Sunteți pe pagina 1din 2

Agilitatea emotionala

Emotiile copiilor sunt intense, sincere si deseori coplesitoare, atat pentru cei mici, cat si pentru
parinti. Este natural ca un copil sa nu stie sa isi gestioneze emotiile sau sa le exprime intr-o
modalitate acceptabila din punct de vedere social. Aici intervine rolul parintelui, de a-l ajuta pe
copil sa isi inteleaga si sa isi foloseasca emotiile intr-o maniera constructiva. Agilitatea
emotionala este un concept definit si promovat de Susan David, psiholog si cercetator in cadrul
Universitatii Harvard, care te poate ajuta sa faci acest lucru.

Agilitatea emotionala - ce inseamna si cum se formeaza

Agilitatea emotionala poate fi dezvoltata, potrivit autoarei, prin patru pasi:

Fii prezent si asuma-ti propriile emotii.


Putem fi curiosi fata de emotiile si starile noastre, le putem privi cu intelegere si compasiune si
le putem accepta. Acest lucru este mai benefic decat a incerca sa le diminuam intensitatea sau
sa le evitam cu totul, deoarece emotiile au rolul de a ne ajuta sa ne adaptam, iar lipsa lor sau
neglijarea lor ne duce in situatii mai putin benefice.

Detaseaza-te de emotiile tale


Emotiile sunt temporare si deseori exagerat de intense. De cate ori nu regretam cuvintele
spuse in momentele de furie? Deoarece emotiile sunt insotite deseori de ganduri irationale, ne
pot orienta catre comportamente mai putin dezirabile (precum a tipa la copilul sau partenerul
tau de viata). Dupa ce le-am observat si interpretat, este bine sa ne detasam de emotii, pentru
a decide cum vrem sa actionam mai departe.

Urmeaza-ti motivatia si valorile principale


In aceasta etapa, ne amintim care sunt valorile care ne ghideaza in viata: vrem o relatie
apropiata cu cel mic? Vrem sa putem discuta orice subiect cu partenerul de viata? Ce actiune
ar trebui sa adoptam pentru a ne apropia de aceste obiective?

Mergi mai departe


Dupa ce am decis cum vom actiona pentru a ne urma valorile principale, putem invata din
experienta emotionala, astfel incat si data viitoare sa abordam cu optimism starile intense pe
care le traim si dificultatile cu care ne confruntam. De exemplu, ne putem spune: „Data
viitoare cand o sa am enervez, este bine sa iau o pauza, acum a functionat.” sau „Voi incepe in
fiecare zi cu cel mai dificil proiect de la munca, pentru a fi mai productiv.”. A merge mai
departe inseamna a invata care sunt schimbarile minore, dar esentiale pe care le putem face in
obiceiurile noastre, pentru a ne fi mai bine.

Astfel, agilitatea emotionala inseamna a aborda emotiile intr-o maniera flexibila, cu


convingerea ca ele ne pot ajuta sa ne adaptam, daca ne oferim suficient timp si spatiu pentru a le
intelege.

Agilitatea emotionala pentru copii

Cum poti traduce acesti pasi in relatia cu copilul tau? Pentru a incuraja agilitatea emotionala a
copilului, iata cateva sugestii:

Lasa-l pe copil sa simta emotiile, chiar si pe cele neplacute. Multi parinti tind sa indeparteze sau sa
diminueze emotiile negative traite de copil. „Nu fi trist”, „Nu plange”, „Nu fi gelos” sunt replici
folosite adesea de catre parinti. Refuzand insa copilului ocazia de a simti aceste emotii, ii rapim
si ocazia de a invata cum sa le abordeze mai eficient.

Lasa-l pe copil sa le exprime. Multe familii au reguli despre cum anume ar trebui sa se manifeste
emotiile. Exista emotii care sunt acceptate de catre parinti spre a fi vizibile de catre cei din jur,
dar si altele care dupa convingerea lor, ar trebui sa fie ascunse. De aceea, copiii invata ca
baietii nu plang sau ca fetele nu au voie sa fie furioase. Invata-l pe copil ca unele
comportamente dictate de emotii nu sunt acceptate (precum a lovi sau a distruge obiecte), dar
altele sunt acceptabile (a scrie in jurnal, a face o plimbare scurta sau a se juca cu o minge
pentru a-si epuiza energia nascuta din furie, de exemplu).

Invata-l pe copil sa identifice emotiile. Deseori, simpla identificare a emotiei simtite duce la
calmarea, intr-o oarecare masura, a copilului. Parintii pot incepe din primii ani de viata sa
numeasca ei insisi emotiile pe care le manifesta copilul: „Esti trist pentru ca ai pierdut
jucaria.”. Este important insa ca actiunea parintelui sa nu se opreasca la aceasta etapa, ci sa
treaca la urmatoarea.

Abordeaza cu optimism situatia care a dat nastere la emotie. Unele suparari ale copiilor apar din motive
care nu pot fi considerate grave si trec usor, fara ca parintele sa poata schimba in vreun fel
situatia. Alte emotii insa sunt legate de probleme pe care copilul le poate rezolva sau fata de
care isi poate schimba atitudinea. De aceea, dupa identificarea emotiilor, parintele il poate
ajuta pe copil sa aleaga o actiune care il poate aduce mai aproape de ceea ce isi doreste sa
obtina. Pentru exemplul de mai sus, „Hai sa cautam impreuna jucaria.” poate fi o actiune
constructiva nascuta din emotia copilului.

Tot in acest moment, dupa ce copilul s-a calmat, parintele ii poate vorbi despre faptul ca
emotiile sunt trecatoare, ca deseori avem emotii diferite in situatii similare si ca este important
sa nu le lasam sa ne dicteze comportamentele si alegerile, mai ales cand stim ca acestea sunt
negative.

Ca orice abilitate, agilitatea emotionala nu se dezvolta peste noapte. Dar incercand constant sa
gasim modalitati mai bune de a reactiona in situatiile emotionale intense, putem reusi sa
formam aceasta abilitate la noi insine si la copiii nostri.