PROBLEME SPECIALE DE GEOTEHNICA

CURS 1

Adoptarea unor solutii constructive si adecvate pt executarea fundatiilor presupune o cunoastere

cat mai adecvata a proprietatilor fizico-mecanice ale materialelor din care este alcatuit terenul de fundare
si a structurii geologice din vecinatatea acestora.

Din acest pct de vedere, exista o zonare a acestor terenuri, precum si o explicatie stiintifica a
factorilor care au dus la aparitia acestor proprietati si a posibilitatilor de a le modifica in asa fel incat sa
corespunda cerintelor impuse de constructie.

Din categoria terenurilor dificile de fundare, se afla pamanturile cu pori mari, numite pamanturi
macroporice sau pamanturi sensibile la umezire si, de asemenea, pamanturi cu umflari si contractii mari
(pamanturi contractile).

CAPITOLUL 1

P.S.U (Pamanturi cu umflari si sensibile la umezire)

Pamanturile care urmeaza sa serveasca drept teren de fundare se prezinta sub o diversitate mare
din care motiv este necesara clasificarea lor. In general, clasificarea pamanturilor se face avand in vedere
2 criterii:

1. Criteriul granulometric (granulozitatea terenului) se refera la marimea granulelor care alcatuiesc

terenul
2. Criteriul indicelui de plasticitate (diferenta dintre limita superioara de plasticitate Wl si limita
inferioara Wp)

Exista pamanturi care prezinta unele proprietati specifice, care fac ca ele sa nu poata fi incadrate
la terenuri normale de fundare. In cadrul acestora, un loc important il au pamanturile macroporice
sensibile la umezire (psu) reprezentate prin loessuri si pamanturi leossoide. Comportarea lor deosebita fata
de celelalte pamanturi consta in faptul ca ele prezinta tasari suplimentare sub sarcina constanta atunci cand
umiditatea lor creste peste umiditatea lor naturala. Analizand acest fenomen, constatam ca umezirea
suplimentara a pamantului este cea care produce tasarea suplimentara prin indesarea materialului datorita
reasezarii granulelor/agregatelor din care este alcatuit intr-o pozitie mai compacta. Aceasta reasezare este
posibila deoarece porozitatea pe care ar fi trebuit sa o aiba sarcina geologica la care este supus terenul este
mai mica decat cea reala, astfel pamantul este caracterizat de o subindesare. In cazul in care are loc
umezirea suplimentara a acestui pamant, denivelarile produse obliga constructia de a se deforma in
concordanta cu aceste deformari si cu propria ei greutate, ceea ce, de obicei, are ca rezultat aparitia unor
deformatii in structura de rezistenta care prin solicitarile suplimentare pe care le produc, pot duce la
fisurarea sau compromiterea elementelor componente. Chiar daca structura de rezistenta nu are de suferit,
pot sa apara degradari in elementele de constructie neimportante sau poate sa fie impiedicata exploatarea
normala a constructiei. Astfel, daca umiditatea naturala a terenului creste se vor produce tasari
suplimentare care, daca depasesc o anumita valoare, pot deveni periculoase pt constructie. Cum, de regula,
aceasta umezire este neuniforma sau se produce doar in anumite zone ale constructiei, tasarile sunt
neuniforme, fiind astfel si mai periculoase.

In tara noastra, suprafete intinse sunt acoperite de astfel de pamanturi: Cca. 40.000 de km2,
respectiv 17% din teritoriul tarii (238.000 km2).

Exemple de pamanturi sensibile la umezire: Campia Romana, Dobrogea, Podisul Moldovei si in

lungul vailor, raurilor Siret, Prut si afluentii lor si pe zonele intermediare ale acestora. Aceste zone se
caracterizeaza printr-un climat arid, existand un deficit de apa. Grosimea pachetului de pamanturi
sensibile la umezire la noi in tara ajunge pana la maximum 40 m la Fetesti si pana la 25 m la Galati si 12
m la Iasi.

Dpdv. geologic, aceste depozite sunt de varsta glaciara. Stratul suport este alcatuit din roci de
vechime chiar mai mare. Ele pot fi roci permeabile (nisipuri, pietrisuri) sau roci cu permeabilitate redusa
(argile, marnele), ceea ce este important in legatura cu acumularea apei in terenul de fundare

In conditiile unui climat arid, acumularea sedimentelor de origine eoliana are ca rezultat
ridicarea treptata a suprafetei terenului si in acelasi timp, marirea treptata a sarcinii provenita din
greutatea proprie. Indesarea acestor sedimente in procesul acumularii este foarte redusa deoarece
umiditatea fiind foarte redusa, intre diferite granule se dezvolta o frecare puternica. Pe masura
acumularii sedimentelor, se mareste sarcina din greutate proprie. Deoarece nu apare o crestere brusca a
umiditatii, aceasta sarcina suplimentara este insuficienta pt a invinge fortele de legatura dintre granule
si, din acest motiv, nu mai are loc o indesare suplimentara corespunzatoare cresterii acestei sarcini,
astfel pamantul ramane subindesat (rarefiat, cu goluri, pori). Aceasta stare de subindesare se mentine
pana in momentul in care apar cresteri ale umiditatii pamantului, fie prin infiltratii de suprafata, fie prin
ridicarea nivelului apei subterane. Cresterea umiditatii creeaza conditii pt aparitia acestei indesari care
nu a putut avea loc la timpul sau.

PSU se caracterizeaza prin numeroase canale vertical foarte fine, ceea ce face ca porozitatea lor
sa fie neuniform distribuita. Canalele sunt vizibile cu ochiul liber si dau nastere unei porozitati mai mari
decat cea normala, denumita macroporozitate. Acesti macropori se explica prin faptul ca reprezinta
urma lasata de plantele ierboase de stepa care a rezistat candva pe suprafata acestui pamant. Explicatia
este sustinuta si de faptul ca in depozitele de loess se gasesc si pana la 3,4 niveluri de sol fosil.

Aceste PSU se impart in loessuri si pamanturi loessoide.

Leossurile sunt pamanturi care au in compozitia lor granulometrica peste 60% granule cu un
diametru cuprins intre 0,1 si 0,01 (zona nisip-praf, in special praf). Functie de celelalte fractiuni pe care le
contin, aceste loessuri pot fi nisipoase, prafoase sau argiloase. Pt pamanturile la care continutul de
fractiuni este sub 60%, pamanturi care se numesc pamanturi leossoide, denumirile sunt in functie de
celelalte fractiuni pe care le contin nisipuri leossoide, nisipuri argiloase leossoide, prafuri nisipoase
leossoide, prafuri argiloase leossoide sau argile prafose leossoide. Continutul de fractiuni argiloase
contribuie la crearea unor legaturi in scheletul pamantului care ii micsoreaza sensibilitatea la umezire.
Din acest motiv, s-a definit un coeficient de legare, notat K L si care este dat de o relatie K L=A/(N+P), in
care A, N si P exprimate in procente reprezinta fractiunile granulometrice ale argilei, prafului si respectiv
nisipului. Marimea tasarii provocata de umezirea pamantului este insa influentata nu numai de proportia
de argila din pamant, ci si de natura mineralogica a acestei argile (de exemplu, mineralele argiloase care
prezinta umflari mari in contact cu apa reduc aceasta tasare).

Identificarea si caracterizarea PSU

Identificarea si caracterizarea se fac pe baza studiilor geotehnice de teren si laborator. Pe baza
determinarilor ce caracterizeaza comportarea PSU la umezire si in functie de posibilitatea aparitiei
tasarilor suplimentare date de greutatea proprie, PSU se impart in doua grupe:

1. Terenuri din grupa A – care cuprind terenurile de fundare la care tasarile suplimentare din
umezire se produc numai in limitele zonei de deformatie a fundatiilor fiind provocate de
incarcarile transmise de fundatii sau alte incarcari exterioare. Tasarile din greutatea proprie a
PSU lipsesc in acest caz sau nu depasesc 5 cm.
2. Terenuri din grupa B – care cuprind terenurile de fundare la care sunt posibile tasari sub
greutate proprie in caz de umezire, pe langa tasarile suplimentare care au loc in partea
superioara a stratului, sub fundatii, in limitele zonei de deformatie a acestora.

CURS 2

Determinari efectuate in teren

In teren, PSU pot fi recunoscute prin faptul ca prezinta pori mari, vizibili cu ochiul liber, numiti
macropori. In afara de macropori, aceste pamanturi au si o porozitate corespunzatoare unui pamant
consolidat in conditii subaeriene care ii confera caracteristica de subindesare. Valoarea porozitatii totale
la loessuri variaza intre 44% si 51%, pentru nisipuri leossoide 35% si la prafuri leossoide 51%. Aceste
pamanturi au o structura specifica datorita subindesarii si existentei macroporilor si anume, o structura
agregata macroporica prin legaturile de cimentare de origine geologica (structurile vechi, de la originea
formarii lor). In amplasament, aceste pamanturi pot avea pante foarte abrupte, aproape verticale
datorita unghiului de frecare si a coeziunii relativ ridicate cand umiditatea este redusa, si anume φ este
cuprins intre 17◦ si 52◦ grade, iar c este cuprins intre 0.05 si 0.55 daN/cm2. In general, umiditatea lor
variaza intre 5% si 28%, fiind caracteristica regiunilor cu climat arid. Pt. a obtine date concludente cu
privire la sensibilitatea lor, in tara noastra se executa incercarea de proba cu placa. Probele se fac in
conditii de umiditate naturala si in conditii de inundare. Prin inundare se intentioneaza marirea gradului
de saturatie pana la 0.7-0.9, ceea ce arata ca mai ramane in interiorul pamantului un volum de goluri
ocupat de aer, dar inchise in apa din pori adaugata prin inundare. In stare naturala, gradul de umiditate
variaza intre 0.14 si 0.60. Inundarea terenului de sub placa se face prin mentinerea constanta a unui nivel
de apa de 10-15 cm in grupa de incecare. Aici se asterne un strat de pietris margaritar care are
dimensiunile granulelor intre 3-5 cm. Inundarea incepe cu 15 zile inainte de incercari si proba se va
mentine inundata pe toata durata executarii incercarii. Se considera ca pamantul este sensibil la umezire
daca sunt respectate urmatoarele conditii:

 Raportul dintre Si/Sn >5 cm

 Si tasarea pe terenul inundat
Sn tasarea in conditii naturale
 Si-Sn >3 cm
S=Si-Sn

Ambele tasari (Si si Sn) se determina standardizat la o presiune sub placa de 3 daN/cm2. Daca
trebuie sa se determine tasarea prin umezire sub greutate proprie, IFmg, se foloseste o incinta
experimentala cu urmatoarele dimensiuni in plan: latura egala cu grosimea pachetului de PSU, oricum
mai mare decat 20x20 mp. Stratul de apa in incinta va avea o grosime cuprinsa intre 0.3-0.5 m si va fi
mentinut la aceasta cota pana la amortizarea tasarilor, adica atunci cand tasarea nu depaseste 1
cm/saptamana, timp de 2 saptamani. Daca timp de 2 luni nu s-a produs nicio tasare, inundarea poate fi
oprita.

Determinari efectuate in laborator

In laborator, proprietatile fizico-mecanice ale PSU se determina pe probe rezultate sub forma de
monolit sau la care s-au folosit dispozitive care elimina tulburarea probei. In laborator se va determina
gradul de umiditate al pamantului care, pentru a fi sensibil la umezire, trebuie sa aiba un grad de
umiditate de minimum 0.8. De asemenea, mai exista un indice, notat cu I, si care este un raport I=
ec-e/1+e, unde ec este indicele porilor la limita superioara de plasticitate W L si e este indicele porilor
corespunzator pamantului cu structura si umiditatea naturala. Acest indice I este denumit si Indice de
plasticitate al pamantului sensibil la umezire.

Daca Ip este cuprins intre 1%-10%, atunci I este 0.1

10%-14%, atunci I este 0.17

14%-22%, atunci I este 0.24

D.p.d.v. al plasticitatii, PSU se incadreaza in pamanturi cu plasticitate redusa. Ip are valori

cuprinse intre 6%-28% pt ca pamantul sa fie unul sensibil la umezire. Limitele corespunzatoare
intervalului de plasticitate se situeaza la aproximativ 14% pt W p si 42% pt WL.

Factori care pot caracteriza un pamant sensibil sau nu la umezire: valoarea tasarii specifice la
umezire imp, prin rezistenta lor structurala p0, prin umiditatea critica wcr.

Tasarea specifica la umezire imp se determina pe baza incercarilor edometrice de laborator

efectuate pe pamantul, natural si respectiv, inundat.

Cu relatia ξimp=ξpi-ξpn

unde ξpi este tasarea specifica a probei inundate la inceput pt presiunea Sigma pi= gi+pz,unde pn
este tasarea specifica a probei cu umiditate naturala pt presiunea Sigma pn= gn+pz , unde gi, gn sunt
presiunile geologica a depozitului de PSU in stare inundata, respectiv in stare naturala; p z este tasarea
verticala la aceeasi adancime din incarcarea transmisa de fundatie.
 Se considera sensibile la umezire pamanturile pt care i m3≥2% sau 2 cm/m.

Rezistenta structurala p0 reprezinta presiunea minima pentru care apare fenomenul de tasare
suplimentara a pamantului umezit si saturat. Ca rezistenta structurala a PSU, se considera presiunea care
corespunde:

- Unei tasari specifice la umezire i mp=0.01 in incercarile edometrice

- Presiunii egale cu limita de proportionalitate pe graficul presiune-tasare la incercarile cu placa in

conditii inundate
- Presiunii naturale din greutatea proprie a PSU la adancimea de la care se produce tasarea PSU
sub greutatea proprie, la inundare

Marimea rezistentei structurale depinde de compozitia granulometrica, de gradul de indesare si

de gradul de umiditate/saturatie. Cu cat de gradul de indesare si gradul de umiditate au valori mai
mari, cu atat creste si rezistenta structurala, la aceasta crestere contribuind si fractiunile argiloase.

CURS 3

Rezistenta structurala-continuare

Deformatiile sunt in special in zona activa a sarcinii, adica in zona bulbului de presiuni si sunt
rezultatul a doua fenomene opuse: reducerea porozitatii prin reasezarea elementelor componente ale
structurii datorita slabirii fortelor de legatura provocata de actiunea apei si umflarea fractiunii fine
argiloase care este cuprinsa in alcatuirea pamantului respectiv.

Umiditatea critica este umiditatea la care pamantul sensibil la umezire, fiind incarcat, incepe sa
prezinte tasari suplimentare prin umezire. Marimea umiditatii critice depinde de: rezistenta structurala,
coeziune, scaderea rezistentei pamantului la umezire in functie de umiditate si de starea de tensiuni din
pamant. Umiditatea critica se determina pentru o tasare specifica la umezire i mp de 1% pe baza incercarii
de laborator. Cu cat tensiunea in pamant este mai mare, cu atat umiditatea critica este mai redusa. De
asemenea, cu cat umiditatea naturala este mai mare, umiditatea critica este mai mare. La un pamant
saturat, rezistenta structurala este tensiunea minima la o umiditate critica data.

Aparitia fenomenului de tasare suplimentara prin umezire este posibil daca se asigura
urmatoarele 3 conditii:

1. Pamantul sa prezinte un anumit grad minim de subindesare

2. Sa fie reduse sau inlaturate fortele de legatura care asigura pamantului acest grad de
subindesare
3. Tensiunea tangentiala provenita din incarcare la contactul dintre elementele componente
ale structurii sa fie mai mare decat rezistenta la forfecare in acele puncte

Cauzele care produc umezirea si modul in care are loc umezirea

Umezirea terenului de fundare se poate datora unor cauze zonale sau locale.
 Cauzele care conduc la cresterea zonala a umiditatii pamantului pot fi urmatoarele: modificari
ale regimului de umiditate in zonele nou-construite datorita acoperirii cu constructii, schimbari naturale
in regimul hidrologic al zonei, schimbari provocate prin executarea unor sisteme de irigatii/prin
executarea umpluturilor la baza versantilor, din precipitatii.

Cauzele care conduc la cresterea locala a umiditatii pamantului

Aceasta crestere locala se poate datora infiltrarii in teren a apelor de suprafata, acumulate in
denivelari ale terenului, precum si a apelor provenite din pierderi la retelele hidroedilitare interioare si
exterioare. Modul de umezire si extinderea zonei de umezire in terenul de fundare alcatuit din PSU este
conditionat de urmatorii factori:

1. Permeabilitatea pachetului de PSU si variatia acestei permeabilitati in plan vertical.

Aceasta permeabilitate variaza foarte mult in functie de gradul de umiditate, fiind influentata
mult de prezenta aerului inchis in porii pamantului, de fortele de absorbtie si de suctiune.
Variatia este de 2.5 pana la 6 ori. Datorita canalelor fine pe verticala care caracterizeaza
acest tip de pamant in depozit natural se observa o diferenta mare de permeabilitate dupa
directia orizontala si verticala. Cand in pachetul de straturi sensibile, straturile au
permeabilitati diferite, curba de infiltratie isi schimba forma in functie de modul in care se
succed diferitele permeabilitati. Variatia frontului de umezire prezinta importanta mai ales
datorita permeabilitatii stratului de dedesubt fata de pachetul de PSU. Daca acest strat este
impermeabil apare o extindere mare in plan a zonei de umezire. De asemenea, important
este sa se cunoasca pozitia nivelului hidrostatic din amplasament. Dat fiind ca umezirea are
loc doar prin apa gravitationala si capilara, zona de saturatie si zona capilara reprezinta limita
inferioara in care pachetul este inca sensibil la umezire.
2. Cantitatea de apă infiltrată
3. Timpul în care a avut loc infiltrația
4. Dimensiunile sursei de umezire (dacă sursa este punctuală sau dacă se extinde pe o lățime
mai mare)

Repartiția in spațiu a umiditatii si avansarea frontului de umezire functie de cantitatea de apă

infiltrată este dată de niște linii asemănătoare bulbului de presiune. În cazul în care sursa de umezire nu
este punctuală, atunci vom avea o evoluție radială a zonei de umezire, precum și a efectului infiltrațiilor
asupra nivelului hidrostatic. Aria umezirii se mărește odată cu creșterea adâncimii. Având in vedere
posibilitatea umezirii totale sau parțiale a pachetului de PSU, putem determina prin calcul deformația
suplimentară la umezire.

PROIECTAREA CONSTRUCȚIILOR FUNDATE PE PSU

1) Fundare fără luarea de măsuri suplimentare

2) Fundare cu luarea unor măsuri suplimentare
1) La proiectarea construcțiilor fundate pe PSU se ține seamă de deformațiile suplimentare
date de umezire și de reducerea capacității portante date de umezirea terenului de fundație.
Verificarea terenului de fundare ține cont și de condițiile specifice ale acestor pământuri.
Predimensionarea fundațiilor se face pe baza presiunilor convenționale de calcul care se pot
lua dintr-un tabel (tabel specific pt PSU): natura terenului PSU (nisipos/argilos),
pconv(daN/cm2) care este dat la pământuri cu structura naturală în stare uscată și la
pământuri compactate în stare uscată. Această presiune convențională de calcul ia valori de
la 1.35 pt pamanturi cu structura naturala si cu densitate in stare uscata (pamanturi
nisipoase) si pana la 3 in cazul pamanturilor argiloase, compactate si cu densitate in stare
uscata. Daca PSU are o densitate in stare uscata intermediara, valorile pconv se determina
prin interpolare in cadrul acelui tabel. Presiunile din tabel corespund unor adancimi de
fundare intre 1 si 2 m si pentru latimi ale fundatiilor de 1 m. Pentru adancimi de fundare mai
mari de 2 m, pconv nu se mareste, iar pentru adancimi de fundare mai mici de 1 m,
interpolam aceste valori ale lui pconv.
Dimensiunea minima a fundatiei sa nu fie mai mica decat 0.6 m. Pt latimi de 0.6 m, p
conv se va lua 2/3 din valoarea corespunzatoare latimii de 1 m, iar pentru latimi
intermediare se va interpola. Pt fundatiile exterioare, adancimea de fundare va fi de
minimum 1.5 m, in cazul constructiilor din clasele de importanta I, II, si de minimum 1 m
pentru cele din clasele de importanta III, IV. Pt fundatiile interioare, adancimile minime de
fundare vor fi de 1 m si respectiv de 0.6 m. Tălpile fundatiilor se vor găsi sub pardoseala
subsolului cu minimum 0.8 m in cazul constructiilor din clasele de importanta I si II, si cu 0.6
m in cazul constructiilor din clasele III si IV. Fundarea se face obligatoriu sub zona cu
frecvente gauri de rozatoare si trebuie sa depaseasca stratul vegetal. Verificarea la starea
limita de deformatie a constructiilor va lua in considerare deformatiile totale ale terenului,
rezultand din insumarea deformatiilor inainte de umezire cu deformatiile din umezire.
Verificarea ia in considerare posibilele surse de apa, distantele acestora in raport cu
fundatiile si conditiile de infiltrare. Aceasta verificare la deformatiile din umezire nu este
necesara daca presiunea efectiva pe teren sub fundatiile intregii cladiri nu depaseste pe de o
parte rezistenta structurala p 0 si pe de cealalta parte p conv. Daca PSU are tasari specifice la
umezire, im3 mai mic decat 0.03. In cazul in care umezirea locala intensiva a PSU este exclusa
si nu se intrevede ridicarea nivelului apei subterane se ia in considerare tasarea din
umidificarea lenta in urma reducerii evaporarii apei din pamant. Verificarea terenului la
starea limita de capacitate portanta se va face cu urmatoarele precizari: valorile de calcul ale
caracteristicilor de rezistenta (ϕ si c) se vor determina in conditii de inundare a probelor
dupa producerea tasarii suplimentare. In general, PSU prezinta urmatoarele valori pentru
indicele rezistentei la forfecare: in stare de umiditate naturala, ϕ este cuprins intre 17-32
grade, iar c intre 0.05-0.55 daN/cm2. In stare inundata, valorile sunt ϕ intre 19-20 grade, iar
c intre 0.05-0.10 daN/cm2. In cazul umidificarii lente a pamantului, parametrii ϕ si c ai
rezistentei la forfecare sunt ca si pentru pamantul in stare de umiditate naturala, daca
 W≥Wp sau in functie de rezultatele incercarilor pe pamantul adus la umiditatea Wp daca W
mai mic decat Wp.
Se admite folosirea presiunilor conventionale de calcul pconv la dimensionarea definitiva
a fundatiilor pentru urmatoarele tipuri de constructii:
a) cladiri industriale, depozite, magazii, cladiri agrozootehnice etc. numai cu parter, cu
structuri de rezistenta putini sensibile la tasari neuniforme si cu incarcari pe stalpi pana la
400 kN sau pentru fundatii continue pana la 100 kN/m;
b) cladiri de locuit si social culturale fara structuri in cadre cu inaltimi pana la P+2, pe
fundatii continue si cu incarcari pe teren pana la 100 kN/m;

2) Atunci cand fundarea directa nu este posibila, fie datorita depasirii capacitatii portante a
terenului, fie depasirea deformatiilor admisibile.
Masuri:
a) Evitarea inundarii terenului
b) Eliminarea sensibilitatii la umezire a terenului prin consolidarea sa, astfel incat sa rezulte
o imbunatatire a calitatii fizico-mecanice a terenului
c) Adoptarea unor sisteme de fundatii care sa depaseasca stratul de PSU
d) Adoptarea unui complex de masuri vizand atat consolidarea terenului, cat si
conformarea constructiilor

a) In functie de categoria apei: 1) ape de suprafata si 2) ape provenite din instalatii hidroedilitare
In cazul apelor de suprafata trebuie sa asiguram scurgerea apelor meteorice in afara
zonei de constructie.
In ceea ce priveste 2) se vor lua masuri pentru minimizarea pierderilor din canalizari,
conducte de termoficare si alte conducte purtatoare de apa.
Prevenirea se realizeaza prin materiale corespunzatoare, imbinari de etanseitate,
distante de protectie intre constructii, urmarirea si controlarea starii retelelor edilitare, masuri
speciale.
b) Cuprinde următoarele metode: compactarea cu maiul greu, perne de leoss si combinarea acestor
metode, compactarea cu coloane de pamant, preumezire sau explozie.
c) In cazul grupului de masuri care presupune depasirea stratului de umezire: executarea
fundatiilor pe piloti, executarea sub fundatia unor coloane, benzi de pamant stabilizat,
consolidat.
d) Pe o anumita grosime mai redusa decat grosimea de deformatie a fundatiilor sau intreaga
grosime a pachetului de pamant sensibil la umezire se va spori rigiditatea prin folosirea unor
centuri armate in tronsoane de lungime limitata de maximum 1.5-2 ori latimea constructiei prin
rosturi de tasare.
Alegerea unei masuri definitive are in vedere importanta constructiei, particularitatile
constructiei, destinatia constructiei, marimea tasarilor si nu in ultimul rand, gradul de
seismicitate al regiunii.
 CURS 4
CAPITOLUL 2
Analiza pământurilor cu umflări și contracții mari (P.U.C.M)

Aceste pamanturi mai sunt numite si pamanturi contractile, expansive. Sunt pamanturi argiloase
care prezinta proprietatea de a-si modifica sensibil volumul atunci cand umiditatea lor variază. Toate
pamanturile active sunt potential capabile de umflari si contractii importante la variatii de umiditate.
Aceasta capacitate se manifesta insa numai atunci cand conditiile locale prilejuiesc manifestarea activa a
potentialului de umflare-contractie a pamantului. Dpdv geologic, PUCM sunt de 2 tipuri: formatiuni de
zona temperata constituite din depozite glaciare sau marine vechi/ formatiuni de clima calda, bogate in
materii organice care cu timpul au devenit argile fisurate cu porozitate si plasticitate foarte mare. Din
aceasta categorie fac parte depunerile argiloase si organice din Delta Dunarii sau de pe cursul unor rauri.

PUCM care provin din marne argiloase prezinta urmatoarele caracteristici:

- In perioadele secetoase, apar in teren crapaturi de contractie, de obicei sub forma unei retele
poligonale. Crapaturile provoaca fisurarea constructiilor la care nu s-au luat masuri
corespunzatoare. Fenomenul este mai pronuntat la terenuri puternic insorite si mai ales acolo
unde stagneaza apele (ochiuri de apa, balti de mica adancime).
- In perioadele ploioase, crapaturile incep sa se inchida. Inchiderea crapaturilor porneste atat de
jos datorita umezirii prin apa care s-a infiltrat prin straturile superioare, cat si de sus, unde
straturile superioare se umfla prin umezire uniforma. Crapaturile raman partial deschise de la un
ciclu sezonier la altul. Din acest motiv, deformatiile terenului au un caracter neuniform si in
perioadele umede, conduc la evolutia degradarii constructiilor.

In Romania, PUCM se intalnesc aproape in toate regiunile geografie, dar mai pregnant in
urmatoarele zone: zonele subcarpatice din Oltenia, Muntenia, Banat si izolat in Moldova si Dobrogea,
Podisul Transilvaniei (mai ales in partea de nord si vest), zonele colinare dinspre Campia de Vest, zonele
de lunca si terase ale unor rauri (mai ales Podisul Moldovenesc), zonele de lunca a Dunarii si de deal.

Factorii care influenteaza variatiile de volum ale PUCM:

-activitatea pamanturilor, conditiile hidrogeologice, conditiile de umiditate, presiunea transmisa de

fundatie, grosimea stratului, suprafata umezita, proprietatile fizice si chimice ale lichidului care produce
umezirea pamantului.

Variatia de volum a PUCM se explica prin capacitatea prin capacitatea de absorbire a moleculelor de
apa din mediul inconjurator acoperindu-si granulele minerale cu o pelicula de apa denumita apa
adsorbita sau apa legata.

Conditiile hidrogeologice - Distingem 3 cazuri posibile in functie de adancimea apei subterane:

Cazul 1: Nivelul hidrostatic subteran este la o adancime mai mare de 10 m. Diagrama de variatie a
umiditatii cu adancimea de la suprafata terenului determinata prin masuratori periodice arata ca de la
adancimea de cca. 2 m umiditatea se mentine constanta in tot timpul anului.
 Cazul 2: Nivelul hidrostatic subteran este la o adancime mai mica de 2 m. Diagrama arata un orizont
de iarna si altul de vara. Adancimea de la care umiditatea ramane constanta este de aproximativ 1.40 m.
De la aceasta adancime fundatiile nu mai sunt influentate de ariditate.

Cazul 3: Nivelul hidrostatic subteran se afla la o adancime intermediara (intre 2 si 10 m. In acest caz,
diagrama rezulta ca o combinatie a celor doua cazuri precedente. Fundarea se face in conditii sigure doar
intr-o mica zona intermediara.

Variatiile de umiditate - Acestea pot aparea din urmatoarele motive:

- Datorita infiltratiilor de apa atmosferica sau din instalatii industriale sau din ridicarea nivelului
hidrostatic
- Acumularea umiditatii sub constructii intr-o zona limitata ca adancime
- Umflari si contractii in partea superioara a zonei de aeratie din cauza schimbarii regimului
hidrotermic provocat de variatiile climatice
- Prezenta vegetatiei perene in apropierea constructiei

In cazul infiltratiilor de apa intr-o zona limitata ca adancime apare o variatie de umiditate in stratul
de pamant umezit functie de gradul de umiditate ce provoaca deformatie prin umflare. Prin realizarea
constructiei trebuie sa se tina cont ca schimbul natural de umiditate dintre teren si atmosfera este
impiedicat.

La evaluarea distributiei umiditatii distingem doua situatii:

1. Nivelul apei subterane se gaseste la mica adancime (sub 6 m) fata de nivelul terenului si cand
starea de echilibru este conditionata de nivelul apei subterane
2. Nu exista un strat de apa subterana si cand starea de echilibru este conditionata in principal de
conditiile climatice ale regiunii

Pentru situatiile intermediare, cand exista un strat de apa subteran la adancime mare se considera
zona de aeratie subimpartita in doua zone: una inferioara, in care este predominant efectul stratului de
apa subterana si o alta superioara, in care starea de echilibru a umiditatii este determinata de conditiile
climatice ale amplasamentului. In cazul apei subterane la mica adancime, problema se rezolvă printr-o
metoda care se bazează pe relația existentă între presiunea apei din pori „u” si sucțiune ”h„: u=-h+αp ,
unde αp este un factor de compresiune. In cazul in care nu exista apa subterana la mica adancime, starea
de umiditate este determinata de conditiile climatice si in special de raportul dintre precipitatii si
evaporatie.

Un alt factor care influenteaza variatiile de temperatura in teren este factorul climatic, prin
alternanta anotimpurilor (secetos-ploios), umfland pamantul, respectiv contractandu-l. Zonele cu PUCM
din tara noastra au precipitatii intre 500 si 700 mm/an. Exista diferente mari intre vara si iarna, zi si
noapte. In timpul verii aceste diferente sunt de 10-20 grade. Toate aceste diferente au efecte de umflare
si contractie, care influenteaza pamantul pana la maximum 2 m adancime. Variatia umiditatii terenului in
perioada de executie este legata in principal de factorul climatic. Majoritatea constructiilor sunt
executate intr-o perioada relativ scurta pe parcursul unui singur sezon climatic. Variatii mai importante
de umiditate au loc in timpul exploatarii constructiei atat prin efectul de acoperire a suprafetei terenului,
dar si prin efectul ciclic sezonier dat de factorul climatic, cat si prin procesele tehnologice care pot
modifica temperatura si umiditatea terenului de fundare.

Prezenta vegetatiei perene langa constructii agraveaza degradarile acesteia.

Presiunea transmisa de fundatii

S-a constatat ca reducerea mai accentuata a umflarii are loc la cresterea presiunii de la 0 la
maximum 1.5 daN/cm2. Umiditatea si indesarea influenteaza in sensul ca, odata cu cresterea umiditatii
initiale, se reduce umflarea, iar la o umiditate egala cu umiditatea de umflare deformatia de umflare nu
are loc. Odata cu marirea umflarii exista si o marire a indesarii initiale.

Grosimea stratului

Cu cat stratul e mai gros, cu atat exista posibilitatea unei umflari mai mari rezultata din insumarile
umflarilor care au loc in diferite puncte. In ceea ce priveste suprafata umezita, cu cat aceasta are
dimensiuni mai reduse, cu atat neuniformitatea deformatiilor creste, marind pericolul aparitiei
degradarilor. In schimb, o umezire pe o suprafata mare poate da nastere la o umflare mult mai uniforma,
deci pericol mai mic.

Proprietatile lichidului infiltrat

La constructiile industriale, unele reziduuri chimice pot provoca umflarea terenului, chiar daca acesta
nu prezinta in mod curent cresteri importante de volum date de umiditate. De asemenea, procesele
tehnologice cu surse importante de caldura/frig pot conduce la variatii importante de umiditate si
respectiv, la variatii de volum.

Identificarea si caracterizarea PUCM

La proiectarea constructiilor fundate pe PUCM se vor efectua cateva experimente practice care sa
permita identificarea, caracterizarea si clasificarea PUCM. In orice caz, aceste prospectiuni trebuie facuta
fara adaos de apa.

Limite de contracție

Se definesc 3 umiditati specifice:

- Limita de plasticitate Wp
- Limita de curgere/limita superioara de plasticitate W L
- Limita de contracție Ws

Limita de contractie este definita ca umiditatea pamantului pana la care micsorarea continutului de
apa produce o scadere de volum. Cand umiditatea scade sub limita de plasticitate, pierderea apei se
manifesta prin formarea de meniscuri capilare pana cand argila trece de la starea cvasisolida la starea
umeda, dar a unui corp tare. Incepand de aici, evaporarea apei nu mai este insotita de o schimbare de
volum. Meniscurile apei capilare se rup si proba de pamant isi schimba culoarea. Stabilirea corecta a
conditiilor de fundare si eventual a masurilor ce se impun trebuie sa se bazeze pe cresterea
corespunzatoare a caracteristicilor de contractie-umflare ale terenului si pe estimarea corecta a
deplasarilor pe care le vor suferi fundatiile. Pentru obtinerea datelor acestor deplasari se foloseste
incercarea edometrica.

CURS 5

PUCM

Limita de contractie este definita ca w pana la care micsorarea continutului de apa produce o
scadere de volum. Cand umiditatea scade sub limita de plasticitate, pierderea apei se manifesta prin
formarea de meniscuri capilare pana cand argila trece de la starea unui corp solid in starea unui corp
tare. Aceasta reprezinta w la care avem limita de contrctie. Meniscurile apei capilare se rup si proba de
pamant isi schimba culoarea, de aici proprietatile chimice ale probei nu mai sunt aceleasi.

Pentru determinarea acestei w o proba de pamant trebuie adusa la o w destul de umeda si lasata sa
se usuce la temperatura camerei, apa marind variatia volumului si stabilind w corespunzatoare acestor
volume se obtine o doagrama care leaga variatia de w cu variatia de volum. De aici limita de contractie se
obtine pe abscisa la intersectia celor 2 ramuri ale curbei de contractie-umiditate. La limita de contractie
pamantul are greutatea volumica maxima (CALEA GRAFICA)

CALEA ANALITICA, pt aflarea limitei de contractie, are in vedere faptul ca scaderea de volum se
datoreaza reducerii cantitatii de apa din pamant corespunzatoare unei anumite w. Limitele acestor w se
iau astfel:

- Pt proba netulburata, w de saturatie (w sat) si limita de saturatie (ws)

- Pt probe tulburate, limita de curgere wL si limita de saturatie ws

Evaluarea terenurilor date de nivelul terenului de fund asupra constructiei precum si comportatrea
constructiilor si apapritia degradarilor

Cunoscand deformatia maxima probabila din umflarea terenului de fundare, se poate face o
evaluarea a solicitarilor din constructie. Daca ne referim la o fundatie continua, perfect flexibila, datorita
umflarii terenului se formeaza o contrasageata. Extinderea zonei in care se produce umflarea nu este
cunoscuta, dar datorita rigiditatii, pe care o are fundatia reala, exista tendinta de a aplatiza devinelarea,
produsa prin umflare. Aceasta aplatizare, conduce la cedarea plastica in zona devivelata si in acest caz
momentul incovoietor maxim la care este supus ansamblul fundatiei poate fi evaluat matematic.

Daca umflarea este mai redusa, denivelarea este aplatizata, fara a atinge in pamant stadiul
plastic. In acest caz in zona denivelarii apare o concentrare de tensiuni, care poate fi calculata cu ajutorul
teoriei elasticitatii, admitand ca forma denivelarii, are o asemenea alura incat se produce o crestere
uniforma de presiune pe intreaga suprafata
 Pentru determinarea sporului de presiune si a momentului incovoietor sunt necesare a fi
cunoscute dimensiunile in plan ale denivelarii. Comportarea constructiilor depinde de amplasarea si
intensitatea fenomenelor de contractie-umflare care sunt conditionate de urmatoarele elemente:

- Structura, forma si marimea constructiei

- Adancimea de fundare si modul de realizare a fundatiei
- Anotimpul in care s-a realizat fundatia
- Posibilitatile de infiltrare a apelor atmosferice si expunerea la soare a terenului de fundare din
imediata vecinatate a constructiei.
- Conditiile de exploatare a constrctiei

Aparitia degradarilor la constrctiile la care nu s-au luat masurile corespunzatoare de produc de regula
astefel:

- La cladirile din zidariile de caramida cu fundatii directe din beton, fisurile, atat in fundatie cat si in
ziduri, apar de regula in primul au al doilea an dupa executie si evolueaza continuu.
- Cladirile cu scelet de lemn fisureaza mai putin, dar se deformeaza foarte mult. Tocurile usilor si
ferestrelor de stramba, podeaua si tavanul de incovoaie.
- La toate tipurile de constrctie, colturile puternic insorite dinstre sud-vest, se taseaza mai mult
provocand aparitia fisurilor si crapaturlor in forma de V (deschise mai mult la partea superioara).
Daca executia constructiei s-a realizat intr-o perioada secetoasa, in perioada umeda care
urmeaza pamantul se umfla producand aparitia fisurilor si crapaturilor in A (DESCHISE MAI MULT
LA PARTEA INFERIOARA). Pentru anexele lor din zidarie care fac corp comun cu constrcutia
propriu-zisa (scari, terase, trotuare) si care sunt fundate la o adncime mai mica, fisureaza sau
crapa de la inceputsi se separa de restul constrctiei (sufera in cea mai mare masura efectele
contractiei si umflarii periodice a pam dezvoltand tasari si ridicari neuniforme). Fisurile si
crapatuirle apar si se dezvolta la colturi si in elementele de rezinstenta redusa ale peretilor de
zidarie si anume in sectiunile cu goluri pentru usi si ferestre sau la casa scarii, ajungand pana la 3-
5 cm fisura si chiar mai mult separand astfel elementele de constrctiei si fragmentand
constructia respectiva.

Masuri de proiectare si executie in cazul PUCM

In cazul executarii terasamentului si fundatiilor intr-un anotimp ploios, cans terenul de fundare atinge w
maxima, exista in viitor posibilitatea e producere cu preponderenta a fenomenelor de contractie a
pamantului si de tasare a fundatiilor. In anotimpul secetos, masurile constructive vor avea in vedere in
special preluarea unor deplasari prin ridicarea pamantului si a unor impingeri de jos si laterale asupra
fundatiilor de valori maxime egale cu presiunea de umflare a pamantului. Aceste actiuni sunt in general
mai periculoase si mai greu de prevazut decat cele provocate de contractia pamantului. Din acest motiv
structura trebuie calculata in ambele ipoteze dimensionand elementele ei de rezistenta in consecinta.
Functie de aceste calcule, se va recomanda si perioada optima de executie pentru solutia adoptata.
Separat se vor prevedea eventualele masuri suplimentare daca nu poate fi respectata perioada optima
de realizare a terasamentelor si fundatiei.

Este necesar sa se verifice in teren in perioada de executie daca ipotezele luate in calcul in proiectare
(incluzand si faptul ca este sau nu este considerat pucm) corespund cu situatia reala. Daca marimea
deformatiei ternului determinata prin calcul este mai mare decat cea admisa, trebuie luate masuri
pentru evitarea unor dificultati in exploatare sau a degradarii constructiilor. Valorile limita ale
deformatiilor provocate de umflari sau contractii se iau conform standardelor dar amplificate cu 25%
pentru valorile limita maxime si mediiale tasarilor admise si cu 50% pentru valorile incovoierilor relative.

Adancimea de fundare admisa se stabileste in functie de nivelul hidrostatic, dupa cum urmeaza:

- Cand ninelul hidrostatic este la adancime mai mare de 10 m sau este intre 2 si 10 m, adancimea
de fundare se va lua de 2 m si nu mai mica de 1.5 m
- Cand nivelul hidrostatic este la o adancime mai mica de 2m adancimea de fundare se va lua de
1.5 m
- Cand nivelul hidrostatic se mentine constant la o ad de 2 m dar sub 1.4 m, w se mentine
constanta si deci variatiile de volum nu mai apar si alegem ad de fund din cond de inghet.
- Daca sub adancimea de fundare se afla pamanturi contractile de natura organica se va analiza
posibilitate depasirii acestui strat partial sau total (dupa grosime). AD de fundare se va alege cat
mai aproape de cel mai bun strat de fundare din prospectiuni ???. Cand constructia este fundata
la ad diferite se vor prevedea rosturi de tasare diferentele dintre fundatiile alaturate nedepasind
50 cm.

Masurile care se adopta sunt in functie de:

o adancimea de fundare
o -importanta, marimea si str de rez a constructiei
o nivelul hydrostatic subteran din amplasament
o grosimea si potentialul de contractie-umflare a stratului terenului de fundare
o variatia umiditatii pamantului de fundare (atat in per de executie cat si in per de
exploatare)
o gradul de asigurare admis

Masurile dee vor lua in cazul in care nu se poate adopta adancimea minima de fundare.

Gradul de asigurare admis are in vedere sa se asigure preluarea tuturor eforturilor suplimentar provenile
din denivelari sau impingeri fara a periclita structura de rezistenta, fara a impiedica exploatarea
constructiei si apune in pericol vieti omenesti.

In cazul in care s au respectat ad min de fundare si nu existe cond special de exploatare sunt suficiente
de regula urm masuri pt prev. degradarilor:

 sectionarea cladirii si fundatiei in tronsoane de min 30 m prin rosturi de tasare

 conductele de apa sa fie pozate si realizate sa se elimine pierderile de apa
  in jurul cladirilor de vor executa trotuare etanse avand latimea de min 1m asezate pe un strat de
pamant stabilizat (compactat) in grosime de 20 cm cu o panta in exterior de 4-5 grade.
 Evacuarea apelor superficiale cazute direct sau provenitede pe acoperis si amenajarea supraftei
terenului cu pante de scurgere care sa conduca aceste ape superficiale la distante mai mare de
50 m
 Evitarea existentei de arbori la distante mai mici de 3-5m fata de constructie
 Anexele cladirilor (scari, terase) vor fi fundate la aceeasi adancime cu constructiile respective
 Se vor urmari deplasarile in timp ale constructiei si comportarea ei

In cazul fundarii terenurilor aflate in zone de variatie sezoniere a w se vor prevedea urm masuri speciale:

- Reducerea umflarii prin marirea presiunii efective pe talpa fundatiei pana la o valoare cel putin
egala cu presiunea de umflare care nu va depasi capacitatea portanta a terenului.
- Prevederea unor structure care sa permita preluarea impingerilor sau a deplasarilor neuniforme
astfel se pot prevedea centuri din beton armat pe toata lungimea peretilor la fiecare nivel iar la
cladiri numai cu parter armarea stalpisorilor
- Imbinarile elementelor de rezistenta la structure din beton aramat prefabricat trebuie
proeiectate si realizate cu luarea in considerare a efectelor deformarilor neuniforme a terenului
- Inlaturarea proprietatilor de contractie umflare fie a intregului pachet, fie a unei parti prin
umezire prealabila ori prin folosirea unor perne de nisip ori prin strapungerea cu fundatii a
terenurilor acoperite cu pucm (fundatii indirecte)

CURS 6

Metode de imbunatatire a terenului dificil de fundare

1. Pamantul armat

Numeroase constructii folosesc in calitate de materia in infrastructura pamantul. Dimensionarea lor

in scopul de a putea prelua actiuni exterioare, cat si tensiunile din greutatea lor proprie presupune buna
cunoastere a proprietatilor fizice si mecanice ale pamantului. Se constata ca aceste proprietati sunt mult
inferioare altor materiale de constructie (beton, otel), deosebit de redusa fiind la pamanturi rezistenta
lor la intindere care la unele categorii de pamanturi are chiar valoarea 0. De aceea, forma care se alege
pentru constructiile de pamant va trebui sa asigure o stare de tensiune la care nu trebuie sa apara
tensiuni de intindere sau daca exista o minima rezistenta la intindere, la care tensiunile de intindere sa
nu le depaseasca pe acelea capabile pe care le poate prelua pamantul. Ar mai trebui sa tinem cont de
faptul ca in pamant se pot afla puncte intr-o stare trifazica de tensiuni. Singurul factor care poate conferi
unui pamant o rezistenta cat de cat redusa la intindere, dar o rezistenta totusi este coeziunea sa. Daca un
pamant nu poseda coeziune, ea poate fi creata in mod artificial: fie introducand in pamant un liant
(electrosilicatizare), fie prin crearea unor legaturi care ar putea echivala lipsa coeziunii. O metoda in
acest sens consta in realizarea pamantului armat, conferind pamantului o anumita rezistenta la
intindere. Se constata, considerand starea de tensiuni plana, ca in directie orizontala va aparea o
deformatie specifica. Pentru a impiedica sau reduce deformatia aceasta, admitand ca elementul
respectiv de pamant ar face parte dintr-un masiv, va trebui sa cream in mod artificial o stare de tensiuni
care sa duca la anularea sau reducerea acestei deformatii care, daca depaseste o anumita valoare, poate
produce aparitia unei stari de tensiuni limita in acel element. Introducerea unei tensiuni orizontale de
compresiune echivaleaza cu o impiedicare a deformatiei specifice in asa masura incat sa nu se ajunga la
starea limita de tensiuni. In cazul unei deformatii specifice impiedicate orizontale, impiedicarea totala
sau partiala se realizeaza prin introducerea unor benzi din materiale rezistente la intindere. Intre aceste
benzi si pamant se dezvolta forte de frecare care impiedica deplasarea pamantului echivaland cu
existenta unei tensiuni normale care s-ar exercita asupra terenului in directie orizontala si in sens opus
tendintei de deplasare a terenului, adica de pierdere a stabilitatii. Pentru studiul teoretic al modului de
rupere a masivului de pamant armat se adopta o schema de calcul care corespunde ipotezei lui Coulomb.

Ca realizare constructiva, pamantul armat este un material compus. Cum pamantul din dreptul
paramentului taluzului vertical tinde sa paraseasca spatiul dintre armaturi in zonele de margina ca
urmare a depasirii rezistentei sale la forfecare se alege realizarea unui parament flexibil din metal/mase
plastice, chiar si din beton slab armat de grosime mica.

Proiectarea unor lucrari de pamant armat presupune adoptarea dimensiunilor dupa care se verifica
modul de comportare sub actiunea incarcarilor. Se considera ca lucrarea este corect dimensionata daca
sunt satisfacute conditiile initiale privitoare la comportarea estimata. In prezent, metodele de
dimensionare a unei lucrari din pamant armat presupun determinarea a doua elemente:

1. Lungimea armaturilor la o sectiune data tinand seama si de efectul coroziunii

2. Repartitia armaturilor pe verticala si in plan orizontal astfel incat sa fie asigurata atat stabilitatea
interna, cat si cea externa. Stabilitatea interna a masivului de pamant armat este asigurata de
armaturile care se introduc. Stabilitatea externa se refera la siguranta la rasturnare si lunecare si
stabilitatea generala in care se considera masivul de pamant armat ca un rigid. Pierderea
stabilitatii interne a masivelor de pamant este posibila datorita urmatoarelor cauze:
-depasirea aderentei dintre pamant si armatura (lunecarea armaturilor in pamant ca urmare a
unei lungimi insuficiente de ancorare)
-ruperea armaturilor (forta de intindere in armatura depaseste capacitatea lor de rezistenta)
De asemenea, ruperea armaturilor are loc prin depasirea rezistentei lor la intindere declansandu-
se in armaturile de la baza masivului si continuand prin ruperea progresiva in urma redistribuirii
eforturilor la celelalte armaturi. Nisipul si pietrisul dintre armaturi in momentul ruperii este in
stare limita, frecarea lui interna fiind complet mobilizata. Pentru determinarea eforturilor din
armaturi s-au propus mai multe metode, una dintre ele considerand stratul de pamant limitat de
armaturi. Se admite ca impingerea activa pe adancimea unui element este echilibrata de forta de
intindere din armatura.

2. Pereți turnați în teren, mulați

 Realizarea unor lucrari sub nivelul terenului natural pun problema sprijinirii peretilor excavati pana in
momentul in care sprijiniri sau captuseli definitive vin sa preia actiunea terenului inconjurator. Cand
sapaturile care trebuie executate sunt adanci, de dimensiuni in plan foarte mari sau foarte reduse,
folosirea metodelor uzuale presupune un consum mare de materiale, in cazul dimensiunilor mari sau in
cazul dimensiunilor reduse pune probleme legate de protectia muncii si productivitate. Pentru a realiza
elementele de infrastructura evitand inconvenientele mentionate s-a gasit un procedeu prin care se
executa pereti turnati in teren cu scop de sprijinire sau etansare. Realizarea lor, excavarea acelei transee
inguste si turnarea materialului din care este alcatuit peretele se executa fara sprijiniri clasice, sustinerea
peretilor sapaturii efectuandu-se cu ajutorul noroiului bentonitic. In cazul in care acesti pereti au rol de
sprijinire ei se dimensioneaza ca elemente cu caracter definitiv, urmand sa preia impingerile rezultate din
actiunea masivelor de pamant, asigurand stabilitatea generala. In aceasta situatie, peretii mulati sunt
realizati din beton armat. Pentru realizarea ecranelor de etansare, peretii sunt realizati din beton simplu
sau cu ajutorul fluidelor de foraj autointaritoare prin care se evita infiltratiile provenite din panzele de
apa subterana. Noroiul bentonitic este o suspensie de argila bentonitica care contine un procent mare de
mineral argilos, denumit montmorrillonit. Suspensiile nu sedimenteaza chiar daca trece un interval de
timp mai lung. Daca aceste suspensii sunt introduse intr-un foraj netubat sau o transee, din cauza
vascozitatii lor, ele sprijina peretii, mentinand pozitia lor din timpul executarii excavatiei. De asemenea,
aceste suspensii umplu spatiile dintre granulele pamantului, acesta nefiind influentat de curentul de apa
subterana. Aceste suspensii au o rezistenta la forfecare foarte redusa, de asemenea o presiune mica,
putand fi folosite si ca materiale de ungere pentru reducerea frecarii intre un element de constructie si
pamant. Suspensiile, numite si suspensii fixotropice se folosesc la sprijiniri si fluide de foraje, lubrifianti
pentru coborarea chesoanelor deschise sau cu aer comprimat, crearea de subpresiune in scopul
reducerii pe verticala a unor fundatii si la pereti turnati in teren.

CURS 7

Peretii mulati se folosesc la sprijiniri si ca fluide de spalare la joraje, ca lubrifiant pentru

coborarea chesoanelor, in cadrul peretilor de sprijinire in cazul unor elemente prefabricate de fundare.

Avantaje:

- Ritm de executie rapid

- Elimina lucrarile de sprijinire si cofraja -> reduce materialul lemnos
- Ofera spatiu de lucru nesprijinit cand se realizaeza incinta
- Elimina prezenta palplanselor
- Posibilitatea de cunoastere a conditiilor de teren cu ocazia executarii sapaturilor
- Eliminarea vibratiilor si a tasarilor
- Realizarea unor pereti portanti cu etanseitatea dorita

Tehnologia de realizare a peretilor mulati este in functie de utilajul folosit la executarea transeei.

Peretele se executa de obicei in panouri dupa tehnologia impusa de utilajul folosit. Transeea
trebuia sa fie in permanent plina cu lichid tixotropic a carui nuvel se mentine permanent cu 20-40 cm sub
nivelul superior al grinzilor de ghidare care servesc ca sablon pentru latimea transeei si pentru asigurarea
stabilitatii partii superioare a sapaturii.

Dimensiunile panoului sunt influentate de urmatorii factori:

- Lungimea minima a panoului este determinata de caracteristicile utilajului folosit . Lungimea

reala a panoului este determinate de adancimea la care trebuie executata sapatura si
caracteristicile fizico-mecanice ale terenului de fundare si ale noroilui bentonitic si trebuie
determinata prin corelare cu lungimea minima. Cand trebuie realizata o incinta etansa, partea de
jos a peretelui trebuie incastrata intr-un strat impermeabil de grosime suficienta.
- Latimea panoului este dictata din conditiile de rezisntenta a peretelui care tebuie sa preia
impingerea terenului inconjurator sau din conditiile asigurarii unei anumite etanseitati.
- Adancimea panoului este dictata de gabaritul constructiei subterane, de adancimea panoului de
incastrare in teren, fie din conditii de rezistenta, fie din conditii de etanseitate.

Ideea ce sta la baza sprijinirii sapaturii cu ajutorul noroiului bentonitic este de a folosi un fluid
fara unghi de frecare, conditie realizata de noroiul bentonitic ce are desitatea 1.2g/cm3 si care prezinta o
diagram de impingere hidrostatica. Pentru asigurarea stabilitatii peretelui trebuie ca impingerea unitara
data de noroiul bentonitic intr un punct sa fie mai mare decat impingerea apei si pamantului in acelasi
punct.

Fazele de executie pentru un panou de perete sunt:

- Excavarea cu utilajul in prezenta noroiului bentonitic

- Armarea panoului de perete sau montarea prefabricatului in cazul unui panou de rezistenta
- Betonarea sub protectia noroilui bentonitic

3. Ancoraje

La realizarea unor constructii de sprijin se por obtine economii importante mai ales de material
reducand volumul elementelor constructive componente ale sprijinirii prin introducerea unor puncte de
reazem suplimentare care reduc deschiderile asupra carora se exercita impingerea pamanturilor.
Constructiv, acest lucru se realizeaza prin introducerea unor contrafise orizontale sau prin intermediul
unor ancoraje sub forma unor tiranti. Avantajele acnorajelor este ca ele nu stanjenesc mediul
inconjurator asa cum o fac contrafisele si sprijinirile orizontale. Acest procedeu de consolidare a
taluzurilor sau peretilor transeelor se bazeaza pe sustinerea mecanica a masivului respectiv si are in
vedere …. prin care se realizeaza stabilitatea acestora.

Preluand presiunea prismei de alunecare constructia de sprijin o transmite partii stabile a

masivului situata in afara planului de alunecare. Din acest motiv in masiv trebuie sa existe o zona stabila
capabila sa preia solicitarile suplimentare care provin din ancotaje.

Ancorarea se poate realiza prin tije sau prin cabluri. Tijele se folosesc la lungimi pana la 5m, iar
cablurile se folosesc la lungimi mai mari de 5m. Functie de modul lor de lucru, se disting tije care lucreaza
la intindere si tije care lucreaza la forfecare. Cele care lucreaza la forfecare se aseaza normal pe suprafata
de alunecare, au un diametru marit si de confectioneaza din material care au o rezistenta mare la
forfecare. Tijele si cablurile calculate la deformatii din intindere capata fie o pretensionare imediat dupa
realizarea ancorajului sau sunt tensionate singure prin deformatia masivului. Cand sunt deformate
singure ele trebuie asezate cu un unghi minim fata de suprafata de alunecare. Acest procedeu mareste
dificultatea forfecarii, cimentarii, si asezarii armaturilor. Asezand tijele orizontal sau cu o inclinare de 10-
15% fata de orizontala simplificam executia.

Tijele sunt de diferite tipuri in special functie de modul lor de prindere la capatul incastrat.
Cimentarea in incastrare se realizeaza in afara planului de alunecare in prima etapa pentru a putea face
pretensionarea.

La cabluri se prevad sisteme prin care se poate realiza o mai buna ancorare in masiv. La capatul
dinspre exterior, se folosesc placi de beton armat izolate asamblate in grup (cate 3-4), retele de profile
metalice sau un gratar din grinzi de beton armat si beton torcretat cu plasa de armature.

Proiectarea ancorarii presupne parcurgerea urm etape

1. Stabilirea suprafectei potentiale de alunecare

2. Stabilirea fortei suplimentare necesara pt asigurarea sustinerii
tinand seama de coeficientul de sigutanta adoptat.
3. Calcului parametrilor ancorarii

In ceea ce priveste stabilirea supraf potentiale de alunecare, din mecanica pamanturilor se alica
cond de echilibru limita in masiv.

Pentru stabilirea fortei suplimentare necesare asigurarii sustinerii trebuie stabilit coefficient de
siguranta. Daca la prisma de alunecare in afara fortelor gravitationalese aplica si alte forte exterioare si
ele se descompun in forte normale si tangentiale fata de suprafata de alunecare. Este vorba de forte care
provin din constructiile de sprijin: tiranti, tije, ziduri de sprijin. Ia nastere nu numai forte tangentiale de
sens opus cu cele care provoaca pierderea stabilitatii dar si componente normale fata de suprafata de
alunecare care provoaca forte suplimentare de frecare interioara. Consolidarea peretilor sapaturii se
obtine prin marirea coef lor de siguranta la alunecare astfel incat se excllud deformatiile. Forta
suplimentara de mentinere are ca scop marirea coef de siguranta existent, prin urmare aceasta forta
trebuie de fapt sa sporeasca coef de siguranta existent.

Capacitatea portanta a unei ancore depinde de:

- materialul folosit si cond de solicitare

- rezistenta incastrarii in zona de dincolo de masivul care ar aluneca

Cedarea unei ancore poate sa aiba loc prin:

- smulgerea ancorei din incastrare

- smulgerea ancorei si incastrarii din foraj
- ruperea tijei ancorei
 - distrugerea pamantului din jurul incastrarii

Ancorajele lucreaza cel mai bine la intindere, motiv pt care se recomanda sa faca un unghi ascutit
cat mai mic fata de planul de alunecare. Pt a asigura lucrul ancorajelor la intindere ele sunt initial
pretensionate astfel ca in tot timpul actionarii lui sa lucreze la intindere.

In practica, avand in vedere ca ancorajele se realizeaza pretentionate, se inlatura astfel

incertitudinile care provin de obicei din relatiile de calcul, pretensionarea cu o forta marita cu coef de
sigutanta adoptat constituind o incercare in situ.

CURS 8

4.Injecții

Injectarea unor substante in terenul de fundare este un procedeu prin care se urmareste
etansarea/consolidarea terenului de fundare alcatuit din roci fisurate, nisipuri, pietrisuri, PSU. Procedeul
este de umplere a golurilor cu un fluid care se intareste intr-un anumit grad dupa un interval de timp
care variaza. Introducerea injectiilor in teren se face, de obicei, sub presiune. Gradul de intarire depinde
de scop: etansare sau consolidare, iar substantele de pamant depind de tipul de pamant ce urmeaza a fi
injectat.

In general, substantele injectabile sunt de 3 categorii:

1) Lichide (silicat de sodiu, rasini sintetice, hidrocarbonati)

2) Suspensii instabile (suspensii simple in apa cu ciment si sunt omogene doar daca adaugam
substante de omogenizare)
3) Suspensii stabile (sunt cele din argila sau o combinatie de ciment, argila, nisip). Stabilitatea
suspensiei se obtine prin variatia dozajului, gradul de agitare sau prin tratare cu aditivi.

Substanta se alege in functie de: natura terenului de fundare, rolul pe care il va indeplini
(etansare/consolidare) si de eficienta economica. Parametrii injectiei ce trebuie respectati sunt:
vascozitatea, presiunea de injectare, debitul de injectie, viteza de circulatie a substantei prin goluri,
timpul de priza a substantei injectate.

Vascozitatea

In ceea ce priveste vascozitatea substantei injectate trebuie sa stim ca substantele de vascozitate

mare patrund mai greu in goluri, patrunderea fiind conditionata de marimea granulelor pamantului.
Hotarator este raportul volumului golurilor si a fazei solide din suspensie, insa nu compozitia
granulometrica a suspensiei influenteaza injectarea. Pentru fiecare substanta injectabila exista o limita
de permeabilitate din punct de vedere al diametrului mediu al dimensiunilor granulelor substantei. Din
acest motiv putem spune ca exista o limita de injectabilitate. Trebuie sa mai tinem cont de doua
fenomene:
1) diluția substantei injectate, cand injectia se face intr-un mediu apos (terenul este imbibat cu apa),
posibilitatea variatiei vascozitatii fie din cauza contactului cu terenul, fie prin 2) insusi lichidul
injectat, care variaza in timp ca si vascozitate.

Presiunea de injectare

Se va avea in vedere ca patrunderea injectiei la valori mari ale presiunii are ca urmare fenomene de
multe ori nedorite (ex. Datorita deformabilitatii rocii care prezinta si deformatii elastice in afara de
deformatiile ei permanente, o marire a volumului de goluri; la suspensii instabile apare fenomenul de
contrapresiune datorita componentei elastice datorita componentei elastice a deformatiei rocii; la
presiuni mari se observa o precomprimare a rocii). Aceste deformatii pot produce umflari ale suprafetei
terenului daca forajele de injectare nu sunt destul de adanci (presiune de ridicare) si mai conduce si la
aparitia unor fisuri in lungul unor pereti langa care se fac injectiile. Acest fenomen defineste o presiune
de refuz care trebuie respectata. Un alt fenomen care poate aparea la injectii, referitor la presiune, este
fenomenul de ruptura si se datoreaza presiunii hidrostatice a lichidului injectat. Rupturile se produc
intotdeauna perpendicular pe directia tensiunii principale si apar deseori si in cazul existentei unor
ecrane in pamant sub forma de perete de palplanșe sau ecran de piloti secanti. Aceste rupturi pot fi
verticale, orizontale sau inclinate in functie de directia tensiunii normale principale minime.

Debitul de injecție

Acesta trebuie ales astfel incat sa se asigure umplerea corespunzatoare a golurilor, insa nu
trebuie sa scada sub o anumita limita sub care se produce obturarea conductelor in mod brutal. Viteza
de circulatie influenteaza si sedimentarea, precum si mentinerea substantei in stare de suspensie. Astfel,
exista o diferenta mare intre viteza de mentinere a suspensiei si cea la care incepe sa se produca
sedimentarea, cea din urma fiind mult mai mica ceea ce are ca efect umplerea aproape completa a
forajului. In acest sens, se efectueaza o serie de incercari in laborator si in situ. Cele in situ se bazeaza pe
excavatii facute in zone injectate sau prin recoltarea de carote.

Injectiile pentru consolidare trebuie sa amelioreze rezistenta mecanica a mediului care a fost
injectat, iar injectia de etansare trebuie sa reduca cat mai mult permeabilitatea acestui mediu. Chiar
daca substanta injectata are o impermeabilitate extrem de ridicata, ea poate fi indepartata de presiunea
apei si de forta de gravitatie. Pentru verificare se determina rezistenta la strivire a unei fisuri injectate.
Rezistenta la strivire a nisipurilor injectate depinde de natura chimică a granulelor, dimensiunea lor
medie, extinderea granulozității lor și de forma lor. Mai trebuie verificată permeabilitatea finală a rocii
injectate și cunoscut pericolul de levigare a substanței injectate (particulele se ridică deasupra
amestecului). Un alt element important este tehnologia de efectuare a injecției care depinde atât de
alcătuirea geologică a masivului, cât și de caracteristicile substanței de injecție. Astfel, pentru rocile tari
importantă este fisurația lor, iar pentru rocile mobile importante sunt porozitatea, distribuția acestei roci
în teren și pe cale de consecință și eterogenitatea terenului (stratificația). Injecțiile se execută pe
sectoare pentru a nu bloca într-un loc forajul prin obturarea sa. Aici sunt posibile două metode:

1) metoda ascendentă – are avantajul că forarea găurii se separă de execuția injectării

 2) metoda descendentă – forarea găurii și injectarea se fac împreună

Trebuie să acordăm o grijă deosebită injecțiilor făcute la suprafață. Aici apar diferențe de nivel și
presiunea nu poate fi ridicată la valori mari.

In cazul rocilor mobile (rocile fara coeziune), injecțiile au un caracter mai deosebit datorită
particularităților materialului injectat. Parametrii injectării (debit, presiune) depind de porozitatea rocii
mobile injectate, de vascozitatea si rigiditatea substantei de injectie si de raza de actiune. Trebuie sa se
aiba in vedere aici rupturile, deformatiile terenului si de diferenta de nivel si sa se stabileasca pentru
fiecare caz diametrul forajului, modul de forare, distanta dintre foraje si pozitia lor in plan vertical. La
lucrarile de injectie deosebit de important este controlul lor. Mijloacele de control pot fi nedistructive
sau distructive, locale sau globale.

- Nedistructive, locale pot fi viteza de executie a forajului, incercarea la presiunea apei, reperarea
unei substante injectate cu colorant sau trasori radioactivi, rezistivitatea electrica si deformatia
mediului inconjurator. Viteza de executie a forajelor se foloseste de obicei ca si mijloc de control
in cazul aluviunilor (roci moi si foarte moi), deoarece intr-o roca tare viteza forarii nu scade la un
masiv injectat fata de un altul neinjectat. Incercarea la presiunea apei sau incercarea prin
pompare da rezultate apropiate de realitate, dar dificultatea consta in executia unui numar mare
de astfel de pompari. Colorantii pot fi introdusi in masa substantei injectate sau cu acei trasori
care marcheaza substanta. In primul caz, controlul se face pe carote, iar in cazul al doilea, pe
probe tulburate (pe materialul scos din foraj). In ceea ce priveste masurarea rezistivitatii
electrice, aceasta are dezavantajul ca raza de actiune a masuratorii electrice este foarte mica in
raport cu raza de actiune a injectiei.
- Nedistructive, globale se refera la incarcarea de proba a terenului injectat, mai ales acolo unde
această incarcare are loc in trepte chiar prin insasi greutatea constructiei in perioada de executie
a injectiilor. Aceasta incercare se urmareste prin piezometre plasate in locuri corespunzatoare.
Pentru injectii de etansare se determina un coeficient care reprezinta raportul permeabilitatilor
inainainte si dupa etansare. Cu cat valoarea acestui coeficient este mai mare, cu atat tratamentul
efectuat este mai reusit. Pentru injectii de consolidare, controlul lucrarilor se face determinand
modulul de elasticitate al terenului. In amplasament, se fac injectii de proba. Ele au drept scop sa
precizeze solutia preconizata, tinand seama de caracteristicile din amplasament a terenurilor ce
urmeaza a fi tratate. La roci fisurate, se alege distanta dintre foraje si se fac apoi incercari la
presiunea apei. Cand avem trei foraje in triunghi, forajul de control se realizeaza in centrul figurii
geometrice formate din forajele injectate. La materialele aluvionare se recomanda executarea
unor puturi de control in mijlocul ecranului pentru reducerea gradientului de curgere prin ecran.
Aceasta categorie de lucrari se aplica doar la constructii foarte importante pentru ca are un cost
foarte ridicat. O alta metoda este executia unei sapaturi sub forma unui put de vizitare. Trebuie
sa avem grija la stabilitatea peretilor si la posibilitatea antrenarii hidrodinamice. Controlul se face
prin masurarea debitelor de epuizare a injectarii in acest put sau se fac injectari intr-un put
filtrant.
CURS 9
 Consolidarea de suprafata

Compactarea cu maiul greu, pernele de pamant sau balast se folosesc pt imbunatatirea calitatilor
constructive ale terenului de fundare pe toata grosimea sa sau numai la partea superficiala a pachetului
de straturi. La dimensionarea lor este necesar sa se rezolve urmatoarele probleme:

-Grosimea pernei trebuie determinata in asa fel incat, la baza ei, presiunea transmisa sa nu depaseasca
capacitatea portanta a terenului de fundare. De asemenea, tasarile pernei si terenului de dedesubt sa nu
fie mai mari decat tasarile admisibile pt structura la care se foloseste acest procedeu de fundare.
Capacitatea portanta a pernei sa asigure preluarea sarcinii transmisa de constructie. Dimensiunile in plan
ale pernei sa nu permita refularea materialului din perna inspre terenul de fundare alaturat si care nu a
fost consolidat.

Perna de material compactat poate fi realizata fie prin batere cu maiul greu, fie prin executia cu
material adus din alta parte si compactat cu diferite mijloace mecanice. In ambele cazuri va trebui sa se
asigure pt materialul din perna lucrul mecanic si umiditatea optima de compactare corespunzatoare.
Utilajul de compactare poate fi maiul greu, cilindrul compresor cu pneuri, cilindrul compresor neted,
cilindrul vibrator, cilindrul cu crampoane, placi vibratoare, maiuri cu explozie. Fiecare din mijloacele
folosite se caracterizeaza printr-o adancime de compactare, precum si prin o anumita presiune statica si
dinamica si o anumita suprafata de actionare. Functie de scopul propus, alegerea lor se va face avand in
vedere compactarea pe care o pot realiza tinand seama de parametrii de compactare. De multe ori, se
folosesc metode mixte care cuprind ambele procedee de compactare. Grosimea pernei se determina din
conditia ca la baza ei sa nu fie depasita valoarea rezistentei structurale a terenului in cazul unui PSU
saturat sau capacitatea portanta a terenului de fundare slab. Verificarea grosimii pernei se face printr-un
calcul al distributiei tensiunilor normale verticale in adancime, la care se va tine seama de distanta dintre
modulii de deformatie si al pamantului din perna. In acest scop se va folosi ca model de calcul sistemul
bistrat, grosimea pernei transformandu-se intr-un strat de grosime echivalenta avand modulul de
deformatie al terenului de sub perna. Fata de latimea fundatiei, perna trebuie extinsa lateral pe o
anumita distanta pentru a evita refularea materialului din perna. Zona de la marginea fundatiei pana la
marginea pernei se numeste zona de garda. Pt PSU se recomanda perne de cel putin 1 m grosime, iar
zona de garda se ia egala cu grosimea pernei. Evazarea pernei la partea superioara fata de latimea ei la
baza se determina prin ducerea unui plan cu inclinarea unghiului de taluz natural fata de linia ce uneste
marginea fundatiei cu marginea latimii pernei de la partea ei superioara. Cand perna de material
compactat se executa pt imbunatatirea terenului de fundare in cazul PSU pt a servi ca ecran impotriva
infiltratiilor de la suprafata se recomanda sa aiba o grosime de cel putin 1.5 m si o zona de garda de 1 m.

Consolidarea de adancime

Coloanele de pamant sau de balast urmaresc o crestere a indesarii terenului de fundare prin
introducerea unui material suplimentar care este indesat dupa ce, in prealabil, golul care s-a realizat pt
introducerea lui a condus la refularea terenului natural care, in urma acesteia, s-a indesat de asemenea.
Pt realizarea golului se folosesc diverse tehnologii. Golurile sunt de obicei cilindrice, asezate in sah.
Distanta intre ele se determina punand conditia ca dupa realizarea terenului de fundare in zona
consolidata acesta sa prezinte o anumita densitate medie. Distanta se poate deduce din conditia ca
volumul de material introdus si materialul din terenul natural sa fie egal cu volumul total dupa
efectuarea indesarii pt un strat in grosime egala cu unitatea. Pt PSU din grupa B, latimea zonei de garda
va fi mai mica decat 1/3 din grosimea pachetului de PSU, masurata la nivelul talpii fundatiei, dar cel putin
egala cu 1.5 m. Lungimea coloanelor se va determina functie de grosimea stratului ce urmeaza a fi
consolidat. De asemenea, functie de adancimea de executie si de diametrul golului. Pt PSU, daca zonele
indesate sunt tangente, indesarea se extinde la o distanta de cca. 2.5d sub golul realizat pt coloana de
pamant. Coloanele de balast realizate in pamanturi puternic compresibile, saturate mai prezinta
avantajul ca asigura o filtratie radiala a apei din pamant care accelereaza consolidarea terenurilor
respective.