda la împrospătarea acestuia.
- Prin împrospătare se înţelege înlăturarea materialului de sol de pe suprafaţa peretelui principal. Ordinea de lucru este de sus
în jos, astfel încât să nu se producă o eventuală impurificare a orizonturilor.
- Pentru diagnosticarea corectă a profilului de sol se va proceda la determinarea adâncimii la care apare CaCO3. În acest sens se
va urmări dacă există sau nu efervescenţă cu HCl. (adâncimea la care apare CaCO3 indică gradul de evoluţie al solului)
- Se va proceda la delimitarea orizonturilor şi suborizonturi în cadrul profilului de sol, precum şi caracterizarea acestora.

În scopuri agricole prezintă interes mai ales partea superioară a profilului, stratul arabil şi subarabil (0-60 cm). Acesta
poartă denumirea de profil agrofizic.
Profilulcagrofizic este constituit din 5 straturi diferite:
1. Strat superficial → caracterizat de: grosime 0,4-2 cm
La nivelul acestui strat:
- au loc schimburile substanţă-energie între sol-atmosferă,
- pot apărea limitări datorită degradării structurii solului şi a formării crustei.
- lucrările agrotehnice şi pedoameliorative pentru evitarea acestor limitări sunt:
- lucrări superficiale (grapatul, cultivaţia)
- administrarea stabilizatorilor de structură
- mulcirea pentru prevenirea degradării.

2. Pat germinativ → grosime 2-8 cm

La nivelul acestui strat are loc germinaţia seminţelor (soia 4 cm, porumb 8 cm etc)
Limitările posibile ale patului germinativ sunt legate de tasare, afânarea, destructurare precum şi de formarea
bulgărilor.
Pentru evitarea acestor limitări se vor executa:
- Lucrări superficiale
- Administrarea îngrăşămintelor
- Erbicidarea înainte/după semănat
3. Strat arat → grosime 14-30 cm.
La nivelul acestui strat sunt concentrate sursele de apă şi elementele nutritive.
Limitările acestui strat pot fi legate de acidifiere şi alcalinizare, destructurare, mineralizarea materiei organice şi de
prezenţa scheletului solului.
Pentru evitarea acestor limitări se va proceda la administrarea amendamentelor, a îngrăşămintelor organice şi
minerale, precum şi a efectuării arăturii în condiţii optime.

4. Strat subarat (talpa plugului) → situat la adâncimi cuprinse între 14-30 cm şi 20-40 cm şi are grosimea de 5-15 cm.
La nivelul acestui strat au loc schimburi între sol şi subsol, precum şi concentrarea surselor de apă şi de elemente
nutritive.
Degradarea acestui strat se produce sub influenţa compactării artificiale de suprafaţă (treceri repetate cu utilaje
agricole, efectuarea lucrărilor la umidiotate ridicată etc.).
Remedierea acestor neajunsuri se realizează prin lucrări de subsolaj şi folosirea unui asolament adecvat (care include
culturi ameliorative cu ierburi perene şi tehnologii diferite de la an la an).

5. Zona radiculară → situată între 0-60 cm, chiar 100 în funcţie de cultură.
Această zonă prezintă importanţă întrucât constituie sursă de apă şi elemente nutritive pentru plante, fără de care
acestea nu s-ar dezvolta.
La nivelul acestei zone pot să apară limitări legate de prezenţa unor roci dure impermeabile la adâncimi mici sau a
scheletului solului compactat. Totodată se poate semnala prezenţa salinizării sau un deficit de umiditate care va avea efecte
negative asupra creşterii şi dezvoltării plantelor.
Aceste inconveniente pot fi remediate prin:
- efectuarea lucrărilor de afânare adâncă,
- introducerea în asolament a unor culturi amelioratoare,
- irigaţii de spălare şi irigarea culturilor.