Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Arte

Lucru individual
Istoria pedagogiei

Prof. Universitar: Tatiana Panco

Elaborat: Cristina Vulpe
Grupa: PP12R
 Evoluția gândirii pedagogice din Antichitate până în prezent.
Trecerea frontierei dintre milenii continuă să demonstreze că filozofia educației, viziunile,
modelele și strategiile educaționale sunt în continuă dinamică. De aceea, mai mult ca
oricând, cunoașterea gândirii pedagogice din antichitate devine un subiect și un prileg de a
releva dimensiunile valoroase ale unei tradiții, care ne poate impulsiona și inspira în
continuare.
Idealul moral al conștiinței elene propus de Homer a fost continuat, completat și îmbogățit
mai târziu de Hesiod cu noțiunile de dreptate, justiție, adevăr.
Sparta a fort un stat militar, în consecință și locul dominant în cultura sa era ocupat de
idealul militar. Pentru caracteristicile educației spartane regăsim politica eugiei, accentul pe
dimensiunea fizică și educația colectivă. Idealul spartan era bazat pe ucenicia în meseria
armelor, devotamentul față de stat și individual era instrument al statului.
Educația ateniană poate fi considerată o tendință relativ opusă față de cea înregistrată în
Sparta. Atena a devenit treptat o adevărată democrație, poporul obținând privilegii, drepturi
civile, putere politică dar și accesul la cultură, la acel ideal, de care la început, se bucurase
numai aristocația. Idealul educației era îmfrumusețarea corpului și cultivarea spiritului.
În secolul VI, în Grecia Antică se pune bază şcolii filozofice. Cea mai veche şcoală
filozofică era Școala lui Pitagora care organiza bine educaţia şi instruirea tineretului. De
exemplu, ei elaborează ideea despre periodizarea dezvoltării omului. În antichitate a apărut
necesitatea de a conştientiza în cadrul filozofiei, aşa un fenomen social ca educaţia. Se
adunase un material bogat, se organizau şi funcţionau şcoli. Primele încercări de a lămuri
fenomenul educaţiei le întâlnim la marii filozofi: Democrit, Socrate, Platon, Aristotel. În
lucrările sale elaborează idei că fiecare om este apt de a învăţa, de a cunoaşte adevărul şi de a
se perfecţiona. Omul posedă două unelte ale cunoaşterii: senzaţiile şi raţiunea. Prin organele
de simţ omul vine în contact cu lumea înconjurătoare şi îşi formează capacitatea de a gândi.
Gânditor enciclopedic, Democrit, fondatorul ideii materialiste despre om şi lume, a elaborat
bazele teoriei cunoaşterii, spunând că există cunoştinţe raţionale şi cunoştinţe senzoriale.
Democrit primul a formulat ideea despre educaţia în corespundere cu natura copilului.
Socrate a susţinut o intensă susținere pentru deplina dreptate morală, premisa necesară
pentru manifestarea gândirii şi a demersului. A pus mai presus ca orice perfectarea calităţilor
umane. Obţinerea virtuţii este scopul interogaţiei sale filozofice. Dar, pentru a deveni
virtuoşi, trebuie să cunoaştem binele. Binele sălăslueşte în om şi urmează a fi cunoscut.
Platon propune un prim sistem pedagogic în cadrul căruia educaţia capătă un caracter
instituţional statal având obligaţia să adune şi să reţină copiii în internate speciale. În
concepţia lui Platon, educaţia nu poate avea finalităţi sau obiective universale, nediferenţiate.
Platon determină două mari laturi ale educaţiei: educaţia intelectuală şi educaţia fizică.
Educaţia intelectuală se va realiza prin intermediul aşa-numitei Arte a Muzeelor (artele, dar şi
ştiinţele, meseriile, ocupaţiile artizanale). A doua componentă a educaţiei, cea fizică, se va
realiza cu ajutorul gimnasticii. Educaţia fizică trebuie să prevină îmbolnăvirile, să întărească
organismul, să-l menţină în formă. Subliniem faptul că Platon recomandă ca gimnastica să se
adreseze în primul rând sufletului şi apoi trupului. Platon proclamă egalitatea sexelor în
materie de educaţie, tinerele fete dispunând de forme de educaţie ca şi băieţii. Fetele fac
gimnastică, înoată ca băieţii şi sunt chemate să apere cetatea. Platon formează şi o definiţie:
“Buna educaţie este cea care dă corpului şi sufletului toată frumuseţea, toată perfecţiunea de
care sunt capabile”.
Aristotel este prototipul profesorului, este adeptul dezvoltării progresive a naturii umane.
Celor trei trepte ale dezvoltării “sufletului” (corporalitate, sensibilitate, inteligibilitate) le sunt
necesare tratamente diferite, realizate progresiv prin exerciţii şi studii compatibile cu puterea
particulară de absorbţie. În liceul pe care îl înfiinţează, pe un loc central se află studierea
ştiinţelor naturii. În lucrarea “Despre suflet” propune o teorie psihologică: sufletul se
defineşte prin simţire, gândire şi mişcare. Distinge trei ipostaze ale sufletului uman: un suflet
vegetativ, unul animal şi altul raţional. Sufletului vegetativ îi sunt caracteristice hrănirea şi
procrearea senzaţiei şi dorinţe, imaginaţie şi memorie. Sufletul raţional este baza gândirii care
îl îndreaptă pe om spre adevăr şi care îl face nemuritor.
Evoluţia concepţiei despre educaţie este prezentată în raport cu două sisteme de referinţă
care s-au înfruntat de-a lungul istoriei pedagogiei care reflectă lupta dintre “marile curente
filozofice”. Este vorba despre pedagogia esenţei şi pedagogia existenţei. Pentru pedagogia
existenţei, educaţia este realizabilă în raport cu un model abstractfilozofia lui Platon şi
Aristotel, ideologia creştinismului, care consideră că “succesul educaţiei este întotdeauna
legat de bunăvoinţa providenţei. Spre deosebire de pedagogia esenţei care deţine educaţia în
raport cu ceea ce ar trebui să fie omul la modul ideal, pedagogia existenţei are în vedere omul
real, aşa cum este el în realitate.
Deci, în antichitate sunt făcute încercări de a supune analizei fenomenul social educaţia şi
de a determina educaţia ca proces, orientat spre formarea personalităţii umane. Cultura și
civilizația umanității datorează geniului grec multe din premisele esențiale ale dezvoltării sale
ulterioare. Grecii au fost primul popor care au trecut cu o pătimașă dragoste pentru adevăr, la
analiza relațiilor dintre obiecte, fenomene, acordând importanță primordială rațiunii și
activității acesteia.