TERAPIA DE FAMILIE

FOCALIZATĂ PE EMOȚIE
 BAZE TEORETICE
• Mirisse Foroughe, 2019, Emotion focused family therapy with children and
caregivers, Routhlege.
• Modelul are la bază:
• Terapia centrată pe emoție (Greenberg, 2004)
• Parent-child interaction therapy
• Terapiile comportamentale
• Moudsley family based treatment (Maudsley, 2005)
 PSIHOTERAPIA CENTRATĂ PE
EMOȚII
• Psihoterapia centrată pe emoții, cunoscută inițial sub sintagma de
psihoterapia procesual-experiențială, este o formă modernă de psihoterapie
experiențială care are ca scop sprijinirea clienților pentru a-și dezvolta
inteligența emoțională, pentru ca aceștia să poată face față mai bine
problemelor existențiale și a trăi într-o mai bună armonie cu ei înșiși și cu alți
oameni.
• Definiția este dată de autorii modelului psihoterapeutic, Leslie Greenberg și
Robert Elliott. (Greenberg, 2002)
LESLIE
GREENBERG
Leslie S. Greenberg, psihologul canadian de origine sud-
africană, este în prezent profesor emerit de psihologie la York
University în Toronto, Canada, și director al Clinicii de
Psihoterapie Centrată pe Emoții.
După ce și-a finalizat masteratul în inginerie în 1970, Greenberg
a decis să-și schimbe parcursul profesional și s-a format în
psihoterapie centrată pe client cu Laura Rice. A urmat apoi
trei ani la Gestalt Institute of Toronto, pe care l-a absolvit în
1975.
În următorii 15 ani și-a dedicat activitatea profesională
integrării psihoterapiei gestaltiste și rogresiene în teoria
emoțiilor. A urmat formări în abordări psihoterapeutice
sistemice mai directive, iar cunoștințele acumulate le-a
integrat în dezvoltarea abordării experiențiale centrate pe
emoții în psihoterapia de cuplu, model care a stat la baza a
ceea ce numim astăzi psihoterapia proces-experiențială.
 PSIHOTERAPIA CENTRATĂ PE
EMOȚIE
• Ideea de bază a acestei abordări psihoterapeutice este că emoțiile sunt
adaptative, dar pot deveni problematice datorită experiențelor traumatizante
trecute sau datorită faptului că oamenii sunt adesea învățați să le ignore sau să le
alunge din gând.
• Emoțiile au rolul de a ne comunica ce anume este important într-o situație, și de
aceea funcționează ca un ghid spre a ne împlini nevoile sau dorințele, ajutându-ne
să alegem acțiunile cele mai potrivite.
• De-a lungul timpului, capacitatea de a fi conștienți de emoțiile noastre și antrenarea
noastră în a le mangeria și utiliza în scopul atingerii țelurilor de viață ne dă un
sentiment de consistență și ne unifică. Însă a învăța despre emoțiile noastre și a le
înțelege nu este suficient. În terapie, clientul experiențiază aceste emoții pe măsură
ce ele apar, în contextul de siguranță dat de ședința terapeutică. În acest spațiu
sigur și protejat, clientul poate descoperi modalități mult mai flexibile de
management al propriilor emoții.
 OBSERVAȚII PRELIMINARE
• Tratamentul copilului în terapie individuală fără implicarea familiei în proces
duce la rezultate slabe în planul eficienței demersului terapeutic.
• Stilul emoțional al familiei are un impact fundamental asupra stilului
emoțional al fiecărui individ în parte, inclusiv al copilului – orice emoție
exprimată în familie direct, indirect sau haotic, sau orice emoție blocată, are
legătură cu stilul emoțional al individului. Aici intră și modul în care membrii
familiei abordează direct sau evită emoțiile.
• Abilitatea copilului de a-și regla sau nu experiențele emoționale și
exprimarea emoțiilor, precum și maniera și gradul în care el utilizează
reglarea funcțională sau disfuncțională, urmează funcționarea emoțională a
familiei.
PROCESUL
TERAPEUTIC ÎN EFFT –
EMOTION FOCUSED
FAMILY THERAPY

Este un concept umbrelă care

cuprinde mai multe tipuri de
intervenție, pe mai multe planuri
 COMPONENTE DE BAZĂ ÎN
INTERVENȚIE
• Autoînvinovățirea părinților interferează cu recuperarea copilului.
• Sentimentul de autoeficiență al părinților îmbuntătățește rezultatele terapiei
copilului.
• Dorim să reducem sau chiar să eliminăm rușinea și vina părinților și să le
creștem sentimentul de autoeficiență și încrederea că pot fi de ajutor în
mod eficient copiilor lor.
 COACHING DE RECUPERARE
• Părinții sunt împuterniciți să preia sarcinile de:
• a oferi suport emoțional copilului lor
• a-l ajuta să-și întrerupă simptomele comportamentale – implică:
• psihoeducație prin lectură, discuții, video-uri,
• coaching experiențial și
• învățarea prin joc de rol – în cadrul aceste abordări terapeutil sculptează abordarea
părintelu prin moduificarea cuvintelor alese (pt a se adresa copilului), tonului vocii,
limbajului corporal.
 COACHINGUL EMOȚIONAL
• Terapeutul dă părinților informații despre natura emoțiilor, precum și despre
rolul emoțiilor și mai ales al evitării lor în tulburarea mentală a copilului.
• Emoția are 4 componente de bază:
• O componentă corporală – cum se simte emoția în corp
• O etichetă
• O nevoie
• O acțiune asociată
•
 PĂRINȚII ÎNVAȚĂ
• Că exprimarea corporală a emoției este un ghid pentru identificarea și
etichetarea emoției – ex: simțim diferit în corp tristețea, furia, frica sau
rușinea.
• Acțiunile necesare pentru a împlini nevoile emoționale.
• Să-și regleze propriile emoții mai eficient și să-l învețe și pe copil să facă la
fel.
 5 PAȘI AI COACHING-ULUI
EMOȚIONAL
Gottman – The heart of parenting: raising an emotionally intelligent child.
• 1. asistă
• 2. etichetează
• 3. validează
• 4. identifică și împlinește nevoia
• 5. definește strategii de rezolvare de probleme
 REPARAREA RELAȚIEI
• Se bazează pe ideea de iertare în relație și este foarte importantă în intervenția cu
părinții.
• Este relevantă mai ales când copilul sau părintele se autobalează sau se
învinovățesc unul pe celălalt pentru boala mentală.
• Când relația părinte-copil este distantă sau alterată este mult mai dificil ca părintele
să-și asume un rol activ în tratament. Când în familie este identificat un pattern de
evitare a emoțiilor, acesta trebuie întrerupt pentru a facilita intervenția.
• Terapeutul sprijină părinții să identifice orice situație dificilă trăită de copil (traumă,
separare, conflicte, neînțelegeri) care ar putea contribui la evitarea emoției de
către copil și care îl face pe acesta să evite să ceară ajutor părintelui.
• Părinii sunt ajutați să ofere suport copilului pentru durerea pe care acesta o trăiește
prin utilizarea pașilor de coaching emoțional.
• De ce trebuie să fie neapărat vina cuiva, când de fapt nu este vina nimănui?
• De regulă copilul se învinovățește și părinții se învinovățesc și ei.
 PROCESAREA BLOCAJELOR
EMOȚIONALE
• O parte importantă a intervenției cu părinții se axează pe a-I ajuta pe
aceștia să-și identifice și să-și depășească blocajele emoționale.
• Blocajele părinților pot apărea comportamental în mai multe forme:
• Refuzul de a se implica în terapie
• Negarea
• Controlul exagerat
• Criticismul
• Comportament de etichetare
• Privim aceste comportamente ca pe un effort al părintelui de a-și regla
propriile emoții negative puternice: rușine, neputință, lipsă de speranță,
resentimente.
 BLOCAJELE PĂRINTELUI
• Părintele este ajutat să proceseze frica, rușinea, lipsa de speranță,
neajutorarea și resentimentele prin urmarea acelorași pași de coaching
emoțional:
• 1. asistă
• 2. etichetează
• 3. validează
• 4. identifică și împlinește nevoia
• 5. definește strategii de rezolvare de probleme
 CONȘTIENTIZAREA
• În multe cazuri simpla conștientizare și validare a impactului pe care
blocajele lui emoționale îl are asupra abilității sale de a simți compasiune
față de propriul copil, de a se simți încrezător în sine și de a fi capabil să se
angajeze în sarcini de tratament pentru acasă, poate să-I crească părintelul
semnificativ capacitatea de a se angaja în tratament.
• Conștientizarea istoricului personal de nevoi emoționale neîmplinite și durere
emoțională nerezolvată poate de asemenea contribui la scăderea
impactului pe care acestea îl pot avea asupra capacității părintelui de a
împlini nevoile emoționale ale copilului.
 NEW MAUDSLEY ANIMAL MODEL
• Părinții au tendința să răspundă emoțiilor copilului în 5 feluri, care pot fi
comparate cu comportamentul a 5 animale:
• Meduza
• Struțul
• Cangurul
• Rinocerul
• Terrierul
 MEDUZA
PREA MULTĂ EMOȚIE ȘI PREA PUȚIN CONTROL

• Unii părinți sunt incapabili să-și regleze propriile

răspunsuri emoționale intense. Stresul și furia lor
sunt transparente pentru alții și au nevoie să fie
tratați cu mănuși, asemenea copiilor.
• Exprimarea directă a furiei și anxietății de către
părinte poate fi ușor oglindită de copil.
 PAȘI ÎN INTERVENȚIE
• Reflectează asupra răspunsurilor tale de tip meduză. Cum te fac să te simți?
• Care sunt efectele acestor răspunsuri asupra ta? Dar asupra altora?
• Cât de important este să lucrezi asupra acestor tendințe?
• Ce mesaj despre lume dă o meduză?
• Dacă ai da sfaturi unui prieten cu aceeași problemă, ce l-ai sfătui să facă?
• Cum l-ai ajuta să urmeze pașii pentru a-și schimba acest comportament?
• Ce credințe personale crezi că ar trebui să modifici pentru a face aceste
schimbări?
• Cum te poți proteja de a a deveni complet neemoțional?
• Când poate fi de ajutor un răspuns de tip meduză?
 STRUȚUL
EVITAREA EMOȚIEI
• Îi este greu să facă față situației vulcanice ce
poate apărea atunci când încearcă să
abordeze o problemă a copilului, de aceea
preferă să-și pună capul în nisip, să evite ceea
ce I se pare dificil.
• Copilul poate interpreta că părintelui nu-i pasă
și se poate simți neiubit.
 INTERVENȚIE
• Reflectează asupra tendințelor tale de struț. Te-au ajutat pe tine și pe cei dragi să vă
simțiți în siguranță?
• Ai putea să încerci să fii mai puțin struț?
• Ce mesaj despre lume dă un răspuns de tip struț?
• Cine te poate sprijini în a experimenta aceste răspunsuri noi și să te ajute să
reflectezi asupra a ceea ce faci când ieși din rolul de struț?
• Ce ai vrea să facă sau să spună această persoană? Se poate face o listă de
sugestii.
• Ce crezi despre idea de a implica pe alții în a te ajuta să faci aceste schimbări?
• Ce simți despre a face aceste schimbări? Ești pregătit să faci asta?
• Care dintre tendințele de struț îți sunt de ajutor?
 CANGURUL
ÎNCEARCĂ SĂ FACĂ TOTUL BINE
• Face totul pentru a proteja copilul, preluând
aspecte ale vieții copilului.
• Protejează copilul, lăsându-l să intre oricând în
marsupiu pentru a evita dificultățile vieții.
• Copilul nu învață să facă față provocărilor
vieții, se simte în siguranță în această lume
protejată de părinți, nu devine autonom.
 INTERVENȚIE
• Reflectează asupra răspunsurilor tale de tip cangur. Cum te ajută acestea?
• Ce dificultăți întâmpini? Da-mi un exemplu de ce funcționează pentru tine?
• Ce mesaj despre lume dă un părinte cangur?
• Ce aspect ale comportamentului tău de cangur ai putea modifica?
• Cât de important este pentru tine să modifici aceaste reacții?
• Amintește-ți un comportament cangur din ultimele săptămâni. Cum poți
schimba un pic acel comportament? Care ar fi primul pas?
• Care comportamente de tip cangur crezi că sunt bune, de ajutor?
 RINOERUL
UTILIZEAZĂ FORȚA ȘI LOGICA PENTRU A CÂȘTIGA ZIUA

• Încărcat de stres, oboseală și frustrare, părintele

încearcă să convingă copilul prin argumente și
confruntare.
• Chiar și când copilul ascultă, acesta nu-și
dezvoltă încrederea de a realiza acțiunile fără
asistență. Adesea acesta răspunde prin
comportamente si mai intens nepotrivite.
 INTERVENȚIE
• Reflectează asupra răspunsurilor tale de tip rinocer. Îți sunt de ajutor?
• Ce dificultăți întâmpini?
• Ce mesaj despre lume îi dă un părinte rinocer copilului lui?
• Cum poți Evita aceste obstacole?
• Care pot fi repercursiunile positive și negative dacă ți-ai schimba răspunsurile
de tip rinocer?
• Ce poți face pentru tine pentru a-ți reduce anxietatea, stresul sau furia?
• Stabinește-ți un scop personal referitor la asta. Cum crezi că te va face asta
să te simți?
• Ce comportamente de rinocer îți sunt de ajutor?
 TERRIERUL
UTILIZEAZĂ PERSISTENȚA, ADESEA PERCEPUTA A CRITICISM

• Părintele convinge copilul prin zâmbete,

glumițe, lingușeală, încurajare.
• Copilul poate percepe această atitudine ca
un zgomot de fond iritant și poate simți că are
loc pentru comportamente și mai nepotrivite.
 INTERVENȚIE
• Reflectează asupra tendințelor tale de terrier. Cum te fac ele să te simți, dar pe
familia ta? Au effect asupra problemelor copilului?
• Care sunt efectele acestei atitudini asupra ta? Dar asupra celorlalți?
• Cât de important este să lucrezi asupra acestei tendințe comportamentale?
• Dacă ai sfătui un prieten cu aceleați probleme comportamentale, ce sfat i-ai da?
• Cum poți dezvolta o comunicare mai eficientă cu copilul? Un prim pas este să
încerci să asculți ce spune copilul.
• Ce credințe trebuie să modifici pentru a implementa această schimbare?
• Cum poti deveni un ascultător mai bun și activ?
• Ce anume poți face pentru a începe să implementezi aceste noi strategii de a-i
răspunde copilului?
• Care comportamente de terrier crezi că sunt de ajutor?