JOCUL DE MISCARE –

in activitatile obligatorii de educatie fizica si in

activitatile liber creative
CERNATOIU LAVINIA
GRADINITA VIRT,ROVINARI

Educatia fizica si activitatile sportive sunt preocupari constante pentru

toti factorii responsabili de educatia generatiilor in formare , de sanatatea si
capacitatea biomotrica a populatiei.

In toate perioadele de dezvotare a societatii , educatiei fizice i-a fost

recunoscuta contributia la formarea personalitatii tinerei generatii , fiind
latura constitutiva a procesului de instruire si formare a acesteia .In acelasi
timp , educatia fizica a fost considerata ca fiind unul dintre principalii factori
de calire si fortificare a organismului.
Pe parcursul anilor , educatia fizica a cunoscut perioade de inflorire , dar
si moment de declin.De la lumea antica , care a acordat multa atentie si a
apreciat , pretuind nespus miscarea , am pastrat cunoscutele percepte:”Kalos
kai agatos”(Frumos si bun)si “Mens sana in corpore sano”(Minte sanatoasa
in corp sanatos) .In continutul acestor percepte , sunt sintetizate idei
valoroase despre idealul educativ , relevandu-se unitatea stransa dintre fizic
si psihic , multipla si complexa lor interconditionare.
Activitatile pronuntat unilaterale , sedentarismul , alimentatia
imbunatatita si abundenta , stresul , limitarea efortului , ridica tot mai acut ,
problema folosirii pe o scara tot mai larga a activitatilor de educatie fizica si
sport, ca mijloace preventive si compensatorii , de destindere si agrement
capabile sa protejeze fiinta umana in fata acestor fenomene nocive , sa o
potenteze si sa-i asigure prelungirea viatii active .
In legatura cu preocuparile de a valorifica educatia fizica in directia
educarii unor trasaturi si comportamente pozitive – avand in vedere
caracterul practic-activ al procesului de educatie fizica –lucrarile lui J.Piaget
“Motricitate , perceptive si inteligenta”,”Activitatile practice la
copii”,suggestive prin titlurile lor , avanseaza idei valoroase privind rolul
motricitatii in “dezvoltarea mecanismelor la copii, privind valorificarea
pedagogiei active ,prezenta in procesul de educatie fizica , in formarea
comportamentelor.
Totodata , J. Piaget exponent de seama al pedagogiei experimentale ,
atentioneaza si asupra faptului ca educatia fizica si sportul , utilizand o
pedagogie activa(a comportamentelor)care confera elevilor responsabilitati ,
independenta, obligandu-i la actiune si initiative , creeaza premisele necesare
dobandirii experientei de munca si viata , exersarii comportamentelor.
Pentru inceperea dezvoltarii calitatilor motrice nu exista limita
inferioarade varsta , exista doar metode si mijloace adecvate acesteia ,
perioade de dezvoltare mai intense si de relativa stagnare.
La varsta prescolara (3-6/7 ani) copilul se dezvolta foarte repede din
punct de vedere motric,invatand sa prinda sau sa arunce , precum si primele
actiuni motrice combinate :alergare cu saritura , aruncare si prindere ,
alergare si aruncare sau prindere.
Se recomanda ca atentia educatoarelor sa fie indreptata , la aceasta
varsta copii manifesta o placere deosebita pentru miscare si mai ales pentru
joc , dar au o capacitate de concentrare redusa , o atentie instabila , iar
dorinta de a invata , de a repeta , nu este inca , conturata.
Forma de activitate principala a copilului de varsta prescolara este
jocul.Rolul acestuia este foarte mare in dezvoltarea fizica si psihica a
prescolarului.Folosit cu pricepere el devine si un excelent mijloc educativ ,
avand o influenta multipla si complexa in educatia copilului.
Un aport insemnat in realizarea sarcinilor educatiei fizice la varsta
prescolara il au jocurile de miscare.In aceste jocuri , elementul miscare este ,
asa cum arata insa si denumirea lor , factorul de baza , esential.
Jocul in viata prescolarului si scolarului ramane principalul mijloc prin
care copilul invata si se dezvolta de la varste fragede.Jocul este” secretul”
unui program de mare success , intervenind in viata copilului intr-o
multitudine de feluri.Foarte des utilizat in gradinita , apoi in invatamantul
primar si gimnazial , si avand puternice valente formative , jocul de miscare
ramane o metoda de predare – invatare bazata pe indeplinirea unor functii si
relatii in cadrul unei activitati complexe , pornind de la crearea in joc a unor
interactiuni in cadrul unei relatii , situatii sociale , de grup , prin indeplinirea
ci succes a unei misiuni reale sau imaginare uneori.
Jocul de miscare este o activitate libera si dezvolta imaginatia copiilor ,
are un pronuntat caracter activ-participativ , permitand copiilor sa
construiasca relatii sociale , sa-si dezvolte originalitatea , ideile proprii ,
spontaneitatea si intensitatea traitilor intro realitate patrunsa de entuziasm si
exuberanta.
Prin jocul de miscare , copiii au prilejul sa-si formeze , sa-si consolideze
si sa-si perfectioneze abilitati si competente cum ar fi:exploreaza si
manipuleaza concepte;exerseaza , testeaza si evalueaza abilitati;realizeaza
conexiuni si experiente trecute;gandesc creativ si rapid;exprima fara teama
sentimente de veselie , tristete , suparare;isi modifica propriul comportament
in interesul grupului ;se orienteaza in spatiu si timp;negociaza si regleaza
nevoia fizica de spatiu;vorbesc-exprima liber ganduri, sentimente si emotii ,
dialogheaza , exerseaza si isi autoregleaza procesele de memorare si viteza
de reactie la diferiti stimuli , isi exerseaza si dezvolta calitatile motrice de
baza precum :viteza , indemanarea , rezistenta, forta.
Jocul de miscare este cea mai sigura cala de acces spre sufletul copilului,
spre minunata lui lume de ganduri si vise , are reale valente formative.El
contribuie la dezvoltarea fizica , emotionala,intelectuala, estetica si
sociala,cultiva increderea in fortele proprii si spiritual de competitie.Asa cum
spunea si psihologul elvetian Edouard Claparede:”Jocul este munca ,este
binele,este datoria,este idealul vietii copilului.Jocul este singura atmosfera in
care fiinta sa psihologica cere sa respire,si in consecinta,sa actioneze”.
Jocurile de miscare se
folosesc curent in cadrul activitatilor obligatorii de educatie fizica si rezolva
intr-o masura insemnata sarcinile diferitelor parti ale acestora si anume:
-jocuri de atentie , de grupare si regrupare care se incadreaza in sarcinile
primei etape a partilor pregatitoare (prin aceste jocuri se urmareste si
perfectionarea deprinderilor motrice de baza-ne gandim mai ales la mers si
la alergare :avand insa un anumit specific , ele isi gasesc locul potrivit in
prima etapa a partii pregatitoare);
-jocuri pentru perfectionarea deprinderilor motrice de baza ,care se
inadreaza in sarcinile partii fundamentale;
-jocuri linistitoare care se incadreaza in sarcinile partii de incheiere;
La varsta prescolara mica , jocul de miscare este unul dintre mijloacele
principale prin carese formeaza deprinderile motrice (spre deosebire de
grupa copiilor de 5-6 ani , unde predarea are loc sub forma exercitiilor fizice,
iar jocul de miscare este mijlocul de consolidare , de perfectionare , a
deprinderilor motrice).La grupele mici se foloseste jocul in locul exercitiului,
deoarece prescolarul mic efectueaza greu miscarile nelegate de obiective
precise , ca si de preocuparile , de interesele sale.
Jocurile de miscare si exercitiile fizice trebuie sa fie accesibile grupei
careia se adreseaza .La grupele mici se prefera jocuri de miscare cu reguli
foarte simple , identice pentru intregul colectiv de copii si care se bazeaza pe
imitare.De exemplu pentru grupele de 3-4 ani:”Puisorii vin la
closca”,”Trenul”,”NU ma atinge”,De-a locomotive”(jocuri cu
mers);”Alergati la iepuras”,”Pisica si pasarelele”,Cainele ciufulit”,”Calutii
si vizitii”,”Vulpea si puisorii”(jocuri cu alergare),”Mingea sare”,”Vanatorii
si porumbeii”,”Broscutele sar in lac”,”Vrabiutele la graunte”,etc.
Pentru grupa copiilor de 5-6/7 ani se aleg jocuri care presupun
imbinarea miscarilor de baza si au reguli mai numeroase si mai variate.
La aceste grupe , jocurile sunt mai complexe . Totodata creste si exigenta
educatoarei in ceea ce priveste corectitudinea executarii miscarilor de baza ,
precum si respectarea regulilor jocului.Ele reclama din partea copiilor , in
buna masura,raspundere pentru faptele lor si ale coechipierilor de joc.
Jocurile de miscare trebuie astfel concepute si conduse incat tema de joc
sa fie doar un mijloc de stimulare si mentinere a interesului copiilor, atentia
educatoarei indreptandu-se continuu asupra scopului urmarit prin activitate ,
si anume :formarea si perfectionarea deprinderilor motrice.In legatura cu
aceasta , datele cercetarilor subliniaza :daca miscarea care se executa in
cadrul unui joc este cosiderata doar ca un amanunt tehnic secundar, copiii o
executa mai defectuos decat sub forma unui exercitiu.Daca miscarii I se
acorda insa rolul de componenta ptincipala a jocului , executia si eficacitatea
ei se modifica in sens pozitiv.Dintr-un element auxiliar miscarea devine o
actiune principal,constienta si desigur cu rezultate calitativ superioare.

Realizarea optima a sarcinilor care revin educatiei fizice in gradinita de

copii este conditionata de cunoastere particularitatilor de varsta ale
prescolarilor,de alegerea unei tematici corespunzatoare , de aplicarea celor
mai potrivite mijloace , metode si procedee de lucru cu copiii.

Cu certitudine , se poate afirma ca daca vom continua sa facem miscare ,

sa desfasuram cat mai multe activitati cu caracter sportiv,sa incercam sa
descoperim acele viitoare sperante ale sportului , sigur vom reusi sa modelam
atat fizicul cat si … sufletul copilului.

Il putem face sa fie “frumos si bun”(kalos kai agatos).