PMNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE (PSU)

Pmnturile sensibile la umezire prezinta deformatii suplimentare mari atunci cnd umiditatea lor creste. Aceste deformatii mari se pot produce si numai sub efectul greuttii proprii, adic numai sub sarcin geologic. Mrimea deformatiilor i durata n care au loc depind de natura stratului sensibil, de grosimea acestuia, de mrimea ncrcrii la nivelul tlpii fundaiilor, de dimensiunile si forma fundaiei, de gradul de umezire al pmntului, etc. Aceast deformaie suplimentar, datorat umezirii, este neuniform, fiind mai mare acolo unde umezirea este mai intens sau ncrcarea este mai mare. n cazul inundrii, tasarea suplimentar se produce n mod brusc, cu caracter de prbuire. (aprox. Zeci de cm) Din categoria pmnturilor sensibile la umezire (PSU), fac parte loessurile si pmnturile loessoide, numite i pmnturi macroporice. Loessurile sunt pmnturi prfoase de culoare galben-deschis (uneori cenusie spre brun) si se definesc, n general, ca pmnturi macroporice sensibile la umezire, cu porozitate mare n = 40-60% si grad de umiditate Sr< 0,8 , constituite din praf (P), ca fractiune predominant (P>60%), din argil (A<30%) si din nisip (N) cu fractiuni de carbonat de calciu. Pmnturile loessoide - difer de loessuri prin continutul mai mare de nisip sau argil. Fractiunea predominant praf (P) este sub 60% (P>60%). Loessurile si pmnturile loessoide se mpart n dou grupe: - grupa A: pmnturi care prezint tasri suplimentare Img < 5 cm; - grupa B: pmnturi care prezint tasri suplimentare Img 5 cm;
DOMENIU DE APLICARE constructii civile si social-culturale, industriale, agrozootehnice, hidrotehnice edilitare, lucrri de art, drumuri si ci ferate.

IDENTIFICAREA SI SENSIBILE LA UMEZIRE

CARACTERIZAREA

PAMANTURILOR

n cazul pmnturilor sensibile la umezire (PSU) se efectueaza studii geotehnice la fel ca pentru alte pamanturi, in vederea stabilirii tipului litologic si a caracteristicilor fizico mecanice, precum si incercari special de laborator si teren in vederea evidentierii sensibilitatii la umezire. Prin procedeele cunoscute se preleveaza probe de pamant tulburate si netulburate, fie din sondaje deschise, fie din foraje cu diametru mare , de peste 1000 mm. Metoda indirecta foloseste indici geotehnici de structura cu care se determina indicele de sensibilitate I.

I= In care: e = indicele porilor pentru pamantul cu structura si umiditate naturala; = indicele porilor corespunzator umiditatii egale cu limita de curgere a pamantului, determinat cu formula:

Unde:

= limita de curgere a pamantului; = densitatea scheletului mineral al pamantului; = densitatea apei. Pamanturile sensibile la umezire au < 0,80. Sensibilitatea la umezire se poate stabili pe cale indirecta, reprezentand pe o diagrama valorile e (indicele porilor pamantului in stare naturala) si (indicele porilor corespunzator umiditatii la limita de curgere a pamantului, ).

Portiunea hasurata a diafgramei reprezinta domeniul pamanturilor sensibile la umezire. Practica de laborator a evidentiat ca valorile indicelui porilor , corespunzator limitei de curgere, pot fi afectate de erori, de aceea metoda indirecta trebuie completata cu o metoda directa de identificare a pamanturilor sensibile la umezire. Dintre metodele directe folosite in mod curent se mentioneaza: incercarea edometrica pe probe inundate si incercari de proba cu placa pe terenul cu umiditate naturala si pe terenul inundat. Metoda de laborator folosita in mod curent in tara noastra consta in supunerea unei probe netulburate, in edometru, la o incarcare in trepte, pana la valoarea de 300 kPa (3 daN/cm2) inclusiv.

Dupa stabilizarea deformatiilor la aceasta treapta de incarcare, se procedeaza la inundarea probei, fara a mari incarcarea aplicata. Se constata o deformatie brusca, suplimentara, a probei, care se evidentiaza in curba de compresiune tasare, printr-un salt notat cu im3, reprezentand tasarea specifica prin umezire la presiunea de 300 kPa. Dupa cum rezulta si din diagrama, valoarea lui i m3 este egala cu diferenta intre tasarea specifica a probei cu umiditate naturala, sub aceeasi presiune de 300 kPa. Se considera ca pamantul analizat este sensibil la umezire atunci cand im3 > 2%.

In conditii de teren, la incercarea la incercarea cu placa, pe teren cu umiditate naturala si inundat, incarcarea se aplica in trepte de 25 50 kPa, ultima treapta de incarcare fiind de minim 300 kPa. Suprafata placii trebuie sa fie de cel putin 1 m2. Incercarile se fac in gropi special amenajate, pe fundul carora se astern un strat de pietris margaritar cu grosime de 3 5 cm si inundarea acestora cu apa. Operatia de inundare trebuie inceputa cu 15 zile inaintea incarcarii si mentinerea unui nivel de apa de 10 15 cm deasupra fundului gropii, spre a se asigura saturarea pamantului. Pamantul este sensibil daca sunt indeplinite simultan conditiile:

= ; S= unde: este tasarea pamantului inundat, iar este tasarea pamantului cu umiditate naturala, supusa unei presiuni de 300 kPa. Daca > 5 si S > 3 cm, atunci pamantul analizat se incadreaza in categoria pamanturilor sensibile la umezire. Aprecierea sensibilitatii la umezire a pamanturilor Tasarea specifica la umezire Imp se determina pe baza incercarii edometrice efectuata pe probe cu structura netulburata, prelevate din stratul de pamant. Se executa incercarile si se traseaza doua curbe de compresiune

tasare, curba 1 corespunzand probei cu umiditate naturala, iar curba 2 probei inundate.

Curbele de compresiune tasare pentru PSU: 1 pe probe netulburate, 2 pe probe saturate.

Tasarea specifica la umezire Imp se determina cu relatia: Imp = pi pn In care: pi tasarea specifica a probei inundate, pentru presiunea: pi = gzi + z pn tasarea specifica a probei cu umiditatea naturala, corespunzatoare presiunii: pn = gzn + z gzi, gzn presiuni verticale la adancimea z din sarcina geologica in stare inundata si respective naturala z presiunea vertical la talpa fundatiei, la adancimea z, sau la un nivel de adancime z. Tasarea se calculeaza : s = m * [cm]

Rezistenta structurala p0 reprezinta presiunea minima la care se produce tasarea suplimantara a pamantului in conditiile saturarii. Rezistenta structurala p0 (sau presiune initiala) se poate determina prin mai multe procedee: - Incercari de laborator in edometru, in acest caz, rezistenta structural p0 reprezinta presiunea la care tasarea specifica la umezire este egala cu I % - Incercari de proba cu placa pe terenul natural inundat in prealabil; in acest caz p0 reprezinta presiunea care corespunde punctului de modificare brusca a pantei diagramei de incarcare tasare

- Realizarea unor incinte experimentale de inundare, pentru a provoca umezirea stratului de pamant sensibil la umezire pe intreaga sa grosime; in aceasta situatie p0 este data de presiunea geologica corespunzatoare adancimii la care se constata producerea unor tasari sub efectul greutatii proprii a pamantului, datorita umezirii acestuia.

PARTICULARITATI ALE FUNDARII CONSTRUCTIILOR PE LOESS Dificultatile legate de fundarea pe loess decurg, in principal, din urmatoarele caracteristici ale acestuia: Capacitatea mare de deformare datorita porozitatii mari, astfel ca, la incarcari de 2 3 daN/cm2 se produc tasari mari ale constructiei; Continutul predominant (> 60 70 %) de particule din fractiunea praf si coeziunea acestora care cedeaza in prezenta apei, producandu-se surparea structurii pamantului; loessul umezit se comprima si devine capabil de deformatii plastic mari, sub volum constant; Tasari mari ale straturilor groase de loess sub actiunea sarcinii geologice. Pentru limitarea marimii tasarilor suplimentare prin umezire si a efectului acestora asupra constructiilor, se adopta masuri care se pot grupa astfel: Masuri referitoare la terenul de fundare in vederea inlaturarii sensibilitatii la umezire; Masuri care se refera la amplasarea in teren, forma si alcatuirea constructiei; Masuri de limitare a pierderilor din retelele hidroedilitare si tehnologice. INLATURAREA SENSIBILITATII LA UMEZIRE Pentru inlaturarea sensibilitatii la umezire a pamantului pe intreaga grosime sau numai pe o parte a grosimii zonei deformabile superioare, se pot utilize urmatoarele metode: Compactare de suprafata cu mailul greu si supergreu; Perne de loess compactat sau material granulare; Imbunatatirea de adancime cu coloane din pamant realizate prin batere;

Imbunatatire cu ploturi din material granulare; Imbunatatirea prin stantarea gropilor de fundare; Imbunatatirea prin explozii de adancime; Preumezire simpla sau preumezire cu explozii. Atat in cazul folosirii coloanelor de pamant, cat si in cazul preumezirii, imbunatatirea de adancime se completeaza prin aplicarea unui procedeu de imbunatatire de suprafata (baterea cu maiul greu sau cu perna de loess compactat) STRAPUNGEREA STRATULUI SENSIBIL LA UMEZIRE Prin strapungerea stratului sensibil la umezire se urmareste transmiterea incarcarilor la un strat nesensibil la umezire si interpunerea intre talpa fundatiei si acest strat, a unui masiv desensibilizat. In acest scop se pot utiliza: Coloane din pamant silicatizat; Coloane de pamant ars; Nuclee de beton cu adaos de cenusa; Coltari stantati; Piloti de indesare, piloti forati, barete; Silicalizarea sau electrosilicalizarea. Tratarea chimica(silicatizarea, electrosilicatizarea) sau termica sunt procedee costisitoare si, in consecinta, se pot utilize doar in cazuri speciale. Coltarii stantati si nucleele din beton cu adios de cenusa, pot fi utilizati in cazul unor grosimi reduse(8 10 m) ale stratului de strapuns si sub fundatii care transmit incarcari moderate. Pilotii de indesare, pilotii forati si baretele se utilizeaza numai in cazul unor constructii importante, cand nu se poate realiza imbunatatirea printr-unul din procedeele de suprafata sau de adancime sic and grosimile pachetelor de loess sunt mari.