Erasmus din Rotterdam(1466-1536).

Considera educatia ca fiind izvorul oricarei

capacitati umane. Tendinta spre educatie se afla intemeiata pe natura insasi a copilului,
caci de indata ce acesta s-a nascut este gata sa primeasca tot ce-i este propriu omului.
Idealul pedagogic propus de catre Erasmus(Elogiul nebuniei) este de a forma un corp
sanatos, o inteligenta cultivata, impreuna cu o moralitate care cuprinde in sine atat
onestitatea individuala, cat si folosul adus statului si umanitatii in genere.
Educatia fiecarui individ urmeaza sa fie cladita conform particularitatilor sale, caci
"natura trebuie sprijinita in acea parte spre care ea este inclinata de la sine".
Perfectiunea la care un om ajunge prin educatie nu inseamna o treapta de superioritate
umana decat daca directia in care se manifesta este morala: "Este mai bine sa fii un
imbecil decat un om corupt", spune Erasmus subliniind importanta dimensiunii etice a
idealului de formare a omului. In ce priveste institutia menita sa se ocupe de educarea
copilului si Erasmus opteaza pentru familie. Daca parintii nu pot sa-si asume educarea
copiilor sa recurga la un preceptor platit si daca nu-si permit nu exista alta solutie decat
scoala publica. Educatorul, fie el preceptor in casa. Fie profesor la scoala publica,
trebuie sa posede insusiri deosebite. Mai intai, sa fie tanar, in floarea varstei pentru a nu
starni repulsie copilului, la nivelul caruia este nevoit sa se coboare, dar fara ca acest
fapt sa insemne o cadere in copilarie, cum se intampla cu batranii. Apoi, el trebuie sa
aiba un spirit inventiv, sa fie priceput in a descoperi tot felul de mijloace prin care sa
faca invatarea placuta. Cerintele fata de cultura profesorului sunt foarte mari: o cultura
multilaterala si, daca omeneste nu este posibil sa stie totul, atunci sa posede cel putin
ce este mai important din fiecare disciplina. Convins de importanta pe care o au
influentele din afara asupra copilului, Erasmus credea ca educatia incepe dinainte de
nastere, din momentul conceptiei. Prin urmare, parintii trebuie sa fie constienti ca starea
in care se afla in momentul conceptiei si pe parcursul sarcinii are o influenta asupra
viitorului lor copil. Educatia morala si religioasa incepe imediat dupa nastere; acelasi
lucru intamplandu-se si cu formarea inteligentei, totul depinzand de alegerea
cunostintelor corespunzatoare varstei. Solicitarea ca instructia sa inceapa la cea mai
frageda varsta se sprijina pe convingerea ca in insasi natura copilului sta tendinta spre
educare. Aceasta predispozitie a copilului spre educatie devine, cand este vorba de
dezvoltarea inteligentei, un fel de predispozitie pentru toate domeniile culturii. Evident,
dispozitiile naturale nu sunt suficiente; la ele trebuie sa se adauge straduinta noastra de
a furniza copilului cunostinte. Aptitudinile fiind date, indrumarile teoretice sunt
indispensabile formarii individului. În secolul XV. în Europa de Vest are loc o nouă
descoperire a filozofiei lui Platon. Până în acel moment, lucrările marelui filozof antic
erau cunoscute mai ales în prezentarea autorilor de mai târziu. De fapt, ideile lui Platon
au ajuns în secolul al XV-lea. în interpretarea neoplatonică, în plus, cu straturi creştine
chiar de mai târziu. S-a spus deja că un rol semnificativ în aceasta l-a jucat Aurelius
Augustin, care a adaptat platonismul la doctrina creștină. Stilul literar al lui Platon, de
exemplu, se bazează pe moralitate și dialog – cel puțin în lucrările de tinerețe.
Deși,aparent, prezintă ideile lui Socrate, Platon reușește să îmbine idei tehnice, difcil de
înțeles și greu de acceptat de contemporanii săi cu o formă literară plăcută, zglobie și
care incită la noi și noi descoperiri filozofice. Vedem cu râsul și plânsul, ironia și umorul
se strecoară în laboratorul literar al filosofului și contribuie la desăvârșirea stilului său.
Dacă pentru Erasmus din Rotterdam, îndreptarea stărilor proaste de lucruri se dorea a
fii făcută cu ironie și umor, pentru Rorty ironia este și un procedeu tehnic ce reușește să
facă o trecere extrem de subtilă de la stilul literar modern la cel postmodern. Eramus
aderă la ideea lui Platon referitoare la o clasă conducătoare alcătuită din filosofi, întrucît
consideră că aceasta este calea pentru eliberarea societății de vicii. Una dintre primele
lucrări ale lui Eramus propune o viață bazată pe o trăire interioară în acord cu principiile
creștine, neaxată pe ceremonii exterioare. Această idee este una bazată pe platonism,
Eramus condamnînd prefața din epoca pentru Aristotel. Pe Erasmus nu îl mai
interesează cunoaşterea celor patru tipuri cauze solicitate de învăţătura scolastică, ci,
dimpotrivă, cunoaşterea esenţei şi naturii însăşi a lucrurilor. Din mulţimea de forme
cărora natura le-a dat naştere, el se opreşte asupra omului ( la fel ca și Socrate) care
este, în concepţia sa, o „divinitate pământească, este cel mai sfânt altar pentru
toate,este ancora sacră pentru oricine”. Acest om trebuie însă educat, format în
conformitate cu principii care ţin de o nouă morală, de un nou ideal de viaţă. Venind în
sprijinul unei asemenea convingeri, lucrările sale cu caracter pedagogic („Despre prima
educaţie liberală a copiilor”; „Despre planul de învăţământ”, „Educarea principelui
creştin”, „Educarea femeii creştine”, „Despre educaţia bunei-cuviinţe la copii”),
dovedesc un respect deosebit faţă de om, faţă de nevoia acestuia de a fi educat, de a-si
cunoaşte şi a-şi dezvolta înclinaţiile. Instruirea elevilor va trebui să înceapă cu însuşirea
cuvintelor, iar pe această bază se vor cunoaşte lucrurile. Un rol important revenea
studiului limbilor clasice, îndeosebi latina, care asigura o bună cunoaştere a operelor
antichităţii şi a bunelor moravuri. Elogiul nebuniei este o opera dedicata lui Thomas
Morus, in care Erasmus satirizeaza teologia scolastica. Opera vizeaza lipsa de
moralitate a clerului, criticand in acelasi timp pasiunea cu care se dedica crestinul lui
Dumnezeu si care este considerata a fi o “nebunie”. Erasmus incurajeaza studiul
surselor originare ale crestinismului in timp ce atrage atentia asupra erorilor autoritatilor
ecleziastice. Erasmus din Rotterdam este cunoscut ca creatorul unui nou sistem
teologic, unde a încercat să răspundă la întrebarea despre ce ar trebui să fie obligațiile
persoanei față de Dumnezeu și despre ce loc ocupă moralitatea și moralitatea în toate
acestea. Regatul Cerului în reprezentarea lui Erasmus este ceva de genul Republicii
Platonice, unde tot ceea ce este frumos, pe care păgânii l-au creat, a luat și
Domnul.Autorul chiar exprimă ideea uimitoare pentru acele vremuri că spiritul
creștinismului este mult mai amplu decât este obișnuit să spunem. Și printre sfinții lui
Dumnezeu există o mulțime de oameni pe care biserica nu le-a considerat a fi această
persoană. Chiar și Erasmus din Rotterdam numește filosofia lui Hristos o renaștere.
Prin aceasta înțelege nu numai restaurarea purității originale a bisericii, ci și natura
omului, care a fost creat inițial bine. Și pentru binele său, Creatorul a creat întreaga
lume, pe care ar trebui să o bucurăm. Trebuie spus că, cu ideile Erasmus, dezacordul a
fost exprimat nu numai de autorii catolici, ci și de gânditorii protestanți. Discuția lor
despre libertatea și demnitatea unei persoane este foarte instructivă și spune că fiecare
dintre ei a văzut diferite fațete ale naturii noastre în felul său. În timpul Renașterii,
scrierile lui Platon au fost retraduse din greacă în latină, în plus, au fost efectuate
traduceri în masă ale textelor altor filozofi antici din direcția platoniciană. Platonismul
devine din nou extrem de popular – acum printre gânditorii umaniști. Mai mult, în
filosofia lui Platon, umaniștii au văzut un sprijin pentru opusă scolastică, care, după cum
știți, se baza pe filosofia lui Aristotel. Filosofia aristotelică însăși începe să fie privită
doar ca un prag pentru studiul platonismului. Un rol semnificativ în răspândirea pe scară
largă a învățăturilor platonice la acea vreme l-a jucat așa-numita Academie
platoniciană. Această Academie nu era o școală în sensul general acceptat al
cuvântului, ci mai degrabă o uniune de gânditori pasionați de filosofia lui Platon.
TANGENTELE FILOZOFILOR
 Toti 4 filozofii sau expus asupra educației și pun in centrul preocupărilor lor –
virtuțiile omenești.
 Eramus ca si Platon sustine ideea de organizare a educatiei inca de cind copilul
era mic
 Atît Platon cit si Eramus abordează in filozofiile lor ideiile creștine.
 Eramus ca si Platon si Socrate aspiră spre infaptuirea unor noi reforme sociale
prin intermediu unei transformari morale ale oamenilor.