Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

D.P.I.P.P.

DOCTRINE
PEDAGOGICE

Lector Univ. Dr. Diana Csorba

Studenta: Vintia Iulia Cristiana
Anul III
 JAN AMOS COMENIUS ( 1592 – 1670 )

Prin natura ei, educatia nu este doar o problema individuala, ci si una sociala. Caracterul
societatii se imprima in fiecare membru al ei, determinandu-i actiunile si intregul comportament.
Nicaieri influenta decisiva a societatii asupra indivizilor nu se afirma mai clar decat in stradania
de a-i forma, asa cum ea insasi intelege sa o faca, prin intermediul educatiei. De aceea,
educatia este expresia directa a constiintei vii a normelor si legilor scrise si nescrise ale societatii
umane.
Educatia a cautat intotdeauna sa raspunda unei comenzi sociale; idealul educativ a fost
intotdeauna subordonat idealului social. Daca ne referim la antichitatea greaca, fata de care nu
putem ramane indiferenti din simplul motiv ca acolo gasim originile traditiei pedagogice
europene, il vom lua ca prima sursa de informare pe Homer, Iliada si Odiseea constituind cele
mai vechi documente, pe care le putem cerceta pentru a ne edifica asupra educatiei arhaice.

Comenius a abordat principalele probleme ale educatiei : educabilitatea, idealul educatiei,

aspectele educatiei, principiile (normele) intruirii, metodele de educatie si instruire.
In opera lui Comenius isi gasesc fundamente teoretice o serie de probleme specifice
invatamantului modern: continutul si principiul didactic, metodele de predare,desfasurarea
lectiei, metodica predarii diverselor discipline de invatamant in scoala.
Cele mai importante opere ale lui sunt: Didactica magna (1657), Informatorul scolii materne,
Lumea sensibila in imagini, (primul manual de citire ilustrat) Pampaedia.
Dintre toate scrierile valoaroase elaborate de pedagogul ceh, Didactica magna a fost cea
care l-a facut cunoscut in toata lumea cartea continand intregul sau sistem de educatie.
Ea este de fapt un tratat de pedagogie si prezinta “arta universala de a invata pe toti,
totul ”. Comenius a vrut sa dea un temei stiintific teoriei sale despre educatie, pornind ca si Fr.
Bacon, de la experienta , de la observatia fenomenului cercetat elaborand astfel primul mare
sistem de educatie.

1. Cu privire la puterea educatiei , Comenius se situeaza categoric pe pozitia optimismului

pedagogic. Dupa opinia sa la nastere psihicul copilului este o “ tabula rasa ” o tabla pe care nu
s-a scris inca nimic, dar pe care se poate scrie totul. “ Omul daca vrea sa fie om trebuie sa se
cultive ”. el propune sa se creeze scoli pentru toti saraci si bogati carmuitori si supusi, baieti si
fete, toti pot invata totul.

2. Pornind de la aprecierea ca ”viata aceasta nu este decat o pregatire pentru cea eterna
“, Comenius considera ca insusi scopul educatiei nu poate fi altul decat pregatirea oamenilor
pentru viata viitoare . La fericirea “eterna ” se ajunge insa numai prin atingerea unor scopuri
subordonate, “care servesc acestei vieti trecatoare”: cunoasterea de sine si a tuturor
celorlalte lucruri( eruditia ), stapanirea de sine ( virtutea sau moralitatea) si indreptarea spre
Dumnezeu ( religietatea sau pietatea ). Se opreste asadar asupra a 3 aspecte ale devenirii fiintei
umane: educatia intelectuala, educatia morala si educatia religioasa.
Desi nu aminteste de educatia fizica, aceasta nu este neglijata apreciind chiar ca de starea
corpului depinde activitatea spiritului uman.

3. Dovada clara a pedagogului de a da un temei stiintific teoriei sale o constituie frecventa

referire la natura , la legile acesteia si cerinta ca arta de a invata sa se desfasoare potrivit
regularitatilor existente in lumea lucrurilor, a fenomenelor si a practicii umane. Mai intai se
formeaza legea (principiul) apoi se ofera modelul de manifestare a acestei legi in natura.
Principiul conformitatii educatiei ca natura – luarea in considerare arat a naturii exterioare
omului, cat si a naturii umane, in speta ( particularitatile de varsta ) prima copilarie 0-6 ani, a
doua copilarie 6-12 ani, pubertatea cu adolescenta 12- 18 ani, si tineretea 18- 24 de ani.
Fiecarei perioade ii corespunde o institutie.

4. Prin precizarea ca in scoala sa se invete numai “bazele ” ceea ce este “principal” ceea ce
poate fi folosit in viata , Comenius a stimulat procesul de delimitare a “ obiectivelor de
invatamant” de stiinte. In scoala cunostintele
urmau sa se imbogateasca printr-o continua extindere a continutului lor, deci un invatamant
treptat, gradat, concentric, aceste reglementari impuneau elaborarea cat mai riguroasa a unor
planuri si programe de invatamant.Pedagogul ceh are menirea de a fi introdus categoria de
principiu in pedagogie si de a fi cautat sa intemeieze principiile didactice pe legi ale fenomenului
educativ . La baza insusirii constiente si temeinice a cunostintelor se afla in conceptia
pedagogului – invatamantul intuitiv.

5. Scopul educatiei morale il constituie dobandirea virtutilor cardinale : intelepciunea,

cumpatarea, curajul si dreptatea asa cum sunt ele intelese in religia crestina. Pentru cultivarea
acestor virtuti se propun utilizarea a doua metode : exemplul si exercitiul.

6. Pentru cultivarea pietatii ( a religialitatii ) se recomanda 3 izvoare :

Bibila – care propaga cuvantul lui Dumnezeu,
Lumea ca opera a divinitatii,
Omul insusi in care exista indemnul lui Dumnezeu.
Educatia religioasa se realizeaza prin lecturarea Bibliei care cultiva iubire, credinta si
speranta si prin fapte buna.

7. Comenius insista asupra muncii manuale ca mijloc de educatie – munca este inteleasa mai
ales ca o scoala morala dar si ca un mod de evidentiere a inclinatilor si de pregatire
profesionala.

8. In esenta educatia fizica din prisma lui Comenius presupune : dezvoltarea organismului in
crestere pe de-o parte si refacerea fortei fizice pe de alta parte. Pentru realizarea acestor
obiective se propun 3 mijloace : hrana, miscarea si repausul.

9. In scrierea sa Pampaedia , Comenius emite ideea unei educatii pe intregul parcurs al vietii
umane ” Tota vita scola est ” scria el anuntand principiul educatiei permanente din zilele
noastre.