MATTHEW MCKAY

PATRICK FANNING
KIM PALEG

ABILITATI DE CUPLU
SAU CUM SA FACI RELATIA SA FUNCTIONEZE

1
INTRODUCERE

A fi într-o relaţie intimă poate fi una dintre cele mai mari bucurii, dar si una dintre cele mai mari
dureri. Dragostea începe cu atât de multa speranţă şi visare: visul de a fi protejat şi a te simţi în
siguranţă; visul de a trăi o pasiune intensă; speranţa ca legătura sa dureze o veşnicie. Dar speranţa
nu întortdeuna coincide cu realitatea; nevoile nu se potrivesc, furia duce la îndepărtare, judecăţile
erodeaza acceptarea, singurătatea umple vieţile paralele şi distante ale celor implicaţi în relaţie.

Ce face să meargă o relaţie intimă? Unii spun că este puterea visului tău, puterea angajamentului
tău de a te iubi pe tine însuţi. Alţii spun că este o chestiune de noroc de a găsi pe cineva cu care te
potriveşti cel mai bine. Iar alţii spun trebuie să împartaşeşti cu partenerul acelaeşi pasiuni, interese
şi valori.

După studierea a sute de relaţii noi am concluzionat că cei care fac ca relaţiile intime să fie
funcţionale au nişte abilităţi speciale. Acesta este motivul pentru care ne-am intitulat cartea
„Abilităţi de cuplu”. În toate cazurile în care relaţiile au rezistat şi s-au adâncit, cuplurile implicate
au abilităţi practice de bază, cum ar fi: ascultarea, comunicarea clară, negocierea, gestionarea
adecvată a furiei etc. Asta este o veste bună pentru că şi tu poţi învăţa o noua abilitate de care ai
nevoie ca să menţii dragostea aprinsă în relaţia ta. În prezenta carte am prezentat o concepţia
nostră despre cum poşi face că menţii o relaţie. Cartea noastră diferă de alte cărţi pe această temă
în trei moduri.

În primul rând, prin aceea că scopul nostru este să te învaţam să dobândeşti abilităţi, deci ne
îndretăm atenţia pe acţiune şi schimbare şi nu pe teorie şi concepte. Asta înseamnă că nu poţi doar
să citeşti. Trebuie să te implici: să faci exerciţii, să ţii jurnale şi evidenţe, să încerci noi
comportamente, să provoci noi răspunsuri la partener. Pentru asta ai nevoie de răbdare, tenacitate
şi uneori chiar curaj. Lucrurile se vor schimba, nu pentru că tu vei înţelege mai mult sau pentru ca
relaţia ta se va reaprinde, ci pentru ca tu vei avea abilităţile necesare de a fi într-un cuplu.

În al doilea rând, noi ne aşteptăm ca acestă carte să fie citită în întregime doar de către consilierii
specializaţi. Cuplurile trebuie să se concentreze fiecare pe anumite abilităţi şi nu pe toate. Aşa că
fiecare capitol este conceput de sine stătător. Fiecare capitol conţine tot ceea ce este necesar
pentru a învaţa o anumită abilitate. Astfel, îţi poţi alege ce abilitate vrei cel mai mult să dobândeşti
în relaţia cu partenerul şi să citeşti numai despre aceasta. Pentru a face ca fiecare capitol să fie
independent de celelalte am repetat unele concepte şi exerciţii în două sau mai multe capitole. Şi
pentru că stim că cititorii ar putea citi cartea în diagonală, am făcut o serie de referiri încrucişate
între diverse capitole.

În al treilea rând, cartea noastră diferă de altele de acest gen prin aceea că noi nu vrem să
demonstrăm o anumită teorie sau să susţinem o aumită şcolaă de terapie. Pentru fiecare abilitate
pe care dorim să te învaţăm am ales terapia şi procesul terapeutic care s-au dovedit a fi mai
eficiente. pe rând

Deşi efortul individual poate fi eficient, lucrând împreună cu partenerul întotdeauna veţi obţine
rezultate mai rapid. Amândoi vă veţi concentra pe aceleaşi obiective, şi vă veţi susţine unul pe
celălalt. Şi astfel fiecare se va simţi valorizat atunci când va vedea încercările celuilalt de a
schimba ceva.

2
Cui se adresează aceasta carte
Această carte este pentru cupluri, căsătorite sau nu, heterosexuale, homosexuale, sau lesbiene,
tinere sau mai în vârstă. Am făcut efortul de a include exemple din toate aceste tipuri de
parteneriate deoarece credem că fiecare dintre ele este expresia legitimă , sanătoasă a intimitaţii
umane.

Această carte este pentru noile cupluri care se gasesc în faza initială a construirii unei relaţii. Si de
asemenea pentru partenerii care sunt împreună de ai de zile şi care doresc să schimbe si să
îmbunătăţească relaţia.

Aceasta carte este pentru partenerii care sunt încă ataşaţi unul de altul şi care sunt dispuşi să
lucreze pentru a îmbunătăţi relaţia. Vei avea nevoie de răbdare pentru a susţine efortul o perioadî
mai îndelungată de timp deorece tehnicile expuse în carte nu sunt aşa de uşor de învăţat. Fiecare
din intervenţiile pe care le vei face în relaţia ta reclamă minim căteva săptămâni, uneori chiar luni,
pentru a vea succes. Pentru a modifica perspectiva ta emoţională va fi nevoie să faci probabil mai
mult de o schimbare. Şi asta va cere şi mai mult timp.

Unele dintre lucrurile pe care le vei încerca vor merge, altele vor eşua nefiind foarte bine adapate
stilului tău de viaţă. Aşa ca trebuie să fii pregatit şi să eşuezi în anumite încercări: să accepţi că
unele nu sunt potrivite pentru tine şi să mergi mai departe învăţând urmatoarea abilitate.

Această carte nu se adreseză cuplurilor care se confruntă cu abuzuri de substanţe. Deoarce abuzul
de alcool sau droguri va face imposibilăşi inutilă achiziţionarea unei abilităţi noi, mai întâi trebuie
rezolvată această problemă.

Dacă relaţia voastră este afectată frecvent de ameninţări cu violenţa fizică atunci trebuie să cautaţi
imediat ajutor specializat. Această problemă trebuie rezolvată înainte de a citi aceasta carte pentru
că altfel nu vă este de niciun folos.

De asemenea vă recomandăm să apelaţi la ajutorul unui specialist dacă vă confruntaţi în relaţie cu

probleme de infidelitate sau orice altă formă de lipsă de încredere în partener.

Lucrând singur/lucrând împreună

Multe din capitolele cărţii sunt potrivite pentru a permite efectuarea unor schimbări unilaterale în
relaţia voastră. Astfel, vei afla, punct cu punct, cum să îţi modifici tiparele de interacţiune. Şi prin
natura însăşi a relaţiei de cuplu, partenerul tău va reacţiona schimbându-se şi el la rândul său.
Când tu vei acţiona diferit asta va provoca o reacţie inevitabilă din partea partenerului. Chiar şi
cea mai mică schimbare va provoca un răspuns din partea partenerului.
Uneori partenerul tau va opune rezistenţă la încercările tale de a schimba ceva. Mulţi oameni
găsesc schimbarea înspăimăntătoare chiar dacă vorbim de una în sens pozitiv.

Deşi efortul individual poate fi eficient, lucrând împreună cu partenrul întotdeauna se vor obţine
rezultate mai repede. Amândoi vă veţi concentra pe aceleaşi obiective, şi vă veţi susţine unul pe
altul. Şi astfel fiecare se va simţi valorizat atunci când va vedea încercările celuilalt de a schimba
ceva.

Ghid de utilizare a cărţii

Cartea este împărţită în patru secţiuni:
1. Abilităţi de bază

3
 2. Abilităţi avansate
3. Furie şi conflict
4. Întelegerea si schimbarea atunci când ceva nu merge cum trebuie

Sugerăm ca fiecare să citească mai întâi capitolele despre abilităţile de bază respectiv ascultarea,
exprimarea sentimentelor si scenarizarea nevoilor, şi susţinerea reciprocă. În felul acesta veţi pune
piatra de temelie pentru o mai mare deschidere şi pentru a vă susţine reciproc. Începând cu
capitolele despre abilităţile avansate puteţi începe să faceţi alegeri despre ce veţi citi şi ce nu.
Astfel, dacă ai probleme cu comunicarea, atunci vei vrea să citeşti capitolul despre o comunicare
deschisă. Dacă faci presupuneri referitoare la sentimentele si motivele partenerului sau amplifici
defectele acestuia, capitolul despre distorsiuni cognitive îţi poate oferi elementele necesare pentru
a identifica aceste paternuri de judecată , precum şi metodele de stopare si modificare a lor.

Capitolul despre negociere şi rezolvare de probleme îţi ofera paşii de urmat pentru a te antrena în
rezolavrea conflictelor şi căpătarea abilitaţilor necesare pentru soluţionarea problemelor.
Secţiunea despre furie şi conflict oferă ajutor pentru evaluarea şi schimbarea strategiilor de
convingere şi coping cu propia ta furie şi cu un partener furios, cum sa faci pauză, o abilitate
vitală pentru oprirea de la escaladare a conflictului.
Secţiunea despre înţelegere şi schimbare atunci când ceva nu merge cum trebuie oferă o privire
mai amănunţită asupra mecanismului intimităţii.

Capitolul despre identificarea schemelor despre partenrul tău îţi arată cum să recunoşti imagimile
negative pe care ţi le-ai format despre acesta şi cum să identifici influenţa lor în comportamentul
tău. Vei putea de asemnenea şi să îţi reexaminazi şi să îndulceşti aceste credinţe despre ale tale
partenerul tău.

Capitolul despre casete vechi descrie modul cum poţi transfera mai departe în relaţia cu partenerul
sentimentele şi răspunsurile care vin din relaţia ta cu părinţii şi îţi oferă un ghid pentru
recunoaşterea acestui proces încă de la început.

Capitolul despre coping cu mecanismele tale de apărare explică cum evitarea, negarea şi jocul
defensiv te vor ajuta să eviţi durerea inevitablă a intimităţii, plătind în acelaşi timp preţul
înstrăinării.

Capitolele despre implicarea şi intervenţia în sistemul cuplului vostru te va ajuta să opreşti

modelele ciclice prin care te întorci în aceleaşi vechi conflicte. Vei avea şansa să-ţi construieşti
propriul sistem si să identifici locurile unde este cel mai vulnerabil să schimbi.

Capitolul final despre aşteptări, reguli şi acceptare te va ajuta să recunoşti obişnuinţele şi

aşteptările inconştiente pe care le ai şi care îţi influenţează felul în care reacţionezi vis a vis de
partenerul tău. Când partenerul tău încalcă regulile şi eşuează în a-ţi îndeplini aşteptările, atunci te
simţi furios şi înstrăinat. Unele dintre aşteptările tale pot intra în conflict cu cele ale partenerului,
unele vor fi chiar imposibil de îndeplinit în această relaţie. Acest capitol îţi oferă posibilitatea
învăţării câtorva moduri de a dezvolta o mai mare capacitate acceptare.
Transpunerea problemelor in tabel
Cuprinsul şi rezumatele de mai sus ar trebui să vă dea nişte idei despre ce şi unde să citiţi. Noi
vrem să vă prezentăm în această carte cât mai multe căi de acces, dar unora le-ar plăcea să vadă
cât mai multe tabele. Asa că am pregătit pentru aceştia următoarul tabel al problemelor ca să
poată cuprinde totul dintr-o privire.

4
Ca să poţi identifica capitolele care îţi vor fi cel mai de folos uită-te pe coloana cu „problema” din
tabelul de la pagina următoare. Uită-te apoi vis a vis şi notează-ţi casuţele de la „abilităţi” unde se
găseşte un „x” în dreptul problemei respective. Astfel vei identifica ce capitole îţi oferă cele mai
bune abilităţi pentru a rezolva problema. Un „X” îţi va indica acele capitole care trebuie citite
primele.

De exemplu, dacă vrei să începi imediat să afli cum să faci să-ţi gestionezi propria furie cât şi a
partenerului, trebuie să te uiţi în jos pe coloana din stânga şi vei găsi „furie”. Apoi trebuie să cauţi
transversal spre dreapta şi vei vedea un „X” în dreptul „a te descurca cu furia” capitolul unu.
După ce vei citi acest capitol te vei uita din nou în tabel după ”x”-urile mici pe care le vei găsi în
dreptul „a te descurca cu un partener furios”, „Pauză” şamd.

Exprimarea sentimentelor şi Scenarizarea nevoilor

Identificarea şi schimbarea distorsiunilor cognitive

Evaluarea şi schimbarea strategiilor de convingere

Coping cu sistemul propriu de aparare

Identificarea sistemului de cuplu
Intervenţia în sistemul vostru
Aşteptări, reguli şi accepatre
Rezolvarea problemelor

Identificarea schemelor
Comunicarea curată
Suţinere reciprcă

Pauză (time out)

Coping cu furia

Casete vechi
Negocierea
Abilitatile

Ascultarea

Problema
Distanţă emoţională /
Lipsa intimităţii X x x
Furie x
Insulte, minimalizari,
amenintare, învinuiri
nedrepte x x X x X x x x
Sentimente neexprimate x X x x
Sentiment de pierdere X x x x x x
Conflicte nerezolvate
sau modelul ciclic al
conflictelor X x x x x x x
Nevoi neexprimate X x x x
Concepte conflictuale
despre relaţie x x x x x
Sentiment de inechitate,
de nedreptate x x x x X x
Lipsă de timp / x X x

5
 Dezvoltare separată
Neînţelegere X x x x x
Aşteptări neîmplinite x x x x x X
Sentimentul de a te simţi
neînţeles X x x
Vină x x X x x
Presupuneri negative
despre partener X x x x x
Sentimentul că te învârţi
în cerc x X x
Sentimente rănite X x x
Descurajare, depresie x X x x x
Negativitate x X x
Trezire la realitate x X x x

Felicitari
Indiferent în ce fel vei folosi această carte te felicităm că ai ales faci acest pas spre dezvoltarea
abilităţilor tale de cuplu. Aminteşte-ţi să faci exerciţiile mai degrabă decât doar să le citeşti,
cultivă-ţi răbdarea şi nu înceta să încerci diferite moduri de abordare dacă prima încercare a dat
greş.

ABILITATI DE BAZĂ

Cap.1.ASCULTAREA

Este greu să-l asculţi cu adevarat pe partenerul tău. Este mai simplu să te detaşezi, să treci în
revistă, să fultrezi conţinutul pentru a detecta un eventual pericolul, să strângi probe pentru
susţinerea propriilor opinii, să judeci, şamd.

Ascultarea este cea mai importantă dintre abilităţile de comunicare care poate crea şi păstra
intimitatea. Când asculţi cu adevarat, atunci îl poţi întelege pe partenerul tău mai bine şi să fiţi
amândoi în armonie, poţi să te bucuri de relaţie mai tare şi poţi şti cu adevărat de ce partenerul tău
spune sau face un anumit lucru fără să încerci să-i citeşti gândurile..

Ascultarea este un angajament şi un compliment. Este un angajament al tău pentru înţelegere şi

empatie, prin care dai la o parte interesele proprii, nevoile şi prejudecăţile tale şi vezi relaţia prin
prisma partenerului. Ascultarea este şi un compliment pentru partenerul tău deoarece îi transmite
următorul mesaj: „Îmi pasă de tine. Vreau să ştiu ce gândeşti, ce simţi şi ce nevoi ai.”

Istoric

Ascultarea activă este o tehnică concepută original de Carl Rogers şi însuşită apoi şi de alţi
terapeuţi. Tehnica identificării, evaluării şi învingerii blocajelor de ascultare a fost dezvoltată de

6
McKay, Davis şi Fanning (1983). Exerciţiul comunicării reciproce, în care eşti pe rând vorbitor şi
ascultător, a fost folosit cu succes în terapia cognitivă de cuplu de catre Dattilio şi Padesky (1990).

Cadrul teoretic

A asculta înseamnă mult mai mult decât a tăcea în vreme ce partenerul vorbeşte. Adevărata
ascultare se distinge prin intenţia ta. Dacă intenţia ta este să înţelegi, să te apreciezi, să îţi ajuţi
partenerul sau să înveţi de la el, atunci asculţi într-adevăr.

În multe cupluri, adevărata ascultare este rară. Ele se complac în pseudo-ascultare. În pseudo-
ascultare, intenţia ta nu este să înţelegi, să apreciezi, să înveţi sau să ajuţi. Intenţiile tale sunt
contaminate de unul dintre mai multele blocaje ale ascultării enumerate mai jos. Pe măsură ce
citeşti descrierile de mai jos, verificăţi toate blocajele pe care ţi le aminteşti să le fi utilizat pentru
a evita să îţi asculţi partenerul.

Blocaje ale ascultării

□ Citirea gândurilor. Citeşti gânduri atunci când nu ţii seama sau nu crezi ce îţi spune
partenerul tău şi, în loc, încerci să realizezi ce „vrea să spună de fapt” el sau ea. Cititorii de
gânduri dau prea multă importanţă indiciilor subtile precum tonul vocii, expresia facială şi
atitudinea. Ei ignoră conţinutul concret a ceea ce spune partenerul în favoarea propriilor ipoteze şi
intuiţii.

Citirea gândurilor omoară intimitatea pentru că ignoră evidentul în favoarea imaginarului. Paul îi
spune lui Peggy: „Cred că îţi stă bine în ambele rochii – poart-o pe oricare”. Peggy se gândeşte că
„el consideră că sunt atât de lipsită de forme încât nu aş putea arăta bine în nimic”.

□ Repetiţia. Eşti atât de ocupat să repeţi ce vei spune în continuare încât nu reuşeşti de fapt să
auzi ce îţi spune partenerul. Uneori eşti capabil să repeţi întregi secvenţe de dialog: „voi spune
asta, aşa că partenerul meu va spune aceea, iar eu voi spune...”.

Susie îi spune lui Sebastian de ce trebuie ca el să îl ducă pe fiul lor la recitalul de pian de sâmbătă,
dar Sebastian nu ascultă. Astfel, el nu ia în seamă preocuparea mai serioasă a lui Susie privind
faptul că ar trebui să petreacă mai mult timp cu fiul său.

□ Filtrarea. Filtrarea înseamnă că asculţi anumite lucruri, dar nu şi altele. Poţi asculta când sunt
semne că partenerul este supărat sau trist sau neliniştit şi apoi să te deconectezi când simţi că
partenerul e OK şi nu trebuie să răspunzi la vreo tulburare emoţională.

Filtrarea poate acţiona şi pentru a exclude lucruri pe care nu vrei să le auzi. De exemplu, urechile
tale pot să funcţioneze bine până când partenerul începe să vorbească despre faptul că bei, despre
soacra ta sau despre mutarea în alt stat.

□ Judecarea. Judecarea înseamnă că ai încetat să îţi asculţi partenerul din cauza unei judecăţi
negative sau că asculţi numai pentru a putea să învinovăţeşti sau să pui etichete negative
partenerului. Dacă crezi că partenerul tău este prost sau intolerant sau nebun, încetezi să asculţi.
Sau nu asculţi decât pentru a aduna noi dovezi ale prostiei, intoleranţei sau nebuniei partenerului.

7
Randy credea că Kirk este un egomaniac, aşa că de-abia asculta atunci când Kirk vorbea despre el
însuşi. Această judecată l-a împiedicat pe Randy să ajungă să afle într-adevăr cine este Kirk de
fapt.

□ Visarea cu ochii deschişi. Atenţia oricui hoinăreşte. Atunci când eşti cu cineva de mulţi ani
este foarte uşor să nu mai asculţi şi să aluneci în propriile tale fantezii. Dacă îţi vine tot mai greu
să fii atent la partenerul tău, acesta poate fi un semn de avertizare că eviţi contactul sau anumite
teme.

Ralph „evada” aproape de fiecare dată când Gloria vorbea despre cursurile sale de artă. În cele din
urmă, a realizat că era frustrat din cauza timpului pe care ea îl petrecea la ore şi evita confruntarea
visând în timpul zilei.

□ Sfătuirea. Partenerul nici nu are timp să termine o propoziţie şi tu intervii deja cu un sfat.
Căutarea ta a soluţiei corecte şi dorinţa de a rezolva totul te face impenetrabil la dorinţa
partenerului de a fi doar ascultat.

Când George începea să îi vorbească lui Mary despre frustrările şi disperarea legate de serviciul
său lipsit de perspective, ea îl copleşea: „Trebuie să te apuci de ceva cu totul diferit. De ce nu te
duci la colegiu pentru consultanţă de carieră? Sau ai putea să îţi organizezi interviuri cu manageri
din domenii interesante.” George se simţea încă şi mai apăsat. Ceea ce dorea de fapt era simpatie
şi permisiunea de a fi şi el puţin deprimat pentru o vreme.

□ Antrenamentul. Nu asculţi decât pentru a nu fi de acord, a argumenta şi a dezbate. Adopţi o

poziţie şi apoi o aperi indiferent de ce îţi spune partenerul. În multe relaţii cu probleme,
antrenamentul este modul tipic de comunicare.

Indiferent ce temă abordează Joyce – copiii, banii, rudele – Ted se lansează într-o tiradă,
repetându-şi poziţia deja adoptată indiferent de ce idei noi încearcă să explice soţia sa. Ted este
atât de pricinos încât este incapabil să asculte.

□ A avea dreptate. Acest blocaj te protejează de auzirea a orice poate sugera că eşti mai puţin
decât perfect. Pentru a evita orice sugestie că nu ai dreptate, vei minţi, ridica tonul, justifica,
obiecta, cere iertare, acuza, adică vei combate orice critică.

Jenny s-a arătat îngrijorată de notificările de întârziere şi l-a întrebat pe Rudy dacă a plătit factura
dentistului sau are de gând să o facă. El a luat-o ca pe o critică implicită şi a răcnit că a plăti la
timp facturile este o prostie. „Lasă-i să aştepte – păstrăm banii şi acumulăm dobândă până la a
doua notificare. Aşa că nu te mai ocupa de asta.” Rudy nu a auzit cât de îngrijorată era Jenny
pentru că primise notificările de întârziere.

□ Deraierea. Schimbi subiectul sau îl iei în derâdere de fiecare dată când conversaţia devine prea
personală sau ameninţătoare. Prin evitare sau glumă eviţi să asculţi grijile serioase ale
partenerului.

Sylvia a spus că Annie ar trebui să mai rărească băutul şi culcatul târziu. Anne a luat-o în glumă,
răspunzând: „Cu stresul meu, aş fi nebună dacă nu aş bea. Iar nopţile târzii sunt pentru mine
singura ocazie de a mă destinde”.

8
□ Împăciuirea. Te declari de acord prea repede. Deîndată ce partenerul tău exprimă dubii, iritare
sau îngrijorare, răspunzi cu „Da ... ai dreptate ... îmi pare rău ... o să rezolv”. Eşti atât de preocupat
să fii drăguţ, sprijinitor şi agreabil încât nu îi dai partenerului suficient timp pentru a îşi exprima în
totalitate gândurile.

Molly a încercat de trei ori să îi spună lui Jeff de ce s-a săturat ca maşinile lui vechi să le blocheze
ieşirea la stradă. El îi cerea imediat mii de scuze şi mai muta una sau două maşini în stradă pentru
câteva zile. Nu a recepţionat niciodată mesajul că ea vroia de fapt ca el să scape de maşinile acelea
dacă nu urma să se apuce să le restaureze în viitorul apropiat.

Formarea deprinderii de ascultare

Poţi începe imediat să devii un ascultător mai bun. Citind informaţiile de mai sus şi făcând
exerciţiul de evaluare care urmează îţi va ridica gradul de conştientizare, astfel încât să poţi
înţelege mai bine şansele de a îţi îmbunătăţi ascultatul. Instrucţiunile pentru restul de exerciţii din
acest capitol sunt simple şi uşor de înţeles. Rezultatele bune vor începe să se acumuleze deîndată
ce vei începe să pui în practică instrucţiunile. Ascultarea este o aventură pentru toată viaţa.

Evaluarea blocajelor de ascultare

Descrie, în spaţiul de mai jos, trei situaţii în care comunicarea dintre tine şi partenerul tău s-a
întrerupt. Indică acele blocaje care te-au împiedicat să îţi asculţi partenerul. Poţi constata că ai
recurs la două sau trei blocaje diferite în cursul aceleiaşi conversaţii.

Iată o repetare rapidă a blocajelor de ascultare:

Citirea gândurilor Sfătuirea
Repetiţia Antrenamentul
Filtrarea A avea dreptate
Judecarea Deraierea
Visarea în timpul zilei Împăciuirea

Situaţia Blocajele de ascultare

Situaţia Blocajele de ascultare

Situaţia Blocajele de ascultare

În cursul următoarelor două zile încearcă să observi de câte ori recurgi la blocajele tale preferate
de ascultare.
Refă filmul fiecărei conversaţii cu partenerul tău.
La ce blocaje recurgi cel mai des?

9
Sunt similare situaţiile?
Ce teme îţi sunt cel mai greu de ascultat?
Recurgi la blocaje şi cu alte persoane decât cu partenerul tău?
Faptul că acum conştientizezi existenţa acestor blocaje îţi schimbă modalitatea obişnuită de
ascultare?

Când începi să bagi în seamă ce spun partenerii tăi te poţi simţi iritat sau îngrijorat. Te poţi hotărî
să încetezi să citeşti gândurile şi să observi că ai început să recurgi la repetiţie sau deraiere. Poţi
de asemenea să constaţi că ai început să asculţi şi să schimbi informaţii despre care nu te-ai fi
aşteptat să vorbeşti vreodată.

Nu fi alarmat sau descurajat. Următorul exerciţiu îţi va oferi câteva cunoştinţe bune de ascultare
cu care vei putea înlocui strategiile tale obişnuite de blocaj.

Ascultarea activă

Nu este suficient să taci şi să îţi deschizi urechile. Creierul tău trebuie şi el să se angajeze activ în
ascultat. Nu poate exista ascultător pasiv. Comunicarea este un proces cu două sensuri,
colaborativ, chiar dacă la prima vedere doar o persoană vorbeşte. Pentru a asculta activ, trebuie să
parafrazezi, să clarifici şi să contribui cu reacţii de feedback.

Parafrazarea
De fiecare dată când partenerul îţi spune ceva important, trebuie să spui cu propriile cuvinte ce
crezi că ţi s-a spus. Aceasta este cea mai importantă parte a unei bune ascultări. Dacă e să înveţi
doar un singur lucru din acest capitol, învaţă să parafrazezi.

Pot să îţi prefaţezi parafrazarea recurgând la asemenea formule introductive precum „Ce înţeleg
că spui este că ... Cu alte cuvinte... Stai să văd dacă am înţeles bine ... Deci ai considerat că... Dacă
te înţeleg corect... Adică vrei să spui că... Ai putea spune că...”.

Dacă ajungi să parafrazezi în mod constant, vei reuşi să:

- previi cele mai multe blocaje de ascultare;
- corectezi pe loc ipoteze false sau interpretări greşite;
- îi oferi partenerului darul nepreţuit de a fi ascultat şi luat în considerare;
- eviţi escaladarea sentimentelor de furie;
- te ajuţi să îţi aminteşti ce a fost spus.

Încearcă să parafrazezi data viitoare când partenerul îţi va spune ceva mai important. Vei fi
surprins să constaţi ce mult îţi ia ca să înţelegi complet până şi cea mai simplă declaraţie. De
exemplu, Joel a decis să parafrazeze ce i-a spus Cindy despre mama ei:
Cindy: Mama vrea să vină să stea cu noi de Paşte.
Joel: Mama ta a întrebat dacă să vină de Paşte?
Cindy: Mda. De fapt nu a întrebat – eu i-am sugerat, iar a considerat că ar fi o idee bună.
Joel: Tu vrei să vină mama ta.
Cindy: Sigur.
Joel: Şi să stea cu noi?
Cindy: Mă rog, de obicei stă cu Cathy, dar aş vrea să fie aici, ca să avem mai mult timp.
Joel: Vrei să petreci cu ea mai mult timp decât de obicei?
Cindy: Da. Putem să ne relaxăm câteva zile, să ne jucăm cu copiii şi – în fine – să vorbim doar.
Joel: Doar atât.

10
Cindy: Şi să discutăm despre ce se mai întâmplă cu ea. Fiind singură acolo.
Joel: Vrei să discuţi despre singurătatea ei?
Cindy: Da, este singură în toată casa aia mare. Dacă s-ar muta aici, ar putea fi mai aproape de noi,
de nepoţi.
Joel: Vrei să se mute la noi definitiv, nu doar pentru Paşte?
Cindy: Mă rog, nu la noi pentru totdeauna. Doar o săptămână de probă, să vedem cum merg
lucrurile, dacă îi place. Apoi putem să căutăm o locuinţă prin apropiere.

După cum vezi, parafrazarea blândă a lui Joel a dus la descoperirea unui plan mult mai vast decât
o simplă vizită de Paşte. Dacă nu ar fi fost un bun ascultător, această problemă ar fi rămas în
adormire şi neexplorată.

Clarificarea
Parafrazarea duce în mod natural la clarificare. Îi spui partenerului ce crezi că ai auzit, constaţi
dacă ai greşit şi începi să pui întrebări pentru a clarifica. În formularea întrebărilor, aminteşte-ţi că
intenţia ta este să înţelegi, să apreciezi, să înveţi sau să ajuţi. Intenţia ta nu trebuie să fie să
interoghezi, să încerci să îţi impui punctul de vedere sau să manipulezi în vreun fel.

Punerea de întrebări îţi va oferi un tablou mai larg, care include mai multe detalii, nuanţe mai fine
de sentimente şi o mai bună înţelegere a punctului de vedere al partenerului. Întreabă despre fapte
– cine, ce, unde, când, cum. Şi pune şi întrebări precum „Ce ai simţit despre acel lucru?” şi „La ce
te-ai gândit atunci?”.

Feedback
Reacţia de feedback apare după ce ai parafrazat ce ţi-a spus partenerul şi ai pus întrebări pentru a
îţi clarifica înţelegerea. Apoi îţi inserezi propriile reacţii. Relatezi calm, fără să judeci, propriile
tale gânduri, sentimente, opinii, dorinţe ş.a.m.d. Îi împărtăşeşti partenerului propria ta experienţă
privind ceea ce a spus, fără să aluneci în blocaje de ascultare precum anternamentul sau sfătuirea.

Feedback-ul realizează trei lucruri. În primul rând, este o nouă ocazie de a îţi verfica percepţiile
cu partenerul, astfel încât el sau ea să poată corecta orice înţelegere greşită. În al doilea rând,
feedback-ul tău îi oferă partenerului informaţii despre acurateţea şi efectele comunicării pe care ţi-
a făcut-o. În al treilea rând, partenerul obţine beneficiul unui nou punct de vedere, al tău.

Un bun feedback trebuie să fie imediat, sincer şi suportiv.

Imediat înseamnă că nu risipeşti timpul. Deîndată ce crezi că ai înţeles povestea partenerului tău
prin parafrazare şi întrebări de clarificare, oferă-ţi reacţiile de feedback. O întârziere şi de numai o
oră va diminua impactul.

Sincer înseamnă că trebuie să oferi adevărata ta reacţie, nedistorsionată de frica de a deranja, de

dorinţa de a manipula sau de indisponibilitatea de a îţi revela propriile sentimente. De exemplu,
dacă crezi că partenerul tău greşeşte sau te simţi ameninţat, trebuie să spui asta în reacţia ta de
feedback.

Suportiv înseamnă că sinceritatea ta nu trebuie să devină brutalitate. Trebuie să găseşti căi de a

înmuia opiniile negative fără însă a le schimba sensul. De exemplu, poţi spune „Cred că s-ar putea
să fi făcut o greşeală” mai degrabă decât „De data asta chiar ai dat-o în bară”. Sau poţi spune
„Sunt îngrijorat că ai putea să mă părăseşti” în loc de „O să mor dacă mă părăseşti”.

11
Exerciţii

Ascultarea cu corpul
Corpul tău îţi poate încuraja partenerul transmiţând că asculţi. Data viitoare când îţi vorbeşte
partenerul, urmează aceste instrucţiuni simple:
1. Menţine contactul cu ochii.
2. Apropie-te sau apleacă-te puţin înspre el.
3. Încuviinţează din cap sau intervino cu un „da” sau „aha”.
4. Zâmbeşte sau încruntă-te, participând la ceea ce ţi se spune.
5. Adoptă o postură deschisă, stând în faţa partenerului tău, fără să îţi încrucişezi braţele.
6. Îndepărtează orice surse de distragere a atenţiei. Dă radioul mai încet, lasă deoparte revista
ş.a.m.d.

Comunicarea reciprocă
Acest exerciţiu simplu, dar puternic, poate părea foarte încorsetat şi artificial, dar încearcă-l totuşi.
Acceptă să discuţi un subiect care este o sursă de uşor conflict între voi. Fii, cu rândul, vorbitor şi
ascultător.

1. Explică-ţi punctul de vedere, sintetic şi pe scurt.

2. Vorbeşte despre tine şi propria ta experienţă. Foloseşte declaraţii care te includ explicit
pentru a îţi exprima sentimentele şi nevoile.
3. Evită să acuzi şi să insulţi. Nu personaliza scăderile partenerului.

Opreşte-te după cinci minute. Partenerul tău va rezuma ceea ce tocmai ai spus. Informează-l dacă
a omis ceva.

Când eşti ascultător:

1. Fii cât mai atent, pentru a înţelege sentimentele, opiniile şi nevoile partenerului.
2. Nu fi în dezacord, nu obiecta, nu corecta şi nu da replica.
3. Poţi pune întrebări doar pentru clarificare.

După ce partenerul tău va fi vorbit timp de cinci minute, rezumă experienţa sa aşa cum ai
perceput-o tu. Partenerul va fi în măsură să adauge orice ai omis sau să clarifice orice nu ai
înţeles. Fă tot ce e posibil până ce vorbitorul va simţi că a fost auzit total şi înţeles.

Iar acum schimbă locurile, în aşa fel încât cei care erau ascultători devin vorbitori şi vice versa.
Urmează aceleaşi instrucţiuni până când al doilea vorbitor a fost ascultat cu atenţie şi înţeles.

Iată cum au făcut acest exerciţiu Art şi Evie.

Evie: Când am aflat că mama ta ne-a lăsat zece mii de dolari, am fost foarte bucuroasă. În fine, am
simţit că avem un amortizor de probleme. Am putea să rambursăm cardurile de credit, să reparăm
maşina şi chiar să avem ceva în bancă, în loc să trăim de pe o zi pe alta.
Art: Ai impresia că trăim de pe o zi pe alta?
Evie: Da. Ştiu că amândoi câştigăm bine şi nu avem copii pe care să îi ţinem în facultate, dar se
pare că întotdeauna cheltuim mai mult. Am impresia că suntem tot timpul datori, în urmă cu
plăţile. Din cauza asta nu vreau să merg în Jamaica sau Hawaii sau alt loc la fel de scump. Îmi

12
place să călătoresc, dar parcă aş prefera să am ceva bani în bancă. Şi mă simt puţin vinovată când
vii cu ideea unei călătorii. În fond, era mama ta şi, deci, sunt banii tăi şi poţi face orice vrei cu ei.
Art: Alo, trăim într-o ţară a proprietăţilor comune.
Evie: Ăsta e un comentariu, nu o întrebare.
Art: Scuze.
Evie: E în regulă. Oricum terminasem.
Art: Atunci dă-mi voie să rezum. Eşti neliniştită că trebuie să trăieşti de pe o zi pe alta. Vrei să
economisim banii şi să nu îi aruncăm pe călătorii şi altele asemenea. Dar te simţi vinovată
spunându-mi ce să fac cu banii maică-mii.
Evie: Ai înţeles ideea, dar nu şi ce am de gând. Aş vrea să achit cardurile de credit şi să îmi repar
maşina. Asta ar însemna pentru mine bani bine cheltuiţi.
Art: Şi ai vrea să economiseşti ce rămâne.
Evie: Da. Chiar dacă ne-ar rămâne destul pentru a mege pe vreo plajă exotică, aş prefera să îi
economisesc.
Art: Am priceput.

A urmat rândul lui Art. A explicat că dorinţa lui de a călători nu este doar frivolă. Ar vrea să
meargă undeva unde este cald şi să stea pe acolo o vreme, să îşi contemple regretele şi se
gândească ce înseamnă să fii „orfan” acum când amândoi părinţi au murit. A mai explicat şi că o
anumită îndatorare nu i se pare o presiune, câtă vreme are o slujbă bună şi perspective de
promovare.

Acest exerciţiu a făcut ca Art să asculte, pentru prima oară, îngrijorările lui Evie despre bani. Şi a
fost şi primul indiciu pentru Evie despre cât de mult a fost afectat Art de moartea mamei lui. În
cele din urmă s-au înţeles să plătească facturile restante, să facă o vacanţă mai modestă şi să
investească o parte din bani într-un certificat de depozit.

Empatia
Empatia te ajută să înţelegi mai bine poziţia partenerului. Pentru a-ţi amplifica empatia, consideră
că amândoi încercaţi doar să supravieţuiţi fizic şi emoţional. Tot ce faceţi amândoi – inclusiv
lucrurile violente, nechibzuite, ieşite din comun sau cretine – e făcut pentru a minimiza durerea
sau ameninţarea şi a maximiza plăcerea sau siguranţa. Din acest punct de vedere, tot ce fac
oamenii este să adopte o formă de strategie care să le permită să se descurce. Unele strategii de
acest fel sunt mai bune sau mai potrivite decât altele. Dar toate au acelaşi scop – să asigure
propria supravieţuire.
În spaţiile de mai jos descrie şi analizează o neînţelegere pe care în mod frecvent o ai cu
partenerul.

Poziţia mea Poziţia partenerului meu

Strategiile mele de coping Strategiile de coping ale partenerului meu

Nevoile mele Nevoile partenerului meu

13
Fricile mele Fricile partenerului meu

Iata mai jos un exemplu concret de cum a fost efectuata acest exerciţiu de catre David.

Poziţia mea Poziţia partenerului meu

Vreua să stau acasă şi să lucrez la Lisa doreşte să iasă în oraş şi să-şi viziteze
motocicleta mea în acest sfârşi de prietenii
săptămână

Strategiile mele de coping Strategiile de coping ale partenerului meu

Amân să discut despre asta, mă plâng de Lisa face aluzii, scânceşte, mă cicăleşte,
cheltuieli, mă enervez, mă îmbufnez plânge, ameninţă că merge fără mine (fără
a avea de fapt nicio clipă intenţia să meragă
singură)

Nevoile mele Nevoile partenerului meu

Am nevoie să mă relaxez, am nevoie de un Nevoia Lisei este să fie cu prietenii dar nu
timp să fiu singur, dar nu vreau să par singură ci împreună cu mine
egoist

Fricile mele Fricile partenerului

Dacă merg mă voi simţi plictisit, fără chef, Dacă vom sta acasă, Lisa se va simţi
stresat. Dacă rămân, mă voi simţi vinovat singură, izolată, neiubită, furioasă. Dacă
vom merge, Lisa se va simţi vinovată că m-
a forţat să merg cu ea deşi nu-mi doream
acest lucru

David îi împartăşeşte Lisei această analiză. Descrierea sa aduce o clarificare asupra faptului că
amândoi au nevoi legitime şi reale pe care încearcă să şi le îndeplinească şi asupra fricii care îi
face pe amândoi să lupte pentru supravieţuire emoţională. Astfel, ei sunt capabili să se audă mai
bine şi să ramână calmi pentru a ajunge la un compromis satisfăcător pentru amaândoi.

Inversarea
Acesta este un exerciţiu pentru a construi empatia şi a îmbunătăţi abilităţile de ascultare. Alege o
mai veche neînţelegere minoră şi care nu este atât de explozivă. Inversaţi-vă poziţiile. Ascultaţi
atent argumentele celuilalt. Apoi inversaţi rolurile si fiecare dintre voi trebuie să argumenteze
poziţia celuilalt.
Încearcă să vezi cum e să lupţi pentru a susţine poziţia celuilalt. Asta ar trebui să îmbunătăţească
preceprea ta asupra poziţiei partenerului şi de asemnea să-i dea o imagine asupra felului cum este
văzută poziţia ta de catre partener.
După aceea discutaţi experienţa şi cât de bine aţi putut susţine poziţia celuilalt.
Când Melissa şi Brad au încercat exerciţiul inversării, a reieşit următoarea situaţie:
Melissa: Nu înţeleg de ce eşti aşa zgârcit. Avem bani la bancă şi ne permitem un frigider nou în
loc să-l tot reparăm pe cel vechi.

14
Brad: Ai dreptate că sunt zgârcit. Dacă nu aş fi aşa, tu şi copiii aţi cheltui toţi banii aiurea. Şi în
plus, frigiderul vechi încă mai merge.
Melissa: Întotdeuna este aşa. Indiferent cât de câţi bani avem, tu nu vrei să cheltuim nimic. Toate
facturile noastre sunt plătite şi amândoi avem locuri de muncă stabile. Hai să ne bucurăm de banii
noştri şi să ne cumpărăm o canapea nouă, alt frigider, să ne înscriem la un club de fitness, să
mergem în Mexic.
Brad: Suntem în situaţia asta bună cu banii pentru că eu fac bugetul cu mare grijă. Dacă începem
să cheltuim nechibzuit ne vom trezi fără bani. Am crescut într-o familie săracă şi am învăţat să
apreciez banii.

Inversarea
Melissa: Bine, iată cum stau lucrurile: nu-mi place să cheltuiesc banii pe bijuterii şi lux. Mai bine
ţinem banii în bancă în cazul în care avem o cheltuială neprevăzută. Acest lucru mă face să mă
simt în siguranţă.
Brad: Mda, dar mergi prea departe. Tu nu vrei să cumperi nici lucruri de strictă necesitate, cum ar
fi de exemplu încălţări pentru copii. Nu vrei nici macar să înlocuieşti frigiderul vechi care nu mai
funcţionează cum trebuie.
Melissa: Mi-e frică că dacă vom chelitui prea mult voi ajunge ca tatăl meu. El nu a reuşit
niciodată să pună nimic deoparte aşa că atunci când şi-a pierdut slujba a fost un dezastru.
Brad: Felul în care trăim este prea zgârcit. Nu ne distrăm deloc. Am putea să mergem în Mexic
sau să ne înscriem la un club de fitness. Dar nu o facem.

Critica
Melissa: Când am fost în rolul tău am realizat ce rău este să te simţi sărac, să nu ai de ajuns pentru
un trai decent.
Brad: Când m-am pus în locul tău m-am simţit controlat, tras în jos de tine.
Melissa : Aş fi putut să simt puţin din felul cum te-ai simţit tu dacă aş fi lăsat controlul deoparte şi
aş fi cedat un centimetru, tu ai fi înaintat o milă si astfel nu am fi pierdut amândoi.
Brad: Şi eu am simţit cât de frustrant este pentru tine şi copii să nu aveţi bani şi să cereţi fiecare
bănuţ, când banii de care aveaţi nevoie se află în bancă.
Melissa: Ştii, nu aş fi vrut să cheltuiesc tot. Doar aşa, din când în cînd.
Brad: Mi-aş putea permite să mai şi pierd puţin.
Melissa: Mexic_
Brad: Hai să începem mai întâi cu frigiderul.

Cap.2. EXPRIMAREA SENTIMENTELOR ŞI DESCRIEREA NEVOILOR

Acest capitol ne învaţă cum să ne formăm şi să ne dezvoltăm două abilităţi distincte. Exprimarea
sentimentelor presupune mai întâi identificarea emoţiilor şi abia apoi exprimarea lor. Descrierea
nevoilor înseamnă planificarea în avans a felului în care vei cere ceea ce doreşti, în aşa fel încât să
fii mai degrabă asertiv decât pasiv sau agresiv în cererea ta.

Dacă ai dificultăţi în ceea ce priveşte una din aceste două abilităţi atunci relaţia ta este ameninţată.
Dacă nici una din aceste două abilitaţi nu-ţi este familiară atunci relaţia ta este în pericol.

De ex, Bill se simte adesea iritat de jucăriile şi corespondenţa împrăştiate aiurea prin salon, dar
niciodată nu şi-a explorat sentimentele şi nu a încercat să i le exprime soţiei sale Sally. Şi
invariabil, aproape în fiecare lună Bill are câte o ieşire de furie în care ia jucăriile şi plicurile
diverse care zac peste tot în salon şi le aruncă la gunoi. Şi evident, că reacţia copiilor şi a soţiei

15
este pe măsură, lacrimi şi reprosuri. Iar el se retrage întotdeauna în garaj plin de remuscări. Asta
până data viitoare.

Istorie
Tehnicile descrise în acest capitol au fost puse la punct de Harry Stack Sullivan prin conceptul său
de auto-sistem şi gesturi interzise (1953), de către Sidney M. Jourand prin observaţiile sale despre
valorile inerente ale auto-dezvăluirii (1971), şi prin metodele de asertivitate dezvoltate de Robert
E.Albert şi Michael Emmons (1974).

Cadrul teoretic
Harry Stack Sullivan defineşte auto-sitemul ca fiind întregul experienţelor tale conştiente: tot ceea
ce percepi, gândeşti, doreşti şi simţi. Pe masura ce creşti, auto-sitemul tău este modelat de ceea ce
părinţii te învaţă că este bine să gândeşti, să doreşti şi să simţi folosindu-se de aşa numitele gesturi
interzise. Dacă mama te ceartă de fiecare dată când plângi pentru că te simţi timid, tu vei învaţa
să-ţi înăbuşi orice exprimare a timiditaţii. Ba chiar poţi deveni lăudaros şi beligerant în diverse
situaţii tocmai pentru a-ţi ascunde timiditatea care ţi-a fost înterzisă de părinţi.

Gesturile interzise te învaţă să identifici sentimentele interzise - timiditatea, furia,

mândria- ca neaparţindu-ţi. De ex, în cultura noastră suntem învăţaţi că încăpătânarea furia şi
competitivitatea la barbat sunt în regulă, în timp ce sentimentele de tristete, frică, sau incertitudine
nu sunt permise acestora. Chiar dacă aceste sentimente sunt îndepărtate din auto-sitem, ele rămân
în incoştient şi îşi exercită influenţa.
Auto-sitemul tău influentează şi modul în care ceri ceea ce îţi doresţi. Albert şi Emmons descriu
felul în care unii oameni nu-şi satisfac nevoi importante deoarece sunt prea pasivi, în timp ce alţii
nu şi le satisfac din cauză că sunt prea agresivi în cererile lor. Ei sublinează modul în care poţi să-
ţi descrii nevoile şi poţi cere ceea ce ai nevoie într-un mod asertiv şi adecvat fiecarei situaţii în
parte.

Timpul necesar pentru a stăpâni tehnica descrierii

Durează o săptamâna ca să ţii un jurnal al sentimentelor şi încă una ca să poţi fi în stare să faci
primii paşi în exprimarea sentimentelor nefamiliare, interzise. Învăţarea paşilor spre exprimarea
nevoilor tale poate dura încă câteva zile. Stapânirea şi însuşirea acestui proces depinde de
ritmicitatea cu care îl practici: cu cât exersezi mai mult exprimarea noilor tale sentimente cu atât
înveţi mai repede să-l practici.

Identificare sentimentelor
Bune sau rele? Uneori, o situaţie te poate face să simţi ‘ceva’, dar e greu să spui cum e acest
sentiment. În aceste cazuri e mai simplu dacă iţi pui următorea întrebare “ e un sentiment bun sau
rău?”. Închide ochii şi respira adânc, concentrează-te pe experieţta care a determinat sentimentele
incerte. Senzatia dominană este pozitivă sau negativă? Eşti atras de situaţia respectivă sau o
respingi?

Localizare, formă, mărime si culoare?

Odată ce ai hotărât dacă sentimentul tale este bun sau rău, încearcă să-i dai o localizare în corp.
Închide ochii din nou, concetrază-te pe respiraţie si relaxază-te. Scanează-ţi corpul în timp ce
simţi sentimentul. Unde îl simţi: în piept, în stomac, în mâini, în gât?
Acum concetrează-te pe zona cea mai apropiată de sentiment. Cât spatiu are sentimentul? Este
mic sau mare?

16
După ce ţi-ai făcut o idee despre mărimea lui, încearcă să-i dai o formă. Urmareşte-i contururile
cu ochii mintii. Are o formă regulată, ca o minge sau un con? Sau are o formă neregulată?
Ce culoare iţi vine în minte în timp ce îţi contemplezi sentimentul? Este o culoare caldă, roşu sau
protocaliu? Sau dimpotrivă, o culoare rece, albastru sau verde?
Nu judeca sentimentul sau performanţa ta in efectuarea acestui exerciţiu. Observă doar ce-ţi trece
prin cap când te gâdeşti la localizarea, mărimea, forma si culoarea sentimentului pe care îl simţi.

Ce îţi spune?
Imagineaă-ţi că sentimentul ar putea sa vorbească. Ce ţi-ar spune ? Lasă vorbele să vină la tine
spontan, fără să le forţezi sau să le judeci. Ai sputea să afli lucruri importante despre natura
sentimentului tău, adjective cum ar fi pierdut, trist, nedrept, rau etc. Sau poate fi numai o tăcere
sau o frază al cărei înţeles să nu ţi se dezvăluie.

Ce ai vrea să faci?
Când simţi acest sentiment ce acţiune îţi vine să faci? Ce te vezi făcând: te vezi fugind,
îmbraţişând, te vezi lovind, plângând, te vezi scuturând, ţipând? Imagineză-ti că faci exact ceea ce
îţi vine să faci când simţi acest sentiment. Lasă-ţi imaginaţia liberă sa creeze exact fantezia pe care
o simţi în acel moment.
Acţiunea generată de sentiment este un indiciu important despre natura sentimentului tău. Dacă
acţiunea este de a îmbraţişa sau a consola pe cineva, atunci poţi simţi simpatie, dragoste,
remuşcare sau dorinţă. Daca acţiunea este de a lovi sau a zgâlţâi pe cineva, atunci poţi simţi furie
sau frustrare. Daca vrei să fugi, să te ascunzi atunci poţi simţi tristeţe, anxietate sau deprimare.

Despre ce experienţă din trecut iti aduce aminte ceea ce simţi?

Ai mai avut acest sentiment în trecut? Lasă-ţi mintea să se ducă în trecut şi să caute atunci când ai
mai simţit ceva asemănător. Cu cine erai? Ce s-a întâmplat? Ai fost în stare să identifici atunci
sentimentul? Ai putut să-l exprimi?
Uneori este mai uşor să identifici sentimentele căutând un patern care se repetă în viaţa ta. De ex,
Mary Jean s-a simţit stânjenit şi stingherit. Soţul ei Bob era plecat din oraş şi ea avea de făcut o
mie de lucruri, dar nu avea nici energia şi nici motivaţia să le facă. Şi atunci şi-a cercetat trecutul
şi şi-a amintit că a simţit la fel atunci când colega ei de cameră s-a mutat. Şi-a dat seama ca se
simte singură şi abandonată, chiar dacă la nivel conştient ştia că Bob plecase într-o călătorie de
afaceri şi nu o părăsise.

Numeşte sentimentul
Acum trebuie să fii în stare să-i dai sentimentului tău un nume. Lista de la pagina următoare te va
ajuta să denumeşti sentimentul cu unul din cuvintele prin care poti descrie un sentiment.

Să nu te surprindă dacă nu vei putea să descrii sentimentul tău cu un singur cuvânt şi vei avea
nevoie de mai multe. Multe dintre sentimente nu pot fi descrise printr-un singur cuvânt, ceea ce
simţim fiind complex.
Fă un tur al listei şi pune o bifă în dreptul cuvintelor care descriu cel mai bine sentimentul tău.

Jurnalul sentimentelor
Pentru următoare săptămână notează-ţi ori de câte ori interacţionezi sau te gândeşti la partenerul
tău si poţi identifica un sentiment asociat. Acest exerciţiu te va ajuta să-ţi observi şi să-ţi clarifici
sentimentele în fiecare moment.

Iată un exemplu de astfel de jurnal ţinut de Diana.

17
Data Situaţia Sentimentul/Cum te simţi
3 august Keith mi-a tăiat macii Furioasă, tristă
4 august Keith mi-a adus flori ca să-l iert că Iubită, tandră, resemnată
mi-a tăiat macii
4 august Dorinţa de a-mi vizita nepoatele, undeva mai Nervoasă, iritată, îngrijorată
in nordul statului, ştiind că Keith nu doreşte
acest lucru
5 august Discuţie despre vizitarea nepoatelor Supărată, vinovată, terminată
7 august Am condus singură până la nepoate Singură, determinată, vinovată
8 august Vizită la grădina zoologică cu nepoatele, si Tristă, depresivă
apoi mi-am imaginat ce distractiv ar fi fost
dacă ar fi fost şi Keith cu noi
9 august Explicaţie dată nepoatelor de ce unchiul Keith Stânjenită
nu a venit să le vadă
10 august Întoarcerea acasa, discuţie cu Keith în care i- Nervoasă, furie suprimată
am povestit ce distractiv a fost, ce mult mi-a
lipsit, incercând să nu-l rog să promită ca va
veni cu mine data viitoare

LISTA cuvintelor care descriu SENTIMENTELE

Afectuos furios terminat

Speriat generos relaxat
Amuzat bucuros eliberat
Supărat posomorât nemulţumit
Enervat recunoscător resemnat
Anxios măreţ trist
Iritat vinovat sigurantţă
Înverşunat fericit satisfăcut
Plictisit ură sigur
Calm util sexi
Capabil fără speranţă necugetat
Iubitor îngrozit puternic
Comod ostil încăpăţânat
Competent nerăbdător încrezut
Încrezător iritat milos
Preocupat inhibat suportiv
Derutat izolat sensibil
Dispreţuitor bucuros îngrozit
Controlat singur ameninţat
Curios iubit încântat
Înfrânt iubitor emoţionat
Respins loial prins în capcana
Delectat melancolic mişcat
Depresiv mizerabil neapreciat
Dezirabil zăpăcit nesigur
Disperat nevoiaş înteles
Determinat necontrolat necredincios
Devastat insultat neiubit
Dezamăgit copleşit supărat

18
Descurajat panicat strâmtorat
Suspicios împăciuitor nefolositor
Dezgustat pătimaş folosit
Încurcat pesimist victimizat
Înfuriat jucăuş violat
Exasperat satisfăcut vulnerabil
Excitat puternic minunat
Fricos prejudiciat ponosit
Înnebunit presat îngrijorat
Frustrat mândru valoros
Împlinit provocat mistuit

Ia-ţi un carneţel şi ţine-l cu tine timp de o săptămână. Poţi folosi această tehnica a celor trei
coloane pentru a nota ce sentimente ai sau poţi utiliza orice altă tehnică doreşti.

Exprimarea sentimentelor

Cuvinte cheie pentru afectiv

“affective” înseamnă a exprima sentimentele si emotiile. Primul pas in exprimarea sentimentelor
este sa alegi cuvintele cheie care descriu starea ta emoţionala din acel moment: descurajat, furios,
anxios, vinovat, îngrijorat etc. Lista prezentată mai devreme îţi poate fi de folos.

Modificatori
Un singur cuvânt nu e de ajuns ca sa ne exprime starea emoţională. De aceea trebuie să foloseşti
mai multe cuvinte cheie care să descrie intensitatea sentimentelor tale, durata lor, contextul în care
se manifestă, şi orice altă informaţie care l-ar putea ajuta pe partenerul tău sa înteleagă cît mai
bine ceea ce simţi.

1.Definire

Când Joan spune „supărată” ea vrea să spună că este foarte îngrijorată şi speriată. Când partenera
ei Gail spune că e „supărată” ea vrea să spună că se simte mânioasă şi enervată. Trebuie să
defineşti prin cuvinte clare ceea ce simţi. Alege sinonime ca să te faci mai bine înţeles. „sunt
iritat....enervat si stresat”. „Mă simt necăjit...trist şi singur şi nu mă mai interesează nimic.” „Sunt
îngijorat de slujba mea...mi-e teamă că firma unde lucrez are probleme şi mi-e frică să nu mă
concedieze”

2.Intensitate

Foloseşte cuvinte care să clarifice sensul sau sinonime pentru a exprima intesitatea sentimentelor.
Dacă eşti doar puţin supărat spune atunci „putin” sau „mic”. Alege sinonime care să indice o furie
slabă cum ar fi „iritat, deranjat”. Dacă eşti foarte supărat atunci spune aşa sau alege sinonime care
să exprime clar intesitatea sentimentelor tale: „furios, turbat”.

3.Durata

Explcă cât timp te-ai simţit în acest fel: „toată viaţa”, „de săptămâna trecută” sau „de când m-am
trezit ayi dimineaţă”. A plasa în timp sentimentele poate fi alt indicator care să îl ajute pe
partenerul tău să măsoare intesitatea şi importanşa emoţiilor tale.

19
4.Cauză şi context

Evită să dai vina pe partenerul tău pentru ceea ce simţi:

„M-am enervat din cauza ta.”
„M-ai lăsat singur şi din cauza asta m-am simţit necăjit.”

Este foarte tentant să-l acuzi pe partener pentru orice sentiment negativ pe care îl experimentezi.
Acest lucru este foarte adevărat dacă sentimentele tale proaste se nasc dintr-o acțiune nedreaptă
sau neatentă a partenerului tău. Dar acuza nu rezolvă niciodată problemele. Când îl identifici pe
partener ca fiind cauza nefericirii tale, partenerul aude numai acuza, nu și sentimentele tale
nefericite. Partenerul tău se va îndrepta spre auto-apărare nu spre compasiune și rezolvarea
problemei.
Este mai bine să-ți alegi cuvintele cu grijă, astfel încât să descrii contextul sentimentelor tale fără
să-și atribuie direct critica și cauza:
„M-am simțit rău după ce ai spart farfuriile”.
„Când am primit de la bancă o avizare de întarziere la plată, am devenit foarte furios”
„Când am fost singur acasă, astăzi, am început să fiu trist”.

5.Precedente.
Adesea este folositor să spui partenerului de ce anume iți amintește acest sentiment, cândva în
trecut¸ când ai simțit în același fel.
„Mă simt ca atunci când prima mea soție m-a părăsit.”
„Nu m-am mai simțit atat de confuz de când am facut cerere de admitere la liceu”
„Imi aduc aminte ca m-am simțit la fel când mama a fost în spital.

6.Gruparea elementelor suplimentare

Iată cum a folosit Alicia toate aceste reguli: Mă simt foarte furioasă (Cuvinte cheie afecționale).
Sunt supărată și dezamăgită și mă simt cu adevărat abandonată (definiție). Această excursie a fost
foarte importantă pentru mine (intensitate). În momentul în care am realizat că ai uitat să faci
rezervarea (durata), am avut acest sentiment de prăbușire exact ca atunci cănd sora mea nu a
venit la aniversarea mea (precedent istoric). Când nu obțin un lucru pe care am contat (context),
mă simt greu lovită.

Exercițiu

In spațiul de mai jos exprimă-ți unul dintre sentimentele tale obișnuite cât mai detaliat posibil,
utilizand cuvinte cheie afecționale și fiecare tip de element suplimentar modificator. Scrie în fraze
scurte și complete și într-un stil de conversație. Nu ezita să conectezi fraze modificatoare care se
potrivesc, în același mod în care a procedat și Alicia. Imaginează-ți ca expunerea ta va fi un
discurs simplu pe care îl vei ține. Citeste-l cu voce tare pentru a observa cum sună.

Cuvinte cheie afecționale

Definiție:

Intensitate:

Durata:

Cauza și context:

20
Precedente istorice:

Ghid de exprimarea sentimentelor

Aceste patru repere te asigur cǎ-ți vei exprima sentimentele în mod clar și cǎ partenerul tău va
rămane receptiv.

1.Folosește propozițiile „eu”.

Asumă-ți responsabilitatea sentimentelor tale folosind propozițiile tip „eu” în loc de propozițiile
tip „tu”. Iată cât de acuzator sună propozițiile tip„tu”:
„Mă faci să mă înfuriez”
„Mă înnebunești”
“Nu mă lași niciodată să vorbesc”
Reformulați ca și propoziții tip„eu”, aceste versiuni sunt mai puțin agresive , atribuie
responsabilitatea pentru sentimentele sale vorbitorului și au mai multe șanse de a fi auzite:
„sunt furios’
„Mă simt confuz și nervos”
„ Eu vreau să vorbesc acum”
Fii atent la reformularea din propoziție tip „tu” în propoziție tip „eu”: „Eu simt că tu ești un
nemernic” nu este chiar o propoziție tip „eu”. Când auzi cuvantul „că” într-o propoziție, este
vorba, de obicei, de o propoziție tip „tu” deghizată.
Încearcă chiar acum, în spațiile de mai jos, să schimbi următoarele propoziții „tu” în propoziții
„eu”.
„Tu nu ești niciodată atent la mine”

„Simt ca tu ești un paduche isteric”

„Obiceiurile tale de a cheltui fără măsură mă înfurie”.

2.Fii onest.
Este tentant să descrii masa luată cu socrii tăi ca fiind „minunată, foarte plăcută”. Când, de fapt, ai
fost plictisit și iritat toată seara. Este tentant să spui că este obosit și tot ce vrei este să mergi în pat
când, de fapt, ești îngrijorat în legătură cu copiii dar ți-e frică să abordezi subiectul. Este tentant să
inventezi treburi importante pe care trebuie să le faci la birou când, de fapt, tot ce vrei e să fii
singur.
Rezistă tentației de a-ți descrie sentimentele într-un fel în care ar manipula, distorsiona sau
ascunde adevărul. Când îi ascunzi partenerului adevăratele sentimente, ți le ascunzi ție însuți și
devine mult mai greu să-ți exprimi sentimentele adevărate. Și astfel, va deveni mult mai greu să iți
exprimi stările emoționale cu sinceritate.

3.Fii congruent (armonios)

Este foarte confuz ca, atunci când tonul vocii și limbajul corpului nu se potrivesc cu cuvintele
rostite. Dacă spui „sunt trist” în timp ce zambești și dansezi, ce ar trebui să înțeleaga partenerul
tău : cuvintele sau acțiunile tale ?
Dacă realizezi că limbajul corpului tău nu se potrivește cu ceea ce spui, asta ar putea sugera că de
fapt te simți diferit față de cum crezi tu că te simți.Acordă-ți mai mult timp privind în interiorul
tău și vazănd cum te simți cu adevărat. Pe de altă parte, s-ar putea să fi căpătat obiceiul de a
zămbi cănd transmiți vești proastesau să te incrunți cănd zămbești sau alte modalități de

21
exprimare necongruente. Dacă este nevoie, exersează în fața unei oglinzi pană când postura, tonul
vocii, gesturile, etc. Se vor potrivi cu felul în care vă simțiți.

Descrieți-vǎ nevoile

Aveți dreptul de a cere lucrurile pe care vi le doriți într-o relație. De fapt, aveți o responsabilitate
față de voi înșivă și față de partenerul vostru de a fi foarte clar în ceea ce privește nevoile voastre.
Sunteți singurii experți în ceea ce va privește. Nimeni altcineva, nici măcar partenerul vostru, nu
vă poate ciți mintea și nu poate ști de ce aveți nevoie în ceea ce priovește suportul, contactul
intim, timpul necesar pentru a fi singur, ordinea în casă, independența, sexul, dragostea,
securitatea financiară, etc.
Pe de altă parte, oricine altcineva, și mai ales partenerul vostru, încearcă să-și facă cunoscute
propriile nevoi. Nevoile voastre nu sunt automat prioritare. Aveți dreptul de a întreba, dar asta nu
înseamnă că aveți dreptul la tot ceea ce cereți. Trebuie să echilibrați dreptul vostru de a va
satisface nevoile cu dreptul partenerului vostru. Nevoile voastre pot fi uneori în conflict : voi vre ți
limuzina partenerul vostru vrea camioneta, tu mai vrei un copil, și partenerul tău crede că doi sunt
de ajuns, tu vrei să cauți o slujbă mai bună partenerul tău vrea să rămînă în aceeași zonă.
Compromisul și cooperarea sunt adesea cheiile esențiale pentru a rezolva nevoile conflictuale.

Exercițiu

Este bine să vă scieți ceeace doriți din când in când. Asta spune cam artificial, dar este important.
când aveți o nevoie serioasă pentru satisfacerea căeia aveți nevoie de ajutorul partenerului vostru
merită eforturi să vă scrieți mai înainte nevoia. Vă veți clarifica astfel lucrurile în mintea voastră
și, ceeace este mai important puteți fi siguri că comunicarea are toate elementele unei cereri
eficiente. Folosiți modelul de listă de mai jos pentru a fi siguri că ați inclus situațiile,
sentimentele, cererea voatră de schimbare a comportamentului și, dacă este cazul, o alternativă a
propriei schimbări.

Descrierea nevoilor

Situații (descrierea faptelor în mod specific și obiectiv) :

Sentimente (propoziții ne-critice ”eu”) :

Cerere (pentru schimbarea comportamentului) :

Alternativa self-care (cum puteți avea grije de voi înșivă)

Ghid pentru descrierea nevoilor voastre

Situația. Fiți foarte obiectivi. Descrieți doar faptele, fără a le analiza sau interpreta. Evități
limbajul agresiv. Nu spuneți „acest loc este un gunoi”. În loc de asta spuneți doar: „Uneori sunt
vase murdare în chiuvetă și rufe murdare pe podea”.

Sentimente. Aplicați tot ceea ce ați învățat în prima parte a acestui capitol pentru a vă exprima în
mod liber sentimentele.

22
Cerere. Acționați doar pentru schimbarea comportamentului. Asta este o regula foarte
importantă. Nu așteptați ca partenerul să-și schimbe valorile, atitudinile, dorințele, motivațiile sau
sentiementele. Aceste caracteristici sunt foarte greu de schimbat. Este ca și cum ai cere cuiva să
fie mai înalt sau mai inteligent. Oamenii se simt amenințați la modul personal dacă le ceri să
schimbe lucruri intangibile , percepute ca parte din natura lor personală și foarte departe de
controlul lo conștient. De exemplu, ce înseamnă să-i ceri cuiva să fie „mai iubitor” sau „mai puțin
critic” sau „mai curat” ? Astfel de solicitări sunt percepute ca atacuri personale și este de așteptat
să rezulte foarte puține schimbări reale.

Limitați-vă la comportamentul ce se poate observa. Daca Vteți ca soția voastră să fie mai
iubitoare, descrieți ce înseamnă ”íubitor” pentru voi: „imbrățișează-mă când vin la ușă „ „așează-
te langă mine pe canapea când te uiți la televizor”. „Invită-mă la masă de ziua mea”. Dacă vrei ca
partenerul tău să fie mai puțin critic, va trebui să-i detaliezi comportamentul dorit: „Nu glumi cu
mine în legătura cu notă de telefon sau felul meu de a conduce mașina când mai este lume langă
noi „Nu comenta despre felul în care conduc mașina și ajută-mă să plătesc facturile luna asta,
astfel încât să echilibrăm bugetul împreună. Dacă vreți ca cineva să fie mai ordonat, spuneți asta
sub forma unui comportament dorit: „Pune toate lucrurile murdare în coș, agață uneltele la locul
lor după ce ai terminat treaba cu ele, și adună toate ziarele pană miercuri seară”.

Nu cereți prea multe lucruri dintr-o dată. Sigmund i-a spus prietenei lui Robin că ar vrea să se
căsătorească dacă ea ar face 135 de exerciții zilnic pentru a-și întări mușchii stomacului, dacă i-ar
permite să-i cumpere haine mai moderne , dacă ea ar citi mai puține romane pentru a-i acorda lui
mai multă atenție și dacă ea l-ar duce pe fiul ei la terapie. Această cerere a rupt relația dintre ei.
Trebuie să te axezi doar pe o acțiune și doar pe una sau doua schimbari de comportament odată. O
listă întreagă de schimbări îl va copleși pe partenerul vostru. Concentrați-vă pe o singură cerere,
obțineți acordul și lasați să treacă un timp cu schimbarea obținută pană să cereți altă schimbare.

Alternativa „grijei de sine”. Mai este cunoscută și ca „ori altfel . . .” Această alternativă este
ceea ce intenționați să faceți pentru voi înșivă dacA partenerl nu este dornic să vă îndeplinească
nevoile. De exemplu, dacă sunteți plictisiți să spalați numai voi vasele în fiecare seară și
partenerul vostru nu este de acord să vă ajute, alternativa „ori altfel” ar putea fi să opriți ieșirea la
film vinerea și să folosiți economiile obținute astfel pentru a cumpăra o mașină de spălat vase.

O alternativă „de grija de sine” este menită să fie ultimatum punitiv. Această alternativa vrea să
însemne planul vostru de a rezolva situația în cazul în care nu puteți avea ajutorul partenerului
vostru în acceptarea soluției preferate.
Nu apăreți cu alternativa voastra imediat. Aveți răbdare să vedeți cum merge negocierea. Dar
aveți-o pregatită, pentru orice eventualitate.

Iată scenariul lui Ben pentru nevoia lui de a avea timp pentru el însuși

Situația: De când am început afacerea cu consultanta in taxe am petrecut aproape tot timpul
împreună. Mi-am dat seama că nu mai citesc sau ascult muzică singur, așa cum obișnuiam să fac.

Sentimente: Imi place sincer să lucrăm împreună și simt că suntem mai apropiați ca niciodată. Dar
mă simt de asemenea și puțin încordat și nervos, ca și cum aș fi pe scena tot timpul și sub
presiune.

23
Cerere: AM nevoie de puțin timp pentru mine însumi, în fiecare săptămană. E părere ai dacă ne-
am rezerva o dimineată sau o dupa-amiază pe săptămană pentru lucucruri pe care le putem face
separat ? De exemplu, mie mi-ar plăcea să-mi aparatul de fotografiat sambătă, să ies și să fac
câteva fotografii.

Sunt de făcut câteva observații în legătură cu exprimarea lui Ben:

 El separă faptele situuației de sentimente.

 Nu face nici o acuză. Folosește exprimarea „eu” asumandu-și astfel responsabilitatea sen
timentelor sale.

 Cererea sa este specifică. Decât să spună: ” Nu vreau sǎ mǎ mai pisezi și să nu mai vorbim
despre afacere tot timpul” el cere o dupa-amiaza liberă.

 Deși nu a menționat-o, el are o alternativă self care în minte. Daca va fi necesar, el a

planuit să să se înscrie la niște ore de meditație, astfel încât să iasă în fiecare săptămană pe cont
prorpiu, făra partenera sa.

Când aveți cererea finalizată, alegeți momentul să vorbiți cu parnerul vostru. Asigurați-vă că el
sau ea are timp și este în starea de spirit să asculte cu atenție cererea voastră. Expuneți-vă cererea
cu calm. Orice ton de furie și iritare va limita în mod serios șansa să obțineți ceea ce vă doriți.
Dacă vă loviți de rezistență la prima cerere și alternativa self-care nu funcționează, vedeți
capitolul despre negocierea pentru ajutor în rezolvarea conflictelor.

Cap 3.Sprijinul reciproc

Relațiile pot involua treptat. Plăcerile de la început devin obșnuite și plictisitoare. Defecte
mărunte devin greșeli majore. Excentricitațile Incantatoare devin incredibil de iritante. Pentru a
contra-ataca această tendință, este nevoie să vă oferiți noi plăceri unul celuilalt, din când în când.
Intărirea reciprocă poate ajută.
Intărirea reciprocă înseamnă, simplu, că fiecare persoana face mai mult din lucrurile preferate de
cealaltă persoană – lucruri mici ca masajul spatelui, spălatul vaselor, dăruirea de flori, repararea
unei lămpi, pregătirea desertului favorit sau returnarea unei casete video.

Sună prea simplu ca să fie o tehnică terapeutică, dar funcționează. Are cinci avantaje:

1. Stabilește colaborarea – veți lucra împreună să faceți îmbunătățiri;

2. Are rezultate rapide, crescând plăcerea, angajamentul și caring imediat.

3. Construiește încrederea, dând fiecăruia din voi senzaţia controlului asupra relaţiei

4. Este uşor - nu trebuie să dobândiţi abilităţi noi. Ştiţi deja să gătiţi mâncarea favorită, să
imbraţişaţi sau să ajungeţi la o întâlnire (PTA)

5. Poate stabili stadiul noilor modificări înobținerea rezultatelor semnificative şi de durată.

24
Sprijinul reciproc funcţionează cel mai bine în schimbarea insatisfacţiei care a fost construită de-a
lungul timpului. Când aveţi o problemă majoră şi presantă cum ar fi o reacţie de furie sau o
situație limită pe care trebuie să o rezolvaţi imediat, este mai bine să utilizaţi alt tip de intervenţie
cum ar fi pauza (vazi capitolul 11, separarea sau tehnicile de rezolvare formală a problemelor.
(vezi capitolul 7)

Istoric

Încurajarea reciprocă în terapia cuplului a fost introdusă de R. B. Stuart (1969) ca un mijloc de a

contoriza nivelurile scazute de încurajare pe care le-a observat în casniciile cu probleme. Acestă a
pus fiecare partener să aleagă trei tipuri de comportament placut pe care celălalt partener putea să
le efectueze ăn mod frecvent.

În 1973 Azrin, Naster, Jones au creat Scala Fericirii Maritale, din care aceştia au selectat trei
tipuri de comportament de consolidat în atitudinea fiecărui partener.

In 1979 Neil S. lacobson şi Gayla Margolin au arătat în ce mod principiul reciprocităţii nu numai
că explică de ce consolidarea reciprocă lucrează atat de bine dar de asemenea pune la dispoziţie
un punct de plecare excelent pentru cuplurile ce intră în terapie. Aceştia au explicat noilor clienţi
în ce mod îşi modelează comportamentul reciproc de-a lungul timpului recompensănd unele
comportamente şi penalizând altele, ăn mod inconştient. Când cuplurile constată în ce mod
schimbă deja continuu tipuri de comportamente pozitive și negative, în pondere egală, acest
principiu pune la dispoziţie argumente pentru modificarea comportamentului în mod conştient.

În 1980, Stuart a dezvoltat propria sa tehnică orginală cu intervenția “zile iîn care ne pasă” în care
fiecare partener face o listă cu micile comportamente pe care celălalt le-ar putea executa. Fiecare
este de acord să efectueze cinci lucruri de pe lista celuilalt, zilnic, pe o perioadă de una-două
săptămani.

Cadrul teoretic

Bunul simț spune că există două feluri de schimbări pe care le puteți face pentru a imbunătăți o
relație, pentru a crește plăcerea și a diminua durerea. Pentru a vorbi în termenii “behavioriștilor”,
puteți elimina comportamentul indezirabil și a dezvolta comportamentul dezirabil.
Ultima abordare este mai ușoară și mai eficientă. Cea mai mare parte a oamenilor o găsesc mai
ușoară și mai plăcută de parteneri decât să opriți să faceți ceea ce partenerul urăște. Cercetările
indică că acest fel de abordare are efecte mai bune. Studiile arată că, înlăturand comportamentele
supărătoare nu va duce la creșterea comportamentelor placute, în imp ce, adăugand
comportamente plăcute va reduce pe cele supărătoare.

Timpul pentru desăvîrșirea tehnicii

Sprijinul reciproc durează cam cinci săptămani

Prima săptămană – faceți lista plăcerilor
Săptămana a doua – propuneți lucruri plăcute
Săptămana a treia – cereți lucruri placute
Săptămana a patra – schimbați contracte
Săptămana a cincea – făceți-va plăceri reciproc.

25
Acordați-vă timp pentru întarzierile inevitabile, întreruperi, reveniri și căderi. În mod realist vă
puteți aștepta să dureze câteva luni pentru a lucra toate exercițiile din acest capitol, deși
rezultatele benefice vor apărea imediat.

Instrucțiuni

Timp de o săptămana purtați la voi hartie și creion. Faceți o listă deschisă cu ceea ce va face
placere voua și ceea ce-i face placere partenerului. Completați listă ori de cate ori va amintiți
ceva. Daca uitați să faceți asta în timpul zilei, adaugați în listă înainte de culcare, în fiecare
noapte.

Căutați lucruri care va fac placere în aceste zone ale relației voastre:

Manifestări atente Senzualitate, atingeri

Procesul comunicarii Activități de timp liber
Ingrijirea copilului Ingrijirea casei
Luarea deciziilor financiare Slujba
Educația Obisnuințe personale
Infațisare exterioara Independentă

Ghid de Sprijin Reciproc

1. Eliminați subiectele care au fost zone de conflicte serioase pentru voi. Daca cea mai mare
parte a certurilor voastre implica banii, lasați de o parte problemele financiare.

2. Stergeți subiectele care implica cheltuieli sau eforturi uriase. Lucrul ideal care ne face
placere nu costă nimic și este usor de facut, ca un sărut. Mașini noi, slabitul și remodelari majore
nu trebuie să figureze pe lista voastra de lucruri care fac placere.

3. Nu includeți nimic din ceea ce nu vreți să faceți. De exemplu, nu planuiți să o vizitați

zilnic pe mama-soacra într-un azil sau să înșirați toate cheltuielile personala pan ace nu vreți cu
adevarat să faceți aceste lucruri.

4. Adaugați detalii pentru a fi mai clari. De exemplu “Terminați dulapul verde” este mai clar
decât “curatați casa”. “Barbierițiva sambata și duminica dimineata” este mai clar decât
“imbunatățiți-va îngrijirea”

5. Folosiți redactarea care se concentreaza pe comportamente, nu pe atitudini. De exemplu:

“O imbrațisez când ajung acasă” este un comportament specific în timp ce “ “fii mai iubitor” este
o atitudine vaga. “Sfatuieste-te cu el în legatura cu planurile de Revelion” este un comportament
evident de care iți poți aminti să-l respecți în timp ce “fii mai puțin autoritar” descrie o
schimbvare de atitudine asupra careia este mai greu să acționezi.

26
Nu pierdeți din vedere ce va face placere ție și partenerului tău pana când ai cel puțin 10 subiecte
pentru fiecare din voi. Aranjați fiecare subiect conform scalei de mai jos:

1 = bine
2 = mai bine
3 = cel mai bine

Exemple: Rod și Linda au dezvoltat următoarea listă de-a lungul unei săptămani:

Lista lui Rod

Ce-mi face mie placere:

Să-mi ofere o bautura și o imbrațisare când ajung acasă 3
Să mă lase singur în fata televizorului timp de 15 minute înainte de masă 3
Să arunce gunoiul zilnic 1
Să țina pisica afara din dormitory 3
Să mă sărute de noapte buna 2
Să lase bilete – unde a plecat, când se va întoarce 3
Să scrie toate informațiile în carnetul de cec-uri 2
Să-și dea cu parfumul meu favorit 1
Să dansăm impreuna în living 2

Ce-i face ei placere:

Să repare lucruri 3
Imbrațisări 2
Să mănance mai multe legume 2
Să fie atent la ce-i povesteste 1
Cadouri de sărbatori și aniversări 3
Să finiseze dulapul 2
Să-i lustruiasca mașina 2
Să fie atent la felul cum se imbraca ea, să-i faca complimente 2
Să o încurajeje în eforturile ei de a-și supraveghea greutatea 2
Să-și pregateasca singura mic-dejunul 1
Să recicleze material 2
Să fie dragut cu sora ei

Lista Lindei

Ce-mi face mie placere:

Imbrațisări 2
Complimente 3
Să mi se acorde atenție zilnic 3
Să îngrijesc gradina 1
Să-mi asculte parerile și să-mi spuna ca întelege ce spun eu 2
Să-si pregateasca singur micul dejun
Să curete WC-ul 1
Să nu mai lase carțile și revistele pe canapé 3
Mai multe atingeri afectuoase, care să nu duca neaparat la sex 3
Să urmez cursuri de gatit 2

27
Să observe când arat bine 3
Să echilbreze mai bine felurile de mancare atunci când gateste 3

Ce-i face lui placere:

Parfumul 3
Să inițiez partidele de sex 2
Carnea și cartofii 3
Sa echilibreze bugetul de cheltuieli 3
Imbrațisări și sărutări 1
Masajul gatului 1
Să țin(a) bucatăria mai curata 2
Să-l ajut la îngrijirea gradinii 3
Să mă uit la TV cu el 1
Să pastrez liniste în ti mp ce el citeste 2
Să-i returnez carțile la biblioteca !

Nu va impartășiți listele pana la sfarșitul celei de-a doua săptămani. Plǎcerile neașteptate sunt de
douǎ ori mai satisfǎcǎtoare. Iar în acest stadiu nu ar trebui să arǎtați partenerului vostru ceea ce
intenționați să faceți, doar în cazul în care ați uitat să treceți unele dintre plǎcerile la care v-ați
gandit.

Săptămana a doua – oferiți lucruri care fac placere

In baza listei revizuite, alegeți patru sau cinci situații evaluate cu note mari pe care sunteți dornici
să le oferiți. Cautați lucruri pe care nu le-ați facut de curand, un lucru care face plăcere pe care îl
puteți oferi cu ușurința. In fiecare zi a săptămanii următoare oferiții partenerului vostru cel puțin
o situație din lista voastrǎ, una care credeți cǎ ar fi cea mai placută.
Planificați-va un număr modest de lucruri care fac plăcere , care să fie puțin mai mare decât ceea
ce ofereați înainte. De exemplu, daca de obicei faceți săptămanal trei lucruri care-i fac placere
partenerului vostru, planuiți să faceți câte un lucru placut pe zi, săptămana asta. Incepeți încet și
nu încercați să deveniți peste noapte perechea perfectă.
Țineți-va de plan. La sfarșitul fiecarei zile notați-va lucrurile care fac plăcere pe care le-ați oferit
și pe cele pe care le-ați primit. Nu încercați să criticați, pe voi înșiva sau pe partenerul vostru –
includeți toate lucrurile placate pe care le-ați facut s-au v-au fost facute, chiar și lucrurile pe care
voi și partenerul vostru le-ați fi facut oricum.
Țineți-va de plan dar nu țineți scoruri. S-ar putea să existe discrepante în numărul mediu de
lucruri care fac placere care există déjà sau care sunt adaugate săptămana asta. Nu putem spune
daca există reflecția unei personae care depune mai mult efort sau o problemă de percepție din
partea celuilalt partener. Nu comparați și nu faceți din asta motiv de ceartă. Presupuneţi că orice
discrepanță aparentă este o problemă reciproca: un partener are probleme în a oferi îndeajuns de
multe lucruri care fac placere, și celalalt are probleme în a percepe și consolida aceste lucruri..
Concetrați-va în a va îndeplini propriul plan. Puteți depinde de faptul ca, atunci când veți afla
care lucruri ce fac placere sunt eficiente, veți începe să oferiți acele lucruri care fac placere si care
se vin de la partenerul vostru.
Nu va spuneți unul altuia ce ați ales din lista voastră. Doar oferiți ceea ce credeți voi cǎ va fi
plǎcut pentru partenerul vostru și vedeți ce se întampla timp de o săptămană.
In a doua săptămana a experimentului lor cu sprijinul reciproc, Rod a imbrațisat-o pe Linda de
câteva ori, i-a facut complimente în legatura cu activitatea ei în programul de supraveghere a
greutății, a pregatit o mancare vegetarian, a reparat umbrella ei și i-a spalat Pontiac-ul. Linda l-a

28
ajutat la munca în gradina, i-a facut lui Rob un masaj al gatului, a gatit de doua ori carne și cartofi,
i s-a alaturat în fată televizorului la programul de știri și l-a sărutat de noapte buna când s-a dus
prima la culcare.

Feedback. La sfarșitul celei de-a doua săptămani, dați-va un feed-back cinstit unul altuia despre
ce lucruri care fac placere ați observat și ați apreciat cel mai mult. Este important ca partenerul
vostru să afle ce lucruri care fac placere au funcționat și că apreciați efortul lui, în general. Dând
feed-back pozitiv este essențial ca să aveţi parte de satisfacţie. Daca vi se pare ca a da feed-back
este jenant sau nu puteți să va amintiți tot ce s-a întamplat, citiți doar listele zilnice cu lucrurile ce
fac placere pe care le-a primit fiecare.
Când Linda și Rod și-au dat feed-back unul altuia au învațat unele lucruri interesante. Ei au
apreciat amandoi imbrațisările. Linda a apreciat în mod special mancarea vegerian pregatită de
Rod dar nici măcar nu a observant ca Rod i-a reparat umbrella. Rod a aapreciat ajutorul primit în
gradina și masajul gatului dar ui s-a parut ca privitul știrilor la TV impreuna este nerelevant
pentru el. Și-a dat seama ca privitul lui la TV este o modalitate de a evita contactul cu Linda și nu
o acțivitate relaxantă.

Săptămâna a treiae—Cereti lucrurile care vă fac placeres

La inceputul acestei săptămani fiecare din voi veți cere să vi se faca trei lucruri speciale în
următoarele sapte zile. Asigurați-va ca urmăriți aceste indicații importante:

1. Situațiile trebuie să provina din listele voastre. Trebuie să cereți o placere noua,
neîncercată, trebuie să fie foarte asemănatoare cu lucrurile ce fac placere care știți déjà ca sunt
satisfacatoare și usor de oferit.

2. Fiți clar. ”Pune toare rufele murdare în cos și pantofii în dulap” este mai bine decât “
Patreaza dormitorul mai curat”

3. Cereți comportamente, nu atitudini. “Da-mi un cadou de aniversare dragut, cu un card, la

timp” este mai bine decât :”Fii mai atent”.

4. Fara acuzații. Fiți atenți și faceți cererea voastra într-un mod care nu implica acuzații.
“Pastreaza o evident permanentă în carnetul de cec-uri” este mai bine decât “nu mai risipi banii pe
care nici măcar nu-i avem”

5. Alegeți comportamente care nu au o poveste emo ționala negativa. Susținerea reciproca va

imbunatăți relația voastra zilnica și va va pregatiți să abordați cele mai grele problem, dar nu le
va rezolva de la sine.

6. Alegeți comportamente care pot fi efectuate cu costuri și eforturi minime.

7. Fara negocieri în acest punct. Când partenerul va roaga să faceți ceva, spuneți doar daca
doriți să faceți și cum v-ar plăcea sa faceţi .

Când Rod și Linda și-au spus cererile, Linda a optat pentru complimente pentru treburile pe care
le face în casă, atingeri mai afectuoase iar Rod să-și pregateasca singur micul-dejun. Rod a dorit

29
o imbrațisare când ajunge acasă, pisica afara din dormitor și bilete lasate de Linda când este
plecată.

Evaluare
La sfarșitul săptămanii, evaluate-va punandu-va voua înșiva următoarele întrebari:
 Ați primit raspuns la fiecare cerere ?

 A fost satisfacator ?

 Cum va simțiți fiecare din voi ?

 Daca nu a-ți primit raspuns sau nu a fost satisfacator, de ce nu ?

 A facut verunul din voi ceva care să submineze interacțiunea ?

 Ați cerut ceva de care nu aveați într-adevar nevoie ?

 Ați fost de acord cu ceva pe care nu doreați cu adevarat să faceți ?

 Ați descalificat o placere deoarece a fost oferită prin acord și nu în mod spontan ?

Daca o placere nu a xdat rezultate favorabile nu acuzați pe nimeni. Doar aveți grija să nu o cereți
din nou. Pastrați-o la capitolul probleme de rezolvat la un moment în care relația voastra va fi mai
puternica. Probabil ca există un conflict fundamental care impiedica susținerea reciproca usoara.
Când Linda și Rod au evaluat săptămana, au reușit să faca toate lucrurile ce fac placere și
majoritatea au fost satisfacatoare. Rod a observat ca i-a facut placere să atinga fara să ajunga la
sex, deși a recunoscut ca ar fi putut să fie fara sens sau frustrant. Linda a aflat ca, este dificil să
lase biletele despre unde se afla și când va fi înapoi. La început s-a simțit ca și cum ar fi renuntat
la independent sa. Apoi Rod i-a multumit ca a facut ca lyui să-i fie mai usor să-și planifice
activitățile și a explicat ca s-a simțit mai în sigurantă știind unde să o gaseasca în caz de urgent.
Lina a realizat ca biletele erau un mijloc de comunicare not o modalitate de control sau de
judecare a sa. Rod a realizat ca, pentru a continua să primeasca biletele, trebuie să-și exprime
aprecierea din când în când și să se abțina să o critice în legatura cu felul în care iși petrece
timpul.

Săptămâna a patra—Contracte de schimb

Aveți acum un repertoriu de lucruri care fac placere de care va bucurați amandoi să le primiți și
de care sunteți dornici și capabili să le oferiți. Sunteți gata să codificați cele mai eficiente lucruri
ce fac placere în forma unui contract. Faceți o listă cu ce și când veți face și cât de des o veți face.
Limitați contractual la doua sau trei comportamente cu adevarat importante, pentru început.
Puneți contractul într-un loc în care il veți vedea des astfel încât să va reamintiți de el. Țineți-va
de contract timp de o săptămana și apoi renegociați-l. Schimbați sau adaugați lucruri ce fac
placere..

Acestă este contractul pe care Rod și Linda l-au dezvoltat:

30
 Eu, Rod, voi complimenta pe Linda în legatura cu rochia sau înfațisarea, cu lucrurile pe
care le face în casă. Imi voi gati singur micul dejun. O voi ascultă pe Linda fara să o întrerup când
ceva de spus și ii voi arată ca am înteles ce mi-a spus.

Eu, Linda, voi ține pisica în afara dormitorului, îl voi imbrațisa pe Rod când ajunge acasă
și îl voi lasa să se odihneasca dupa munca.

Ei au fixat contractul pe usa interioara a dulapului cu medicamente, unde să-l vada de cateva ori
pe zi. Notați ca unele dintre cereri s-au schimbat începand cu săptămana a treia pentru ca ei vroiau
să încerce câteva lucruri noi pe lista lor.

Săptămâna a cincea — Placeri reciproce/Mutual Pleasers

Daca contractual vostru funcționeaza, sunteți gata să va mutați la placeric/lucruri ce fac placere
reciproce. Planificați să faceți impreuna mai multe activități pe care le considerate amandoi ca
fiind placate. Asta poate fi cea mai puternica formă de sprijin reciproc deoarece lucrați impreuna
cu celalalt mai degraba decât pentru celalalt. Lucrurile care fac placere reciproce sunt bune în
mod special pentru persoanele ocupate cu interese diferite și pentru aceia care s-au evitat unul pe
altul pentru a evită conflictele.
Incepeți scriind fiecare pe o listă activități posibile și apoi combinați cele doua liste într-una
singura. Aici se aplica regulile de brainstorming: Orice merge pe listă, la început, oricât de
nebunesc sau cu puține sans ear parea. Nu este permisă critica. Emiteți cât de multe idei puteți,
neținand cont de meritul lor apparent. Uneori doua idei slabe pot fi combinate într-o idée buna
sau o noțiune nepractica poate să va faca să va gandiți la o idée cu adevarat creativa. Nu va
rețineți în teama de a suna ridicol și nu ridiculizați sugestiile partenerului vostru.
Când cautați mutual pleasers luați în considerare lucruri de care obisnuiați să va bucurați
impreuna dar nu ați mai facut-o de mult timp. De exempolu, daca v-atgi întalnit la o arena de
calorie dar nu ați mai calarit de ani de zile, încercați o scurtă calarit impreuna.
O altă zona promițătoare este să cautați câteva hobby-uri și procupari (pasiuni) pe care le puteți
explora impreuna – lucruri pe care nici unul din voi nu l-a mai facut înaainte: colec ționare de
antichități, tenis, cantat, acțiuni politice, etc. Invatand și explorand ceva nou poate fi mai puțin
amenințator decât planuind să fiți singuri im preuna, fara nici un punct comun special. De
asemenea, o activitate noua nu va avea nici o poveste de esec sau dispută pentru voi ca și cuplu.
Evitați lucruri pe care le-ați încercât recent și care n-au mers. Daca v-ați certat de fiecare dată
când când ați mers la unul din meciurile de fotbal ale fiicei voastre, nu alegetgi unul dintre
spoturile practicate de copii vostri ca și înteres reciproc de dezvoltat. Lasați astfel de activitați a
aluneca în favoarea a ceva cu adevarat interesant pentru amandoi.
Odată ce ați stabilit activitățile de încercat, stabiliți detaliile: când, unde, cât timp, baby sitting,
reprogramare timp, rezervari, cum veți plati pentru asta, etc. Este mai simplu să fii de acord să
mergi într-o excursie să priveşti păsările decât să stbileşti toate detalii şi să o pui în practică.
Există câteva obstacole la care s-ar putea să fie nevoie să fiți atenți:

1. Daca unul din voi face în general toate aranjamentele sociale, asigurați-va ca celalalt are
un rol activ în efectuare lucrurilor care va fac plăcere amîndorura.

2. Daca unul din voi sau amandoi cadeți de accord să fiți doar agreabili, asigurați-va ca
fiecare din voi vrea în mod real să faca activitatea aleasă. Planul nu va funcționa daca unul din voi
se supune planului celuilalt sau daca unul din voi spune da unei activități doar fiindca este atat de
greu să spui nu.

31
3. Atenție la agendele ascunse. Rachel l-a luat pe Henry într-o plimbare lunga prin padure,
apparent pentru a face ceva miscare și să se bucure impreuna de natura. Agenda ascunsă a lui
Rachel era să se foloseasca de timpul petrecut cu Henry pentru a-l întreba în legatura cu gradul lui
de implicare în relație. Henry a sfarșit prin a se simți înselat și a devenit furios. Rachel a sfarșit
prin a se simți ticaloasă și dezamăgită.

Consideraţii speciale

Daca sprijinul reciproc nu lucreaza pentru voi, poate fi una din următoarele capcane comune:

Victimizarea

Victimizarea înseamna ca simți ca partenerul este vinovat, ca perechea ta iți face unele lucruri
sau nu-ți face unele lucruri , ca esți victim și ca nu poți face nimic în legatura cu asta.
De exemplu, Dorothy vroia ca Jim să-și arate mai mult sentimentele. El parea ca se retrage,
nedoritor să se deschida și să impartășească din el la nici un nivel important. Ea a încercat să
smulga șis a obțina informații despre el, dar cu cât încerca mai mult, cu atat el rezistă mai mult.
Dorothy a renunțat, Era sătula să se umileasca si să-i fie interzis accesul la viața lui interioara.
Nici un consilier marital nu l-ar fi putut face pe Jim să se deschida. Nimic nu parea ca poate
schimba relația lor. Când consilierul le-a sugerat să încerce sprijinul reciproc, Dorothy a gandit :
“La ce folos?”

Paradoxul spontaneității

Puteți crede ca numai acțiunile spontane au valoare. Puteți simți ca placerea oferită în mod
neconstrans sau prin accord nu este buna. Va puteți spune voua înșiva ca soția voastra “ar trebui
cu adevarat să vrea să o faca, nu doar să o faca.”
De exemplu, Greg și-a spus lui însuși, “Daca Carl merge la terenul de tenis cu mine din cauza
acordului, nu conteaza. Treabuie să vrea cu adevarat să exerseze și să joace impreuna.”
Adevarul este ca este destul de obisnuit ca gandurile și comportamentele oamenilor să se
schimbele primele, și mai tarziu sentimentele.Când Carl afla cât de amuzant poate fi să joci tenis
cu Greg, el poate ajunge să-și doreasca la fel de mult ca și Greg să joace.
Dar chiar daca partenerul tău nu ajunge niciodată să vrea exact același lucru cu tine, chiar daca
partenerul tău nu simte niciodată la fel cu tine în legatura cu ceva, ce daca? Po ți înca să te bucuri
de activitatea imparțită. Poți să te simți bine datorită faptului ca acțiunile effectuate prin accord
sau nu din obligație indica cel puțin ca partenerul tău “vrea” să-ți faca placere.
Pentru a accentua acest “vrea să faca placere”, puteți încerca tehnica borcanului cu bomboane..
Fiecare din voi are un borcan de bomboane în care fiecare din voi ați plasat bucați de hartie. Pe
fiecare bucată este trecut un lucru care va face placere pe care voi ați dori să vi se ofere. Lucrurile
care va fac placere Lucrurile ce fac placere ar trebui să fie comportamente simple, specifice care
pot fi effectuate repede și usor, oricând și oriunde: pregatirea baii, sortarea sosetelor, ajutoar în
alcatuirea unei liste de cumparaturi, trimiterea de felicitări de Craciun, punerea fotografiilor în
album, pregatirea unui ceai.
In momente neprogramate, extrageți o bucată de hartie din borcanul de bomboane al celuilalt și
efectuați acel lucru ce face palcer trecut pe hârtie. Daca lucrul care va face placere nu este potrivit
momentului, puneți biletul la loc și extrageți altul. Amandoi ar trebui să puneţi noi idei în
borcanul de boamboane din timp în timp.

32
Citirea gândurilor

Unicitatea minții este un mit. Duce la schimburi auto-defensive ca acesta:

Jane: El ar fi trebuit să știe pana acum ce-mi place. Nu ar fi trebuit să-i spun eu. Daca m-ar fi
iubit, ar fi știut fara să i se spuna.

Robert: O iubesc, dar nu pot să-i citesc mintea. Nu sunt bun la descifrarea subtilităților. Am
nevoie să se spuna lucrurilor pe nume.

Nu asteptați ca partenerul vostru să va citeasca mintea. Asumați-va ca ve-ți primi numai ceea ce
cereți și ca calitatea a ceea ce cereți va depinde de cât de clar și detaliat puteți face cererea.

Judecarea şi etichetarea

Nu lasați micile voatre teorii despre personalitatea partenerului vostru să vă reţină de la

participarea din toată inima la susţinerea partenerului. Bill credea ca Jim avea ceva serioase
defecte de caracter. El spunea ca Jim era “rece, distant și dura cu critica”. De fapt, Jim nu ducea
lipsă de sentimente de dragoste. El ducea lipsa de abilități de auto-observare și exprimare. Dandu-
i lui Jim lucruri care îi fac placere și urmărind rezultatele i-a aratat cum să-și exprime dragostea în
mod concret și cum să observe efectele comportamentului sau asupra celorlalți.

Nu pot să încep sau să-mi amintesc să urmăresc

Probabil un effort de cinci-sase săptămani este prea mult pentru voi ca să începeți să vedeți
rezultatul. UIn acest caz, încercați o zi a dregostei sau o zi a grijii. Sau începeți chiar cu mai
puțin; o ora sau o seara de dragoste. Faceți cu randul daruindu-va unul celuilalt o ora, o seara, o zi
în care va dublați comportamentul de a face placere. Veți mai avea înca nevoie să aveți o listă
lunga de opțiuni de placer și ve-ți avea de asemenea nevoie să discutați exact de ce anume este
placută fiecare opțiune.

Momente obşnuite de depresie

Există o perioada a zilei sau o anume zi din săptămana care este stresantă pentru voi ca și cuplu?
Pentru unii este seara dupa munca. Pentru alții este periaoda de somn a copiilor de duminica.
Daca vi se întamplă să aveti un perioadă de depresie concentrate-va eforturile asupra acelei
perioade. Gasiți acele lucruri ce va fac reciproc placere pentru aceste perioade stresante și faceți
un contract de schimb care da fiecaruia un scenariu précis de urmat. De exemplu, Tara și Harry au
avut acest contract pentru serile săptămanii petrecute acasă:

Cine ajunge primul acasă aduna corespondența, urmărește/șterge mesajele telefonice și începe să
pregăteasca masa. Cîna ajunge acasă al doilea va da o îmbrățisare și un sărut uriaș, va pune masa
și se asigură că cei mici și-au făcut temele. Nici un telefon pana dupa masa. Unul spala vasele,
celalalt duce copii la culcare. Orice am vrea să facem separat, vom bea o ceasca de ceai impreuna
dupa ce am culcat copii și vorbim despre ce s-a întamplat în timpul zilei.

Dupa ce ați practicat sprijinul reciproc vreo doua luni, ar trebui să aveți o baza de placeri
reciproce, cooperare și control pe care să puteți construi. Apoi puteți aborda conflictele mai

33
serioase învatand unele dintre celelalte abilități din această carte, cum ar fi rezolvarea problemelor
sau intervenția în sistemul vostru.

ABILITATI AVANSATE

Cap 4.COMUNICAREA CURATA

Mary privea casul cu nerabdare (neliniste) de la ora 6,30 conștientă ca mancarea se usuca rapid în
cuptor. Când Cheia lui Larry s-a rasucit în usa o ora si un sfert mai tarziu și Mary i-a auzit
nonsalantă expresie “ Am venit!”, valul de usurare s-a transformat pe loc în furie. “Unde dracu’ ai
fost?” s-a dezlantuit ea. “Mancarea s-a distrus total!” “Nu începe acum”, a spus el cu raceala. “Nu
începe tu acum” l-a imitate ea sarcastic și apoi a țipat: “Mai bine as termina cu tine acum”.
“Grozav” fierbea Larry. “Fa asta. Viata ar fi al naibii de mult mai usoara fara latratul tău
permanent”. “Ticalosule”, scrasni Mary. “Pleaca din fata mea, catea” urla Larry. In timp ce el,
înversunat, iși deschise ziarul Mary tranti usa dormitorului.

Kevin și Natalie au petrecut ziua la plaja. Au avut o săptămana lunga și amandoi sunt obosiți.
Nisipul cald și sunetul valurilor ii linisteste și, pentru câteva ore, lenevesc amandoi și citesc într-o
componie placută. Natalie începe să se gandeasca la cât de placut ar fi să încerce să continue
această stare de armonie. “hei, Kev, hai să mancam la restaurantul ala mic frantuzesc aflat dupa
colt.” Între timp, Kevin începuse să fie nerabdator. Gandurile sale zburau la raportul care zacea
nescris pe biroul sau. “Nu, am de gand să lucrez ceva diseara.” “Munca!” a exclamat Natalie.
“Lucrezi într-una. Fa-ți un pic de timp și pentru mine, ca o schimbare.” “Dumnezeule!” striga
Kevin. “Ce-am facut toată ziua? In plus, unii dintre noi nu sunt pierde-vara, au slujbe care le cer
puțina implicare.” “Ce vrea să însemne asta?” întreba Natale. “De când prețioasa ta slujba este
mult mai importantă decât a mea?” “De când aduc acasă de doua ori mai mulți bani decât tine”
riposta Kevin. “Ce ticalos, ce gunoi misogin” exploda Natalie.
Schimburile de replici de genul asta lasă urme, dar nu numai certurile pot dauna relației. Ci și
sarcasmul, dispretul și ironia. Ostilitatea prin limbajul trupului, bratele încrucisate și maxilarele
înclestate. Dupa fiecare interacțiune, te simți și mai strain. Furia, durerea și dezamăgirea cresc.

Comunicarea peiorativa în cadrul uni cuplu erodeaza stima de sine a fiecaruia dintre parteneri și
face ca rezolvarea reciproca a problemei este aproape imposibila. Pe de altă parte, comunicarea
curată protejeaza stima de sine și creaza un spațiu sigur pentru rezolvarea problemelor.
Comunicarea curate înseamna asumarea responsabilității pentru impactul creat de ceea ce spuneți.
Înseamna a fi onești cu voi înșiva mai degraba decât să mințiți sau să spuneți jumătăți de adevar.;
înseamna să fiți complete in comunicare decât să lasați nespuse lucruri importante; și, cel mai
important, înseamna să fiți suportivi: să adoptați apropierea și întelegerea mai degraba decât
defensive și distant.

Istoric

Importantă unei comunicari complete a fost evidențiată de mai mulți autori. Termenul de “mesaje
complete” a fost introdus de McKay, Davis și Fanning (1983). Mesajele complete au patru
componente: observațiile, gandurile, sentimentele și nevoile. Comunicarile personale sunt mai
curate și mai în măsură să exprime în întregime ce vreți să spuneți când toate cuprind toate cele
patru parți ale mesajului. Mesajele parțial (acelea care ignora una sau mai multe componente) sau
mesajele contaminate (acelea care amesteca sau falsifica unele parți sau întregul mesaj) creaza
problem serioase de comunicare.

34
Timpul pentru evaluare

Procesul de evaluare dureaza o săptămana. Puteți începe urmand cele zece porunci pentru o
comunicare curată imediată, dar îndemanarea de a transmite mesaje întregii poate cere patru sau
sase săptămani de repetiție și practica.

Cele zece porunci ale comunicarii curate

Daca urmați aceste indicatoare de baza, veți elimina eficient comunicarea peiorativa în relația
voastra. In acest process nivelurile de furie și durere se vor reduce semnificativ.

1. Evitați cuvintele cu valoare de judecată și termenii încarcați. Aceștia sunt clopoţei,

cuvinte care sugereaza partenerului vostru ca este partea slaba. “lipsa totala de effort. . .
comportament copilaresc . . .necooperant . . . acel stil al tău auto-implicat . . . acționand
neajutorat . . . atitudine de genul săracul de mine.. aiurit ca întotdeauna . . . un hârb total. . . a
juca pe micuta și draguta Shirley Temple” Aceste cuvinte ataca și submineaza sentimentele de
valoare. Ele nu au ce caută într-o relație între parteneri care țin unul la altul.

2. Evitați etichetele universale. Etichetele universale sunt acuzații generalizate asupra

identitații partenerului. El sau ea sunt : “prost, sexist, nebun, egoist, lenes, fara valoare, rau, catea
sau nenorocit.” Notați ca atacul nu este asupra comportamentului partenerului vostru ci asupra
persoanei care este partenerul vostru. El transmite mesajul ca el sau ea este – nu numai în acest
moment, ci întotdeauna. Când sunt transmise, etichetele universale par coreste și juste. Ele par a fi
pedeapsa corectă. Dar rezultatul este o pierdere de încredere și o pierdere de apropiere.

3. Evitați mesajele “tu” de condamnare și acuzare. “Tu nu ești niciodată acasă la timp . . .
tu nu mergi niciodată undeva cu mine . . . tu lași pe mine toată treaba . . . tu nu mă întrebi
niciodată ce vreau eu . . . tu ești mult mai înterest de munca ta decât mine .” Esenta unui mesaj
“tu” este asta: “Eu sufar șit u mi-ai facut asta mie.” Și de obicei există acest subtext: “tu ai fost rau
și ai greșit facabndu-mi asta mie.” Gandiți-va cât de mult contrasteaza mesajul “tu” cu un mesaj
“eu”.

Mesaj “tu”: Tu strici mereu seara noastra venind tarziu.

Mesaj “eu”: Când tu vii acasă tarziu eu sunt trist pentru ca am pierdut o seara cu ține.
Mesaj “tu”: Tu nu ești niciodată aici când este treaba de facut.

Mesaj “eu”: Mă simt oboist și iritat când aranjez singur alimentele.

Notați ca în mesajele “eu” nu există nici o declarative de cauzalitate directă, nu există nici o acuze
adusă parnerului vostru.

4. Evitați poveștile vechi. Comunicarea curată se referă la ceea ce se întâmplă în prezent în

timp ce comunicarea peiorativa aruncă cu noroiul din trecut. “Mi-ai facut asta săptămana trecută
și acum o luna acasă la Barbara. Și apoi de Anul Nou, același lucru nenorocit (blestenmat)

35
Mesajul este: Ești rau, ești rau, ești rau. Ai avut întotdeauna acest defect și nu se imbunatăteste
nimic”. Uneori trecutul poate adduce o perspective folositoare, o vedere longitudinal asupra
problemei. Dar referirile la poveștile din trecut de obicei cladesc doar un caz impotriva
partenerului vostru: adunați probe pentru a sublinia greşelile partenerului. O regula simpla de
urmat: nu aduceți niciodată în discuție o poveste/faptă veche atunci când sunteți furioși. Furia
transformă referirile la trecut într-o bîtă mai degrabă decât să fie o sursă de lămurire.

5. Evitați comparațiile negative. Comunicarea curate nu face ca partenerul să se simtă prost

cu el însuși. Este destinată să ajute, nu să raneasca. Se presupune ca rezolva, nu ca respinge.
Comparațiile negative nu resolve niciodată ceva.Singura lor funcție este de a pedepsi și de ataca.

6. Evitați amenințarile. Mesajul de baza continut înbtr-o amenințare este: ești rau șit e voi
pedepsi. “daca mergi la sora ta, nu te asteptă să mă mai gasești aici la întoarcere . . . daca nu pioți
face u n lucru simplu și amuzant ca acela de a merge la film cu mine, știu o mulțime de alți
barbate care ar face-o . . . Daca nu poți spune ceva frumos când ajung acasă, poate ar trebui să
uităm să ieșim în week-end-ul asta.” Mesaju;l “ tu ești rau” este destul de dureros, dar întenția
deliberate de a rani este extraordinar de distructiva în relația voastra.\

7. Descrieți-va sentimentele mai degraba decât să atacați cu ele. Când va descrieți

sentimentele, folosiți cuvinte lamuritoare pentru a le face întelese. “sunt trist și înlacrimat . . .
simt un dor apasător . . . mă simt mai degraba ranit și închistat. . . sunt naucit și stanjenit.” Notați
ca descrierea identifica în mod direct emoția. Atacând cu emoţiile voastre înseamna folosirea
sentimentului ca pe o armă. Vocea voastra devine mai puternica, severa, amenințatoare, ostila,
sarcastica și ascuţită. Când comunicați în mod curat, va pastrați vocea cât se poate de apropiată de
volumul și inflexiunea normala. Ca rezultat, partenerul vostru poate auzi ce simțiți fara să fie
copleșit sau sa se simta ameninţat.

8. Pastrați-va limbajul corpului deschis și receptiv. Corpul vostru spune cât de deshis și
dornic de comu nicare sunteți. Când ați strans buzele, maxilarele întepenite, când sunteți
încruntat, va uitați urat sau va uitați în altă parte într-un fel dubios sau dezgustat, corpul vostru
spune tare și clar ca nu vreți să comunicați. De asemenea blocați comunicarea când bratele
voastre sunt încricisate sau când va aplecați într-o parte sau aratand un deget acuzator.

Daca vreți ca trupul vostru să spuna da unei comunicari deschise, pastrați un contăct visual bun,
dați din cap atunci când ascultați, pastrați-va bratele ne-încrucisate, aplecați-va usor în fată daca
sunteți asezați și pastrați-va fată deschisă și relaxată.
9. Folosiți mesaje întregi. Asa cum am descries mai devreme, mesajele întregii constau în
observații, ganduri, sentimente, nevoi sau dorințe.

Observațiile sunt stări de fapt care sunt neutre, fara judecați sau deducții. “ieri a plouat non stop
de la 10,00 pana la 3,30 . . . Cursurile de chimie încep maine . . . . Am de gand să aflu ce o să
poarte Beth înainte de a ieși diseara.”
Gandurile sunt credințele voastre, opiniile, teoriile și înterpretările unei situații. Gandurile nu sunt
exprimate ca niste adevaruri absolute, cik ca ipotezele voastre personale sau întelegerea unei
situații. “Ideea mea a fost . . . . M-am întrebat daca . . . Am crezut ca . . . Mi-a fost teama ca . . .
Felul în care am vazut . . . “. “Petreci prea mult timp la munca” nu este un mod corect de a

36
exprima ganduri într-un mesaj întreg. El transformă opinia voastra într-un adevar absolut. “
Percepţi mea este că balanţa nu e echilibrata; cred ca ai nevoie să petreci mai mult timp acasă.”
Aici vorbitorul iși asumă raspunderea propriei opinii și nu încearca să o transforme în litera de
lege.
Partea de sentimente din mesajul întreg poate fi adesea cea mai importantă componentă, mai ales
între partenerii apropiați, intimi. Sentimentele care nu acuza sunt simple descrieri ale stării voastre
emoționale. Vedeți capitolul 2 pentru o discuție detaliată despre exprimarea sentimentelor și
nevoilor.
A patra parte a mesajului întreg este exprimată de nevoile voastre. Nimeni nu poate ști ce doriți
decât daca le spuneți, astfel ca, exprimandu-va în mod clar nevoiel este un lucru foarte important.
Nici măcar persoanele cele mai apropiate voua nu pot citi în mintea voastra, indifferent de cât de
mult va iubesc. “Mă simt groaznic. Vrei te rog să ai grija de copil? . . . Am nevoie de o pauza. Hai
să mancam . . . Lasă-mă o ora singur să-mi revin dupa munca”,toate sunt exprimări ale nevoilor
sau dorințelor voastre.
Comunicarile importante catre partenerul vostru trebuie să fie întotdeauna sub formă unor mesaje
complete, care să separe în mod clar observațiile, opiniile, sentimentele sau dorințele voastre.
Lasand deoparte una dintre aceste component duc la un mesaj parțial. Când duci haina la
curatătorie sau mașina la service sau când cumperi o noua pereche de pantofi, poți comunica în
mod efficient fara a include informații despre sentimente și nevoi emoționale. Dar atunci când
este crucial ca tu și partenerul tău să va întelegeți unul pe altul, nu potui lasă nici o parte pe
dinafara – trebuie să descrii observațiile care au dus la anumite concluzii, sentimentele despre
evenimentul respective, și dorința voastra ca ceva să ses chimbe. Când este un mare pericol
emoțional și trebuie să fii înteles, un mesaj parțial devine periculos.
10. Folosiți mesaje curate. Mesajele curate separa observațiile, opinile, sentimentele și nevoile.
Mesajele contaminate amesteca sau descalifica aceste component ducând la durere și confuzie. O
femeie care spune în mod sarcastic partenerului sau, la masa de seara, “ești mai puțin vorbaret ca
de obicei” poate pretinde ca fraza sa este o simpla observație. Dar observația este contaminată cu
ganduri care judecă, sentimente și nevoi. O fraza mai precisă va include toate cele patru
componente ale unui mesaj întreg: “Am observat ca ești destul de tăcut în seara asta (observație).
Asta mă face săc red ca nu te interesez (judecată) și mă simt ranită și puțin furioasă (sentiment).
Mi-ar placea să vorbești mai mult cu mine (nevoie).
Mesajele contaminate conduc la înstrainare și distantare. Știi ca există mai multe mesaje ascunse
decât cele declarate, dar nu ești sigur ce anume este. Nu este atat de important ca atunci când ceva
este omis, ca într-un mesaj parțial, dar ceea ce este spus este ascuns sau deghizat.
O modalitate efectiva de a contamina mesajele voastre este să le deghizați într-o întrebare, mai
ales o întrebare “de ce?”. “de ce te uiți asa la mine?” poate fi catalogat ca o simpla solicitare de
informție. Ar putea fi descrisă în mod mai fidel ca o judecată.(“nu ar trebui să te uiți la mine în
felul asta”) sau un sentiment (“nu-mi place felul în care te uiți la mine”). “de ce nu faci niciodată
curatenie dupa tine?” este în mod clar o simpla solicitare de informație. Ar putea fi transmisă, în
mod mai précis, folosind toate elementele unui mesaj întgreg: “Ai tendința să-ți lași hainele pe
podea când te dezbraci). Asta mă face să cred ca vrei ca eu să le adun (parere). Și voi sfarși prin a
mă simți neapreciata (sentiment). Mi-ar placea să vorbim despre asteptările noastre în legatura cu
treburile casei (nevoie).

Evaluare

Acum aveți nevoie să aruncați o privire asupra propriilor moduri de comunicare. Imparțiți o hartie
în mai multe parți cu o linie în partea dreaptă a hartiei. În timpul săptămanii următoare scrieți în
partea stanga a hartiei orice schimb conflictual sau de ura pe care ați avut-o cu partenerul vostru.

37
Daca nu aveți prea multe completări la sfarșitul săptămanii, întorceți-va în timp la alte conflicte
semnificative sau certuri pe care vi le amintiți bine și adaugați-le pe acestea la lista de
evenimente. Incercați să descrieți, cât de clar va amintiți, ce ați spus partenerului vostru. Includeți
orice va amintiți despre tonul vocii și despre limbajul trupului. Incercați să fiți cât de précis și
sincer puteți. Cu cât mai complet ste raspunsul vostru, cu atat mai bine ve-ți fi ajutat de acest
exercițiu.
La sfarșitul perioadei de evaluare, uitați-va pe fiecare dintre frazele pe care le-ați scris pe partea
stanga a paginii. In coloana din dreaptă scrieți legea sau legile (porunci) pe care fiecare fraza a
încalcat-o. Daca folosiți mesaje acuzatoare de tip “tu”, scrieți un 3 pe coloana din dreapta. Daca
asaltați cu sentimente în loc să le descrieți, scrieți un 7. Nu va faceți griji daca nu ați notat nimic
despre poruncile 9 și 10, de vreme ce înca sunteți în procesul de învatare în legatura cu mesajele
întregii.
Notați care dintre poruncile pentru o comunicare curate o încalcați cel mai des. Au fost aceste
porunci înculcate în mod tipic în familia în care ați crescut ? Când folosiți un mod de comunicare
depreciative, care este rezultatul ? Obțineți ceea ce vreți ? Sunteți conștient de consecințele
negative pe termen lung în folosirea comunicarii depreciative? Cum va simțiți voi înșiva când
comunicați depreciativ ?

Cazul Laurei. In timpul săptămanii în care Laura și-a ținut jurnalul, ea a notat trei conflicte
semnificative între ea și Ana. Asa arată jurnalul ei:

Conflict Porunci încalcate

Luni:
I-am spus Anei ca a facut o prostie să plateasca gradinarul
pentru ceva ce puteam face noi înșine. 1
Am vorbit tare și aratam cu degetul spre ea. 2
I-am spus ca daca nu putea să ia decizii mai bune ii iau carnetul
de cec-uri. 3
Este o cheltuitoare, la fel ca mama ei. 6
Trei sute dolari pentru a planta câteva flori. 7
I-am spus ca este o mare gaura în portofelul nostru
Şi chiar era.

Marți
Ann m-a sunat la birou să mă întrebe pentru ce zbor să faca rezervare 1
I-am spus Annei ca era nevrotică în legatura cu deciziile 2
Ce diferentă este daca face rezervare la ora 6,00 sau 7,30 ? Ce înseamna
O ora și jumate? Este o prostie. Comanda bilete alea și lasă-mă în pace.
Am spus “de ce nu-ți asumi raspunderea în loc să astepți să te ajut eu în
legatura cu orice decizie ridicola? Țipete. 7

Vineri: in camera de hotel din Detroit ea vrea o 1, 3, 4, 7

masă în regim de room-service. Este de aproape trei ori
mai scump decât la cafenea. I-am spus să se gândească
la ce trebuie să renunţăm fiindca risipim bani pe porcării.
Ea vrea altă maşină, de exemplu. Cum putem să facem
economii pentru ea ? Am spus, “Asta înseamnă economii,
Ana ? Asta este planificarea pentru viitor, Ana ? Sau este

38
Doar o mare risipă ? Poţi foarte bines ă arunci banii noştri
la toaletă, ăna, aşa cum ai facut luna trecută cu perdelele
alea ridicol de scumpe. Te-ai gândit că voi fi surpins. Am
fost surprins, este adevărat, dar surprins de risipa ta idioată.”
Cu voce foarte tare, sarcastic.

________________________________________________________________

Când Laura s-a uitat din nou în jurnalul ei, a observat cǎ folosise foarte mult un limbaj de
judecatǎ, mesaje acuzatoare de tip “tu’ şi ataca cu propriile sentimente, în loc sǎ le descrie.
Familia ei cumincase exact in acelaşi mod. In plus, familia ei era foarte înclinatǎ spre a face
ameninţǎri. Ea a aobservat cǎ pǎrea cǎ tatal ei o ameninţase luni pe Ana cǎ-i ia carnetul de cecuri.
Laura s-a gândit in mod serios la ce a scris. Primea ea oare ce vroia ? Care erau rezultatele
când folosea un limbaj rǎutǎcios? Consecinţa imediatǎ a fost cǎ Ana a fost foarte rǎnitǎ şi a plans.
Dar consecinţa pe termen lung a fost chiar şi mai serioasǎ. Ana a devenit foarte prudentă în luarea
deciziilor şi iniţierea oricǎrei acţiuni de teama furiei Laurei. Laura banuia cǎ furia ei împotriva
deciziei Anei în legǎturǎ cu gradinarul a fǎcut ca Anei sǎ-i fie mai greu în legǎturǎ cu alte decizii,
cum ar fi ce zbor sǎ rezerve.
Laura ştia déjà cǎ izbucnirile ei nu numai cǎ o rǎneau pe Ana dar subminau chiar şi propria
stimǎ de sine. Işi ura, tonul sarcastic pe care îl folosise. Si a simţit greşeala făcută supărând-o pe
Ana.. Doar o sǎptǎmânǎ de ţinut jurnalul a ajutat sǎ o convingǎ pe Laura cǎ avea nevoie de o
comunicare mult mai curatǎ cu partenera sa.

Cum să comunicaţi folosind mesajele intregi

Puţină practică. In exerciţiul următor, încercaţi să scoateţi mesajele intregii din fiecare mesaj
parţial sau contaminat. Scrieţi noul mesaj folosind propoziţii la persoana întâi (”eu observ ca ai
fost afară mult timp . . .”). La sfârşitul exerciţiului veţi găsi sugestii de mesaje intregii pentru
fiecare exemplu.
1. “ai lucrat mult timp în grădină.” Imaginaţi-vă aceste cuvinte spuse cu o voce plictisită şi
obosită, sugerând ca timpul petrecut afară a fost prea îndelungat şi că poate ar fi fost mai bine să
fie petrecut ajutănd la pregătirea mesei şi la ocupându-se de copii.

Observaţii:

Gânduri:

Sentimente:

Nevoi:

2. “Jimmy te-a aşteptat. Ai întârziat din nou . . .?” Vocea asta rece rezonează cu furia şi
sugerează că Jimmy este foarte supărat că a mers la culcare fără să-şi vadă părintele. Scoala s-a
terminat la ora 8,30 dar de curând s-a stabilit regula de a sta târziu şi a socializa cu alţi studenţi.

39
Observaţie:

Gânduri

Sentimente:

Nevoi:

3. “Cred că eşti gata să mergi acasă. Este vremea să te retragi în vizuina ta? Linişte ? Iţi
aduni catrafusele şi fugi ?” Vocea este puternică şi amară; fihura îi este furioasă şi rănită. Tocmai
s-au certat prietenul ei a ridicat din umeri, şi-a încrucişat braţele, a spus : “Asta e prea iraţional” şi
a tăcut.

Observaţii:

Gânduri:

Sentimente:

Nevoi:

4. “Ce se întâmplă cu tine? Ar fi trebuit să ne distram aici. Cel puţin am cheltuit destui bani
încercând să ne simţim bine.” Faptele se petrec într-un restaurant la scump şi cel care vorbeşte
este el. Vorbitorul este de la început nemulţumit că este acolo şi acum este şi mai supărat că
partenera sa este supărată şî închisă în sine. Ea reacţionează aşa că a fost târâtă până aici şi acum
vorbeşte monosilabic.

Onservaţii:

Gânduri:

Sentimente:

Nevoi:

5. “Ce naiba? Nu e nimic de mâncare în casa asta decât cereale. Vrei să mănânci cereale la
masă ?” Tonul este dezamăgit şi supărat. Au căzut de accord împreună să meargă la cumpărături
pe rând, şi când a venit răndul celuilalt, nu a cumpărat nimic toată săptămâna.

Observaţii

Gânduri:

Sentimente:

40
Nevoi:

Sugestii de mesaje întregi

1. Observaţii: Ai lucrat toată ziua în grădină

Gânduri: si a trebuit să mă ocup singur, aici în casă, de o mulţime de lucruri, copii . . .
Sentimente : Mă simt obosit şi puţin iritat.
Nevoi: mi-ar plăcea să vedem împreunăce treburi sunt de făcut

2. Observaţii: Ai ajuns acasă când immy era déjà adormit. Era dezamăgit şi îi este dor să te
vadă seara.
Gânduri: Cred că Jimmy are nevoie să te vadă înainte de a merge la culcare.
Sentimente : Sunt supărat şi îngrijorat că Jimmy nu te vede destul, că îi este dor de tine.
Nevoi: Te rog, poţi ajunge înainte de 9,30 astfel încât să te vadă şi să fie îmbrăţişat.

3. Observaţii: Eşti tăcut şi se pare că vrei să mă părăseşti.

Gânduri: când ne certăm aşa tu te retragi în timp ce eu cred că trebuie să continuăm să discutăm.
Sentimente : Mă simt incredibil de ranită şi abandonată şi sunt supărată din cauza asta.
Nevoi: Am nevoie să stai şi să discutăm problema asta împreună.

4. Observaţii: Ai vrut să vii aici şi acum stai foarte tăcută, nu răspunzi deloc.
Gânduri: cred că eşti supărată că eu nu am fost de accord cu idea unui restaurant scump ca ăsta.
Sentimente : Mă simt eu însumi iritat.
Nevoi: Aş vrea să uităm amândoi problema asta şi să începem să ne bucurăm de seara noastră.

5. Observaţii: Era rândul tău să faci cumpărături săptămâna asta şi nu ai fost încă. Nu mai
este nimic de mâncare.
Gânduri: Credeam că ne-am înţeles că amândoi ne-am angajat să ne păstram angajamentul.
Sentimente : Mă simt dezamăgit şi iritat că nu mai există mâncare.
Nevoi: Ai putea să margi la cumpărături, astfel încât să avem ceva de mâncare măine ?

Cazul Laurei, din nou

Laura s-a uitat din nou la cele trei situaţii conflictuale pe care le-a scris in jurnalul ei şi a dezvoltat
mesaje întregi pentru fiecare dintre ele. Mai jos este ce a rezultat:

1. Observaţii: Gradinarul a primit 300 $ să planteze flori.

Gânduri: Mie mi se pare că sunt prea multi bani pentru ceva ce am fi putut face noi înşine.
Sentimente : Ma înspăimântă să văd că banii zboară in felul ăsta; mă simt neajutorat, ca şi
cum nu aş avea control asupra situaţiei.
Nevoi: Mi-ar plăcea să luăm deciziile împreună, înainte, atunci cănd este vorba de
cheltuieli de peste 100 $.

41
2. Observaţii: Imi ceri să decid între zborurile de la 6,00 a.m. sau 7,30 dar este agitaţie la
muncă acum.
Gânduri: Nu cred că are întradevar importanţă pe care îl aleg.
Sentimente : Sincer, mă simt iritat că trebuie să ma gândesc la asta la serviciu.
Nevoi: Mi-ar plăcea ca tu să ieşi din situaţia asta şi să iei cea mai bună decizie pe care o
poţi lua; încearcă doar să rezolvi de una singură.

3. Observaţii: O masă in regim de room-service ar costa 60 sau mai mult.

Gânduri: Eu cred ca este prea scump, mai ales când încercăm să economisim pentru altă
maşină.
Sentimente : Mă sperie săcheltui bani în felul ăsta şi cred că sunt iritat că tu faci asta.
Nevoi: Ce-ai zice de un mic dejun jos, la cafenea, dar ne vom răsfăţa mai târziu cu un
desert de la room-service ? (Ideea acestui ultim compromis i-a venit Laurei numai după ce s-a
gândit la mesajul întreg în totalitatea lui).

Rândul vostru

Acum trebuie sa faceţi şi voi ceva din munca pe care a facut-o Laura. Uitaţi-văin jurnalul
vostru şi alcatuiţi mesaje intregii pentru fiecare dintre conflictele sau situaţiile de furie pe care le-
aţi notat. Impărţiţi şi separaţi în mod clar experienţa voastră in: observaţii, gânduri, sentimente şi
nevoi. După ce aţi exersat cu situaţiile din jurnalul vostru este timpul să selectaţi o situaţie în
desfăşurare cu partenerul vostru, pe care aţi dori să o exploraţi utilizănd mesaje intregii. Faceţi o
descriere a problemei şi apoi reformulaţi-o în formatul unui mesaj întreg. In timp ce scrieţi
mesajul întreg, asiguraţi-vă că păstraţi regulile pentru o comunicare curată. Mai presus de orice,
mesajele intregii nu acuză, nu atacă. Scopul lor este să descrie experienţa voastră şi să păstreze
comunicarea deschisă.
Acum căutaţi un moment în care să exersaţi mesajele intregi cu partenerul vostru. In loc să
aşteptaţi ca problema să apară din nou, mai bine alegeţi un moment în care nu sunteţi furios ssau
nu sunteţi sub o mare încărcătură emoţională.

Cap. 5. Identificarea si schimbarea distorsiunilor cognitive

42
Istoric

Terapia cognitiv comportamentala , o ramura relativ noua si in dezvoltare a psihologiei, a

studiat relatia dintre ganduri si sentimente. Monologul intern care ajuta la interpretarea experientei
a fost numit “vorbire cu sine” de catre terapeutul Albert Ellis (1975). Teoreticianul cognitiv Aaron
Beck a utilizat termenul “ganduri automate” deoarece descrie cu mai multa acuratete modul in
care sunt experiementate gandurile. Persoana percepe aceste ganduri ca si cum ar fi “un reflex –
fara nici o reflectie sau motiv anterior, si ele par a fi plauzibile si valide” (Beck, 1979).
Beck si A. Ellis, impreuna cu teoreticianul Michael Mahoney (1974) si Donald
Meichenbaum (1977) au analizat felul in care gandurile influenteaza modul in care simti si, in
final, cum te comporti. Ei au dezvoltat si modalitati pentru schimbarea gandurilor si a
sentimentelor. Beck a initiat o strategie precum înregistrarea gândurilor disfunctionale zilnice
(1988) pentru a ajuta cuplurile sa identifice gandurile automate distorsionate si tehnica celor 3
coloane pentru a provoca si schimba gandirea distorsionata.

Cadrul teoretic

O femeie isi vede sotul indreptandu-se spre fereastra si privind in gol. Ea incepe sa se
simta ranita si apoi furioasa. Spune sarcastic: “ce e atat de minunat acolo? Te uiti din nou la fetele
de liceu?”. La prima vedere, scena pare fara sens. Insa teoreticienii cognitivi sunt de parere ca
exista o legatura intre intamplare si sentiment, aceasta explica totul. Intamplarile nu provoaca
sentimente si reactii comportamentale. Gandurile da. Femeia gandeste: “ El nu vrea sa fie aici.
Este satul de casa asta si de mine.” Aceasta o face sa se simta ranita. Apoi gandeste:” Nu se
implica deloc in aceasta casnicie. Nu oferi nimic, nu primesti nimic”. Apoi devine furioasa si
incepe sa creeze o remarca ostila.
Relatia dintre evenimente, ganduri si emotii a fost numita teoria A B C (Ellis si Harper
1961). A este evenimentul, intamplarea. Aceasta este un catalizator pentru B- ganduri care
incearca sa ofere un inteles la ceea ce s-a intamplat. Odata ce ai facut niste presupuneri si
interpretari despre eveniment, acestea produc C- sentimentele. Femeia care si-a privit sotul la
fereastra (A) nu s-ar fi simtit sub nici o forma ranita si furioasa (C) fara B- presupunerile ei in
legatura cu sentimentele si dorintele lui si judecata despre eforturile lui in casnicie.
Gandurile sunt intotdeauna un factor de mediere- ele explica impresiile si ofera imaginea
”reala” a fiecarei intamplari. Si imaginea pe care o ofera este atat de credibila incat este aproape
intotdeauna creditata si te bazezi pe ea. Decizi sa te comporti bazat mai mult pe intelesurile pe
care le oferi experientei si mai putin pe ceea ce vezi sau auzi.
Beck (1988), impreuna cu Dattilio si Padesky (1990) au identificat distorsiunile cognitive
particulare care afecteaza cel mai mult relatiile intime. Aceste distorsiuni sunt erori de gandire
specifice care se comporta ca lentile, filtrand si schimband evenimentul real.

Timpul pentru cunoastere

Fixarea este un proces ce dureaza doua saptamani. Procesul de provocare activa a
distorsiunilor va dura inca patru saptamani, minim, pentru a ajunge la rezultate semnificative.

Ascultarea propriilor ganduri

Primul pas este sa asculti- nu ceea ce spune partenerul tau, ci monologul interior. Este
continuu, un val constant de ganduri in cautare de sens pentru lucruri. Pentru saptamana viitoare,
pastreaza un jurnal al gandurilor care inregistreaza gandurile tale automate pe durata momentelor
in care reactionezi emotional. De cate ori te simti furios, trist, anxios, vinovat sau ranit in relatia

43
cu partenerul tau, scrie in jurnal. Jurnalul gandurilor tale poate fi pastrat pe o coala de hartie
impartita in 3 coloane. Deasupra coloanei din stanga scrie eveniment. Deasupra celei din mjloc,
scrie ganduri. Deasupra celei din dreapta scrie sentimente.
Arlene a pastrat urmatorul jurnal pe parcursul unei saptamani “tipice” cu sotul ei.

eveniment ganduri sentimente

Dulapul de haine inca este Lui nu-I pasa deoarece numai furie
lipicios hainele mele sunt afectate

Atentionare tarzie pentru Asta da responsabilitate! furie

asigurarea masinii
Vorbeste despre fosta lui Pare ca inca ii este dor de ea. Suparare/anxietate
prietena atunci cand gaseste o
carte cu numele ei in ea

Balustrada din spate este Nu face nimic ca sa intretina furie

nesigura casa asta
Nu intreaba cum a mers sunt invizibila durere
primul meu curs de bijuterii

Isi invita sora acasa Plisctisitor, plictisitor, vinovatie

plictisitor. La naiba, nu sunt
generoasa deloc!
Cainele latra in curte atunci Vecinii vor fi in culmea furie
cand ajung acasa furiei. Este atat de stupid din
partea lui sa lase cainele acolo

Citeste, apoi spune “ te Sunt singura. El nu vorbeste tristete

iubesc, draga mea”, dupa care
stinge lumina. Adoarme intr-
un minut.
El spala hainele dar le uita in
masina de spalat
niciodata
Stupid, stupid. Nu gandeste, Deprimare/resemnare
face lucrurile pe jumatate
(asta nu se va schimba)

El rade in hohote De necrezut, se comporta ca dispret

un copil de 4 ani.

Jurnalul de ganduri al lui Arlene a uimit-o. A crezut intotdeauna ca sentimentele ei veneau

ca raspuns direct la comportamentul sotului ei. Dar acum, dupa ce si-a inregistrat gandurile
automate, a inceput sa vada lucrurile diferit. Hainele ude pe care el le-a lasat nu o faceau pe ea sa
se simta deprimata, ci ceea ce isi spunea “ Aceasta nu se va schimba niciodata”. Acele cuvinte

44
aveau o putere incredibila. Atunci cand el spunea “te iubesc”, raspunsul lui Arlene a fost sa se
simta deprimata. Gandul ca “el niciodata nu vobeste” a dat o alta conotatie momentului, sugerand
o viata de izolare emotionala.

Identificarea distorsiunilor cognitive

O axioma in lumea calculatoarelor este “ gunoi inauntru, gunoi in afara”. Daca programezi
ceva care este gresit sau incorect, calculatorul va oferi un raspuns fara sens de asemenea. Acelasi
lucru se intampla si cu viata noastra emotionala. Daca gandesti neconform cu realitatea, incorect,
ganduri distorsionate, reactiile tale emotionale vor fi dureros de exagerate.
Urmeaza 8 distorsiuni cognitive care pot avea un impact asupra relatiei tale:
1. Viziunea tunel.
Aici filtrezi toate aspectele pozitive din comportamentul partenerului tau si chiar relatia in
sine si te focusezi exclusiv pe acele parti care ranesc sau sunt defectuoase. Este un fel de
atentie selectiva, in care unele parti sunt receptate ca intense, aproape obsesive, pe cand alte
parti scapa total din constienta. Observa cum functioneaza acest exemplu:
 “Exista o raceala in casnicia noastra.” Ea uita toate mangaierile pe cap, favorurile
dragute si orele de ascultare rabdatoare la probleme.
 “Privesc inapoi si o vad pe ea tastand in continuu la nenorocitele alea de hartii”. El uita
plecarile in weekend si cinele elaborate pe care ei le-au gatit impreuna.
 “Am tendinta sa ma bazez pe alti oameni, nu pe el”. Ea uita timpurile in care el i-a
fosta alaturi: la nastere, la moartea mamei sale.
2. Intentia presupusa.
Aceasta este citirea gandurilor. Este tendinta de a face presupuneri in legatura cu
sentimentele si motivatiile partenerului. Fara nici o cunoastere directa, formezi presupuneri
negative care explica de ce partenerul se comporta intr-un fel sau altul.
Intentia presupusa este o eroare a mintii. Credintele neconfirmate despre motivele
partenerului tau te pot face extrem de furios, ranit sau descurajat. Si daca ele nu sunt
adevarate, sfarsesti prin a avea reactii puternice la o realitate fantomatica care poate fi departe
de adevaratele sentimente si motive ale partenerului tau.
 “El doar spala vasele deoarece a ajuns tarziu azi-noapte”. De fapt, el spala vasele
deoarece a observat ca ea pare obosita.
 “Ea nu vrea sa mearga cu mine la reuniune”. De fapt, ea spera sa mearga, dar ii este
teama sa ceara.
 “Ea este neobisnuit de draguta, cred ca incearca sa obtina ceva de la mine”. De fapt, ea
incearca sa imbunatateasca climatul relatiei cu remarci pozitive intentionate.
3. Exagerare.
Aici faci lucrurile sa fie si mai grave decat sunt cu adevarat. Exagerezi efectele
comportamentului celuilalt sau te concentrezi pe posibile efecte viitoare catastrofice.
Exagerarea se bazeaza pe cuvinte ca teribil, ingrozitor, dezgustator, inspaimantator, ridicol sau
de necrezut. O alta modalitate de a exagera este aceea de a folosi cuvinte care generalizeaza.
Cuvinte cheie care indica generalizarea sunt: intotdeauna, de fiecare data, niciodata, toata
lumea, nimeni. Exagerarea ia o farama de adevar si construieste un munte din ea.
 “ Am avut o vacanta groaznica”. De fapt, patru zile au fost minunate si o zi a fost
petrecuta in conflict.

45
  “Constant esti nefericita cu durata de timp pe care o petrecem impreuna”. De fapt,
problema a fost adusa in discutie doar de doua ori in ultima luna.
 “ Niciodata nu-mi spui nimic dragut”. Chiar ieri au fost complimente legate de gradina
si de treaba buna in supervizarea copiilor pe cand isi faceau temele.
 “Este mereu pe fuga”. De fapt, graba are loc doar o data pe saptamana, cand se merge
la biserica.
4. Punerea etichetelor.
Aici asezi o eticheta negativa partenerului tau, o eticheta care se comporta ca o generala
incriminare a personalitatii sale sau performantei sale. Etichetele globale nu critica doar
comportamentul, ele ataca intreaga identitate a partenerului: “Este un dictator…este o
minciniasa…total iresponsabil…egoist…nebuna…un plangacios…este nevrotic…un
nenorocit..narcisica…prost…”. Etichetarea globala este o forma mai distructiva a
generalizarii. O generalizare precum “El nu are grija banilor” ajunge sa fie redusa la eticheta
“risipitor”.
5. Dihotomizarea bine-rau.
Vezi realitatea numai in alb si negru. Comportamentul partenerului tau este fie bun sau
rau, corect sau gresit, nimic la mijloc. Bine inseamna ca intalneste nevoile tale, rau inseamna
ca nu le intalneste. Corect este atunci cand partenerul este generos, gresit atunci cand el sau ea
se concentreaza pe sine, o data ce aceste etichete au fost atasate, este dificil de vazut totalitatea
motivelor complexe si nevoilor care influenteaza fiecare eveniment interpersonal.
 “A fost gresit din partea ta sa nu-mi spui ca Margaret nu si-a facut tema”
 “Ce se intampla cu tine, stai ca o stana de piatra in scaunul acela toata noaptea? De ce nu
poti sa faci ceva productiv?”
 “Cat am fost plecati, tu ai fost draguta, acum esti acra”
6. Logica fracturata.
Aici iei o intamplare nesemnificativa si construiesti o larga concluzie fara substanta.
 “Pentru ca a plecat acasa devreme, inseamna ca nu este interesat”.
 “Pentru ca a intarziat cand s-a intors de la service, inseamna ca are o aventura”
 “Deoarece l-au trimis intr-o calatorie de afaceri, inseamna ca el va fi promovat”
 “Deoarece ne-am certat, inseamna ca ne indreptam spre divort”
7. Dorinta de control.
Gandurile tale automate duc la doua extreme. Fie te consideri total responsabil de nevoile,
sentimentele si fericirea partenerului tau (deci prin urmare un esec daca exista probleme in
oricare din aceste aspecte) sau te simti in afara oricarui control si neputincios in a face
schimbari pozitive pentru tine si pentru partener. Daca presupui ca esti responsabil pentru tot
ce se intampla in relatie, te consideri vinovat pentru fiecare dificultate. Pe de alta parte, daca
simti ca partenerul tau detine controlul si ca tu esti fara putere, atunci partenerul este
invinovatit pentru tot ceea ce nu merge in relatie.
 “Nu pot sa fac nimic in legatura cu distanta dintre noi, emotional, el este pe Pluto”
 “Ea izbucneste fara nici un motiv, este ca o bomba “
 “El a fost stresat si as putea sa fac lucrurile mai usoare acasa pentru el. L-as putea ajuta
sa se relaxeze”
 “Nu ar fi trebuit sa o las sa se supere atat de tare”
8. Scoaterea la lumina a erorilor

46
 Aici sta credinta ca suferinta ta este vina altcuiva. Ei ti-au facut-o, te-au facut sa suferi, si
ei merita sa fie pedepsiti. Dreptatea cere ca ei sa plateasca pentru durerea de care ai suferit. Un
alt aspect al acestei erori este credinta ca ai nevoie de furie si violenta emotionala pentru a
primi atentia sau cooperarea partenerului.
 “Sufar si este vina lui si va stii totul despre asta”
 “Este atat de nepasatoare, ma face sa tip la ea pana cand in sfasit ma va asculta”

Exercitiu
Notati care sunt distorsiunile pentru fiecare dintre situatiile de mai jos.
Eveniment ganduri sentimente
Bill s-a dus la magazin sa Intotdeauana cheltuie pe furie
cumpere o lentila noua camera lui, dar considera ca
este inutil sa cheltui ceva
pentru intretinerea casei
Cumnatul se imbata la cina A ruinat ceea ce ar fi putut Suparare/furie
in familie fi o zi minunata cu
insistenta lui de a-l avea pe
fratele lui la cina. Cand se
va sfarsi, isi va dori sa fi
fost surd.
Cheryl a lasat un bilet Ea este din nou cu barca lui Suparare/anxietate/gelozie
Bill, inseamna ca intregul
grup este impreuna si sunt
lasat pe dinafara
Rebecca se uita insistent la O intristez. Obisnuia sa suparare
podea straluceasca, acum este
seaca.
Pe podea sunt multe Este gresit din partea ei sa furie
umerase si haine din dulap lase mizeria asta
ingrozitoare in urma ei
Jean se infurie din cauza Nu pot face nimic. Totul o tristete
mancarii lasate afara irita.
Arlene citeste o carte dupa De ce citeste intotdeauna o furie
cina carte? Este furioasa,
incearca sa ma evite. Dar nu
are nici un drept sa se
sustraga intregii familii asa.
Nu este o buna mama.
Sculele lui Jim sunt pe jos In sfarsit repara uscatorul! anxietate
in uscator Probabil a fost concediat din
nou.
Facand dragoste Ea ma atinge ca si cum i-ar Rusine, vinovatie
displacea, nu vorbeste, se
scoala repede si se grabeste
la dus ca si cum ar vrea sa
termine mai repede cu asta.

47
Sa tinem cursul distorsiunilor cognitive

Deoarece distorsiunile cognitive pot fi atat de distrugatoare in raport cu relatia ta este

importanta sa inveti sa le recunosti atunci cand au loc. Urmeaza un scurt sumar a
distorsiunilor. Pe parcursul saptamanii urmatoare, adauga o a patra coloaba un jurnalul
gandurilor tale numita distorsiuni. Incearca sa identifici care distorsiuni sunt prezente in unele
dintre gandurile tale. Deoarece ai scris in jurnal de fiecare data cand simteai ceva emotii in
relatie cu partenerul tau, vei fi surprins sa gasesti distorsiuni mai des decat te asteptai. Nu te
descuraja din aceasta cauza. Acum misiunea ta este sa inveti mai multe despre pattern-urile
gandirii. Schimbarea va veni mai tarziu.
1. Viziunea tunel: filtrarea partilor importante, de obicei cele pozitive
2. Intentia presupusa: citirea gandurilor, presupuneri in legatura cu motivele, dorintele si
sentimentele partenerului
3. Exagerarea: inrautatirea lucrurilor. Supra-generalizarea folosind cuvinte precum: toti, de
fiecare data, intotdeauna, nici unu, nimeni, toata lumea.
4. Etichetarea globala: atasarea unei etichete partenerului – stupid, lenes, nebun, egoist
5. Dihotomizarea bun-rau: etichetarea comportamentului ca fiind bun sau rau, correct sau
gresit, in loc de a vedea totalitatea nevoile, sentimentele motivelor care stau in spatele
oricarui comportament.
6. Logica fracturata: concluzii pe baza a foarte putine dovezi.
7. Dorinta de control: presupunerea ca esti responsabil pentru toate problemele sau ca esti
neajutorat si ca partenerul este responsabil pentru rezolvarea lucrurilor.
8. Scoaterea la lumina a erorilor: presupunerea ca suferinta ta este provocata de partener si
gandul ca ea/el merita sa fie pedepsit/a din cauza asta.

Acesta este jurnalul pe care Clark l-a tinut pe parcursul unei saptamani incercand sa
observe distorsiunile propriei gandiri.
Jurnalul lui Clark

eveniment ganduri sentiment Distorsiune

Julie se plange ca noi E foarte cheltuitoare. furie Etichetare globala,
nu mancam niciodata Am fi lefteri daca ar exagerare
in oras fi dupa ea
Julie pare suparata O deprim. Relatia nu Tristete/anxietate Interstie presupusa,
mai functioneaza logica fracturata
pentru ea
Julie este foarte Nu-I pasa deloc Durere/anxietate Intentie presupusa,
pasiva cand facem exagerare
dragoste
Julie intarzie cand ne Nu este gata iritare exagerare
pregatim sa mergem niciodata la timp
la film
Seara Julie este Nu are incredere in Tristete/anxietate Intentie presupusa
tacuta mine, nu mai vrea sa
fim apropiati
Julie iese la o Ea nu iese niciodata Tristete/anxietate Intentie presupusa,
plimbare la plimbari, probabil exagerare, logica

48
 se gandeste serios la fracturata
relatia noastra.
Lucrurile nu stau
bine.
Nu pare ca ne mai Tristete adanca Viziune tunel
distram impreuna.
Fara viata.
Julie este la plimbare Stupid, periculos furie Etichetare globala,
din nou, pana tarziu exagerare
Julie este din nou la Poate ca are prieteni gelozie Logica fracturata
plimbare despre care eu nu stiu
nimic
Discutie serioasa. Nu este corect sa tina Furie Dihotomizare bine-
Julie imi spune ca ascuns acest lucru de rau
este deprimata mine. M-a scos din
deoarece mama ei a sarite.
fost diagnosticata cu
cancer.

O problema dupa
alta. Nu ne mai depresie Viziune tunel
putem relaxa si
bucura de viata
niciodata.

Dupa ce ti-ai completat jurnalul de ganduri, ai tinut cursul distorsiunilor timp de o

saptamana, observa cateva patternuri. Exista cateva distorsiuni pe care ai tendinta sa le
utilizezi mereu? Anumite situatii provoaca una sau mai multe distorsiuni caracteristice? Care
distorsiuni par sa provoace anumite emotii? Concentrandu-te pe distorsiunile pe care le
utilizezi frecvent, iti poti ascuti atentia si poti asculta patternurile specifice de gandire din
viitor.
Clark a realizat ca in mod frecvent facea asumptii legate de sentimentele si motivele Juliei,
si ca acele presupuneri provocau de cele mai multe ori sentimente de tristete sau anxietate.
Viziunea tunel provoca o adanca tristete. Pe de alta parte, furia parea asociata cu etichetarea
globala sau cu exagerarea. Jurnalul l-a ajutat pe Clark sa observe care sunt distorsiunile
specifice asupra carora el trebuie sa lucreze.

Exercitiu
Care sunt distorsiunile cele mai tipice tie? Prezinta exemple a trei situatii pentru fiecare
dintre ele.
Acestea sunt cateva dintre relatarile lui Clark:
Distorsiune exemple
Intentia presupusa 1. Julie pare suparata si presupun ca eu o
deprim
2. Julie este pasiva in timp ce facem
dragoste si presupun ca se indeparteaza
de mine
3. Julie este tacuta seara si presupun ca nu
are incredere in mine sa-mi
impartaseasca sentimentele ei

49
Exagerare 1. A manca in oras ne-ar lasa lefteri
2. Julie nu este niciodata gata la timp
deoarece ea intarzie la film
3. Lucrurile stau rau cu noi pentru ca ea
merge la o plimbare

A vedea relatia printre ganduri si comportament

Intoarce-te la jurnalul cu gandurile tale din ultimele doua saptamani si scrie pe o hartie
separata comportamentul tau la fiecare eveniment. Ce ai spus? Cum te-ai comportat? Ce stare ai
aratat? Tot ce se afla pe aceasta hartie este consecinta directa a gandurilor tale. Astfel vei afla cum
anume distorsiunile negative afecteaza relatia ta si pe tine.

Urmeaza cateva dintre gandurile lui Clark:

Eveniment comportament
Julie se plange pentru ca niciodata nu iesim in Tip la ea si ii spun ca ar trebui sa isi analizeze
oras valorile
Julie intarzie la film Strig la ea de la capatul scarilor si plec fara ea.
Este foarte retrasa in seara aceea.
Este plecata intr-o plimbare pana tarziu Ii spun ca este stupid din partea ei sa isi riste
viata. Nici o conversatie pe parcursul intregii
seri
Este plecata din nou la o plimbare pana tarziu O interoghez in legatura cu ce face. Devin
foarte nervos. Ma ameninta ca pleaca la sora ei.

A provoca distorsiunile cognitive

Acum urmeaza partea dificila - schimbarea. Inlocuirea acelor paternuri vechi de gandire ce
creeaza atat de des suparare. De fiecare data cand observi o distorsiune, trebuie sa parcurgi
exercitiile de clarificare a mintii.

Exercitii de clarificare a mintii

1. Ce dovezi am pentru a-mi sustine interpretarile?
2. Ce dovada e posibil sa contrazica interpretarea mea?
3. Exista o alta explicatie pentru comportamentul partenerului meu? Exista alte motive sau
sentimente care ar putea sta in spatele actiunilor lui/ei?
4. Mi-am verificat presupunerile in legatura cu partenerul meu?
5. Acest fapt este intotdeauna adevarat? Exista si exceptii?
6. Ce atarna de cealalta parte a balantei – aspectul pozitiv al intamplarii (relatia noastra sau
comportamentul partenerului) – parte pe care e posibil sa o fi omis.
7. Cum altfel as putea descrie situatia intr-un mod specific si cu acuratete, fara sa generalizez
si sa pun etichete?
8. Rescrie una dintre distorsiunile notate in jurnalul tau utilizand informatia colectata mai
sus.

50
 Urmeaza cateva exemple ale celor care au folosit exercitiile de clarificare a mintii pentru a
explora si provoca distorsiunile cognitive. Bill, un avocat, a fost certat de catre seful lui
deoarece nu si-a finalizat o lucrare. El a fost socat si dezamagit simtindu-se “prea lenes”
pentru a termina lucrurile la timp. I-a spus sotiei sale, Carrie, despre incidentul acesta atunci
cand a ajuns acasa, anuntand-o ca nu era intr-o stare prea buna. In timp ce vorbea, Carrie
continua sa ingane si sa zambeasca aranjand perdelele din sufragerie. Gandurile automate ale
lui Bill: ”Ii place sa ma vada nefericit. Si ea crede ca sunt lenes”.
Mai tarziu in aceasi seara, Bill a folosit exercitiile de clarificare a mintii pentru a-si examina
gandurile automate.

1. Ce dovada am pentru a-mi sustine interpretarile?

Veselia ei si faptul ca intotdeauna ma bate la cap ca sa spal vasele si sa curat curtea.
2. Ce dovada e posibil sa constrazica interpretarea mea?
A fost foarte suportiva in trecut atunci cand aveam probleme la serviciu, si in mod sigur
parea ingrijorata cand am avut probleme cu stomacul in urma cu cateva luni, in legatura cu
lenea, le spune copiilor ca sunt un tata care munceste din greu si apreciaza ca platesc toate
facturile.
3. Exista o alta explicatie pentru comportamentul partenerului meu? Exista alte motive
sau sentimente care ar putea sta in spatele actiunilor sale?
E posibil ca ea sa fie intr-o buna dispozitie sau sa incerce sa ma binedispuna.
4. Mi-am verificat presupunerile legate de partenerul meu?
Nu. Nu pot presupune nimic pana ce nu o intreb direct.
5. Este intotdeauna adevarat? Exista exceptii?
Nu se aplica.
6. Nu am luat in considerare o parte din realitate? (relatia noastra sau comportamentul
partenerului meu)
Carrie ma iubeste desi se plange in legatura cu cateva lucruri. Nu vrea ca eu sa sufar.
7. Daca generalizez sau pun etichete, cum pot sa descriu situatia specific si cu acuratete?
Nu se aplica.
8. Rescrie distorsiunea.
Carrie se plange in legatura cu anumite lucruri, insa ma iubeste si este suportiva atunci cand
am nevoie. Nu pot sa banuiesc nimic, e posibil ca ea sa fie doar intr-o buna dispozitie.

Sophie era iritata deoarece Troy continua sa se laude cu faptul ca stie sa gateasca f bine. “Este
foarte mandru de sine, ca si cum ceea ce ea face nu inseamna nimic, nu are nici o importanta. El
poate sa puna pe gratar o bucata de miel vechi, dar nu conteaza ca eu gatesc mii de mese pentru
copii”. Sophie a lucrat asupra urmatoarelor aspecte in exercitiul de clarificare a mintii:
1. Doar faptul ca el este atat de plin de sine datorita lucrurilor pe care le face. Si rar
exprima apreciere pentru ceea ce face u.
2. I-a placut cina pe care am pregatit-o atunci cand fratele lui a venit in vizita. Poate fi
foarte afectuos, ma apreciaza desi nu spune nimic specific. Niciodata nu mi-a criticat
munca, deci probabil el nu incearca sa spuna ca el gateste grozav si eu nu.
3. Cred ca el incearca doar sa se simta bine in legatura cu sine. Si devine foarte
entuziasmat atunci cand e inconjurat de prieteni. Totul este o mare exagerare.
4. Am glumit pe seama laudei lui. S-a simtit ranit si mi-a zis ca e doar o emotionat in
public.

51
 5. Nu se lauda foarte des. Dar simt frecvent ca munca mea nu este apreciata.
6. E posibil ca el sa nu observe, dar imi multumeste daca arat ce anume am facut.
7. Este foarte entuziasmat in legatura cu talentele lui culinare.
8. Nu cred ca incearca sa ma faca sa ma simt prost laudandu-se. Cand e cu prietenii este
foarte entuziasmat de lucrurile pe care le face bine, este cam emotionat in apropierea
oamenilor. Recunoaste rar munca pe care o face eu, cu exceptia momentelor in care o
scot eu in evident. Ma apreciaza, insa nu ia in seama lucrurile pe care le face eu.
Exercitiul de clarificare a mintii al lui Sophie a mai redus din sentimentele ei de furie. Inca
nu era situatia ideala- ea isi dorea mai multa apreciere si recunoastere. Dar nu se mai simtea in
culmea furiei. Dupa exercitiu s-a decis sa fie mai directa cu Troy in legatura cu lucrurile pe care
le-a facut pentru a mentine viata lor de familie.

Solomon a intrat in baie. Uscatorul de par, impreuna cu alte flacoane, lotiuni si perii de par
stateau langa chiuveta. Gandurile sale automate: ”Denny e un nepriceput. Niciodata nu strange
dupa el”. Urmeaza exercitiul de clarificare a mintii al lui Solomon:
1. Dezordinea in baie. Faptul ca isi lasa hainele pe marginea patului.
2. De obicei curata bucataria dupa ce gateste; biroul lui este ordonat; nu se imbraca neingrijit;
aranjeaza toate sculele din garaj.
3. Poate ca Danny nu realizeaza cata dezordine lasa in urma lui si cat de mult ma deranjeaza
pe mine. Lasa toata dezordinea asta dimineata- cand e poate pe jumatate adormit- si nu
poate sa stranga atunci.
4. Nu se aplica
5. Vezi nr 2
6. El este tolerant in legatura cu lucrurile pe care eu le las in dezordine- mancarea uitata la tv,
vasele murdare din chiuveta.
7. Sterge neingrijit. Mai bine spunem ca nu curate in jurul chiuveta sau patul decat daca
facem asta impreuna.
8. El nu curata de obicei in jurul chiuvetei si nu strange hainele decat daca o facem impreuna,
insa mentine alte lucruri curate si este tolerant in legatura cu dezordinea mea.

Tanya l-a vazut pe Randy iesind din masina din parcare si a gandit: “Daca i-ar fi pasat de
copii, ar ajunge acasa mai devreme ca sa ajungem la timp la sedinta cu parintii. Este gresit. Nu
este deloc implicat in viata copiilor sai. Isi petrece tot timpul la calculator”. Acesta este exercitiul
de clarificare a mintii al Tanyei:
1. Nici una - nu cred ca adevarat ca lui nu-I pasa.
2. Citeste povesti copiilor inainte de culcare; se supara daca ei se ranesc sau daca cineva se
poarta urat cu ei la scoala. Cateodata ii duce la medic, ii ia in vizite la prieteni. A construit
un loc de joaca pt Sarah.
3. Da. Este stresat la serviciu si face multe ore suplimentare deoarece incearca sa se faca
remarcat in fata noului sef. Apoi vine acasa foarte obosit si se aseaza la calculator pentru a
se relaxa.
4. Nu se aplica.
5. Vezi nr2.
6. Munceste din greu; stie cum sa se relaxeze.

52
 7. Nu este total neimplicat. Ajunge tarziu in jur de trei seri pe saptamana si petrece in jur de o
ora la calculator.
8. Stiu ca ii pasa, desi petrece putin timp cu copii. Munceste din greu, de multe ori ajunge
tarziu si se delecteaza la calculator. Mi-as dori sa faca mai multe, dar este totusi implicat.

Exercitiul de clarificare a mintii este un instrument pentru ca te pregati sa raspunzi

distorsiunilor pe care le poti descoperi in jurnalul cu gandurile tale. In acest moment, jurnalul tau
are nevoie de noi sectiuni pentru ca putea sa raspunzi eficient distorsiunilor.
Ia o coala de hartie si traseaza sase coloane in josul paginii si numeste coloanele: eveniment,
ganduri, sentiment, raspuns alternativ si rezultat. Sub cuvantul gand, noteaza
“evaluarea/calcularea credintei in gand 0-100%. Sub cuvantul sentiment noteaza: gradul emotiei
0-100%. Sub cuvantul sentiment noteaza ”nivelul emotiei 0-100%. Sub cuvantul raspuns
alternativ, noteaza nivelul credintei in raspuns altermativ 0-100%. Recalcularea nivelului emotiei
1-100.
Acest proces pare complex, dar nu este chiar asa. Atunci cand iti scrii gandul in coloana cu
ganduri, doar noteaza cat de mult crezi in gandul respectiv. Daca esti convins 90% ca este
adevarat, scrii asta. Calcularea nivelului emotiei este simpla de asemenea. 100% inseamna de o
mare intensitate, 1 ca a fost de abia perceput . Doar ataseaza un numar de la 1 la 100 care sa
reflecte cat de mult ai experimentat emotia respectiva. Sub raspuns alternativ vei calcula credinta
in noul raspuns folosind procente, in acelasi mod in care ai facut si cu gandul.
Coloana cu rezultatul in noul tau jurnal de ganduri este extrem de importanta. Dupa ce te-ai gandit
si ai dezvoltat un raspuns alternativ, calculezi din nou credinta ta in gandul de la care ai pornit.
Daca puterea noii tale convingeri scade, este un indiciu clar ca ai succes. Te motiveaza sa continui
munca. Daca intensitatea emotiei scade de asemenea, ofera o dovada clara ca schimbarea gandirii
are un impact real aupra modului in care simti.
Incearca sa utilizezi jurnalul gandurilor tale de fiecare data cand ai o emotie puternica in
legatra cu parteneerul tau. Cateodata vei fi capabil sa dezvolti un raspuns alternativ fara a utilizi
exercitiul clarificarii mintii. Deseori, mai ales la inceput, vei fi nevoit sa parcurgi tot exercitiul
pentru a dezvolta un raspuns alternativ credibil si care sa ajute la schimbarea modului in care vezi
lucrurile. Foloseste aceasta versiune a jurnalului pentru cel putin patru saptamani pentru a obtine
rezultate maxime. Iti amintesti de Bill, care a fost criticat la serviciu si a venit prost dispus acasa?
El si-a completat astfel jurnalul dupa acel incident:

Eveniment Gand Sentiment Distorsiune Raspuns Rezultat

Calcularea Nivelul alternative Recalcularea
convingerii emotiei 1- Calcularea convingerii in
in gand 0- 100% convingerii gandul initial
100% in raspunsul 0-100%.
alternative Recalcularea
0-1005 nivelului
emotiei 1-
100%
Carrie ingana Ii place sa Furie. 60% Logica Carrie se Gand initial:
si zambeste in ma vada fracturata, plange ca nu 40%. Nivelul
timp ce eu ii nefericit. Si intentie fac anumite emotiei: 20
povestesc ea crede ca presupusa lucruri, insa
despre ziua sunt lenes. ma iubeste
mea proasta 90% si este
suportiva

53
 atunci cand
am nevoie.
Nu pot
presupune
nimic, e
posibil ca ea
sa fie intr-o
stare buna.
70%

Credinta in gandul separator de la inceput si nivelul supararii emotionale au scazut

considerabil. Poti si tu sa obtii asta. Utilizeaza jurnalul gandurilor de fiecare data cand ai
sentimente puternic negative in legatura cu partenerul tau. Daca nu poti dezvolta un raspuns
alternativ prea usor, utilizeaza exercitiul clarificarii mintii pentru a-ti modifica gandurile
automate.

Cap 6. Negocierea

De ficare data cand tu si partenerul tau discutati despre educatia copiilor, de fiecara data
cand plecati in vacanta, sau vorbiti despre impartirea treburilor in casa sau cum sa cheltuiti banii,
voi negociati. Negocierea nu este un proces rece si calculat numai pentru diplomati, avocati sau
teroristi. Toti negociem, mai ales in cuplu.
Negocierea este o forma speciala de comunicare. Este o deprindere. Daca vei urma
instructiunile din acest capitol, poti deveni un negociator corect si eficient in relatia ta. Vei fi
capabil sa obtii ceea ce doresti mai des, fara a-ti manipula sau a scoate din sarite partenerul.

Istoric

Oamenii negociaza de secole: dispute asupra teritoriilor, tratate de pace, acorduri asupra
diferitelor schimburi. Din punct de vedere istoric, negocierea a implicat destul de des un schimb
de insulte si ultimatumuri, o manipulare mutuala avand o atitudine defensiva.
In 1970 proiectul de negociere Harvard a inceput sa-si puna intrebarea care este cea mai
buna modalitate prin care oamenii pot sa se descurce cu diferentele dintre ei? Ei au dezvoltat o
procedura de negociere, care a fost utilizata in 1978 in campusul Davil Middle East de negociere
de pace.
Proiectul de negociere Harvard a analizat totodata si metodele de negociere principiala,
explicate de Roger Fisher si William Ury. Ei sugerau ca vechea metoda de negociere asupra
pozitiilor este neproductiva si inutil de ostila. O mai buna abordare este de a separa oamenii
implicati in problema care e nevoie sa fie rezolvata. Prin concentrarea mai mare asupra intereselor
mutuale decat pe pozitiile diferite, poti descoperi optiunile pentru castigul mutual si poti lucra
asupra compromiselor prin care ambele parti castiga.
Cupleaza un avocat care este pregatit in negocierea principiala cu un terapeut de familie, si
vei avea o echipa de mediere a divortului. Divortul mediat devine din ce in ce mai popular in timp
ce cuplurile devin mai constiente de costurile ridicate- emotionale si financiare- a luptelor
divortului comune in consilierea legala.
Timpul cel mai potrivit pentru a invata sa negociezi este inainte ca relatia sa se distruga.
Negocierea este o deprindere de comunicare distincta si valoroasa care merita sa fie invatata
impreuna cu: asertivitatea, ascultarea activa sau expresia empatica.

54
Cadrul teoretic:

Acestea sunt cele opt principii ale unei bune negocieri:

1. Conflictul este inevitabil. Toate cuplurile se cearta din cand in cand. Conflictul nu
inseamna neaparat ca relatia voastra este in pericol.
2. Fara amenintari, furie etc.
3. Negocierea presupune doua parti cu interese importante, legitime, insa opuse. Nu toate
conflictele si discutiile necesita negociere. De exemplu, interesul partenerului tau de a se
imbata crita pare a fi important pentru el/ea, dar nu este legitim. Interesul tau in ascultarea
de muzica country la radio poate fi perfect legitim, dar nu destul de important pentru a
necesita negociere. Pastreaza negocierea pentru conflictele cu adevarat importante in care
tu ai interese opuse, legitime.
4. Separa-ti sentimentele de problema.
5. Concentreaza-te pe interese, nu pe pozitii, capitolul iti va oferi o practica ampla pentru a
vedea conflictele ca fiind interese de a explora decat pozitii de aparat. Aceasta este cheia
unei negocieri de succes.
6. Cauta opinii agreabile mutual. Ideea e sa obtii un compromis care va avantajeaza pe
amandoi, nu sa il convingi pe partener sa adopte opinia ta.
7. Fii flexibil. De fiecare data exista mai multe solutii care sunt favorabile. Nu fi orbit de un
singur rezultat acceptabil.
8. Fii staruitor. De cele mai multe ori, solutia finala implica mai multe perioade de incercare
si rafinare. Nu renunta.

Timpul pentru cunoastere

Poti lucra pe parcursul acestui capitol in cateva zile si sa dobandesti o buna intelegere a
pasilor implicati. Timpul necesar pentru a finaliza prima ta negociere va depinde de conflictul
implicat. Daca alegi pentru inceput un conflict minor, ar trebui sa ajungi la un compromis intr-
o perioada de o saptamana.
Este important de notat ca deprinderile invatate in acest capitol vor imbunatati relatia ta
chiar daca numai unul dintre voi le invata. Daca amandoi veti invata sa negociati mai bine,
rezultatele vor veni mai repede si mai radical.
Nu conteaza cat de complicata poate parea negocierea, poate fi limitata la patru stadii:
preparare, discutie, propunere, dezacord si intelegere.

Pregatire

Inainte de a vorbi cu partenerul tau, fa o delimitare intre ceea ce iti doresti ca ideal, cu ce
ai putea trai/ai putea suporta si ceea ce este inacceptabil. In timpul pauzelor dintre discutii,
poti sa pregatesti descoperirea viitoare a mai multor optiuni, sa cauti informatii si sa faci alte
propuneri. Utilizeaza acest formular in pregatirea pentru o negociere:

Reguli de baza:
Accept calm conflictul. Conflictul este natural si inevitabil in toate relatiile si stiu asta.
Toata lumea are neintelegeri. Neintelegerea nu este un dezastru. Conflictul este o oportunitate

55
 pentru a schimba si a creste. Conflictul ne ofera sansa de a exersa partea noastra creativa in
rezolvarea problemelor.
Doresc un rezultat corect si acceptat de ambele parti. Doresc ceva bun pentru amandoi.
Acesta este scopul principal al negocierii. Trebuie sa renunt la ideea de a obtine totul in felul
meu sub orice forma, de a ma razbuna, pedepsindu-mi partenerul, aratandu-mi furia si asa mai
departe
Sunt flexibil. O sa renunt la pozitia mea fixa. Imi curat mintea de solutiile prestabilite.
Sunt deschis la solutii creative, neasteptate.

Situatia. Descrie situatia obiectiv, fara vreun sentiment, interpretare sau argument.
Sentimentele mele. Acum iti numesti sentimentele. Noteaza cateva cuvinte care descriu foarte
bine starea ta emotional in situatia respectiva: deprimat, furios, speriat, suparat, plin de
resentimente, entuziasmat, vinovat, rusinat, emotionat etc. prin acceptarea clara a sentimentele
tale, le poti tine separat de situatia in cauza si de restul negocierii.
Interesele si nevoile noastre. In prima coloana noteaza ceea ce iti doresti in mod ideal de la
aceasta situatie- interesele, actiunile si rezultatele asupra carora consideri ca partenerul nu va
cadea de acord. Include si nevoile care atat de des complica negocierile dintre parteneri:
respect, incredere, securitate, libertate, putere etc.
In coloana din mijlic, noteaza ceea ce crezi ca partenerul doreste si se opune cu interesele
proprii. Include si nevoile pe care partenerul e posibil sa le aiba in aceasta situatie.
In cea de-a treia coloana, noteaza interesele comune. Aceasta este cea mai importanta
coloana. Cauta surse ale intelegerii in aceasta situatie- lucruri pe care tu si partenerul vi le
doriti si ati cazut de accord asupra lor.

Interesele mele Interesele partenerului meu Interesele comune

Solutiile posibile. Acum ia din nou in considerare situatia. Care este solutia ta ideala? Ce
anume ai accepta? Ce urmari sunt inacceptabile?

Iata cum Marion a completat exercitiul de pregatire:

Situatia.
In curand vine Ziua Recunostintei. Mama ne- a invitat iin noua ei casa. Mi-ar placea sa
raman si in weekend. Ken prefer sa stea acasa anul acesta.
Sentimentele mele.
Iubirea fata de mama.
Teama ca ar putea muri pana o sa o vad din nou
Vinovatia ca de cele mai multe ori merge la familia lui Ken de Ziua Recunostintei.
Dorinta de a-mi vedea sora si verisorii.
Resentimentul ca Ken prefer sa stea acasa, o atitudine singuratica.
Teama ca desi am merge, Ken va fi morocanos.

Interesele mele Interesele partenerului meu Interese comune

A-mi vedea mama
A-mi vedea sora
A-mi vedea verisorii
A pastra legaturile de familie
A avea o imagine buna in fata
A sta acasa
Sa citeasca sa se uite la tv
Sa lucreze in garaj
A fi el insusi, fara sa faca pe
ginerele cel bun
A pastra pacea dintre noi
relaxare
Sa ne simtim aproape, ca si
cum chiar apartinem unul
altuia

56
familie
A sarbatori
Ken doreste sa ma vada
fericita

Solutii de proba
Solutia mea ideala: sa conduc de miercuri, sa raman la mama, sa ma intorc duminica
Ce as putea accepta: o vizita mai scurta
Inacceptabil: sa nu merg deloc

Discutia
La acest stadiu, tu si partenerul tau incepeti sa vorbiti. E de folos sa incepeti prin impartasirea
unor informatii pregatite, la fel ca acelea din exercitiul anterior:
 Faptele asa cum le vezi
 Sentimentele tale si ale partenerului
 Cum vezi problema din persectiva intereselor tale, ale partenerului si cele comune
 Cum nevoile de suport, incredere, apropiere, contact, libertate etc complica problema
Pastreaza toate solutiile posibile pana cand sunt clarificate interesele si nevoile voastre.
Prezinta solutiile tale ideale si solutiile de proba, subiect de revizuire.

Daca ramai blocat intr-o discutie, te poti intoarce la formula de baza pentru a rezuma
negocierea si apoi sa revii la discutie
Eu gandesc (fapte)………………………..
Eu simt (emotii)……………………………..
Eu vreau (interese)…………………………….
Eu am nevoie……………………………………….
Poate am putea (solutii de proba)……………………………

Este important intr-o negociere sa utilizam deprinderile de comunicare sanatoase. Daca

revezi capitolele 1, 2 si 4 despre ascultare, exprimarea sentimentelor si a nevoilor, si
comunicarea corecta, vei gasi un ghid important pentru a comunica in relatia ta. Un scurt
rezumat:
 Nici o invinuire, etichetare, amenintare, devalorizare, amintirea unor dispute trecute
 Empatie- pune-te in locul partenerul tau pentru a intelege mai bine interesele lui
 Ascultare active: parafrazare, rezumat, si pune intrebari pentru a intelege mai bine
punctul de vedere al partenerului tau
 Mentine scopul principal: “doresc o solutie corecta, mutual agreata”.

Urmeaza un exemplu in care Marion si Ken isi incep discutia.

Marion: Hai sa vedem ce dorim sa facem de Ziua Recunostintei. Este destul de aproape si
mama ne-a invitat din nou. Ar trebui sa o sun la sfarsitul saptamanii si sa o anunt.
Ken maraind: Oh, mi-as dori sa ramanem acasa anul acesta. Mergem la mama ta in fiecare an.
Marion: Stiu ca o vizitam aproape in fiecare an. Insa Ziua Recunostintei acasa la mama este
speciala pentru mine si mi-ar placea cu adevarat sa merg din nou anul acesta. De fapt, ce mi-ar
placea si mai mult ar fi sa conduc miercuri si sa stam pe durata weekendului. Sa ne intoarcem
acasa duminica.
Ken: Cand ar trebui sa lucrez la garaj? Trebuie sa aranjez totul inainte de prima ninsoare.

57
Marion: Bine, hai sa discutam. Simt ca mama mea nu intinereste si este bolnava. Vreau sa o
mai vad cand este relativ sanatoasa si in stare sa mentina adunarea familiei. As vrea sa am
destul timp la dispozitie pentru a-mi vedea sora si verisorii. Dar in acelasi timp, ma simt
vinovata ca nu vizitam aproape niciodata familia ta de Ziua Recunostintei. De asemenea, stiu
ca devii agitat la mama.
Ken: Nu spun ca as vrea sa merg la parintii mei. Nu e atat de important in familia mea. Dar ai
dreptate, este foarte plictisitor la mama ta. Nu ma simt in stare sa stau cinci zile in atmosfera
aceea. Nu este relaxant pentru mine, si sunt lucruri pe care as vrea sa le fac.
Marion: Hai sa facem un compromis in acest caz. Nu merita sa mergem la mama daca sfarsim
prin a ne certa. Imi doresc o Zi a Recunostintei de care sa ne bucuram amandoi.

Observa cum Marion a avut grija sa nu il invinovateasca sau sa se planga. Simtea sa il acuze
pe sotul ei ca este antisocial, insa stia ca astfel de etichete ar crea si mai multe probleme, fara
sa rezolve nimic. S-a concentrat asupra stabilirii clare a intereselor si dorinta ei pentru o
decizie agreabila a fost mai importanta.

Propuneri/contra propuneri

In acest stadiu, discutia se muta de la interese la adevarate sugestii pentru actiuni si

schimbare. Faci o sugestie sau o oferta. Partenerul vine cu o idée diferita. Contracarezi cu o
variatie a primei tale oferte. Partenerul tau vine cu o propunere apropiata de ceea ce iti doresti
tu. In sfarsit, ajungeti la un compromis pe care il considerati amandoi ca fiind acceptabil.
Pentru a facilita acest proces, ar trebui sa iei in considerare urmatoarele metode de a
ajunge la un compromis si sa vezi daca se potrivesc situatiei tale:
 Eu tai placinta, tu alegi prima bucata. Aceasta metoda se potriveste multor situatii. De
exemplu, atunci cand Maria si Stan s-au despartit, trebuiau sa-si imparta ornamentele
de Craciun. Comparativ cu intregul divort, era o problema minora, si recapitula multe
dintre neintelegerile lor trecute despre corectitudine si putere. Ei au rezolvat conflictul
astfel: Maria a impartit ornamentele in 2 grupuri pe care ea le considera ca avand
valoare egala si apoi Stan a ales un grup iar Maria pe celalalt.
 Faceti cu randul : ”Voi sta acasa cu copii sambata astfel incat tu o sa poti participa la
curs, iar tu vei avea grija de copii duminica ca sa pot juca golf cu tatal meu”.
 Luati in considerare ambele variant: “Hai sa facem un impumut ca sa pot cumpara o
masina noua si sa mergem in Hawaii”. “Hai sa ne trezim mai devreme ca tu sa faci
sport si eu sa pregatesc micul dejun”.
 Perioada de proba : “Hai sa ii oferim doar o ora la tv lui Janie pe zi si sa vedem daca
temele ei se imbunatatesc pana luna viitoare”.
 In felul meu atunci cand vreau ceva, in felul tau cand tu vrei ceva. Cand conduci tu, o
sa mergem cu viteza pe autostrada fara ca eu sa ma plang, cand conduc eu, o sa
mergem mai incet, iar tu vei incerca sa te relaxezi si sa te bucuri de asta.
 Compromisul: “Daca tu cureti baia o data pe saptamana, voi spala si eu hainele o data
pe saptamana”.
 O parte din ce vreau eu cu o parte din ce vrei tu: ”O sa avem doua parti ale casei
neamanejate, ca tu sa pui banii pe care i-am economisit la banca pentru fondul de
colegiu”.

58
  Impartim diferenta: “ Vrei sa cumperi un dormitor de 3000, sunt multumita de ceea ce
avem. Hai sa impartim diferenta si sa cumparam un pat nou si un dulap de 1500”.

In cazul lui Marion si al lui Ken, ei au folosit metoda o parte din ce vrei tu cu o parte din
ce vreau eu . Au plecat la mama lui Marion miercuri si joi, o parte din vineri, astfel incat
Marion a avut posibilitatea sa isi viziteze familia. Dar au condus vinerl seara tarziu astfek
incat Ken sa se odihneasa in weekend, sa se uite la sport,si sa lucreze la garaj.

Exercitiu
Alege un conflict asura caruia sa lucrezi. Foloseste formularul urmator pentru a aplica cat
mai multe strategii de compromis in aria conflictului.
Descrie conflictul:
Compromisuri posibile:
Discutii:
Propuneri:

Daca intampini problem in gasirea unor compromisuri bune, utilizeaza formularul in 2-3
dintre cele mai comune conflicte pana cand obtii mai mute deprinderi in descoperirea ideilor
unui compromis.

Neintelegerea

Acesta este cel mai dificil stadiu. Modalitatea de a supravietui si a trece peste o
neintelegere este de a-ti aminti ca nu este sfarsitul lumii. Este doar o alt stadiu natural si
asteptat al negocierii.
 Atunci cand intampini o neintelegere, ia-o ca pe un semn ca e timpul sa revii la un stadiu
initial.
 Incearca solutii contrare, utilizand o strategie de compromis diferita.
 Intoarce-te la discutia despre interese si nevoi.
 Descoperiti impreuna alte solutii creative-cu cat mai bizare si mai neobisnuite, cu atat mai
bine.
 Cand esti cu adevarat blocat, fa o pauza.
 Intoarce-te la pregatirea de unul singur. Petrece mai mult timp cautand interese comune si
solutii creative. Reexamineaza-ti sentimentele. Aduna informatia necesara.

Intelegerea
Intr-un sfarsit, cadeti de acord asupra unei optiuni care ofera maximum din ceea ce va
doriti si minimum din ceea ce nu va doriti. Inainte de a declara finalul negocierii, asigura-te ca
solutia e clara pentru amandoi. Fiecare ar trebui sa spuna tare ceea ce a inteles ca sa verificati
daca ati inteles si aveti aceleasi intentii.

Consideratii speciale

Exista situatii in care cursul unei negocieri este dificil. Atunci cand nu mai exista
intimitate, trebuie sa negociezi cu partenerul tau ca si cum ati fi straini sau adversari. Acestea
ar fi unele dintre acele momente:

59
 Atunci cand partenerul detine controlul asupra unor aspecte ale situatiei: bani, copii,
bunuri. In acest caz, nu va avea loc o discutie ca intre egali. Cea mai buna abordare este sa
gasesti o alternativa promitatoare. De exemplu, Jill a vrut sa mearga din nou la scoala sa
devina consilier de cuplu, familie si copil. Dar nu avea bani si sotul ei, Howard, a refuzat sa-I
plateasca scoala. El considera ca ideea ei este nepotrivita si ca niciodata nu va finaliza
cursurile respective pentru a obtine o diploma, cu atat mai putin un certificat de libera
practica. Cea mai buna alternative pentru Jill ar fi fost sa-si ia un job, sa economiseasca niste
bani, si apoi sa mearga la cursuri serale.
In acest caz, Jill a discutat astfel cu sotul ei: “Daca nu vei plati scoala, trebuie sa gasesc un
job si sa merg la scoala seara. Asta inseamna ca esti de capul tau aici in casa. Va trebui sa-ti
gatesti masa, sa faci curat si sa speli hainele, sa ai grija de curte, si orice altceva mai apare.
Voi fi prea ocupata ca sa fac ceva pe aici”.
Howard dintr-odata a auzit-o pe Jill foarte clar. A decis ca daca nu va renunta la cateva
dintre economiile sale, calitatea vietii lui va scadea drastic.
Atunci cand partenerul refuza sa vada si o alta posibilitate, strategia cea mai buna este sa
pui intrebri conducatoare si sa taci. De exemplu Bob isi dorea foarte mult ca Mary sa mearga
la un seminar pentru imbunatatirea casniciei impreuna cu el. Ea a refuzat din start si nu vroia
sa cedeze. Bob a intrebat-o urmatoarele: “Daca nu mergi la workshop cu mine incearca sa-mi
explici cum am putea sa adaugam mai multa paiune si distractie in relatia noastra?
Spune-mi mai multe despre ce motive ai ca sa nu mergi. Nu inteleg
Mi se pare ca ne certam mereu din cauza acelorasi lucruri- bani si temperamentul problematic
al lui Susie si notele lui jack. Sunt gata pentru altceva. Ai vreo solutie noua la acele probleme
pe care eu nu le stiu?
Mary a inceput in cele din urma sa vorbeasca despre temerile ei de a fi ridiculizata sau
coplesita de alti participanti la workshop, de a se simti proasta si inadecvata, de a se gandi
despre ea ca a esuat in c asnicie. Ea a explorat si a redus aceste temeri atunci cand au
participat la workshop.

Cand partenerul tau este ostil. De exemplu, tu poti sa spui: “Hai sa facem o pauza si sa
discutam despre toate acestea maine dimineata. Toate aceste tipete nu duc nicaieri. Dimineata,
poti vorbi despre furia partenerul tau ca un motiv de ingrijorare: “Stii, apreciez faptul ca iei
acesta problema in serios, atunci cand devii furious pot spune ca intr-adevar te preocupa
rezolvarea acestei probleme”.

Atunci cand partenerul utilizeaza diferite siretlicuri. Schimbarea discutiei de la despre ce

vorbim la cum vorbim despre acel lucru. Aceasta muta conversatia la nivel de abstractiv. Asta
iti permite sa intrerupi sirul argumentelor si sa insisti sa reveniti la regulile fair play, ca un
avocat ridicand o obiectie in judecata.
De exemplu, daca partenerul vorbeste urat cu tine ii poti spune: “Stai putin. Ma jignesti si
imi pui etichete pe care eu nu le merit. Hai sa incercam sa vorbim despre lucruri precise. Daca
partenerul tau iti reproseaza fapte din trecut, poti sa-I spui: “Nu e corect, nu sunt la judecata a
tot ce am facut gresit. Subiectul este aici si acum, si trecutul nu are nimic de a face cu el”.
Daca ostilitatea creste sau partenerul tau continua manevrele considera sa chemi un
mediator neutru ca un terapeut de familie.

Cap 7.REZOLVAREA PROBLEMELOR

60
 Problemele de cuplu sunt adesea mai dificil de rezolvat decât cele individuale. Când
dorinţe, standarde şi aşteptări contradictorii trebuie reconciliate, atunci două minţi nu sunt
neaparat mai bune decât una. De exemplu, aveti in vedere relativa dificultate de calculare a
bugetul pentru o singură persoană comparată cu cea pentru o familie de cinci persoane. Uneori
chiar probleme simple nu pot fi rezolvate pentru că vechi conflicte şi resentimente interferează cu
o evaluare clară şi calmă a situaţei.
Multe capitole ale acestei cărţi sunt dedicate rezolvării vechilor conflicte şi resentimente.
Acest capitol se concentrează asupra confruntării cu situaţiile curente. In timp ce alte capitole
abordeaza mai mult probleme de natura emotionala, acest capitol prezinta tehnici intelectuale
demonstrate pentru rezolvarea problemelor comune. Pasii sunt simpli:
1. Enuntati problema
2. Stabiliti obiectivele
3. Gasiti solutii prin brainstorming
4. Perioada de proba
5. Evaluati rezultatele

Istoric
Incă de la începutul anilor ’50 până în 1963, A.F. Osborn a scos trei editii pentru “Applied
imagination” (Imaginatia aplicata), evidentiind principiile rezolvarii creative a problemelor
din business, guvernare, arte, si viata de zi cu zi. Tehnicile de brainstorming ale lui Osborn au
fost adaptate de catre cercetatorii modificarilor de comportament Thomas J. D’Zurilla si
Marvin R. Goldfried (1971), care au inventat o strategie in cinci pasi pentru a genera solutii
inovatoare la orice tip de problema.
Rezolvarea problemelor ca strategie terapeutica a fost explorata mai departe in cartea
“Problem Solving Therapy” -1976- (Terapia rezolvarii problemelor) a lui Jay Haley’s , alte
scrieri ale sale despre interventii intuitive ale lui Milan Erickson, si “Change” (Schimbarea)
de Watzlawick, Weakland si Fisch (1974). Aceşti autori au arătat că cele mai bune soluţii
apar când problemele sunt privite în termenii fostelor soluţii ineficiente.

Cadrul teoretic
Cel mai important lucru de înţeles despre rezolvarea problemelor este că “problema în sine nu
este prblema, ci vechea rezolvare”. Acest lucru înseamnă că o problemă este definită ca un
eşec continuu în găsirea răspunsului eficient. Primul şi cel mai important pas în rezolvarea
problemelor este descrierea acesteia, în detaliu, în termeni de lucruri pe care le-ai făcut pâna
acum şi nu au dat funcţionat.
Dacă tu şi partenerul tău locuiţi într-un apartament foarte mic, acest fapt nu este nea părat
o problemă. Devine însă o problemă atunci când răspunsul tău este ineficient.: dacă laşi vase
murdare şi proiecte craft şi corespondenta învechită şi rufe împrăştiate peste tot; dacă
continui să colecţionezi tot mai multe obiecte vechi, cărţi sau motociclete; dacă accepţi să
depozitezi trambulina prietenului tău; dacă te hotărăşti să începi creştere/educarea Great
Danes. Modul de a începe rezolvarea problemei spaţiului este să-ţi îndepărtezi atenţia de la
acest “mic apartament” şi să descrii ceea ce ai încercat să depozitezi şi să faci în apatament.
De multe ori o situaţie devine problematică pentru că foloseşti o soluţie care pare ok la
acel moment, dar nu şi pe termen lung. De axemplu, dacă într-o lună dispui de mai puţini
bani, aceasta nu este în sine o problemă majoră. Dar poate deveni dacă foloseşti soluţii pe
termen scurt cum ar fi să plateşti factura de telefon prin rubber check., să ascunzi facturi de
partenerul tău sau să te inscrii pentru noi cărţi de credit pentru că cele vechi au depăşit
plafonul de cheltuieli. Pe termen lung, soluţia ta nu va mai fi eficientă ţinând în continuare

61
telefonul conectat, făcându-ţi partenerul fericit, sau reducerea datoriei. Astfel că situaţia
devine “problematică” pentru tine. De aceea un pas important în rezolvarea problemei este
stabilirea consecinţelor pe termen lung a posibilelor soluţii.

Timpul pentru rezolvarea problemelor

Tu şi partenerul tău puteţi învăţa împreuna, într-o singură întâlnire, paşii pentru rezolvarea
problemelor. Cu toate acestea, rezolvarea problemai ca şi cuplu necesită ceea ce psihologii
numesc, un mediu de colaborare. Dacă oricare dintre voi se agaţă de vechile resentimente,
orare diferite sau căutând mai curând un ţap ispăşitor decât o soluţie, procesul este
condamnat. Fiecare partener trebuie să fie deschis, cooperant şi rezonabil obiectiv pentru o
rezolvare mutuală a problemei.
Rezolvarea problemelor prin înţelepciunea vieţii ţine la a adopta un punct de vedere ce se
referă la a vedea viaţa ca o serie de situaţii ce necesită un răspuns ca şi cuplu. Prin exerciţiu,
poţi dobândi abilitatea de a lăsa emoţiile deoparte pentru un moment şi de a analiza situaţiile
în termeni de răspuns eficient sau ineficient.

Enunţă problema
În spaţiul de mai jos sau pe o pagină separată scrie problema ta şi răspunsul uzual. Formatul
„cine, ce, unde” este un ghid folositor. Acesta este modul în care reporterii de ziare sunt
învăţaţi să-ţi organizeze detaliile despre un articol. Intră în cât mai multe detalii. Nu te
concentra ca fiecare aspect al situaţiei să fie în paragraful potrivit. Doar scrie cât poţi de mult
despre situaţie şi despre răspunsurile obişnuite. Fii obiectiv ca un reporter de ziar: doar faptele
fără a da vina pe cineva sau a face interpretări critice asupra partenerului.

Situaţia problemă şi răspunsurile uzuale

Cine

Ce

Unde

Când

Cum

De ce

Sentimente

Şi altele

62
Iată cum familia Needleman şi-a relatat problema.
Cine: Tata Peter, mama Polly, fiu Rob, fiică Shelley

Ce: Ne facem planuri să mergem cu bicicleta, să ne plimbăm sau să facem jogging regulat,
împreună, dar nu le respectăm. După aceea ne plângem că nu suntem în formă, cât de moleşiţi
sunt copiii, etc.

Unde: Ne facem planuri să facem exerciţii acasă, în parc, la piscina olimpică. Nu prea conteză
unde. Când ne facem planuri sau ne plângem suntem de obicei în maşină sau la masa de seară.

Când: După ce ne întâlnim cu familia Johnsons cu toţii nu ne simţim în formă. Sau când ne
uităm în oglindă. Când ne facem un plan nou îl respectăm prima şi a doua oară apoi ceva
intervine şi ne distrage şi nu ne mai întoarcem la exerciţiu.

Cum: Ne punem de acord că trebuie să facem exerciţii. Dar entuziasmul se transformă în

indiferenţă. Putem întotdeauna găsi o scuză pentru a nu face exerciţii. Copiii se plâng că
plimbările şi joggingul sunt plictisitoare. Adulţii se plâng de copii că sunt de nestăpânit pe
biciclete.
De ce: Vrem să fim în formă, sănătoşi, atrăgători. Vrem să ne distrăm împreună ca familie. De
ce eşuăm, este din cauza programului prea încărcat? Lipsă de voinţă? Laşi? Nu ne
putem ]n’elege pe exerciţiul ideal? Lipsesc elemente cheie precum motivaţie, stilul de viaţă,
moştenirea genetică?

Sentimente: Ne simţim mândri şi sănătoşi când facem exerciţii iar când nu mai facem ne
simţim trişti, rataţi ca părinţi şi bătrâni.

Stabileşte obiective
Pentru a stabili obiective ai nevoie să analizezi ce ai făcut până acum în termenii de bază a
principiului de rezolvare a problemei: „Problema nu este problema, vechea soluţie este
problema.
Un mod bun de a face asta este a te uita la fiecare parte din descrierea ta în concordanţă cu
formula următoare:
De fapt problema nu este Problema reală
este___________

Faceţi perechi din aspectele problemi.Alăturaţi totul, nu doar părţile care par că s-ar potrivi.
Spuneţi-vă că problema reală nu este cel implicat, ci reacţia acestuia. Sau caă problema nu
este ce se întămplă, ci unde se întâmplă. Este ca şi cum ai sorta un coş mare cu şosete
bleumarin sau negre. Trebuie să compari şosetele până vei găsi perechile potrivite. Continuaţi
până când aţi comparat fiecare pereche de fraze pentru a vedea dacă au un înţeles. Acest lucru
vă obligă să va uitaţi la ficare aspect al problemei tale ca un potenţial punct de pornire pentru
idei noi.
Multe dintre perechile generate vor fi fără sens. Dar câteva combinaţii vor avea acea
sclipire necesară insight-ului asupra situaţiei. Iată mai jos câteva combinaţii iluminante
pentru fam. Needleman pe care aceştia le-au găsit.

63
De fapt problema nu este Problema reală
este___________
A face planuri Respectarea lor
Timp insuficient Insuficient timp împreună
A fi moleşit A se simţi________

Aţi prins ideea? Continuaţi să alăturaţi frazele pentru „cine”, „ce” şi „de ce” până când
obţineţi trei sau patru idei bune ca şi obiective. Prin obiective, ne referim la direcţii noi în care
poţi merge pentru a găsi răspunsuri eficiente la situaţia dvs. Iată obiectivele familiei
Needleman:
1. Facem doar planuri care pot fi urmate în mod realist.
2. Facem exerciţii separat dacă nu le putem face împreună
3. Lucrăm mai mult asupra acceptării de sine şi a înfăţişării noastre

Primul obiectiv, acela de a face planuri realiste,era unul evident. Dar următoarele două au
venit ca prin surprindere. Considerând fiecare mică parte a situaţiei lor ca fiind problema
reală, fam Needleman a realizat că de fapt întregul concept de a face exerciţii în familie era
problematic. Adevărul era că lor nu le placea cu devărat să facă sport împreună. Au constatat
că nevoia lor de a fi împreună se poate satisface făcând cumpărături sau mâncând sau mergând
cu cortul iar sport pot face separat. Un alt insight a fost măsura în care toţi au preluat modelul
amercan de frumuseţe şi blamându-se că nu au corpuri perfecte.

Brainstorming
A face brainstorming înseamnă să faci o listă lungă de idei, cât de repede poţi, până când nu
mai găseşti alte idei. Regulile sunt simple:

Fără judecăţi de valoare. Scrieţi fiecare idee nouă sau posibilă soluţie, fără a judeca
dacă este bună sau nu. Evaluarea se va face mai târziu.

Să-ţi laşi mintea liberă este cel mai bine. Cu cât ideile tale sunt mai nebuneşti şi mai
neîngradite cu atât mai bine. Freeweeling te scoate din făgaşele mentale şi îţi permite permite
să te eliberezi de vechile moduri de a vedea problema.

Mai mult este mai bine. Continuă până obţii o listă lungă Nu te opri să gândeşti sau să
evaluezi. Cu cât scrii mai multe idei, cu atât ai mai multe şanse să obţii idei bune.

Mediu colaborativ. Asigură-te că amândoi aţi venit cu idei despre cum ar trebui să vă
comportaţi pentru a rezolva problema. Nu face doar propuneri despre cum ar trebui partenerul
să evolueze, asmiţând că eşti perfectă aşa cum eşti. Şi bineînţeles, peiorativ, limbajul de
învinovăţire iese din discuţie.

La sfărşit combină şi îmbunătăţeşte. Când nu-ţi mai vin idei, revino asupra listei. Taie
ideile care sunt evident ineficiente. Îmbunătăţeşte le pe cele bune. Combină câteva idei bune
într-un plan excelent. Când evaluezi o idee în raport cu alta, ia în considerare consesinţele pe
termen lung ale fiecăreia în parte.
Fă brainstormingul ideilor pentru a îndeplini obiectivele pe care ţi le-ai propus. Iată
rezultatele la brainstorming ale familiei Needleman. (Ideile marcate cu X sunt eliminate)

Obiectivul 1: Faceţi planuri pe care le puteţi respecta în mod realist.

64
 Scrieţi pe calendar toate evenimentele programate, chiar şi tentativele.
X Faceţi din exerciţii prioritatea principală, nimic nu poate interveni.
X Faceţi doar exerciţii imaginare.
Gata cu planurile nerealiste de tipul „în fiecare sâmbătă la ora 10”
Făceţi-vă planuri de back-up – de ex. Patinuarul pentru role dacă plouă.
Copiii trebuie să aibă drept de veto – jogging-ul este foarte foarte plictisitor.
X Încasaţi o taxă pentru exerciţiile la care s-a lipsit
Eliminaţi din program unele petreceri, şedinţe, excursii pentru a face loc
exerciţiilor.
X Încheiaţi contracte scrise în care sunteţi de acord să exersaţi.
X Înscrieţi-vă la un curs regulat de sport.
Fiecare se va înscrie la o curs de sport interesant pentru noi ca indivizi.

Pentru cel de-al doilea obiectiv, ei au făcut o listă cu fiecare exerciţiu pe care ar vrea să-l
încerce. (Ideile marcate cu * qu părut potrivite pentru ore pe care l-ar putea lua ; semnul 
indică exerciţiile pe care le-ar putea face în doi)

Obiectivul 2 : Facem mai multe exerciţii individual dacă nu le putem face împreună.

Peter Jogging
*yoga 

Pollz Plimbare cu prietenii

*lectii de jazz
Înot
*yoga 

Rob Cumpără role

*Karate

Shelley Inot
*Lecţii de dans

Pentru cel de-al treilei obiectiv al lor, au marcat ideile pe care ar vrea să le urmeze cu semnul
*

Obiectivul 3: Lucrăm mai mult asupra acceptării de sine şi a înfăţişării noastre .

Gata cu glumele despre graşi.

* Polly îşi cumpără haine care îi vin cu adevărat.
Peter a anulat abonamentul la Penthouse
Polly nu mai cumpără reviste de modă.
X Scrie o scrisoare editorului condamnând venerarea corpului.
* Shelly ia ore de nutriţie şi de imagine corporală
Rob şi Shelly încetează a-şi mai pune porecle ( fund de grăsime, faţă cu bube)
X Tata nu mai „înghite” frustrările.
Ponem cântarul de baie şi toate modalităţile de urmărire a greutăţii în debara.
Acoperim oglinda mare

65
 Punem deoparte toate cărţile cu diete.
Ne luăm o carte despre un regim alimentar echilibrat şi exerciţii.

Perioada de probă

Apoi trebuie să vă puneţi în practică ideile alese pentru o perioadă de probă. Odată ce aveţi
pregătite hârtia şi creionul, faceţi o listă cu cine ce va face, când va fi efectuat firecare din
itemi, şi cât timp veţi încerca noua soluţie.
Familia Needleman au căzut de acord că îşi vor încerca soluţiile timp de trei luni şi apoi
vor evalua. În primele două săptămâni, s-au înţeles că vor începe să facă următoarele sarcini:

Peter: Anulează Penthouse

Se înscrie la cursuri de yoga
Îl înscrie pe Rob la karate
Scoate oglinda
Îşi cumpără pantofi noi de sport

Polly Marchează în calendar

Stabileşte şedinţe de înot cu Shelly
O înscrie pe Shelly la dans
Scapă de cântar şi de cărţile de diete.
Îşi cumpără îmbrăcăminte care să-i vină bine.

Shelly: Îşi ia cărţi despre nutriţie de la bibliotecă

Caută o carte practică despre imaginea corporală

Rob: Îşi găseşte cele mai bune role de cumpărat

Sună la panuarul de role pentru probram.

Evaluaeză rezultatele

La sfărşitul perioadei de probă, uită-te înapoi şi evaluază cât de bine a funcţionat noua soluţie.
Familia Needleman a aflat că este în contunare dificil să îşi facă suficient timp pentru a face
exerciţii. Nu a funcţionat faptul de avea mai mult de o activitate la un moment dat. Peter s-a
concentrat pe jogging şi nu s-a înscris pentru următoarea serie de yoga. Pollz şi Shelly sau
concentrat pe înot şi Rob s-a blocat pe karate. Cea mai importantă schimbare s-a produs în
atitudinea lor unul faţă de celălalt. Vinovăţia şi incriminările din trecut au dispărut. Există mai
mult suport pentru eforturile depuse în a face exerciţii şi mai puţin stres legat de imaginea
corporală.
Când îţi evaluezi rezultatele, caută mai ales dovada că ai avut dreptate legat de consecinţele pe
termen lung. Asigură-te că depui eforturi în direcţia în care contează cel mai mult.

Exemplu
Roger si Sarah aveau ritmuri şi interese sexuale diferite. Roger era o persoană nocturnă. Îi
plăcea să stea treaz până târziu şi să facă dragoste seara. Sarah obosea pe la ora opt. Ei îi
placea să se culce devreme şi să facă sex dimineaţa devreme.

66
 Lui Roger îi plăceau ritualuri de uşoară înrobire, dar Sarah le găsea ruşinoase şi uneori
chiar ameninţătoare. Ei îi plăcea să vorbească în timpul sexului dar lui Roger nu.
Soluţiile lor ineficiente constau în se plânge despre cât de diferiţi erau ei din punct de
vedere sexual. Sarah l-ar fi rugat pe Roger să vorbească în timpul sexului şi el ar fi încercat
dar s-ar simţi plin de resentimente şi uneori nu ar mai avea erecţie. Fiecare dorea ca celălalt să
iniţieze partida de sex dar nici unul nu avea chef pornească lucrurile mai des. Cu timpul au
început să facă sex mai rar până când au ajuns să facă dragoste o dată pe lună. Roger începuse
să închirieze filme pentru adulţi şi se uita la ele singur.
Iată cum şi-au definit ei problema:
Cine: Noi
Ce: Sex
Unde: În pat
Când: Nu este niciodată timpul potrivit: Lui Roger îi place noaptea, Sarah preferă
dimineţile.
Cum:Lui Roger îi place liniştea, şi uneori să fie legat, şi filmele pentru adulţi. Pentru Sarah
este plăcut să vorbească şi să fie luată pe sus, consideră că manifestările de sclavaj sunt
stânjenitoare.
De ce: Suntem nepotriviţi. Refuz dorinţa
Sentimente: Frustrat, plin de resentimente, nepasator
Si altele: Încă ne iubim unul pe celălalt dar viaţa noastră sexuală este moartă..

Şi-au stabilit obiective generând aceste modaliăţi noi de a privi problema:

De fapt problema nu este Problema reală

este___________
Sex Timpul
Dorinţa nepotrivită Stânjenirea

Obiectivele lor erau să găsească un program creativ care să-i aducă împreună la momentul
când fiecare dintre ei este alert şi disponibil sexual şi să încerce să-şi depăşească stânjenirea
reciprocă despre ceea ce-i excită pe fiecare dintre ei.

Iată lista lor de brainstorming

Program creativ
Stabilim intalniri pentru sexul de la pranz in weekend
Negociaţi momentele de seară şi de dimineaţă
Mergi în pat mai devreme, înainte ca Sarah să fie obosită
Stai mai mult în pat dimineaţa în weekend, citeşte sau uită-te la TV până când Roger se
trezeşte în întregime şi devine disponibil sexual.

Reduce stânjenirea
Sarah să experimenteze unele din fanteziile sexuale ale lui Roger
Roger să scrie o descriere a fanteziilor sale şi Sarah se va gândi la acestea.
Sarah vorbeşte în timpul sexului şi Roger ascultă.
Se uită împreună la filmele pentru adulţi.
Roger poate învăţa câteva „mici nimcuri” pe care le-ar putea spune în timpul actului sexual
fără să trebuiasca să se gândească la ele

67
 Sarah poate citi cartea My Secret Garden (Grădina mea secretă) pentru a explora fanteziile
sexuale ale femeilor.
Au decis să aibă o periodă de probă de o lună. În această perioadă au făcut dragoste la fel de
des ca la începutul relaţiei lor, şi amândoi s-au simţit plini de pasiune şi revitalizaţi. Peste un timp
mai lung, Roger a putut să spună „dulci nimicuri” în timpul sexului şi a devenit mai degraba o
persoană matinală. Sarah a reuşit să stea până mai târziu seara ca să facă dragoste, şi a ajuns la o
mai mare acceptare a varietăţii de fantezii sexuale. Roger nu a devenit niciodată un linguşitor la
care Sarah a visat, şi nici ea nu a devenit regina sclavajului din fanteziile lui Roger. Dar erau
fiecare capabili să joace aceste roluri la un momentdat, cu succes mediu.

Cap 8. Evaluarea şi schimbarea strategiilor de aversiune

Faza în care o relaţie se aseamănă cu o lună de miere se bazează în mare parte pe o iluzie: este de
fapt o frumoasă hologramă a două persoane care devin una singură, a unei femei şi a unui bărbat
carese contopesc într-o iubire care poate asigura satisfacerea fiecărei nevoi umane importante.
În timp, această imagine devine din ce în ce mai neclară. Faptul că fiecare persoană are nevoi
diferite, poate chiar opuse, ajunge să înlocuiască viziunea unei uniuni atotcuprinzătoare, lipsită de
conflicte sau de durere. Spulberarea visului unei uniuni perfecte, precum şi dezamăgirea care o
succedă, sunt paşi inevitabili spre construirea unei iubiri adevărate.
Oamenii, indiferent de gradul de apropiere dintre ei, îşi doresc frecvent lucruri diferite şi de aceea
trag în direcţii diferite. Chiar şi partenerii cu multe lucruri în comun au frecvent nevoi
contradictorii. Descoperirea acestui fapt declanşează cea mai importantă provocare pentru un
cuplu: ei trebuie să dezvolte o metodă constructivă pentru a rezolva conflictele care apar.
Strategiile folosite în situaţii conflictuale determină într-o mare măsură nivelul de satisfacţie
derivat dintr-o relaţie. Strategiile sănătoase încurajează compromisul şi recunosc importanţa
nevoii fiecăruia dintre partenerii. Strategiile de aversiune folosesc sentimente precum ruşinea sau
frica pentru a forţa unul dintre parteneri să cedeze sau să renunţe la ceea ce îşi doreşte.
Strategiile de aversiune au, în general, rezultate foarte bune pe termen scurt: unul dintre partenerii
este rănit sau intimidat pentru a-ţi da ceea ce îţi doreşti. Pe măsură ce trece timpul însă, aceste
strategii nu mai funcţionează. Oamenii fie devin imuni la ele, fie se revoltă împotriva lor, fie încep
să se simtă îndepărtaţi de situaţie şi singuri. Astfel, intimitatea şi încrederea sunt înlocuite de furie,
detaşare sau rezistenţă, iar acesta este un preţ mare.
Scopul acestui capitol este să înveţi să identifici cele opt strategii de aversiune folosite cel mai des
pentru a îi controla pe alţii într-o relaţie. Vei putea evalua singur care strategii le foloseşti frecvent
şi vei conştientiza impactul lor asupra ta şi a partenerului tău. La final, vei avea posibilitata să
explorezi şi să exersezi cele două abilităţi de bază necesare rezolvării sănătoase a unui conflict.

Cadrul teoretic

S-a scris mult despre rolul jucat de familia disfuncţionale în creearea problemelor de comunicare
(Bradshaw 1988a, 1988b). Familiile disfuncţionale folosesc ruşinea şi frica pentru a forţa şi
controla membrii lor. Părinţii care sunt ei înşişi depăşiţi de situaţie şi lipsiţi de control îşi forţează
copiii să aibă grijă de nevoile emoţionale şi uneori de cele fizice ale familiei. Frica de a nu fi
atacaţi sau abandonaţi îi face pe copii să nu ţină cont de propriile nevoi şi sentimente, preferând să
îşi canalizeze energia către îndeplinirea cerinţelor părinţilor.
„Lasă chitara aia nenorocită şi ia-o pe sora ta de la şcoală. Fă şi tu ceva util din când în când.” „La
ce îţi trebuie să te duci acasă la Joan? Se îmbracă ca o prostituată şi nu face altceva decât să alerge
după băieţi prin mall. Daca crezi că tu de asta ai timp acum, înseamnă că nu îţi dăm suficiente
lucruri de făcut acasă.” „Spune-mi, ce mai face scumpa mea? N-ai limbă să vorbeşti? Sau nu vrei

68
să vorbeşti cu taică-tu? Atunci poate că nici el nu mai vrea să vorbească cu tine. Pleacă de aici. De
acum nu mai trebuie să ne chinuim să vorbim deloc.”
Observă cum acestor copii li se induc sentimente de ruşine sau de frică pentru a face ceea ce îşi
doresc părinţii. Aceste mecanisme de control sunt extrem de puternice. Ele nu fac altceva decât să
îi bată pe copii până aceştia cedează; ele forţează un copil să renunţe la propriile sale nevoi pentru
a putea să se simtă în siguranţă în familie.
Când erai copil, e posibil să fi observat cum părinţii tăi se ameninţau şi umileau reciproc sau cum
făceau asta cu fraţii tăi. Este posibil chiar ca şi tu să fi fost victima acestor strategii de aversiune.
Aceste lecţii nu se uita niciodată. Poate că ai învăţat deci că inducerea fricii sau a ruşinii pot,
uneori, să rezolve un conflict. Poate că ai învăţat că durerea poate să controleze oamenii. Acest
fenomen se numeşte modelare, învăţare prin observaţie. Atunci când mama este obosită şi are
nevoie de ajutor să care cumpărăturile, te atacă pentru că eşti leneş şi egoist. Câineşte, o ajuţi, dar
înveţi în acelaşi timp că poţi obţine ceea ce îţi doreşti dacă denigrezi pe altcineva şi dacă îl faci să
se simtă vinovat: atunci când tatăl tău se enervează rău şi te ameninţă să nu îţi mai primească
prietenii în casă pentru că vorbiţi prea tare, tu întelegi mesajul. Concomitent însă, înveţi şi că
ameninţările sunt o modalitate rapidă şi eficientă de a-ţi satisface nevoile.
Acum, ca adult, atunci când te găseşti într-o situaţie conflictuală, în care îţi doreşti ceva foarte
mult, poţi folosi metode pe care le-ai învăţat pe când erai copil. Poţi să recurgi la aceleaşi strategii
dureroase care ţi-au fost odată aplicate şi ţie.

Momentul pentru a învăţa

Evaluarea strategiilor de aversiune poate să nu îţi ocupe mai mult de o săptămână. Exersarea
atitudinii cheie în rezolvarea conflictelor însă poate dura încă una până la patru săptămâni.

Învaţă să recunoşti cele opt strategii de aversiune

Metodele care urmează sunt cele mai des folosite strategii de aversiune.

1. Strategia de reducţie. Are la bază mesajul că nevoile partenerului sau partenerei

tale nu sunt valide. Ele nu au importanţa, magnitudinea sau legitimitatea nevoilor tale. Idees este
să îţi umileşţi partenerul până când este de acord cu tine.
„Pentru numele lui Dumnezeu, iubito, ai stat acasă şi te-ai uitat la Oprah toată ziua. Ce vrei
să fac eu cu facturile?” (Mesajul de bază: Nevoia mea să mă relaxez este mai legitimă decât
dorinţa ta de a evita această sarcină.)
„Când mergem să îl vizităm pe fratele tău, voi doi nu faceţi altceva decât să staţi şi să jucaţi
table. Nu ieşiţi niciodată în aer liber. Măcar atunci când o vizităm pe mama mea, oamenii discută
unii cu ceilalţi. Se creează un adevărat sentiment de familie, nu stăm doar să ne jucăm.” (Mesajul
de bază: Nevoia mea să o vizităm pe mama este mai importantă pentru că atunci facem ceva real
şi valid.)

2. Strategia de retragere/ abandonare. Mesajul de bază aici este „Fă cum vreau eu sau
plec.” Ameninţarea abandonului este atât de înspăimântătoare încât partenerul poate fi dispus să
renunţe la multe pentru a evita această situaţie.
„Nu cred că merge, Ted. Dacă nici măcar nu poţi să vii să mă iei atunci când maşina mea nu
mai merge, nu cred că avem ce căuta în această relaţie.” (Mesajul de bază: Vino să mă iei sau o să
fii singur.)
După ce i s-a spus că partenerul urma să plece la Boston pentru o reuniune de şcoală de trei
zile: „Fă ce simţi că trebuie să faci.” Grimasă. „O să mă uit la televizor diseară. Ne vedem mai

69
târziu.” Grimasă, o scurtă încuviinţare din cap. „Nu sta treaz să mă aştepţi.” (Mesajul de bază:
Dacă te duci, pentru moment eu nu mai simt nici o legătură emoţională între noi. Să nu aştepţi la
intimitate între noi.)
Uneori retragerea poate lua forma unui îngheţ emoţional adânc, alteori este doar o pauză
rece în conversaţie. De fiecare dată însă are ca efect dispariţia unui lucru important: sentimentul
de conexiune cu altcineva, adică exact ceea ce reprezintă inima oricărei relaţii.

3. Ameninţări. Strategia această implică rănirea partenerului în mod explicit.

„M-am săturat de tâmpeniile tale. Nici o slujbă nu este suficientă de bună pentru tine. Ori o
accepţi pe asta, Bill, ori nu o să mai acopăr în faţa familiei.” (Mesajul de bază: Faci ce vreau eu să
faci sau o să vorbesc urât despre tine.)
„Hey, OK, nu o să te mai rog să o mai faci încă o dată (despre un anumit comportament
sexual). Poate o să rog pe altcineva.” (Mesajul de bază: Ori îmi dai ce vreau din punct de vedere
sexual, ori nu o să mai fiu monogam.)
Cu ajutorul acestei strategii, un partener îl răneşte în mod activ pe celălalt ca un mijloc de a-l
controla pe acesta din urmă. Este o strategie cu un grad mare de risc, dar şi o posibilitate mare de
reuşită pentru că, deşi poate că obţii ceea ce îţi doreşti, preţul plătit pentru acesta este foarte mare
în termeni de resentimente create.

4. Învinuirea. Această metodă implică transformarea nevoii tale în vina celeilalte persoane.
„Dacă ai putea să vorbeşti la modul real despre tine, nu ar mai trebui să trăiesc într-un vid
emoţional ca acum. Uite, te întreb, ce se întâmplă cu tine? Cioc, cioc. Ce se întâmplă acolo?”
(Mesajul de bază: Mă simt goală pe dinăuntru pentru că tu eşti inadaptat.)
O altă metodă de folosire a învinuirii este să transformi nevoia partenerului sau partnerei tale
în propria lui/ ei vină. „Dacă ai fi dus copiii la grădina zoologică cu tramvaiul, aşa cum îşi
sugerasem eu, nu s-ar fi întâmplat asta. Cineva nu ar fi spart maşina şi acum tu nu ar fi trebuit să
alergi atâta ca să o repari.” (Mesajul de bază: Tu ai creat problema, rezolv-o singur).
Observă că atâta timp cât poţi da vina pe partenerul tău pentru o nevoie, el sau ea va trebui
să compenseze prin îndeplinirea ei.

5. Strategia de minimizare/ denigrare. Această strategie se referă la a îl face pe partenerul

tău să se simtă prost sau inadecvat pentru că are o nevoie diferită de a ta.
„De ce trebuie să mergi la lac tot timpul? Nu faci altceva decât să te întorci cu dureri de cap
de acolo.” (Mesajul de bază: Este prostesc să îţi doreşti să te duci la lac.)
„Luaţi laolaltă şi prietenii tăi tot nu fac cât un singur creier. De ce nu putem să ieşim cu
oameni care sunt în stare să discute şi despre altceva în afară de ochelari de soare de firmă sau
cine face sex cu cine la clubul de tenis?” (Mesajul de bază: Prietenii tăi nu au valoare, lasă-i
baltă.)
Încă o dată, ruşinea sau frică este modalitatea de control în cadrul acestei metode. Dacă un
partner nu vrea să fie devaluat, el sau ea trebuie să renunţe la o nevoie importantă.

6. Strategia de a induce un sentiment de vinovăţie. Această strategie transmite mesajul că

un partener este un eşec moral pentru că nu te susţine în ceea ce îţi doreşti. El sau ea este incorect,
lipsit de consideraţie sau pur şi simplu greşeşte pentru că are o dorinţă contradictorie cu a ta.
„Toată ziua m-am ocupat de casă, iar tu nu poţi să stai 20 de minute să repari uşa de la
cuptor. Parcă te-ai îndrăgostit de canapeaua aia. Singura ta menire în viaţă este să stai cu
picioarele în sus.” (Mesajul de bază: Dorinţa ta de a te odihni e nedreaptă, tu greşeşti.)
„Întotdeauna încerc să fac ceea ce spui că îţi place din punct de vedere sexual. Ştiu de ce
sunt aici – ca să te fac să ai orgasm. Dacă în schimb te rog şi eu să porţi ceva ce mă excită şi pe

70
mine, tu nu faci altceva decât să îmi spui că e prea jenant sau ciudat.” (Mesajul de bază: Faptul că
ma refuzi e greşit şi nedrept.)

7. Strategia de deviere. Răspunzi nevoii partenerului tău prin schimbarea punctului de

interes al conversaţiei. Mesajul ascuns este că dorinţele lui sau ale ei nici măcar nu sunt suficient
de importante pentru a fi luate în discuţie.
„Ştiu, ştiu, vrei să petreci mai puţin timp cu copii. Amândoi o luăm pur şi simplu razna.
Ascultă: eu am la dispoziţie doar două seri să pregătesc acest curs pentru Asociaţia Hornblower şi
mă aşteaptă multă muncă de pregătire la bibliotecă. Mi-ai luat costumul de la curăţătorie? Spune-i
lui Susie că vreau să văd că ia nota maximă la testul de săptămâna asta.” (Mesajul de bază: Toată
lumea are probleme, dar ale mele sunt mai importante.)
„Nu ai suficient timp să compui? Nu eşti singurul. La şcoală la noi lucrurile au luat-o razna
– profesorul de limbi străine şi-a dat seama, eu am fost dintotdeauna convinsă accentul ei era doar
o glumă proastă. Acum însă şi profesorul de algebră e bolnav, unul dintre asistenţii lui a lovit ieri
un copil, iar părinţii lui...” (Mesajul de bază: Muzica ta nu contează.)

8. Strategia de a lua înapoi. Strategia este să retragi o anumită formă de susţinere, plăcere
sau ocrotire. Ideea este să iei înapoi ceva ce partenerul tău consideră a fi esenţial pentru el.
„Chiar nu am chef, a început să mă plictisească excursiile în natură.” Spus cu răceală după
ce partenerul s-a împotrivit ideii de a da banii pe un nou calculator. (Mesajul de bază: Dacă nu
cumperi calculatorul, poţi să îţi iei adio de la ideea de distracţie cu mine.)
„A venit momentul ca toată lumea din familia asta să îşi spele singur hainele. De ce nu
începi să ai mai multă grijă singur de tine, Peter?” Asta după ce Peter nu a vrut să se uite la
maşina nevestei şi să vadă de la ce provenea un sunet ciudat. (Mesajul de bază: Te pedepsesc dacă
mă refuzi.)

Evaluează modul în care foloseşti chiar tu strategiile de aversiune

A venit momentul să afli cum şi când foloseşti chiar tu aceste strategii. Următorul jurnal de
conflicte te poate ajuta să ţii socoteala modului în care te comporţi pe parcursul următoarei
săptămâni. Fă-ţi mai multe copii dacă ai nevoie.
Oricând realizezi că te afli într-o situaţie conflictuală cu partenerul tău, trece informaţiile relevante
în jurnal. Un conflict poate fi o situaţie în care ţipaţi unul la altul, câteva remarci înţepătoare sau
pur şi simplu realizarea faptului că vă doriţi lucruri diferite. Începeţi prin a nota data
evenimentului. Acum priveşte în interior: De ce anume aveai nevoie în acea situaţie? Ce încercai
să obţii? Era vorba de odihnă, atenţie, ajutor cu ceva anume sau o anumită formă de plăcere? Fii
sincer. Scrie răspunsurile în coloana intitulată Nevoia mea.
Cum ai încercat să îţi convingi partenerul să îţi dea ceea ce îţi doreai? La modul exact, ce ai făcut
pentru a îl influenţa să facă lucrurile aşa cum voiai tu? Notează aceste lucruri în coloana
Comportamentul meu.
Dacă conştientizezi că ai folosit o strategie de aversiune, notează care anume în coloana potrivită.
Dacă nu îţi vine nici o idee în minte, consultă lista şi gândeşte-te dacă comportamentul tău se
încadrează în vreuna dintre cele opt strategii descrise.
Ultima coloană, Consecinţe, este foarte importantă. Aceasta este şansa ta să te gândeşti la
rezultatele comportamentului tău. Ce se întâmplă mai exact atunci când foloseşti tehnici de
aversiune? Obţii ceea ce vrei? Gândeşte-te cu atenţie la asta. Funcţionează metodele pe care le
aplici? Creează cooperare sau întâmpină rezistenţă din partea partenerului tău? Există o urmare
emoţională? Vreunul dintre voi ajunge să se simtă rănit, dat la o parte sau să simtă nevoia de de a
se răzbuna? Cât durează până vă reveniţi după metodele folosite pentru a rezolva conflictul?

71
Aminteşte-ţi că aceasta este o şansă să te uiţi la modul în care te comporţi, şi nu la
comportamentul partenerului. Este posibil, ba chiar probabil, că şi partnerul tău foloseşte aceste
strategii, dar nu acesta este scopul exerciţiului. Responsabilitatea pentru comportamentul lui sau al
ei îi aparţine în totalitate. Sarcina ta este să te uiţi cu sinceritate la ceea ce faci şi să evaluezi
obiectiv modul în care îţi afectează relaţia. Singura persoană pe care o poţi schimba eşti chiar tu,
iar schimbarea poate începe abia după ce realizezi ceea ce trebuie schimbat.
Ţine jurnalul de conflicte pe o perioadă de una-două săptămâni. Înainte de a începe, uită-te la
exemplul lui Joe pentru a îţi face o idee despre cum ar putea arăta un jurnal complet.

Concluzii pe seama jurnalului de conflicte

Observă că în jurnalul său, Joe are tendinţa de a folosi în mod repetat aceleaşi strategii – cea de
minimizare, de retragere şi de învinuire. În ceea ce priveşte consecinţele, de cele mai multe ori ele
includ răcirea relaţiilor sau retragerea. Strategiile folosite de Joe sunt extrem de distructive – ele
nu fac altceva decât să îi ucidă relaţia. Învinuirea şi minimizarea au ca scop să o facă pe Susan să
renunţe la nevoile ei de ruşine. Uneori ea face acest lucru, dar costul este reprezentat de o foarte
mare eroziune a intimităţii şi a încrederii emoţionale.

Jurnal de conflicte

Data Nevoia mea Comportamentul meu Strategia de Consecinţe

aversiune

72
 Exemplul lui Joe

Data Nevoia mea Comportamentul meu Strategia de Consecinţe

aversiune

18.10 Să lipsesc de la Am spus că organizarea Minimizare Susan a fost

şedinţa cu este o pierdere mare de rănită şi nu a
părinţii ca să mă timp. mers nici ea la
odihnesc şedinţă.
M-am enervat şi am Retragere Relaţii dintre noi
coborât în atelier. s-au răcit timp de
2 zile.
21.10 Sex I-am scos că oboseala ei Învinuire N-am făcut sex.
mă face să nu o doresc.
M-am întors cu spatele la Retragere Nu s-a schimbat
ea. nimic.
22.10 Odihnă I-am spus lui Susan că Reducţie A completat ea
formularele pentru în mare parte,
refinanţare sunt o pierdere dar m-a pus să
de vreme. E prea multă fac partea legată
bătaie de cap pentru cât am de venitul meu.
economisi (ea e pornită să Foarte rece cu
facem asta). mine.
27.10 Să merg la I-am spus că-mi strică Minimizare S-a supărat, apoi
Festivalul de cheful pentru că nu vrea să a devenit
Jazz vină. distantă. M-am
I-am spus că din cauza ei Învinuire dus singur.
nu ne dezvoltăm şi nu
facem niciodată nimic
diferit.
29.10 Pâine mai puţin Am întrebat-o de ce trebuie Minimizare Am decis
prăjită să ardă mereu pâinea împreună să
resetăm

73
 prăjitorul.
30.10 Control I-am spus lui Susan că Minimizare Nu avem terasă.
ideea ea pentru o terasă sub Susan s-a supărat
copaci e o idee proastă, e şi s-a dus acasă
prea întunecat şi umbros. la Sara.
Am lucrat în continuare şi Retragere
nu am spus nimic. Rece.

Uitându-te cu atenţie la jurnalul tău, te-ai putea simţi puţin incomod, dar te poate ajuta să
confrunţi modul în care reacţionezi în situaţii conflictuale. Încearcă să extragi următoarele
informaţii din jurnalul tău. (Notă: Dacă nu ai suficiente exemple în jurnal ca să răspunzi la aceste
întrebări, încearcă să mai ţii jurnalul încă o săptămână sau chiar două).
1. Ce fel de nevoi declanşează în general tendinţa ta de a folosi strategii de aversiune? Poţi să
identifici un tipar? Sau orice nevoie, fie mică sau mare, duce la nevoia ta de a folosi
strategii de aversiune pentru a rezolva conflictul=
2. Ce strategii foloseşti cel mai des?
3. Obţii ceea ce vrei atunci când foloseşti strategiile? Uită-te la coloana Nevoia mea şi
încearcă să calculezi o rată de succes.
4. Care sunt, în general, consecinţele emoţionale după fiecare strategie de aversiune? Cât
durează ele?
5. Strategiile îţi afectează relaţia până în punctul în care simţi că eşti pregătit să le schimbi?
Gândeşte-te puţin la această întrebare.
Gândeşte-te că un răspuns pozitiv înseamnă că te obligi să lucrezi serios pe viitor.

Atitudinea cheie

Este greu să îţi dezvolţi abilităţi sănătoase de rezolvare a conflictelor fără ca înainte să stabileşti o
atitudine cheie cae susţine nevoile şi dorinţele diferite ale fiecărui partener. Această atitudine
cheie are trei componente:
1. Conflictul este inevitabil între persoane apropiate; este normal să vă doriţi lucruri
diferite. Acest fapt este doar o recunoştere a faptului că fiecare persoană are nevoi unice şi
că chiar şi cel mai apropiat partnener al ei va avea propriile gusturi, preferinţe, frici sau
scopuri.
2. Nevoile fiecărui partener sunt la fel de valide. Nevoia de a te odihni este la fel de
importantă ca nevoia partenerului tău de a rezolva ceva. Nevoia partenerul tău pentru
noutate şi distracţie este la fel de importantă ca nevoia ta de siguranţă. Frica partenerului
de a nu deveni ridicol este la fel de importantă precum nevoia de a fi în centrul atenţiei.
Încercarea de a afla care nevoie este mai legitimă, mai meritată sau mai semnificativă vă
subminează relaţia. La urma urmei, nu există nici un judecător sau un juriu care să poată
decide acest lucru. Fiecare dintre voi vede situaţia din perspectiva propriei experienţe şi a
propriilor snetimente.
Atunci când încerci să invalidezi nevoia partenerului folosind strategii de aversiune, de
cele mai multe nu reuşeşti decât să creezi un impas. Partenerul rezistă presiunii de a-l face
să renunţe la propriile nevoie, iar tu la rândul tău rezişti unui posibil contra-atac. Singura
modalitate de a rezolva această situaţie este să aderi foartr strict la principiul nevoilor egal
valide. Prin definiţie, nevoile amândurora devin legitime şi importante.

74
 3. Conflictul trebuie rezolvat de voi împreună, ca parteneri. Atunci când foloseşti strageii
de aversiune, sunt învingători şi învinşi. Sunteţi adversari mai degrabă decât parteneri.
Problema se rezolvă atunci când voinţa unuia dintre voi reuşeşte să domine voinţa
celuilalt. Prin contrast, atitudinea cheie îţi cere să priveşti conflictul ca pe o problemă pe
care ambii parteneri trebuie să o rezolve. Din moment ce nevoile voastre sunt ambele
valide, ambele necesită atenţie şi ambele trebuie incluse în orice soluţie. Nici o soluţie nu
este acceptabilă dacă ignoră nevoile sau sentimentele oricăruia dintre partneri.
Atunci când exprimaţi atitudinea cheie, ajută de multe ori să menţionezi pe scurt nevoia
celuilalt. Acest fapt vă permite să recunoaşteţi principalele elemente ale unui conflict într-
un mod direct, dar care nu cere judecăţi de valoare.
Iată cum şi-a exprimat Helen atitudinea cheie către Louise: „Înţeleg că în ceea priveşte
studiile mele, noi ne dorim lucruri diferite. Tu ai nevoie să petrecem mai mult timp
împreună şi să ne bucurăm de momentul prezent. Eu am nevoie să citesc foarte mult ca să
pot ţine pasul cu cerinţele programului meu de studii. Ceea ce ne dorim este la fel de
important şi, Louise, putem găsi o soluţie; există o modalitate în care putem aranja
lucrurile astfel încât să ţinem cont de nevoile amândurora.
Observă cum au fost acoperite cele trei elemente ale atitudinii cheie: (1) avem nevoi
diferite şi asta este normal; (2) nevoile noastre sunt la fel de importante şi (3) putem
rezolva asta împreună într-un mod în care să ne ofere amândurora ceva din ceea ce avem
nevoie.

Exerciţiu. Întoarce-te la exemplul lui Joe. Următoarele sunt câteva exemple ale modului în care
Joe ar fi putut exprima câteva atitudini cheie.

Conflictul 1: Joe vrea să stea casă şi să nu meargă la şedinţa cu părinţii.

1. Este normal să îţi doreşti lucruri diferite; identifică nevoile separate.
„Susan, e OK. Ne dorim lucruri diferite. Eu vreau să mă odihnesc, tu vrei să merg cu
tine la şedinţă.”
2. Validează nevoile în mod egal
„Amândoi avem nevoi la fel de rezonabile.”
3. Conflictul rezolvat ca parteneri; ambele nevoie sunt luate în considerare.
„Hai să ne gândim împreună cum să rezolvăm asta, fiind conştienţi de ceea ne dorim
amândoi.”

Conflictul 2: Joe vrea să facă sex.

1. Este normal să îţi doreşti lucruri diferite; identifică nevoile separate.
„Am senzaţia că tragem în direcţii diferite. Tu eşti obosită şi vrei să te odihneşti, iar eu
sunt excitat.”
2. Validează nevoile în mod egal
„Nu e nimic greşit cu nici unul dintre aceste lucruri.”
3. Conflictul rezolvat ca parteneri; ambele nevoie sunt luate în considerare.
„Nu putem să găsim împreună o soluţie? Un moment în care să facem sex când ne
dorim amândoi acest lucru?.”

Conflictul 3: Joe vrea să se odihnească.

1. Este normal să îţi doreşti lucruri diferite; identifică nevoile separate.
„Ne dorim lucruri foarte diferite acum. Tu eşti pornită să completezi aplicaţia pentru
refinanţare, în timp ce eu nu vreau decât să mă odihnesc şi să nu mă chinui cu
aplicaţia.”
2. Validează nevoile în mod egal

75
 „Refinanţarea e importantă pentru tine, aşa cum pentru mine e important să mă relaxez
acum.”
3. Conflictul rezolvat ca parteneri; ambele nevoie sunt luate în considerare.
„Am câteva dubii în privinţa refinanţării, dar hai să găsim un alt moment în care să le
rezolvăm împreună.”

Conflictul 4: Joe vrea să meargă la Festivalul de Jazz.

1. Este normal să îţi doreşti lucruri diferite; identifică nevoile separate.
„Înţeleg, Susan. Mie îmi place jazz-ul, iar ţie nu. Eu vreau să merg, iar tu te simţi mult
mai bine acasă.”
2. Validează nevoile în mod egal
„Nevoia mea de a face lucruri noi nu este mai importantă decât nevoia de comfort.”
3. Conflictul rezolvat ca parteneri; ambele nevoie sunt luate în considerare.
„Mi-ar plăcea însă să rezolvăm ceva împreună. Să găsim poate un compromis pentru
lucruri de acest gen.”

Acum este rândul tău. Încearcă să dezvolţi o atitudine cheie pentru ultimele două nevoi
ale lui Joe – „pâine mai puţin prăjită” şi „control”.

Conflictul 5: Pâine.
1. Este normal să îţi doreşti lucruri diferite; identifică nevoile separate.

2. Validează nevoile în mod egal

3. Conflictul rezolvat ca parteneri; ambele nevoie sunt luate în considerare.

Conflictul 6: Control.
1. Este normal să îţi doreşti lucruri diferite; identifică nevoile separate.

2. Validează nevoile în mod egal

3. Conflictul rezolvat ca parteneri; ambele nevoie sunt luate în considerare.

Dacă ai terminat exerciţiul, citeşte următoarea secţiune care conţine exemple de exprimare a
atitudinilor cheie pentru cele două situaţii de mai sus.

Pâine:
1. „Ţie îţi place prăjită bine, mie îmi place prăjită mai puţin. E OK.”
2. „Amândoi avem dreptul să avem propriile noastre gusturi.”
3. „Ce putem să facem astfel încât să avem amândoi pâinea aşa cum ne dorim fiecare?”

Control:

76
1. „Avem idei diferite asupra terasei şi asta este OK. Tu o vezi amplasată sub copaci. Eu mă tem
că este prea întunecat acolo şi mi-aş dori să fie mai în soare.”
2. „Amândouă sunt idei bune.”
3. „Există vreo modalitate prin care putem ajunge la un compromis?”

Din acest punct încolo, eşti încurajat să te întorci la propriul jurnal de conflicte şi să încerci să
elaborezi o atitudine cheie pentru fiecare notă din jurnal. Asigură-te că incluzi toate cele trei
elemente ale atitudinii cheie.
Să exprimi o atitudine cheie este primul pas către rezolvarea conflictului, nu sfârşitul acestuia.
Tocmai ţi-ai rugat partenerul să te ajute şi să lucraţi împreună, dar probabil că nu aţi rezolvat încă
nimic. Capitolele 6 şi 7 despre negociere şi rezolvarea problemelor îţi vor arăta cum poţi continua
din acest moment.

Cap 9. A FACE FAŢĂ FURIEI

Furia dăuneză relaţiilor intime. Suzan Hazaleus şi Jerry Deffenbacher (1986) au determinat
într-un studiu efectuat pe personae furioase că 45% din subiecţi avuseseră o relaţie terminată
sau stricată în anul precedent. Deborah Weaver şi Darlene Show,de la Şcoala de medicina din
Carolina de Sud, au determinat că femeile de tipul ostil A au avut un numar semnificant mai
mare de mariaje proaste decât femeile de tipul B (Wood 1986). Statistica divorţurilor
furnizează evidenţe în acest sens, respectiv rolul furiei în destrămarea căsătoriilor. 52 de
procente din divorţurile din SUA sunt pronunţate în baza unor de abuzuri fizice sau
emoţionale.
Episoadele repetate de furie au într-o relaţie acelaşi effect ca taieturile asupra pielii. Furia
creează cicatrice emoţionale care se măresc cu fiecare noua răbufnire. Ca şi contra-partea sa
fizică, cicatricea emoţională este inelastică şi lipsită de sentimente. Furia cronică îi face pe
oameni rigizi şi defensive, iar efectul pe termen lung este pierderea empatiei si a intimităţii.
Partenerii furioşi se simt neajutoraţi. Daca cealălalt s-ar schimba sau âmbunătăţi, atunci
lucrurile ar fi mai bune. Întotdeauna este vina celuilalt. Şi când nici o plângere nu determină o
schimbare la partener, sentimental de neajutorare, aproape un fel de paralizie, se adânceşte.
În timp ce furia se focuseză pe cealaltă persoană, asupra ceea ce el sau ea face greşi, un coping
sanatos focalizează atenţia înapoi asupra propriei persoane. Acest capitol te va ajuta să înţelegi
mecanismul prin care devii furios şi cum poţi schimba gândurile şi atitudinile tale în aşa fel
încât furia pe care o simţi să fie înlocuită cu noi răspunsuri.

Istoric

Terapeuţii in general gândeau că aerisirea (exprimarea) sentimentlor de furie era sănătoasă şi

potrivită. Această idée s-a bazat pe “modelul hiraulic” al energiei al lui Freud. El credea că
energia ar putea bloca sau s-ar putea eventual clădi până la punctul în care începe să de ape
afară şi să inunde sistemul. Reprimarea furiei era ca ţinerea sub capac a unei oale sub presiune
care la un moment dat explodează. Eliberarea era catarsisul, respectiv golirea rezervoarelor
emotionale printr-o formă de revărsare în afară. Catarsisul sub formă de eliberare a furiei este
recomnadată de cei care sunt adepţii modelului hydraulic. “Furia reprimată se inflamează în
corpul şi mintea individului, creînd indispoziţie emoţională şi fizică; aceasta se insinuează
între soţ şi soţie” (Bry 1976). Theodore Rubin spune în Cartea furiei (1969) că exprimarea
furiei conduce la o comunicare sănătoasă şi fericită.

77
Cercetarea modernă, din păcate, nu sprijină această teorie. După centralizarea studiilor
importante despre furie, Carol Tavris (1982) conlcluzionează că persoanele care dau frâu liber
furiei tind să devină mai furioase. Fie că subiecţii sunt copii, studenţi sau adulţi, cercetările au
demonstrat că exprimarea furiei şi ostilităţii determină de fapt într-o creştere a furiei şi a
sentimentelor negative. Si asta se explică prin aceea că atunci când esti furios, eşti tentat să-ţi
aminteşti toate comprtamentele si trasăturile negative ale persoanei vizate. Astfel treci în
revistă toate lucrurile negative. Când îţi exprimi furia, când exprimi cu voce tare toate
percepţiile negative, nu faci altceva decât să le întăreşti şi să le faci mai usor de accesat data
viitoare. Mai simplu, furia întareşte percepţiile negative. Furia naşte furie.
Unii terapeuţi au inceput să recunoască faptul că furia a fost în mod frecvent mai distructivă
decât a fost de ajutor, metodele de tratament au început să se concen treze pe gasirea
drumului în care gandurile despre furie conduc la sentimente si comportamente furioase.
Teoriile cognitive încep să urmărească pe Albert Ellis (1962) în căutarea felului cum furia este
influenţată de aşteptările nerealiste. Când ceilalţi încalcă regulile comportamentelor potrivite,
este ca şi cum ar greşi şi ar trebui pedepsiţi. Aaron Beck (1979) arată cum anumite stiluri de
gândire au creat literal emotia furiei.
De când a fost clar că gândurile joacă un rol important în răspunsul prin furie, caţiva terapeuţi
au dezvoltat metode pentru schimbarea gândurilor care declanşează furia. Raymond Novaco
(1975), continuînd opera lui Donald Meichenbaum, a dezvolatat un tratament al furiei numit
inocularea stressului. Această tehnică te ajută să treci în revistă strategiile de relaxare si
declaratiile de coping. Vei avea ocazia să exersezi inocularea stresului mai departe în acest
capitol.

Cadrul teoretic

Modelul celor doi paşi în furie

Furia are două componente. Pentru a deveni furios trebuie (1) să simţi o anumită formă de
stres sau durere şi (2) să folosesti gândurile declanşatoare ca o scânteie care să aprindă o
reacţie ostilă. Atât stresul cât şi gândurile declanşatoare sunt necesare ca să te simţi cu
adevarat furios (McKaz, Rogers and McKaz 19890). Gândurile declanşatoare sunt
cataliyatorul care transformă stresul si durerea în furie, într-un reproş. Dacă aveţi gânduri
furioase fară stres, nu vă veti simţi îndejuns de stârnit pentru a vea o reacţie emotţională.
Stresul fară gândurile declanşatoare doar un sentiment neplacut.
De ce stresul se transformă aşa de uşor în furie ? Când ai o durere emoţională sau fizică, eşti
puternic motivat să faci ceva ca să schimbi situaţia. Durerea creează un răspuns psihologic
care are efectul să vă mobilizeze să actionaţi. Mai întâi te ajută să te descarci astfel că incăr
nivelul tensiunii se micşorează. Dacă te simşi rănit din cauză că soţia iţi critică eforturile pe
care le faci cu aranjarea grădinei, a deveni furios este o modalitate temporară de a micşora
tensiunea emoţională cauzată de critici. In al doilea rând, furia te ajută să blochezi conştienţa
sentimentelor tale. O femeie anxioasă în legătură cu posibilitatea ca soţul să o părăsească
foloseşte o răbufnire despre hainele pe care el le-a lăsat pe jos ca să împingă frica de abandon
in afara conştienţei. Furia o ajută să se apere împotriva unui sentiment mult mai puternic: frica
de a fi părăsită.

Furia ca alegere
Din cauză că furia nu poate exista fără prezenţa gândurilor declanşatoare, ea poate fi
controlată. Poţi schimba sentimentul de furie schimbând gândurile declanşatoare care o
iniţiază. Poţi învăşa să recunoşti gândurile care induc furia si să le înlocuieşti cu unele care te
calmează.

78
Timpul pentru stăpânirea furiei

Raportul de evaluare al furiei durează între una si două saptămâni. Programul de inoculare
astresului va ma dura şi el cam tot atât. Vei începe să vezi rezultatele, respectiv o reducere
anivelului general al furie tale după patru săptămâni.

Completează un raport de evaluare al furiei

Inainte să incepi să faci orice schimbare în sentimentele sau comportamentul tau, trebuie să ai
o imagine clară cum se declansează furia la tine. Timp de sapte până la patrusprezece zile ţine
un raport de evaluare al furiei (formatul il găseşti mai jos). De fiecare dată când te simţi furios
pe partenrul tău, notează in coloana „eveniment” ceea ce s-a întâmplat. Notează ceea ce s-a
spus sau făcut şi care poate fi asociat cu furia ta.
In coloana „agent stresor” notează sursa durerii tale. Poţi identifica patru categorii de agenti
stresori. Afectul dureros are de-a face cu sentimente negative şi neplăcute ca: tristeţe, vină,
ruşine, anxietate etc. Senzaţia dureroasă se referă la lucruri fizice ca: durerea de dinţi, durerea
de cap, etc. Condusul frustrat este stresul care se naşte din ceea ce ai vrea şi este blocat. Iţi
doreşti ceva dar un obstacol te împiedică să-l ai. Ameninţări sunt agenţi stresori care provin
dintr-o situaţie în care cineva iti promite că vei suferi. Notează in tabel fiecare agent stresor pe
care îl identifici.
In coloana numita „gânduri declanşatoare” tot ceea ce ţi-ai spus ţie şi care a dus la iniţierea şi
apoi la intensificarea furiei. Sunt doua categorii de gânduri decalnşatoare: reproşuri si trebuie.
Reproşurile etichetează persoana vizată ca fiind rea. Reproşul generic este „ mi-ai facut .....în
mod deliberat”. Ideea de bază din spatele unui reproş este aceea că tu ai fost ranit de ceva
facut intenţionat de persoana în discutie. El are întotdeuna acracterul de „cineva mi-a facut
ceva in mod intentionat”. Trebuie sunt cealaltă parte a gândurilor declanşatoare. Trebuie
generic este „nu trebuia să..........., ci trebuia să.......”. ideea este că celalată persoană ar fi
trebuit să ştie cum să facă ceva dar in loc de asta ea a facut deliberat altceva decât trebuia. Şi
în felul acesta persoan devine rea şi merită să fie pedepsită.

Înregistrarea evaluarii furiei

Eveniment Agent stresor Gânduri Măsurarea furiei

declanşatoare

Partea următoare a acestui capitol va prezenta mai multe informţii despre aceste două categorii
de gânduri declanşatoare.
Este foarte important ca tu să faci o înregistrare completă a gândurilor declanşatoare. Încearcă
să-ţi aminteşti exact ce era în mintea ta în momentul când te-ai înfuriat. Cum vedeai situaţia_
cum ti-ai descris persoana care ti-a provpcat furia. Dacă situaţia s-+ escaladat ce ţi-ai spus şi a
detrminat creşterea furiei_
Ultima coloană este cea de masurare a furiei (scorul). Pe o scară de la 1-10 notează cât de
furios te-ai simţit în fiecare situaţie. În felul asta vei reuşi să recunoşti ce agenţi stresori şi ce
gânduri declanşatoare îşi generază cea mai mare furie.
Completează Înregistrarea cu cel puţin 10 evenimente- situaţii de furie. Dacă sapte yile nu
sunt suficiente atunci continuă până ai zece evenimente înregistrate. Aminteşte-ţi că un

79
eveniment de furie nu este mod necesar o răbufnire. Poate chiar nici să nu fie o exprimare
deschisă a furiei. Un eveniment de furie este acel moment când simţi un răspuns de furie.
In paginile următoare este Inregistrarea evaluării furiei pe care Lynn a facut-o timp de
unusprezece zile.

Analiza gândurilor declanşatoare

In această secţiune vei învăţa mai pe larg despre cele două categorii de gânduri declanşatoare
si cum să faci să le reziţti.

Reproşuri

A reproşa poate lua diferite forme. Etichetele globale sunt probabil cele mai dureroase
reproşuri. Tu acuzi cealaltă persoană că este nebună, incompetentă, şamd. Lynn de exemplu îl
etichetează pe Bill ca fiind iresponsabil, leneş, prost, egoist, un nenorocit. Aceste etichete au
asupra lui Bill efectul de a se simţi un ratat.
Reprosul poate lua şi forma de intenţie presupusă, respectiv că celallt a facut intenţionat ceea
ce a facut. Este cea mai frecventă formă de citire a gândurilor celuilalt. Faci presupuneri
privind intenţia, motivele şi întelesul comportamentului celuilalt. Acest lucru creează furie
atunci când ajungi la concluzia că partenrul tău a încercat în mod deliberat să te rănească.
Credinţa că durerea ta a fost provocată intenţionat de cineva te îndreptăţeşte să te simşi
victimă şi să-l pedepseşti pe celălalt pentru ce crezi tu că ţi-a facut în mod intenţionat. Când
Lynn se miră că Bill face zgomot noaptea sau că face pe baiatul bun numai ca ea să pară o
zgripţuroaică în comparaţie cu el, ea face presupuri asupra intenţiei lui Bill.

Înregistrarea evaluării furiei lui Lynn

Eveniment Agent stresor Gânduri Masurarea furiei

declansatoare
Bill pune Anxioasă, durere El niciodată nu dă 3
greşit de spate atenţie la nimic.
carnetul de Petrece mai mult
cecuri timp cu noul său
roman decât cu
mine şi Sharon
Se întoarce Obosită, durere de Nu e drept. Mă 6
târziu de la spate lasă pe mine să mă
întâlnirea cu descurc cu copii.
scriitorii El îşi ia timp pt el,
dar nu şi pentru
toate lucrurile care
trebuie făcute în
casă
Bill vrea să Stoarsă, depresivă De ce nu are grijă 2
împrumute de proprii
ochelarii mei ochelari? Să-i
de soare pună ubdeva unde
să ştie de ei.
iresponsabil

80
Ultima Anxioasă, Este aceaşi 6
notificare frustrată că nu poveste tot timpul:
privind ascultă el este prea leneş
asigurarea şi preocupat de
casei problemele lui ca
să să se mai ocupe
de facturi. Este
prost şi
iresponsabil
Evaluarea de Anxioasă, Dacă s-ar implica 8
la scoală a încurcată să o ajute pe
sosit Sharon la lecţii
lucrurile ar sta mai
bine la şcoală.
Sharon are nevoie
de disciplină, iar
el este prea
preocupat de ale
lui ca să se mai
obosească să se
implice în
educaşia lui
Sharon
Sharon Rănită, frustrată Întotdeauna 9
bombănea. . pozează în băiatul
Şi când m-am bun aşa cî eu par o
enervat i-a vrăjitoare în
luat apărarea comparaţie cu el.
El este tatăl
drăgut. Eu sunt
cea care îi spune
lui Sharon
întotdeuna nu.
Se aude Obosită, singură, Nu-l interesează 3
zgomotul durere de spate decât romanul său
făcut de
computerul
lui
El vine la Obosită, ranită Nici măcar nu are 3
culcare târziu grijă să nu facă
tropăind zgomot când
dorm. Nu-şi dă
seama că mă
trezeşte sau o face
intenţionat?
Vorbeşte Anxietate legată Get a clue. Copilul 8
despre de temele lui tău se îndreaptă
personajele Sharon către
din cartea lui
Vine târziu Obosită, depresivă Eu mă ocup de 7

81
 de la copii, el se
întâlnirea cu distrează. Pot să
scriitorii fac asta şi singură,
nu am nevoie de el
Imi spune că Rănit Este iresponsabil 10
storc viaţa şi egoist
din el

O a treia categorie de reproşuri este cea a exagerărilor. Aici se includ apelative ca: teribil,
îngrozitor, groaznic, dezgustător. Tot la exagerările intră şi generalizările ca: tot, întotdeauna,
niciodată, niciunu, oricine etc. Exagerările amplifică senzaţia ta de rău. Ele amplifică subiectiv
răul pe care îl simţi si ca o consecinţă furia ta creşte. Lynn exagerează când spune „Este aceaşi
poveste tot timpul...el mă lasă pe mine cu toată treaba...niciodată nu dă atenţie...”

Combaterea justă a reproşurilor

Precizia şi ne-exagerarea sunt cheia schimbării răspunsului furios. Este important să eviţi
etichetele globale prin care îi accentuezi partenerului tău o trăsătură negativă. O persoană
poate fi respunsabil în unumite domenii şi iresponsabil în altele. Rar, o etichetă este justă
pentru toate aspectele comportamentului unei persoane. Precizia şi justeţea însemană şi
evitarea exagerărilor. Nu e adevărat că „Bill nu se interesează de nimic niciodată”. El dedică
mai puţin timp lpentru Lynn şi ficei lor, decât şi-ar dori aceasta. Dar cuvinte precum niciodată
si întotdeauna sunt exagerări şi contribuie la adâncirea sentimentului de rău.
Justeţea este esenţială când încercă să întelegi motivele partenerului tău când face ceva. Nu
face presupunerea că face intenţionat ca să te rănească dacă nu ai dovezi pentru asta. Dacă ea
sau el nu ţi-a spus de ce a făcut un lucru nu face presupuneri pentru că nu ştii ce a gândit sau
ce anume l-a determinat să facă acel lucru. Motto-ul oricărui mariaj ar trebui să fie: ”Nu faceţi
presupuneri. Verificaţi!”. Dacă comprotamentul partenerului te încurcă sau îţi crează o
problemă deschide un dialog cu el ca să întelegi de ce se comportă aşa. Capitolul 12 referitor
la identificarea schemelor partenrului te va ajuta în sensul ăsta.

Ar trebui

„Ar trebui” este o consecinţă a felului tău personal de a face lucrurile corect. O variantă este
falsitatea îndreptăţirii. Presupunerea aici este aceea că datorită faptului că îţi doreşti foarte
tare ceva eşti şi îndreptăţit să-l ai. Dar aici se confundă dorinţa cu obligaţia. Asta ar implica
faptul că atunci când îţi doreşti ceva foarte tare, celălalt îşi pierde dreptul să aleagă, nevoile lui
sunt mai puţin importante decât ale tale, respectiv totul devine „îmi doresc atât de tare acest
lucru iar tu devii rău dacă nu renunţi în favoarea mea”.
Lynn se simte îndreptăţită când îi cere lui Bill să se ocupe de lecţiile lui Sharon, de disciplină
şi alte lucruri ce şin de fiica lor. Şi când nu primeşte de la Bill ajutorul pe care se simte
îndretăţită să-l aibă, atunci Bill nu respectă regulile şi devine persoana rea.
A doua categorie de trebuie este cea a falsitatii corectitudinii. Aici aşteptarea este că relaţia se
bazează pe aceleaşi legi ce se aplică în tribunal. Ca şi cum ar fi niste standarde absolute care
stabilesc ce este corect. Falsitatea corectitudinii este construită după un ceva imaginar în care
obligaţiile şi recompensele unei relaţii sunt echilibrate. Din nefericire, conceptul de
corectitudine în concepţia partenerilor este diferit. Si pentru că aici nu este un juriu care să
decidă ce e corect, fiecare interpreteză în aşa fel încât să fie împlinite nevoile lui şi aşteptările
pe care le are de la partener. Nu e drept, gândeşte Lynn, că Bill o lasă se descurce cu copii. Ea

82
este obosită şi vrea ca el să o ajute. Bill ar putea să definească ceea ce este corect diferit, cel
mai probabil în linie cu dorinţa lui de a socializa cu grupul de scriitori. Intotdeauna partenerul
va defini ceea ce este corect în aşa fel încât să servească nevoilor lui din acel moment.
Ultima categorie de trebuie este cea a falsităţii schimbării. Aici presupunerea este că atunci
când partenerul tău greşeşte, el poate fi pedepsit. Ideea este că dacă tu ai insita îndeajuns ai
putea să-l transformi pe partenerul tău într-o persoană mai bună. Lynn chiar crede că dacă se
plânge destul, Bill ar putea deveni un alt fel de părinte şi soţ. Că el va renunţa la priorităţile lui
legate de roman şi-şi va dedica mai mult timp îndatoririlor de familie. Deşi insitenţa poate
părea îndreptăţită, rezultatul este adesea nesatisfăcător. Oamenii se schimbă doar atunci când
sunt în stare să facă schimbări şi să le menţină. A-l asalta pe partener cu furia ta nu face
altceva decât să-ţi intensifice ţie furia decât să provoace o schimbare la el.

Ar trebui si principiul responsabilităţii personale

Acest ar trebui este o sursă continuă de alimentare a furiei şi de neînţelegeri în relaţie. Dar
există şi o armă ce poate fi folosită împotriva lui: principiul propriei răspunderi. Asta
înseamnă că: 1) tu eşti răspunzător de durerea ta şi 2) tu eşti cel ce trebuie să-şi schimbe
strategia de coping pentru a-şi satisface nevoile.
Dacă ceva ţi se pare greşit, dacă te confrunţi în relaţie cu o situaţie îţi provoacă neplăcere sau
durere, tu trebuie să te schimbi şi nu partenrul tău. Şi sunt patru motive pentru a face astaŞ
1. Tu ştii cel mai bine care îţi sunt nevoile. Tu ştii ce e bine şi ce e rău pentru tine, ce
preferinţe, dorinţe secrete, plăceri sau aversiuni ai.

2. Partenrul tău este expert în ceea ce priveşte nevoile sale. El trebuie să se concentreze pe
satisfacerea lor şi este singurul responsabil pentru asta. Nu e treaba partenrului tău să aibă
grijă de nevoile tale. Dacă el pune pe prim plan nevoile tale şi nu ale lui atunci asta îl
împeidică să mai aibă grijă de nevoile lui.

3. Nevoile oamenilor intră în conflict. Aceasta este realitatea. Ţie îţi plac mall+urile din afara
oraşului, partenerului tău îi place să facă cumparături în magazinele din oraş, tu ai nevoie de
ajutor cu copii, el vrea să meargă în excursie. Multă lume resimte dureros acest conflict şi
consideră că nu ar trebui să existe. Dar din păcate asta e realitatea.

4. Cât de fericit şi satisfăcut te simţi depinde de eficacitatea strategiilor tale de a-ţi împlini
nevoile. Cât de mult ajutor, suport şi apreciere primeşti acum este tot ceea ce poţi primi
folosind strategia actuală. Ceea ce faci acum pentru a primi mai multă cooperare, plăcere, sau
intimitate în relaţia ta este tot ceea ce poţi primi. Pentru a primi mai mult trebuie să schimbi
strategia. Lynn vrea mai mult ajutor, în mod special cu Sharon. Strategia ei se bazează pe
reproş şi atac. Iar suportul pe care Bill il acordă cu privire la Sharon este tot ceea ce va primi
dacă va folosi în continuare aceaşi strategie. Dacă Lynn vrea mai mult ajutor ea trebuie să
schimbe ceva. Poate ar trebui să-l rasplătească cumva pe Bill dacă o ajută cu Sharon. În orice
caz e clar ca strategia bazată pe furie nue eficientă şi că trebuie să găsească altceva.

Şase paşi spre responsabilizare

83
 Iată căile prin care poti să iei atitudine atunci când te simţi neajutorat şi nervos referitor la
comportamentul partenerului tău.

1) Dezvoltă strategii eficiente pentru stimularea partenerului. Cum poţi să îţi răsplăteşti
partenerul pentru că face lucrurile pe care ţi le doreşti? De cele mai multe ori Paul era
supărat deoarece Irene depăşea bugetul. Mânia nu îl ducea nicăieri, aşa că a decis să
adopte o altă strategie. Paul i-a spus soţiei că ar vrea să petreacă mai mult timp împreună,
făcând lucruri amuzante. Dacă ea se va incadra în bugetul săptămânal, atunci vineri seară
vor merge la cină şi la film. Dacă, totuşi, vor cheltui mai mult decât prevăzuseră pentru
săptămâna respectivă, atunci nu vor mai ieşi vineri seara.
2) Îngrijeşte-te de nevoile proprii. Cynthia era supărată deoarece Arnie nu tăia niciodată
vârfurile copacilor din curte. Ea era de părere că astfel locul părea devastat. Folosind
principiul responsabilizării, Cinthya s-a hotărât să taie singură vârfurile. Părea că o
deranjează mai mult pe ea decât pe Arnie, aşa că ea trebuia să fie cea care va rezolva
problema.
3) Dezvoltă noi surse pentru suport, susţinere şi apreciere. Sunt anumite lucruri pe care
partenerul nu vi le va putea dărui. În loc să te simţi neajutorat, poţi să mergi în altă parte
pentru ceea ce ai nevoie. Lui Randall îi plăcea să privească păsările şi îl irita faptul că
Barry era extrem de nepăsător faţă de hobby-ul lui. A observat că a început să facă asta din
ce în ce mai rar, învinuindu-l pe Barry. Atunci când Randall s-a hotărât să ia atitudine, s-a
alăturat unui grup de persoane cu aceeaşi pasiune şi a întâlnit câţiva prieteni cărora le
plăceau păsările ca şi lui şi frecventeau aceleaşi locuri.
4) Pune limite. Multe persoane se simt presate de partener să facă lucruri pe care nu le vor.
Sunt prea obosiţi, stresaţi, neinteresaţi sau poate chiar le e teamă. Când nu spui nu acestor
presiuni, ai putea sfârşi prin a te enerva. Punerea limitelor prin punerea unui nu este un
mod crucial spre abordarea situaţiilor care nu îţi plac. Soţul lui Leanne o lua în mod
continuu pe aceasta la meciuri de baseball. Ei nu îi plăceau hotdog-ii, mulţimea sau
coacerea la soare pentru 3 ore şi jumătate. Şi, în plus, ei nu îi plăcea jocul în sine. Se
simţea iritată. Atunci când Leanne s-a hotărât să ia atitudine, i-a spus soţului că este
dispusă să vină la două meciuri pe an. Dacă el va vrea să se ducă mai des, va trebui să
găsească pe altcineva.
5) Negociază categoric. Acesta este procesul prin care ceri ce vrei având o atitudine calmă şi
fiind direct. Când tu şi partenerul aveţi nevoi conflictuale, se pot accepta compromisuri
care să includă şi nevoile tale. Vezi capitolul 6 despre negociere, paşii spre alcătuirea unui
compromis.
6) Renunţă. Sunt două aspecte în ceea ce priveşte renunţarea. Primul se referă la acceptarea
unei situaţii care nu se poate schimba şi cu care trebuie să te împaci. Să iei atitudine într-
un astfel de caz înseamnă să renunţi la aşteptările că lucrurile vor fi altfel, ca vei avea ce
vrei vrea. Leonard deseori făcea sex cu prietena noaptea târziu. Ea nu era o persoană
nocturnă, aşadar după 10:30 devenea un zombi. Luni întregi, Leonard se simţea frustrat
din cauza refuzurilor primite la vizitele sale nocturne. Asumarea responsabilităţii însemna
acceptarea ritmului biologic al prietenei sale. Era clar că el vroia să continue această
relaţie, aşadar actul sexual va trebui să se petreacă în timpul zilei. Al doilea tip de
renunţare este în cazul în care o relaţie este nesatisfăcătoare şi prea dureroasă pentru a o

84
continua. Gândul de a renunţa poate fi înspăimântător. Întâlnim frecvent motive întemeiate
pentru a continua o relaţie
dificilă : familia depinde de tine, vor fi răniţi, pierderi financiare şi aşa mai departe. Dar
dacă lucrurile nu se vor schimba, dacă te-ai săturat să adopţi noi strategii şi nimic nu
merge, răspunsul nu este mânia cronică. Asadar este important să analizezi costurile
renunţării faţă de sentimentul de neajutorare şi mânia cronică care vor distruge bunăstarea
ta.

Exerciţiu. Întoarce-te acum la Înregistrarea evaluării furiei tale şi revezi gândurile care o
declanşează. Lângă fiecare gând declanşator scrie tipul de declanşator pe care
l-ai folosit : titlul de erezie, sofismul corectitudinii, sofismul schimbării, etichetele globale,
intanţia asumată sau augmentarea. Acest exerciţiu este important. Te va ajuta să te
pregăteşti pentru următorul pas în care vei începe să-ţi rescrii gândurile declanşatoare
astfel încât să le faci neutre din punct de vedere emoţional.

Rescrie-ţi gândurile declanşatoare

Întoarce-te la Înregistrarea evaluării furiei tale şi pe o coala albă de hârtie rescrie-ţi

gândurile declanşatoare astfel încât ele să fie clare şi să reflecte principiul responsabilităţii
personale. Pentru a te ajuta sa înţelegi acest proces, observă cum Lynn şi-a retuşat unele
dintre gândurile ei declanşatoare :

Declanşatoarele revizuite ale lui Lynn

Gânduri declanşatoare
El nu acordă atenţie pentru nimic. El acordă mai mult timp grijilor legate de romanul său
decât celor legate de mine si de Sharon.

Nu este corect. Lasă pe seama mea calmarea copiilor. Acordă timp propriei persoane dar
nu restului de lucruri care trebuie făcuta pe aici.

De ce nu poate sa ţină minte unde şi-a pus nenorociţii de ochelari? Doar ii aruncă undeva
la întâmplare. Lipsit de responsabilitate. Este aceeaşi prostie mereu. Este prea leneş şi
preocupat de lucrurile proprii pentru a mai avea timp de pierdut cu facturile. Este prost şi
iresponsabil.

Rescriere
Generalizez. Bill îşi petrece timpul cu mine şi cu Sharon. Dar mi-aş fi dorit ca balanţa să
fie alta, să fi petrecut mai puţin timp cu romanul.

85
Nu există ideea de corectitudine. Bill face ceea ce trebuie să facă. Vreau mai mult ajutor
de la el, aşa că îl voi impulsiona să se implice mai mult în relaţia cu copiii. Sau poate îmi
voi lua o noapte liberă.
Face tot ce poate. Sunt sigură că nu vrea să piardă lucrurile. Dacă asta mă supără, nu
trebuie sa-I împrumut ochelarii mei de soare. Nu o dă-n bară mereu cu chitanţele. De cele
mai multe ori iese bine. Nu o face aşa de grijului cum mi-ar place, dar o observare târzie
este o problemă relativ mică. Nu se va întâmpla nimic îngrozitor.

Dacă i-ar oferi ajutor lui Sharon cu temele pentru acasă, lucrurile s-ar îmbunătăţi mult la
şcoală. Mă lasă sa duc tot greul. Sharon are nevoie de disciplină adevărată, dar el este prea
adâncit în sine ca să se deranjeze.

El mereu joacă rolul băiatului bun deci eu voi fi vrăjitoarea în comparaţie cu el. El este
taticul dulce şi iresponsabil. Eu sunt singura care îi spune vreodată nu lui Sharon.

Lui îi pasă doar de nenorocitul de roman.

Nu poate nici măcar să păstreze liniştea când dorm. Oare nu ştie că mă voi trezi sau o face
doar ca să mă enerveze. Fă-ţi o idee. Copilul tău se duce de râpă în toaleta şcolară şi tu eşti
pierdut în credinţe create.

Eu am grijă de copii, el se distrează. Aş putea să fac asta de una singură – Nu am nevoie

de el.

Este un nenorocit scârţar şi iresponsabil.

Sharon are nevoie de disciplină şi Bill este de multe ori prea ocupat ca să fie atent la ea.
Dacă nu-mi place asta ( şi nu îmi place), trebuie s-al impolsionez să se implice mai mult.
Poate picăm la înţelegere cu verificarea temelor ei şi noaptea o controlează el, se apucă de
roman abia după ce ea şi-a facut temele.
Îmi asum lucruri. Nu ştiu de ce o face pe băiatul bun; poate incearcă să fie un tătic bun. Eu
fac cea mai mare parte din disciplinare, dar si el încearcă ocazional.

Este clar că îi pasă de Sharon. Exagerez spunând ca-I pasă doar de roman.
Cred că nu îi vine în minte faptul că mă voi trezi. Nu îşi dă seama cât de gălăgios este.
Exagerez. Sharon se chinuie cu matematica şi ştiinţele dar se descurcă la celelalte materii.

86
Exagerez din nou. El petrece timp cu copiii, dar eu le controlez mult mai mult treburile şi
orele de somn. Îmi doresc să mă fi ajutat mai mult, dar totuşi mă ajută puţin.

Nu voi folosi etichete. Nu vreau ca el să mă acuze că îl storc de viaţă. Doare.

Lucrul pe care l-ai făcut rescriind gândurile declanşatoare din Înregistrarea evaluării
furiei tale aşază un fundament important pentru pasul următor. Este timpul să începi să iei
în consideraţie gândurile declanşatoare mai aproape de momentul în care ele apar. Copiază
la Xerox următorul formular. În fiecare seară, recapitulează-ţi ziua pentru a găsi situaţiile
în care te-ai simţit cuprins de furie. Foloseşte formularul pentru a-ţi analiza şi a-ţi rescrie
gândurile declanşatoare.

Foaie de lucru pentru gândurile declanşatoare

1. Gând declanşator :

Lucruri necesare :
…………………………………………………………………………………………
……………………………………
(Numele persoanei)
nu ar fi trebuit să
…………………………………………………………………………………………
………..
(ce au făcut)
din contră el sau ea trebuia să
…………………………………………………………………..............
…………………………………………………………………………………………
……………………………………
(lucru cel mai indicat care trebuia făcut)
Acuzaţi :
…………………………………………………………………………………………
……………………………………
(Numele persoanei sau eticheta globală – om de nimic, căţea, etc.)
deliberat a
…………………………………………………………………………………………
………………….
(lucrul ofensator)
…………………………………………………………………………………………
………………….către mine.
Afirmaţia ta declanşatoare a inclus etichete globale? Care au fost acestea?
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
Afirmaţia ta a inclus intenţii asumate? Ce ţi-ai imaginat despre intenţiile celorlalte
persoane?

87
 …………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
Afirmaţia ta declanşatoare a cuprins augmentări? Ce augmentative ai folosit?
…………………………………………………………………………………………
……………………………………
…………………………………………………………………………………………
……………………………………
2. Rescrie-ţi afirmaţia declanşatoare fără etichete globale, intenţii asumate sau
augmentative. Încearcă să faci afirmaţia cât se poate de exactă, fără nicio formă de
exagerare.

…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………
3. Aplicând principiul responsabilităţii personale faţă de situaţiile provocatoare de
furie, pe care dintre următoarele lucruri trebuie să le faci pentru a ţine situaţia sub
control?
 Dezvoltă strategii mai bune pentru a-i impulsiona pe ceilalţi.
 Ai chiar tu grijă de ceea ce trebuie făcut.
 Dezvoltă noi izvoare de suport, alimentare şi apreciere.
 Stabileşte limite.
 Negociază într-un stil mai încrezut.
 Treci peste.
4. Scrie un plan specific pentru modul în care vei implementa unul sau mai mulţi din
cei şase paşi către responsabilitate din lista de mai sus.

………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
…………………………………………………
Soţul lui Lynn, Bill, îşi făcea propria lucrare despre furie. Folosea Foaia de
lucru pentru gândurile declanşatoare pentru a putea trata situaţia în care Lynn l-a
rugat să scurteze timpul pe care îl dedica romanului său.
Foaia de lucru pentru gândurile declanşatoare a lui Bill
1. Gând declanşator :

Lucruri necesare :
………………………………………… Lynn
…………………………………………………………………………
(Numele persoanei)
nu ar fi trebuit să…-mi oprească avântul
creativ…………………………………………………….

88
 (ce au făcut)
din contră el sau ea trebuia să …………….mă sprijine şi să sprijine lucrurile care sunt
importante pentru mine…..
……………………………………………………………………………………
(lucru cel mai indicat care trebuia făcut)
Acuzaţi :
………Nevasta mea “dornica de a
ucide”…………………………………………………………………
(Numele persoanei sau eticheta globală – om de nimic, căţea, etc.)
deliberat a ……incercat să mă facă mizerabil precum este ea.
…………………………….
(lucrul ofensator)
…………………………………………………………………………………………
………………….pe mine.
Afirmaţia ta declanşatoare a inclus etichete globale? Care au fost acestea?
……………………”dornică de a
ucide”…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
……………………………………
Afirmaţia ta a inclus intenţii asumate? Ce ţi-ai imaginat despre intenţiile celorlalte
persoane?
……1. Încercând să mă facă mizerabil cum este ea ….
……………………………………………
……2. Încercând să-mi taie de tot avântul
creator…………………………………………………
Afirmaţia ta declanşatoare a cuprins augmentări? Ce augmentative ai folosit?
………………În
totalitate…………………………………………………………………………………
…………
…………………………………………………………………………………………
……………………………………
2. Rescrie-ţi afirmaţia declanşatoare fără etichete globale, intenţii asumate sau
augmentative. Încearcă să faci afirmaţia cât se poate de exactă, fără nicio formă de
exagerare.

…Lynn vrea ca eu sa micşorez timpul destinat scrisului. Va însemna că romanul va

înainta mult mai lent, cu mai puţină atenţie şi consistenţă. Vreau ca ea să mă sprijine în
procesul creaţiei. Nu am să încerc să-i citesc gândurile pentru a înţelege de ce spune
asta. Ea îmi spune că are nevoie de mai mult ajutor în ceea ce priveşte
copiii……………………………………………………………………………………
……………………
3. Aplicând principiul responsabilităţii personale faţă de situaţiile provocatoare de
furie, pe care dintre următoarele lucruri trebuie să le faci pentru a ţine situaţia sub
control?
 Dezvoltă strategii mai bune pentru a-i impulsiona pe ceilalţi.
 Ai chiar tu grijă de ceea ce trebuie făcut.
 Dezvoltă noi izvoare de suport, alimentare şi apreciere.
 Stabileşte limite.

89
  Negociază într-un stil mai încrezut.(varianta aleasă de Bill)
 Treci peste.
4. Scrie un plan specific pentru modul în care vei implementa unul sau mai mulţi din
cei şase paşi către responsabilitate din lista de mai sus.
…Are şi ea nevoile ei; eu le am pe ale mele. Voi rămâne calm şi voi negocia pentru
cel puţin o oră şi jumătate de creaţie pe noapte………………………
………………………………………………………………………………………
…………………

Foaia de lucru a lui Bill l-a ajutat să se calmeze. A oprit etichetele globale, citirea
gândurilor şi augmentarea. Decizia lui de a negocia l-a ajutat să se simtă mai puţin victimizat şi i-a
oferit un plan pentru a avea grijă de propriile nevoi. Poţi să acumulezi multe din lucrurile pe care
Bill le-a acumulat folosind Foaia de lucru pentru lucruri declanşatoare. Fă un jurământ către tine
însuţi chiar acum că o vei folosi de fiecare dată când vei simţi o furie semnificativa faţă de
partenerul tău.

Autoinstruirea

Cât de bine tratezi furia are o strânsă legătură cu cât de mult te poţi consola când te afli în
sfere înalte de înflăcărare. A te consola implică rememorarea faptului că trebuie să rămâi calm şi
să faci faţă mai bine decât să explodezi.

Instruieşte-te să te relaxezi. A-ţi aminti să te relaxezi este componenta cheie în controlul

furiei. Trebuie să ştii cum să faci două lucruri : (1) respiră adânc, diafragmatic şi (2) relaxează -ţi
“punctele fierbinţi” tensionate din corpul tău. Respiraţia adâncă este simplă. Pune o mână pe piept
şi cealaltă pe abdomen chiar deasupra taliei. Acum ia o gură de aer care să ajungă până în stomac
în aşa fel încât numai mâna de deasupra taliei să se mişte, în timp ce mâna de pe piept rămâne
relativ nemişcată. Exersează asta pentru un timp. Dacă ai probleme în a-ţi face mâna de pe
abdomen să se mişte sau dacă ambele mâini se mişcă simultan, există câteva lucruri pe care le poţi
faci ca să-i dai de cap problemei. Pentru început, imaginează-ţi că o greutate îţi presează
abdomenul (de exemplu o tigaie de metal). Şi încearcă să împingi greutatea în sus cu o respiraţie
abdominală adâncă. Dacă asta nu merge, presează-ţi abdomenul literalmente cu mâna şi încearcă
să împingi mâna în sus cu respiraţia ta. Din momentul în care poţi împinge cu usurinta mana de pe
abdomen, nu trebuie să o mai ţii acolo. Dar exerciţiul este incă important. Execută respiraţii
adânci de trei ori pe zi câte trei minute până când se transformă într-un automatism.
Al doilea lucru pe care trebuie să-l înveţi este să îţi relaxezi acele strâmte “locuri fierbinti”
din corp. Este mult mai uşor să devii furios când eşti tensionat şi, în timp ce furia se adună,
probabil că ai sesizat anumite zone ale corpului care în mod caracteristic se aprind. Chiar acum
cercetează-ţi tensiunea din corp; caută în special locurile fierbinţi de la nivelul frunţii, a
maxilarului, a gâtului şi a umerilor, a antebraţelor, a abdomenului şi a coapselor. Când găseşti o
zonă tensionată, respiră adânc, abdominal şi spune, “Fă-o sa dispară” sau “Respiră şi uit-o”.
Focalizează starea de relaxare de la respiraţie în acea zona îngustă şi
simte-o cum se relaxează.

90
 Iată nişte exemple de afirmaţii pentru rezistenţa autoinstruită care te pot face să te relaxezi
în loc să atingi punctul de fierbere. Alege două sau trei care ar putea funcţiona pentru tine.
 Respiră adânc şi relaxează-te.
 Când muşchii mei sunt strânşi, este timpul să mă relaxez şi să iau lucrurile pe îndelete.
 Rămâi calm şi relaxat.
 Este timpul să-mi inspectez corpul pentru tensiuni şi să relaxez ce este strâns.
 Relaxează locurile fierbinţi.
 Este timpul să-mi întind maxilarul.
 Este timpul să dau din umeri şi să-i relaxez.
 Este timpul să-mi întind braţele.
 Destinde picioarele.
 Respiră şi fă-o să dispară.
 Respiră şi treci peste.

A face faţă stârnirii. Când începi să te simţi stârnit emoţional, este crucial să îţi poţi spune
lucruri care să te calmeze. Urmează o listă cu gânduri liniştitoare care te vor ajuta să rămâi calm şi
cu sânge rece. Multe dintre ele nu vor fi folositoare; cele mai multe dintre ele probabil că nu îţi
vor respecta stilul. dar încearcă să selectezi cel puţin două sau trei pe care le-ai putea folosi când
începi să devii furios. Dacă vrei, roteşte fraza în aşa fel încât să ţi se potrivească perfect.
 Nimeni nu are dreptate, nimeni nu greşeşte, noi doar avem nevoi diferite.
 Nu contează ce se spune, ştiu că sunt un om bun.
 Atât timp cât îmi păstrez sângele rece, controlez situaţia.
 Doar treci pe lângă lovituri. Nu te lăsa aruncat din peisaj.
 Fereşte-te de învinuire şi judecăţi.
 Numai cuvinte neutre.
 Menţine-ţi vocea calma şi plată.
 Fără sarcasm, fără atacuri.
 A înnebuni mă va costa…………………………………………………….(Inserează
consecinţele negative ale furiei în această situaţie.)
 Dacă încep să înnebunesc, nu fac altceva decât să mă dau cu capul de perete, deci aş putea
la fel de bine să mă relaxez.
 Dacă mă supăr nu rezolv nimic.
 Nu merită să devin atât de furios.
 Mă deranjează, dar pot să mă menţin la conducere.
 Voi rămâne raţional. Furia nu va rezolva nimic.
 Furia este un semnal pentru ceea ce am de făcut. Este timpul să fac faţă.
 Nu porni asaltul. Linişteşte-o.
 Nu obţii nimic când înnebuneşti.
 Ia-o uşor. Aminteşte-ţi să-ţi păstrezi simţul umorului.
 Dacă sunt blocat într-o situaţie rea, mă gândesc cum aş putea să o rezolv în viitor.

91
 A face faţă unei persoane furioase. Când cineva te provoacă, este natural să începi să îţi încarci
furia cu gânduri declanşatoare. Dar poţi folosi afirmaţiile liniştitoare de autoinstruire să te abţină
de la a-ţi exprima furia. Ca şi înainte, alege două sau trei care par sa îţi folosească. Modifică-le în
aşa fel încât să fie exact potrivite pentru tine.
 Îl voi lăsa să îşi bată joc de propria persoană.
 Probabil că i-ar place să devin foarte furioasă. Păi, urmează să-l dezamăgesc.
 Nu simt nevoia să mă confesez în faţa lui.
 Nu o s-o las să mă cuprindă.
 Este mare păcat că ea trebuie să acţioneze aşa.
 Dată fiind iritabilitatea ei, trebuie să fie foarte nefericită.
 Nu trebuie să mă indoiesc de propria persoană. Ce spune el nu contează.
 Nu pot să schimb nimic cu furia. Doar mă voi supăra.
 M-am purtat şi eu în trecut aşa. Poate îl fac să cedeze.
 Păstrează-ţi sângele rece. Nu o judeca.
 Nu trebuie să ascult prostii. Mă voi retrage din conversaţie.
 Nu voi fi condus spre a exploda sau spre a-mi pierde sângele rece.
 Dacă explodez doar îi ofer ceea ce îşi doreşte.
Acum, ia cele două sau trei afirmaţii liniştitoare pe care le-ai selectat din fiecare categorie (a
face faţă tensiunii, a face faţă stârnirii şi a face faţă unei persoane furioase) şi notează-le pe o foaie
cu format 3x5. Încearcă să le memorezi. De asemenea ia foaia cu tine ca să poţi să îţi revezi
gândurile liniştitoare oricând se iveşte o situaţie de furie. Poţi de asemenea să exersezi aceste
afirmaţii liniştitoare de autoinstrucţie în secţiunea de Inoculare a stresului care urmează.

Inocularea stresului

Este mai uşor să exersezi aptitudinile de control al furiei începând cu scene imaginare de
situaţii provocatoare decât să te chinui în situaţiile reale. Inocularea stresului este o oportunitate
de a elibera furia şi de a te controla în cursul unei provocări vizualizate. Ceea ce vei face este să îţi
construieşti o ierarhie a scenelor care evocă furia, întinzând continuumul dintre iritare şi scăparea
de sub control.
Primul pas către construirea ierarhiei furiei este să recapitulezi aria de situaţii în care tinzi
sa fii furios pe partenerul tău. Începi chiar acum şi listează-ţi orice situaţie care tinde să te
aprindă : conflicte legate de copii, bani, munca în jurul casei, obiceiuri personale, activităţi
recreaţionale, sex, divizarea responsabilităţilor, relaţii cu prietenii şi aşa mai departe. Nu te
concentra doar pe supărările mari; este important să listezi şi micile iritaţii. Continuă până când
vei avea cel puţin 20 de itemi în lista ta.
Îţi poţi transforma lista într-o ierarhie ordonând itemii, de la cel mai mic până la cel mai
mare provocator de furie. Utilizează o scală care porneşte de la zero (fără furie) până la 100 (când
ai fost cel mai furios). Pentru ca ierarhia ta să funcţioneze, itemii nu pot fi prea depărtaţi pe scala
furiei. Dacă ai o ierarhie cu 20 de itemi, aceştia ar trebui să crească cu câte aproximativ 5 puncte
pe scala furiei – 5, 10, 15, 20 şi aşa mai departe. În acest punct îţi vei găsi adesea itemii înghesuiţi
ori la capătul inferior ori la cel superior al scalei. Ai mulţi itemi cotaţi cu 70,80 şi 90 de puncte,

92
câţiva cotaţi cu 20 şi 30 de puncte, dar nu prea mulţi itemi în mijloc. Unii nu găsesc altceva decât
itemi cu punctaj mare. Oriunde găseşti goluri în ierarhia ta, va trebui sa dezvolţi itemi
suplimentari care să le umple. Dacă nu ai nimic între itemul “Ted lăsându-şi hainele pe podea“(35
puncte) şi itemul “Ted invitând lume la cină fără să mă consulte”(65 puncte), îţi vor trebui
aproximativ cinci itemi să umpli golul pentru a avea o ierarhie cu progresie lină.
Următoarea este o ierarhie pe care Roger a dezvoltat-o după ce a listat fiecare situaţie în
care s-a simţit furios la care s-a putut gândi în legătură cu soţia sa Ruth.

Ierarhia furiei lui Roger

Nr. Item Scorul

de Furiei
ord.

17 Ruth încearcă să mă grăbească când fac duş. 5

16 Ruth găteşte tipul de peşte care nu-mi place şi spune că a uitat. 10

15 Ruth vrea să ne grăbim nebuneşte spre biserică în loc să întârziem câteva 15

momente.

14 Mă presează continuu să montez noua fereastră tip seră în bucătărie. 20

13 Este irascibilă şi dispare dintr-o dată; merge la culcare fără să spună noapte bună. 25

12 Ruth lăsă poarta deschisă şi câinele iese din curte. Fug prin cartier căutând 30
câinele.

11 Ruth mă critică pentru că nu fac exerciţii fizice şi pentru că îmi ies din formă. 35
Vrea să mă sui pe cântar să vadă cât de mult cântăresc.

10 Se plânge că mă uit la emisiuni cu detectivi la TV şi schimbă canalul fără să 40

întrebe.

9 Ajungem la casa părinţilor ei şi vrea să mă întorc acasă să iau ceva ce am uitat. 45

8 Spune că sunt exact ca mama, încercând mereu să controlez totul. 50

7 Ruth este iritată când citesc în pat, spune că o ţin trează. Pun un ziar peste veioză. 55
Ea spune, “De ce te mai oboseşti?”

6 Duce maşina la acel garaj de dezmembrări unde i-am spus să nu se ducă 60

niciodată. Ea spune că este convenabil.

5 Ruth spune că este prea ocupată ca să gătească pentru ziua mamei mele. 65

4 Vrea să meargă în acea croazieră pe lac cu cină dansantă. Eu cred că 120$ 70

inseamnă prea mult pentru o distracţie de o noapte.

93
3 Jucăm golf şi râde când lovesc mingea înspre pădure şi nu mă ajută să o găsesc. 75

2 Este ora opt şi nu luăm cina împreuna. O întreb şi îmi pune în mână o tigaie şi îmi 80
spune, “Poftim, găteşte tu prostia pentru un mărunţiş. M-am săturat.

1 Se enervează şi porneşte maşina, părăsindu-mă la magazin. Trebuie să trec pe 85

lângă 17 blocuri până acasă.

Vei observa că Roger a avut doar 17 itemi într-o ierarhie care nu a depăşit 85 de puncte pe
scala furiei. Roger a simţit că experienţele care l-au făcut să fie cel mai furios nu au avut legătură
cu Ruth. Pur şi simplu nu a putut să se gândească la nimic legat de nevasta sa care să se compare
cu unele din situaţiile de furie extremă pe care le-a suferit la serviciu.
Acum că ierarhia ta este pregătită, o poţi folosi pentru a exersa tratarea furiei. Începe cu
primul item, cel cu scorul minim al furiei. Încearcă chiar acum să-ţi fixezi bine în imaginaţie
scena aceea. Priveşte-ţi partenerul şi ascultă-i vocea. Vizualizează şi simte scena cu adevărat –
culorile, temperatura, împrejurimile şi aşa mai departe. Imediat ce ai o imagine clară a scenei
provocatoare de furie, începe să foloseşti noile tale aptitudini de rezistenţă. Aminteşte-ţi că trebuie
să respiri şi să îndepărtezi stresul. Apoi respiră adânc cu adevărat. Scanează-ţi corpul şi detectează
punctele fierbinţi de tensiune; apoi respiră din nou pentru a relaxa punctele tensionate. Foloseşte
una sau două dintre afirmaţiile de rezistenţă pe care le-ai memorat pentru lucrul cu stârnirea sau
cu o persoană furioasă. Dacă gândurile liniştitoare pe care le-ai memorat nu par potrivite pentru
scenă, vei fi nevoit să te întorci la listă şi să alegi altele care se potrivesc.
Întotdeauna urmăreşte pe tot parcusul orice instrucţiune pe care ţi-ai dat-o în timpul scenei.
Dacă îţi spui să îţi relaxezi maxilarul, chiar străduieşte-te să eliberezi tensiunea din acea zonă a
corpului. Dacă unul dintre gândurile tale liniştitoare este “Ia-o uşor, aminteşte-ţi să-ţi păstrezi
simţul umorului”, imaginează-ţi cum ai râde în scenă. Priveşte-te părând relaxată.
După ce ai păstrat în minte o imagine clară a scenei pentru 30 sau 40 de secunde, şterge-o.
Odihneşte-te puţin înainte să mergi mai departe. Ar trebui să continui să repeţi scena, să te
relaxezi şi să foloseşti gândurile liniştitoare de fiecare dată, până când ţi-ai imaginat scena de două
ori fără să-ţi fie stârnită furia. Când ai terminat cu o scenă, continuă cu următorul item din
ierarhie. Chiar dacă fiecare pas în susul ierarhiei te va pune în contact cu scene din ce în ce mai
pline de furie, abilitatea ta crescândă de a te relaxa şi de a elimina furia şi stresul ar trebuie să facă
următorul item la fel de dificil ca anteriorul.
Nu îţi exersa ierarhia mai mult de 13 minute la fiecare şedinţă. În decursul a 3 – 7 zile ar
trebui să fii în stare să treci prin fiecare item din listă.
Nu este ciudat să îţi dai seama că unii itemi sunt mai dificili decât ceilalţi, necesitând cu
mult mai multă repetiţie înainte să îi experimentezi fără a fi furios. Acesta este un semnal că ai
putea fi nevoit să-ţi modifici afirmaţiile liniştitoare pentru a le face mult mai uşor de aplicat în
scenă. Sau va trebui să fii mult mai atent la procesul de relaxare, acordând atenţie mărită anumitor
locuri fierbinţi. În anumite ocazii, s-ar putea să te chinui cu o scenă pentru că monologul tău
interior învechit are scăpări. Evită gândurile declanşatoare în timpul unei scene. Fii exact, nu
exagera, nu folosi etichete globale.
Dacă te regăseşti repetând la nesfârşit o scenă fără a diminua semnificativ furia, s-ar putea
ca scena să fie într-un loc greşit în ierarhie. Treci peste ea pentru moment şi

94
insereaz-o peste trei sau patru scene când s-ar putea să fii mai bine pregătit pentru a trata
sentimentele de furie pe care le evocă.
Când ai parcurs cu succes ierarhia, exersând capacitatea de te relaxa şi de a elimina furia în
fiecare scenă, eşti pregătit să transpui aceste noi aptitudini în viaţa reală.
Aminteşte-ţi să foloseşti gândurile liniştitoare; ţine foiţa la îndemână ca să-ţi reaminteşti când uiţi.
Transformă-ţi respiraţia adâncă într-un răspuns reflex imediat ce o situaţie de furie începe să-şi
facă apariţia.
Uneori să te relaxezi şi să-ţi vorbeşti pentru a scăpa de furie nu este de ajuns. Alte aptitudini
interactive s-ar putea să fie necesare când sentimentele de furie încep să se ridice. Capitolele 6,
10, 5 şi 1 despre negociere, a face faţă unui partener furios, identificarea şi schimbarea
distorsionărilor cognitive şi ascultare te vor ajuta să răspunzi mai eficient în timp ce te instruieşti
să te relaxezi si să faci faţă.
Dacă apar noi situaţii de furie care te scot din minţi şi cărora le faci faţă cu greu, poţi folosi
aceeaşi strategie imaginativă pe care ai folosit-o la inocularea stresului pentru a te calma.
Selectează gândurile liniştitoare potrivite. Apoi vizualizează scenele respirând pentru a elimina
stresul şi folosind gândurile liniştitoare pe care le-ai ales. Continuă să repeţi scena până când nu
mai simţi furie.

Cap 10. A face faţă unui partener furios

Când partenerul tău este furios, probabil că auzi multe critici. Şi criticile dor. Pare a fi o
respingere. Chiar şi cea mai mică critică poate fi dureroasă când vine de la cineva la care ţii,
cineva a cărui opinie contează. Fie că este o critică exactă şi corectă sau complet greşită, tu te vei
simţi tot judecat şi atacat, stima faţă de sine va fi jenată şi s-ar putea să te regăseşti într-o
defensivă puternică.
Este foarte important să-ţi reaminteşti că ,de cele mai multe ori, cu oamenii furioşi nu poţi
discuta constructiv. Ei nu ştiu nici cum să negocieze pentru ceea ce işi doresc nici cum să fixeze
limite pentru a se apăra. Ei nu ştiu nici cum să încurajeze cooperarea, nici cum să rezolve
conflictul. Sunt frustraţi şi furioşi; ei atacă, diminuează şi critică.
Propria ta furie poate deveni o reacţie justificabilă şi la fel de bine un mod de a te proteja în
faţa consecinţelor dureroase ale criticii. Din nefericire, un răspuns furios la critică este posibil să
declanşeze şi mai multă furie şi critică din partea celuilalt, decât să ducă la comunicare şi
rezolvarea problemei.
Furia poate fi deschisă şi agresivă sau deghizată si pasivo-agresivă. Ambele stiluri
sabotează intimitatea şi încrederea.
Cassie şi Michael erau deja în întârziere pentru petrecerea lui de la serviciu. Cassie era într-
un fel pesimistă în privinţa primei ei interacţiuni cu echipa lui Michael şi a făcut tot ce a putut ca
să arate foarte bine. în timp ce ea ieşea din dormitor, Michael a spus verde-n faţă, “Ai folosit prea
mult machiaj şi bluza aceea este prea obraznică”. Rănită, Cassie a răspuns sarcastic,
“Extraordinar! De când ai devenit tu expertul casei în modă?” Michael a mârâit, “Poate nu sunt un
expert, dar măcar am bunul simţ să nu fac paradă purtând ceva atât de provocator!” “O da? Cel
puţin eu nu arăt ca un antrepenor de pompe funebre!” Cassie s-a repezit furtunos înapoi în
dormitor pentru a se schimba; Michael a păşit spre sufragerie ştiind că seara era ruinată.

95
 Pe de altă parte, Ed şi George ţipau rar unul la celălalt. Cu toate că era des rănit de critica
lui George, Ed considera de prost gust să răspundă cu aceeaşi monedă. Încerca să-şi ascundă
sentimentele dureroase plecând capul, murmurând ceva de neauzit şi aşteptând răbdător ca George
să-şi încheie monologul. Această strategie părea că funcţionează – cu excepţia faptului că durerile
de cap ale lui Ed care îşi făcuseră apariţia în timpul primelor luni ale relaţiei lor, au reapărut cu
toată puterea de curând. Acestea, Ed argumenta inocent, erau cauzele pierderii aparente de
memorie – întâlnirile lui ratate cu George, sosirile lui întârziate pentru a-l lua pe George, uitarea
înţelegerilor dintre ei.
Fie că răspunzi criticii acresiv asemenea lui Cassie sau pasiv ca Ed, relaţia ta nu va evolua.
De fapt, s-ar putea să fie compromisă serios. Din fericire, există alternative pentru aceste strategii.

Istoric

Conceptul de impunere a fost dezvoltat în jurul anului 1949 de Andrew Salter. Joseph
Wolpe (1958) şi Arnold Lazarus (1966) au clarificat mai departe conceptul, făcând diferenţa
dintre comportamentul impunător şi cel agresiv şi sugerând că lumea tinde să fie impunătoare în
unele situaţii şi neeficientă în altele. Mari contribuţii la câmpul educării impunerii au avut Robert
Alberti şi Michael Emmons (1974) care au argumentat că “fiecare persoană are dreptul să fie şi să
se exprime pe sine şi să se simtă bine (nu vinovat) pentru că face asta, atât timp cât nu îi răneşte
pe ceilalţi în proces”, şi Manuel Smith (1975) care a descris zece “Drepturi de impunere”. Arthur
Lange şi Patricia Jakubowski (1976) au definit impunerea ca “o expresie directă, sinceră şi
potrivită a opiniilor, credinţelor, nevoilor sau sentimentelor”. Oricare definiţie ar fi folosită,
comportamentul impunător îţi permite să-ţi susţii drepturile, să-ţi exprimi plăcerile şi neplăcerile
personale, să accepţi complimentele cu uşurinţă, să nu fii de acord cu cineva în mod evident şi să
spui nu.

Cadrul teoretic

Agresiv, pasiv sau impunător? Cele trei răspunsuri par foarte diferite şi se bazează pe
atitudini foarte diferite.
Agresiv. Instanţa fundamentală a răspunsului agresiv este aceea că nevoile tale sunt mereu
corecte şi mult mai importante decât ale tuturor celorlalţi. Crezi că ai dreptul să primeşti ce îţi
doreşti şi să faci ce îţi doreşti fără să conteze pe cine enervezi în proces. Vocea ta poate fi
zgomotoasă şi stridentă sau înceată şi rece ca gheaţa. Poţi folosi umilirea, intimidarea,
manipularea vinovăţiei şi punerea la pământ ca să îţi atingi ţelul. Eşti mereu în gardă faţă de
cineva care încearcă să îţi fure poziţia de superioritate şi de obicei câştigi războaiele de interese.
Dar aşa cum spune o veche zicală, este singur în vârf şi a fi mereu corect nu inspiră apropierea şi
vulnerabilitatea cerute de intimitate.
Pasiv. Instanţa fundamentală a răspunsului pasiv este aceea că nevoile şi dorinţele tale sunt
mai puţin importante decât ale tuturor celorlalţi. Crezi că nu meriţi să ceri ceea ce doreşti; din
contră, trebuie să stai departe de nevoile tale şi să focalizezi pe a-i ajuta pe ceilalţi să-şi satisfacă
nevoile. Vocea ta poate fi tandră si imploratoare, cuvintele tale pot fi ezitante şi de sine
condamnatoare. Poţi tinde spre a zâmbi mult, a evita contactul vizual, a ţinti vag şi indirect spre

96
gândurile şi sentimentele tale şi a califica sau a-ţi cere scuze pentru cele mai multe dintre
cuvintele pe care le spui. Poţi să asculţi mai des decât să vorbeşti şi chiar te poţi baza pe alţii să
înţeleagă ce vrei tu să spui. Te poţi înfuria pentru că nimeni nu ştie sau nimănui nu-i pasă de ceea
ce vrei tu şi te poţi regăsi arcuindu-te spre strategii manipulative pentru a-ţi satisface nevoile.
Impunător. Instanţa fundamentală a răspunsului impunător este aceea că ai dreptul să-ţi
urmăreşti nevoile şi că ceilalţi au de asemenea dreptul să le urmărească pe ale lor. Urmărirea
nevoilor tale ia în consideraţie drepturile şi sentimentele faţă de ceilalţi. Când vorbeşti impunător,
vocea ta este fermă şi înţelegătoare; menţii des contactul vizual. Faci afirmaţii directe despre
gândurile, sentimentele şi dorinţele tale şi poţi asculta în acelaşi timp, cu atenţie, afirmaţiile
celorlalţi. Eşti dornic să negociezi şi să faci compromisuri dar nu cu preţul propriilor tale drepturi.
Nici nu-i forţezi pe ceilalţi să renunţe la drepturile lor.

Timpul pentru autoritate

Înţelegerea paşilor pe care îi implică răspunsul impunător în faţa furiei şi criticii va dura
câteva zile. A învăţa să-ti dezvolţi propriile răspunsuri impunătoare poate dura încă o săptămână.
Autoritatea va depinde de frecvenţa cu care îţi exersezi noile aptitudini.

Exersarea răspunsurilor impunătoare

Fiecare dintre situaţiile următoare conţine un răspuns agresiv şi unul pasiv. Pentru fiecare
situaţie dezvoltă-ţi propriul răspuns impunător. Fiecare situaţie este urmată de o posibilă afirmaţie
impunătoare.
1. Partener: Am o întâlnire târzie noaptea asta deci nu voi fi acasă la cină. Va trebui
să tratezi problema copiilor de una singură. Nu vreau nicio ceartă pe tema asta, da?
Răspuns agresiv: Iar! Nenorocitele de întâlniri sunt mereu mai importante decât
familia ta! Asta este strigător la cer.
Răspuns pasiv: Bine, dragă. Îţi urez o zi bună.
Răspuns impunător alternativ:

Exemplu impunător: Păi, sunt sigură că o să fac faţă, dar aş vrea ca tu să mă anunţi
în viitor. Ca să pot să-mi caut un ajutor.
2. Partener: M-am săturat ca mama ta sa vină pe neaşteptate şi să stea ore în şir. Nu
vreau ca ea să fie aici când vin obosit de la muncă.
Răspuns agresiv: Cel puţin ea este interesată în a vorbi cu mine mai mult de cinci
secunde de fiecare dată! Ceea ce nu aş putea spune despre tine!
Răspuns pasiv: Ei bine, o să încerc să-i spun, dar ştii cum este ea.
Răspuns impunător alternativ:

97
 Exemplu impunător: Ştiu că nu-ţi place când întârzie pe aici, dar mie chiar îmi
place compania ei şi uneori pierdem noţiunea timpului. Poate că ar fi bine să mă
suni când pleci de la birou şi să ne dai timp să ne luăm la revedere una de la
cealaltă înainte să ajungi tu acasă.
3. Partener: Acest loc e o cocină! Nu poţi să-ţi tragi lucrurile pe aici pe undeva? Nu
poţi să contribui cu altceva înafară de sunetul constant al televizorului?
Răspuns agresiv: Dacă este aşa rău, de ce nu dispari? Şi nu te mai deranja să vii
înapoi!
Răspuns pasiv: Îmi pare rău, o să ajung şi la asta. Va fi bine.
Răspuns impunător alternativ:

Exemplu impunător: Este dezordine. Am avut o zi grea astăzi. Hai să bem ceva şi
să discutăm şi putem să aranjăm mai târziu.

A răspunde la critică

Când tratezi impunător critica, deţii atitudinea că indiferent dacă ceilalţi au opinii despre
comportamentele, gândurile, sentimentele şi dorinţele tale, tu eşti ultimul care decide ce este mai
bine pentru tine. Această atitudine sugerează că nu ai nevoie să răspunzi la critică prin toată
artileria agresivă sau prin căderea în pasivitate. Aşadar ce faci cu însăşi critica? Această secţiune
prezintă o varietate de strategii pe care le poţi folosi.

Sondarea

Când critica este clară şi constructivă, poate fi folositor să o iei la cunoştinţă. Când este clar
manipulativă şi dăunătoare, este important atât să limitezi cât şi să elimini pagubele. S-ar putea să
nu poţi să asimilezi în întregime critica fără a înţelege mai întâi ce a vrut să spună criticul. Modul
de a asimila asta este să sondezi. Adresează-te părţii din critică pe care persoana pare să o
împuternicească. Încearcă să elucidezi de ce el sau ea este deranjat de acel element particular.
Cere exemple specifice dacă te vor ajuta să înţelegi ce simte, gândeşte şi vrea criticul. Continuă să
sondezi până când îţi este clară intenţia criticului.
Rosslyn şi Eric s-au mutat la San Francisco acum trei luni când compania lui Eric i-a oferit
acestuia o promovare şi un transfer. Lui Eric îi plăceau noile responsabilităţi şi iubea sentimentul
de a fi într-un oraş mare. Cu toate că Rosslyn nu se hotărâse dacă să-şi caute un nou loc de muncă
sau să-şi schimbe cariera la care visa de o viaţă şi să meargă să-şi încheie studiile, Eric s-a gândit
că şi ea era fericită cu mutarea lor. A fost surprins când a ajuns acasă într-o seară şi i-a fost dat să
vadă un atac de furie.
Rosslyn: Dacă mai vii o dată acasă cu faţa aceea idioată de prea-fericit eu voi urla.

98
 Înainte să răspundă furios la rândul său, Eric s-a decis să încerce să afle ce o supăra aşa de
mult pe Rosslyn mai exact.
Eric: De ce te supără aşa de tare ideea că eu sunt fericit?
Rosslyn: Eşti plecat toată ziua făcând treaba care îţi place şi petrecând timpul minunat.
Eric: De ce te deranjază aşa de tare faptul că eu îmi iubesc munca?
Rosslyn: Aş vrea să mă simt şi eu bine. Tu ai toţi noii prieteni, noua slujbă şi eu doar stau împrejur
toată ziua agonizând despre ce ar trebui să fac cu viaţa mea.
Eric: Deci eşti singură şi îngrijorată despre deciziile cărora trebuie să le faci faţă?
Rosslyn: Da. Am vrut să vorbesc cu tine despre asta dar tu pari mereu aşa de fericit încât mi-a fost
frică să nu îţi distrug fericirea.
Prin sondare, Eric a învăţat că Rosslyn era mai mult singură şi avidă de ajutor decât
furioasă. Şi-a dat seama că nu i-a oferit tot ajutorul posibil şi a fost în stare să ia decizii despre
cum să se comporte diferit.

Acumularea de cunoştinţe

Critica doare. Totuşi s-ar putea să fie momente când vei fi de acord cu ceea ce auzi. Când
critica pe care o primeşti este exactă, este cel mai bine să ţi-o îsuşeşti.Partenerul tău poate fi
pregătit să lanseze un atac pentru a-şi dovedi autoritatea şi acordul tau poate dezamorsa situaţia.
“Da, ai dreptate, am uitat să-ţi spun că voi întârzia din nou”, “Da, m-am răzgândit în ultimul
minut”, “Ai dreptate, nu am pregatit cina pentru seara asta”
Nu fi tentat să foloseşti sarcarsmul în ceea ce îţi însuşeşti. “Da, bine!” poate suna ca un
acord, dar ascunde un alt mesaj. Nici nu fi tentat să îţi ceri scuze pentru comportamentul tău. Nu
eşti un copil; nu mai eşti obligat să te justifici aşa cum făceai când erai copil. Dacă crezi că te
poate ajuta să faci o comunicare mai autoritară şi partenerul pare deschis, poţi alege să oferi o
explicaţie pentru acţiunea ta. Dar nu eşti obligat.
Partenerul: Noul tău maieu – este scârbos! L-ai distrus! Maieul ăla a costat mult.
Tu: Ai dreptate, este scârbos. (pauză) Una dintre maşinile de pe linia de asamblare a cedat şi
încercam să văd ce era greşit sub ea.

Devierea

Devierea este o strategie folositoare când critica pe care o auzi este manipulativă şi în
principal o aruncare la pământ. Există patru tehnici pe care le poţi folosi pentru a-ţi dezarma
criticul în timp ce previi agravarea.
1. Trecerea de la conţinut la proces. Schimbi focarul comunicării de la ceea ce se
spune (conţinut) la ceea ce se întâmplă între voi (proces). Această strategie este
folositoare mai ales când vocile sunt ridicate, când emoţiile puternice par să
prevină comunicarea eficace sau când se pare că nu este tratată adevărata
problemă. “Devin frustrat. Se pare că de fiecare dată când vorbim despre bani
ajungem să ne certăm”. “Nu simt nevoia să continuăm asta – ne supărăm şi asta mă
enervează”. “Ştiu că ai zis că vrei să vorbim despre relaţia noastră, dar mi se pare

99
 că numai eu vorbesc”. “Este a treia oară pe ziua de azi când mă critici pentru ceva
trivial – ce se întâmplă?” “Cuvintele tale sunt destul de prietenoase, dar tonul tău
este sarcastic – mă simt cu adevărat atacat şi nu ştiu de ce”. Această strategie
implică adesea o descoperire personală despre ceea ce simţi sau gândeşti în
momentul acela. Ai grijă să nu îţi pui afirmaţia în cuvinte ca o critică sau un atac
asupra altor persoane.
2. Preferinţa autoritară. Această strategie este folositoare pentru a-i spune politicos
criticului tău să nu te mai streseze. Implică asimilarea criticii fara a ataca sau a nu
fi de acord şi fără a te înfuria.
Partenerul: Uite traficul! ţi-am zis că trebuia să o luăm pe 280 la Alemany.
Tu: Ştiu că tu crezi că drumul tău este mai rapid; totuşi aş prefera să merg pe
drumul ăsta.
Partenerul: Te-am auzit luându-mă peste picior – cum poţi să stai acolo şi să spui
că nu este adevărat?
Tu: Înţeleg percepţia ta asupra situaţiei, cred că percepţia mea este doar diferită.
Partenerul: Eşti nebun dacă treci cu vederea oferta pentru ajutor. El a avut mult
mai multă experienţă şi ar putea face o treabă mult mai bună decât tine.
Tu: Apreciez îngrijorarea ta, dar mai bine o fac singur.
Nu trebuie să te implici în explicaţii lungi; exprimă-ţi simplu preferinţa de a face
lucruri după metoda ta.
3. Amânarea autoritară. Decât să fii silit să răspunzi imediat la critică, amânarea
autoritară te lasă să-ţi iei o pauză. Fie pentru câteva secunde sau câteva ore, o
pauză te lasă să te calmezi, să te gândeşti cu grijă la ceea ce se spune, să activezi
nişte strategi liniştitoare şi să-ţi pregăteşti răspunsul. “Ai spus multe şi îmi trebuie
timp să le diger. hai să vorbim din nou dupa prânz”. “Aşteaptă o secundă, lasă-mă
să mă gândesc la asta”. “Încetineşte, chiar vreau să înţeleg tot ce spui”. “Aş vrea
să-ţi dau un răspuns singer, dar îmi va lua ceva timp. Te voi suna diseară.” Refuzul
răspunsului în timpul atacului poate preveni creşterea furiei. Nu trebuie să-ţi ceri
scuze sau să explici – doar amână.
4. Obscurizarea. Obscurizarea implică găsirea bobului de adevăr din critică în
timpul în care îţi menţii propria evaluare a situaţiei. Necesită ascultare atentă
pentru a găsi bucata de critică pe care o accepţi cu onestitate. Există trei metode
pentru a fi de acord cu criticul tău.
A fi parţial de acord implică asimilarea părţii de critică cu care eşti de acord şi
ignorarea restului. Fără a pierde esenţa criticii, poţi modifica suprageneralizările
grosiere cum ar fi, niciodată sau întotdeauna.
Partenerul: Acest loc este o cocină! Şi pe tine nu te interesează cum arată, nu-i
aşa?
Tu: Ai dreptate, casa este un dezastru.
Partenerul: Salariile tale sunt mult prea mici. Nu pot să cred că eşti atât de
iresponsabil cu finanţele.
Tu: Da, salariile mele sunt mici.
Probabilitatea de a fi de acord asimilează faptul că ar putea exista o şansă – oricât
de mică – prin care critica să fie exactă. În exemplele anterioare, răspunsurile tale

100
 ar putea fi: “Este posibil să nu-mi pese destul despre menţinerea curăţeniei casei”
şi “S-ar putea să ai dreptate că salariile mele sunt prea mici”.
Acordul în principiu înseamnă că asimilezi faptul că dacă acea condiţie pe care
partenerul tău o descrie există, atunci concluzia lui sau a ei este acceptabilă. Dar tu
nici nu confirmi, nici nu infirmi faptul că acea condiţie există.
Partenerul: Dacă nu munceşti mai mult, nu o să primeşti niciodată mărirea de
salariu.
Tu: Este adevărat, trebuie să munceşti mult pentru a primi o mărire de salariu.
Partenerul: Dacă nu petreci mai mult timp cu Jenny, nu vei avea niciodată o relaţie
bună cu ea.
Tu: Ai dreptate. Dacă nu petrec timp cu Jenny nu voi avea o bună relaţie cu ea.
Observă că în niciunul din cazuri nu eşti de acord cu premisa că nu munceşti destul
de mult respectiv că nu petreci destul timp cu Jenny.

Limitarea stricăciunilor

Aceasta este strategia de ales atunci când prevezi puţine speranţe sau nicio speranţă în a
limita furia partenerului tău şi deschide canalele spre o comunicare mult mai eficace. Trebuie doar
să te concentrezi pe micşorarea expunerii tale în faţa furiei şi limitarea stricăciunilor aduse stimei
de sine.
Nu contează ce ai făcut sau cum te simţi, nu meriţi să fii atacat sau abuzat verbal. În faţa
unui atac furios, un mod de a limita distrugerea este să refuzi continuarea discuţiei. Din momentul
în care învinovăţirea, etichetarea, ameninţarea sau sarcasmul încep, depărtează-te de interacţiune.
Dacă poţi, ia o pauză (vezi capitolul 11) în aşa fel încât amândoi să vă puteţi calma. Chiar dacă te
crezi vinovat, răspunsul nu este să te laşi asaltat verbal.
Aminteşte-ţi că ceea ce auzi este doar opinia unei singure persoane, nu adevărul. Chiar dacă
aceea este o persoană la care ţii, este totuşi o persoană cu o opinie. Poţi pur şi simplu să alegi să
nu fii de acord. Reaminteşte-ţi că eşti doar un om care face tot ce poate mai bine şi că oricine
greşeşte. Faptul că nu trăieşti la înălţimea aşteptărilor tale sau ale partenerului nu te face o
persoană rea (sau incompetentă sau scârţară sau proastă).
La sfârşitul fiecărei luni Cami jongla cu facturile neplătite până când prima venea înapoi şi
Dan aducea acasă următorul fluturaş. Invariabil, se certau în această perioadă stresantă. Dan o
acuza pe Cami că este incompetentă în rolul ei de îngrijitoare a casei. Cami răspundea criticând
potenţialul scăzut al lui Dan de a câştiga bani. Conflictele evoluau de obicei până când Cami
începea să plângă. De această dată ea s-a hotărât să facă ceva diferit.
Dan: Uite aici a doua înştiinţare pentru taxa telefonică. De ce nu a fost platită?
Cami: Păi, dacă o plătesc pe aceea, nu pot plăti taxa pentru curent. M-am gândit că putem rezista
fără telefon, dar nu fără căldură.
Dan: Nu pot să cred că ai cheltuit din nou toţi banii noştri pentru luna asta. Asta mă înnebuneşte.
De ce nu poţi niciodată să-ţi aminteşti să pui deoparte banii necesari pentru facturi înainte să te
arunci în cumpărături cochete?
Cami: Nu am mi-am facut de cap la cumpărături aşa cum spui tu. Pur şi simplu nu avem destui
bani pentru a ne descurca.

101
Dan: Nu începe cu prostiile din nou! Nevestele tuturor celorlalţi se descurcă bine cu aceleaşi
sume. Tu esti iresponsabilă cu banii fără speranţa de a te repara şi ar trebui doar să admiţi asta.
Cami şi-a dat seama că această conversaţie se îndrepta spre un teritoriu vechi şi familiar. Şi-
a adus aminte că Dan îşi spunea doar părerea şi a respirat adânc înainte de a continua.
Cami: Uite, Dan, nu vreau să vorbesc despre asta acum. Suntem amândoi supăraţi şi nu cred că ne
ajută să rezolvăm situaţia. Hai să luăm o pauză şi să reluăm mai târziu când ne calmăm.
Dan: (mormăind) Bine. Oricum vreau să merg la sala de gimnastică.

Obţinerea exerciţiului

Foloseşte următoarele exemple pentru a exersa dezvoltând fiecare dintre răspunsurile

autoritare la critică. Mostre de răspuns urmează fiecare exemplu.
Barbara mereu se îngrijora când îl suna pe Darron la muncă şi primea doar răspunsul
căsuţei lui vocale. Nu îl suna deliberat pentru a-l controla, ci ocazional avea nevoie ca el să
cumpere câte ceva de la supermarket în drumul lui spre casă. Şi cu toate că Darron nu-i dăduse
niciodată vreun motiv să-l suspecteze, el avea o relaţie extraconjugală. Barbara auzise zvonuri
despre companiile de inginerie computerizată dominate de bărbaţi şi despre secretarele atractive.
A încercat să se consoleze, dar de obicei se regăsea punându-i lui Darron câteva întrebări despre
preumblările lui. Darron era invariabil în defensivă şi refuza să răspundă. Barbara l-a urmărit.
Darron: Eşti aşa paranoică. Orice aş spune tu mereu pui întrebări. Dacă nu începi să ai mai
multă încredere în mine, nu vom putea niciodată să avem o relaţie decentă.
Răspunsuri autoritare posibile pentru Barbara:
Răspuns de sondare:

Răspuns de acumulare:

Răspunsuri de deviere
1. Schimbare de la conţinut la proces:

2. Preferinţă autoritară:

3. Amânare autoritară:

4. Obscurizare
Acord parţial:

102
 Acord probabil:
Acord în principiu:

Răspunsuri posibile:
Sondare: Ce te supără la întrebările mele?
Acumulare: Presupun că pun multe întrebări pe marginea spuselor tale. Uneori am nevoie
de siguranţa fidelităţii tale faţă de mine.
Răspunsuri deviatoare
1. Trecerea de la conţinut la proces: Pari cu adevărat furios că îţi pun aceste întrebări.
2. Preferinţă autoritară: Aud că nu vrei ca eu să-ţi pun aceste întrebări. Este important
pentru mine să ştiu răspunsurile.
3. Amânare autoritară: Lasă-mă să mă gândesc la ce ai spus şi hai să discutăm despre
asta mai târziu.
4. Obscurizarea:
Acordul parţial: Este adevărat, uneori pun la îndoială spusele tale.
Acordul probabil: Este posibil ca eu să fiu puţin suspicioasă.
Acordul în principiu: Este adevărat că relaţiile bune se bazează pe încredere.
Arlene şi Rick au trăit împreună timp de patru ani înainte să decidă să se căsătorească. Arlene a
vrut să formalizeze legământul lor în felul acesta de ceva vreme dar Rick a refuzat să-şi schimbe
starea civilă. În anul nunţii lor, au existat câteva confruntări obraznice legate de responsabilităţile
casei. Arlene a crezut că Rick nu a mai ridicat greutăţi de când s-au căsătorit; Rick credea că
maritată fiind, standardele lui Arlene au crescut. Confruntările începeau de obicei cu Arlene
exprimându-şi frustrările :
“De când ne-am căsătorit tu nu mă mai ajuţi deloc la treburile casei. Tu doar stai împrejur şi mă
laşi să fac toată treaba. M-am săturat să mă simt ca sclava ta.”
Răspunsuri autoritare posibile pentru Rick:
Răspuns de sondare:

Răspuns de acumulare:

Răspunsuri de deviere
1. Schimbare de la conţinut la proces:

103
 2. Preferinţă autoritară:

3. Amânare autoritară:

4. Obscurizare
Acord parţial:

Acord probabil:

Acord în principiu:

Răspunsuri posibile:
Sondare: De ce te deranjază faptul că eu sunt mai puţin implicat în treburile casei decât
tine?
Acumulare: Cred că m-am bucurat că sunt îngrijit în ultimul timp.
Răspunsuri deviatoare
1. Trecerea de la conţinut la proces: Mă simt cu adevărat atacat şi nu cred că pot să
răspund acum.
2. Preferinţă autoritară: Aud că ai vrea ca eu să fac mai multă curăţenie în casă. După
părerea mea casă este în regulă în starea actuală.
3. Amânare autoritară: Stai un minut, trebuie să mă la ce ai spus – sunt afirmaţii destul
de puternice.
4. Obscurizarea:
Acordul parţial: Este adevărat că tu faci mai multă treaba în casă decât mine.
Acordul probabil: S-ar putea să ai dreptate că nu ajut prin casă aşa de mult cum
obişnuiam.
Acordul în principiu: Este adevărat, când faci toată treaba te simţi exploatată.
Gândeşte-te la o interacţiune pe care ai avut-o cu partenerul tău în care el sau ea a spus ceva
cu furie. Interacţiunea ar trebui să fie tipică pentru relaţia voastră şi ceva ce se întâmplă repetitiv.
Folosind foaia de lucru de pe pagina următoare, scrie o scurtă descriere a situaţiei, ce a cauzat-o,
şi ce a spus partenerul tău. Apoi crează toate răspunsurile alternative care se potrivesc situaţiei.
Cu cât exersezi mai mult aceste aptitudini, cu atât mai puţin penibil te vei simţi folosindu-
le. Şi cu cât le foloseşti mai mult, cu atât mai mult vei fi în stare să răspunzi criticilor furioase cu
altceva decât mai multă furie. Având mai puţină furie în relaţia ta, vei avea mai des oportunitatea

104
de a asculta cu adevărat şi de a înţelege gândurile, sentimentele, nevoile şi dorinţele celuilalt.
Potenţialele benefecii pentru relaţia ta sunt enorme.
Analize speciale

Când furia partenerului tău evoluează spre violenţă fizică şi abuz, tehnicile descrise în acest
capitol nu vor fi suficiente. În aceste momente este necesar să ai la dispoziţie ceva mai mult decât
aptitudinile de comunicare. Un prim pas esenţial este un jurământ ferm al partenerului că înţelege
problema şi că este pregătit să găsească alte metode de a-şi trata furia. (Statistic, mai mult bărbaţii
decât femeile postează ameninţări de violenţă partenerilor.) O dată ce el începe să caute
alternative pentru violenţă ( Când furia doare de McKay, Rogers şi McKay [1989] este o bună
resursă), amândoi va trebui să vă folosiţi aptitudinile de comunicare. Între timp, la primul semn de
furie, cereţi o pauză (vezi capitolul 11). Dacă asta nu funcţionează şi te simţi în continuare la
limită sau dacă partenerul refuză să-şi asume responsabilitatea pentru violenţă, atunci separarea ar
putea fi singura voastră opţiune sigură. În oricare dintre cazuri, acesta ar fi un moment potrivit
pentru a căuta ajutorul unui terapeut de cupluri cu experienţă.

Foaie de lucru pentru răspunsul la critică

Descrierea situaţiei:

Ce a spus partenerul meu:

Răspuns de sondare:

Răspuns de asimilare:

Răspunsuri de evitare
1. Trecerea de la conţinut la proces:

2. Preferinţa autoritară:

3. Amânarea autoritară:

105
 4. Obscurizarea:
Acodrul parţial:

Acordul probabil:

Acordul în principiu:

Cap 11. P A U Z A (time out)

Pauza/Time out este o abilitate vitala pentru a face ca certurile sa nu escaladeze spre
abuz verbal si fizic.Este , probabil , singura strategie , extrem de folositoare , pentru stoparea
violentei si a sindromului bataii(battering).Cheia pentru o folosire eficienta a pauzei/time out este
de a o invoca inainte ca situatia sa scape de sub control;inainte ca certurile sa ajunga intr-un punct
in care fiecare persoana se concentreaza asupra modului in care sa raspunda cu aceeasi moneda.

Istoric
Unul dintre pionierii , sustinatori ai pauzei/time out , a fost Daniel Sonkin (Sonkin ai
Durphy 1985).Sonkin , avocat al acuzarii in San Francisco, si-a dat seama ca multe cazuri de
violenta domestica , care ajung la tribunal , ar fi putut fi prevenite prin folosirea unor tehnici de
controlare a furiei.Jeanie Deschner , in cartea sa , “The Hitting Habit”(1984)(“Obiceiul de a lovi”)
a adaptat notiunea lui Sonkin in forma “Negocierea pauzei”(Time out contract),pe care o veti
folosi , mai tarziu , in acest capitol.

Cadrul teoretic

Gerald Patterson (1982) a examinat modul in care escaladeaza furia.El a descoperit ca

perechile se angajeaza in situatii de comportament ostil , care au menirea de a influenta sau
controla cealalta persoana.Modurile de reactie(patterns of reaction) si contra reactie se pot succede
cu o viteza incredibila.Ca pasii intr-un dans bine invatat.Cand debuteaza o secventa ostila de atac
si contra-atac , pauza/time out este cel mai eficient mod de a rupe lantul si de a preveni lezarea
emotionala.Pentru a folosi pauza/time out tu trebuie (1) sa recunosti ca este vorba despre o reactie
ostila in lant si (2) sa te angajezi in a o opri inainte ca cearta sa ia prea mult avant.

Formarea deprinderii de stapanire

Negocierea pauzei se poate efectua pe parcursul unei discutii de o ora.Va fi nevoie sa

exersezi solicitarea pauzei/time out de cateva ori cand nu esti furios/furioasa pentru a o stapani si
consolida increderea in aceasta tehnica.Cand reusesti sa folosesti “pauza”/time out in timpul
amplificarii conflictului , te afli , intr-adevar , pe drumul formarii deprinderii de stapanire , o
deprindere vitala.

106
Stabiliti un semnal de pauza/al pauzei(time out)

Este necesar ca partenerii sa cada de acord asupra unui semnal pe care sa-l foloseasca
cand este nevoie de o pauza.Unii spun , pur si simplu , “Pauza”/”Time out”.Altii fac o
afirmatie ,ca de exemplu:”Incepem sa ne enervam si am nevoie de o pauza/un time out.”
Formula”Incepem sa ne enervam” are avantajul ca nu invinovateste si sugereaza ca pauza/time
out este ceruta pentru binele amandurora.Cea mai simpla strategie este de a utiliza
semnul cu mana facut de antrenor in timpul jocului de baschet , handbal,etc.”T”. Nu este nevoie
sa spui niciun cuvant.Daca situatia incepe sa scape de sub control , faci semnul”T” , iar partenerul
fie raspunde cu acelasi semn , fie spune:”Bine/Okey,pauza/time out”.

Stabiliti semnale timpurii de avertizare

Stabileste cu partenerul tau semnalele timpurii de avertizare care sunt tipice pentru
momentele cand conflictele dintre voi scapa de sub control.Orice indiciu de accentuare a furiei
poate fi un semnal de pauza/time out.Introducerea brusca a unor subiecte sensibile in conflict
poate atrage dupa sine/determina o escaladare rapida.Te afli in mijlocul unei discutii despre
repararea masinii si , deodata , discutia vireaza spre unul dintre obiceiurile partenerului de a
cheltui.Este bine sa discutam subiectele sensibile , dar cand acestea sunt abordate intr-un conflict ,
acesta se amplifica brusc si scoate la iveala probleme /pacate si abuzuri vechi.
Un alt semnal de avertizare pe care ai putea sa doresti sa-l folosesti se refera la
termenii de generalizare exagerata(over-generalization).Cand propozitiile incep cu”Tu
intotdeauna…” ”Tu niciodata…” “Nimeni de aici…” “De fiecare data eu…” , sansa ca totul sa
escaladeze este mare.Afirmatiile , care cuprind generalizari categorice , au o nuata foarte
acuzatoare si atrag dupa sine reactii de aparare foarte puternice.

Urmati regulile pauzei

Urmatoarele sase reguli sunt absolut esentiale petru a face sa functioneze structura “pauza/time
out.

1.Fara cuvinte ultimative.

Cand cineva solicita o pauza/time out , partenerul sau partenera are optiunea de a face si el/ea
semnul”T” sau de a spune simplu “Okey/Bine pauza/time out”.Sub nicio forma nu ar mai trebui sa
existe vreo alta discutie.Fara explicatii , fara riposte finale , fara intentia de a termina
gandurile.Totul se opreste.

2.Pleaca imediat.
Persoana care cere pauza/time out ar trebui sa paraseasca imediat camera sau , ideal , casa.Daca
nu poti sa pleci(deoarece esti in masina sau in avion) , ar trebui sa nu mai vorbesti pentru un
timp.O pauza/time out ar trebui sa dureze o ora , plus-minus cinci minute.Daca dureaza mai mult
oamenii incep sa se simta abandonati.Daca dureaza mai putin , nu este timp destul pentru ca
partile implicate sa se calmeze.Stati departe unul de celalalt pe toata durata pauzei;nu va intoarceti
mai devreme.

107
3.Intoarce-te intotdeauna cand expira timpul.
Daca nu te intorci , situatia se poate inrautati.Partenerul/partenera se simte parasit/parasita si
respins/respinsa.Dimpotriva , partenerul/partenera , care ramane acasa , ar trebui sa fie inca acolo
la sfarsitul pauzei/time out-lui.Nu parasiti locul , lasandu-va partenerul/partenera , care a solicitat
pauza/time out , intrebandu-se ce s-a intamplat.

4.Nu folosi droguri sau alcool in timpul pauzei/time out.

Drogurile si alcoolul pot exacerba sentimentele de furie si reduce controlul asupra impulsului.
In felul acesta se saboteaza orice incerci sa realizezi in timpul pauzei/time out.

5.Nu exersa/repeta ceea ce vei spune sau ar fi trebuit sa spui.

Concentrarea asupra pacatelor si defectelor partenerului/partenerei atata doar flacarile furiei.Din
acest motiv , nu este recomandabil sa iti vizitezi prietenii in timpul pauzei/time out.Cu prietenii ,
vei avea tendinta sa te plangi si sa construiesti un caz impotriva partenerului.
Vei exersa si perfectiona acuzatiile aduse in timpul conflictului.Nu numai ca pauza/time out
nu va rezolva conflictul , dar se vor acumula tensiuni , care vor fie munitie pentru a continua
hartuirea.

Probabil , cel mai bun lucru de facut in timpul pauzei este o forma de exercitiu
fizic.Plimba-te , alearga sau mergi cu bicicleta.Spala vasele sau aspira podeaua sau incepe sa faci
ordine.Activitatea fizica te distrage si te ajuta sa eliberezi o parte din tensiunea acumulata in
timpul conflictului.

6.Anunta cand te intorci.

Intreaba daca cealalta persoana este gata sa vorbeasca despre conflict.Daca nu , stabileste un timp
pentru a re-explora problema.Este important sa nu folosesti timpul pentru a ascunde murdaria sub
covor.Daca o ora nu este suficienta pentru a va calma definitiv , daca inca te simti ranit/ranita ,
asigura-te ca stabilesti un moment pentru discutie cand te astepti sa fii mai putin
vulnerabil/vulnerabila.
Jeanie Deschner a sugerat aceasta strategie de a anunta cand te intorci.Incepe
conversatia cu fraza , “Stiu ca am gresit partial , dar am si avut dreptate , partial.Apoi recunoaste o
greseala tehnica , pe care ai facut-o.O greseala tehnica inseamna ceva ce ai facut sau ai spus in
timpul conflictului , in loc sa recunosti ca intreg punctul tau de vedere si intreaga ta pozitie au fost
gresite.Aceasta structura inmoaie tonul conflictului si permite ambelor parti sa reexamineze
problemele fara a fi defensivi.

Faceti/Redactati un contract pentru perioada de pauza/time out

Cand partenerii fac un angajament sa se schimbe , este de ajutor sa il sustinem cu un contract

scris.Daca totul se scrie , este mult mai probabil ca angajamentul sa fie luat mai in
serios.Urmatorul” Contract Pauza/Time out”(adaptat dupa Deschener 1984) ofera un cadru pentru
a realiza o schimbare de care veti beneficia amandoi.

Contractul Pauza/Time Out

Cand imi voi da seama ca sporeste furia mea(sau a partenerului) , voi face semnul”T” pentru
pauza/time out si voi pleca imediat.Nu voi lovi cu pumnul sau piciorul si nu voi tranti usa.
Ma voi intoarce , nu mai tarziu de o ora.Ma voi plimba sau imi voi elibera energia negativa si nu
voi bea sau folosi droguri pe perioada cand sunt plecat/plecata.Voi incerca sa nu ma concentrez

108
asupra resentimentelor.Cand ma voi intoarce , voi face cunoscut partenerului/partenerei ca am
revenit pentru a afla daca partenerul/partenera mea este gata sa reia discutia.Daca nu , vom cadea
de acord asupra unui anume moment/timp pentru a reexamina conflictul.
Optional:Voi incepe conversatia cu”Stiu ca am gresit partial si ca am avut dreptate ,
partial”.Voi recunoaste atunci o greseala tehnica , pe care am facut-o”.
Daca partenerul meu/partenera mea face semnul “T” si pleaca , voi face acelasi semn
si il/o voi lasa sa plece fara a hartui , indiferent de ceea ce se intampla.Nu voi bea si nu voi folosi
droguri cat timp partenerul/partenera mea este plecat/plecata si voi evida concentrarea asupra
resentimentelor.Cand partenerul/partenera se intoarce , vom stabili un anume timp pentru
reexaminarea conflictului.
Optional:Voi incepe conversatia cu”Stiu ca am gresit partial si ca am avut dreptate ,
partial”.

Nume:______________________________________________________________________

Data:_______________________________________________________________________

Nume:______________________________________________________________________

Data:_______________________________________________________________________

Exersati pauza/time out

Cea mai buna modalitate de a-ti consolida increderea in tine , pe timpul pauzei , este de a exersa
cand nu esti sub imperiul furiei.Ai putea exersa pauza/time out la primul semn de iritare sau asa ,
pur si simplu , cand nici nu poate fi vorba de vreo situatie din trecut care ar putea provoca
furia.Exersarea pauzei/time out are exact aceeasi structura ca orice alt exrcitiu , doar ca
spui:”Exerseaza pauza/time out!” si petreci cincisprezece minute facand acest lucru.Urmeaza
regulile , inclusiv semnalul de intoarcere.Exersarea de doua , trei ori a pauza/time out , iti va
facilita folosirea aceleasi structuri cand vei fi cu adevarat furios/furioasa.
Monica si Oliver aveau tendinta de a escalada situatia ori de cate ori unul dintre ei ridica
vocea sau facea acuzatii de tipul”tu afirmi ca”.Au fost de acord sa le foloseasca pe acestea drept
semnale pentru pauza/time out.
In contractul lor scris , fiecare dintre ei putea sa declare verbal pauza/time out.Celalalt
partener putea spune , la randul sau :”Okey/Bine , pauza/time out”.Aveau toate regulile
standard .Dar , pe langa aceasta , ei au fost de acord sa nu sune sau sa viziteze pe nimeni pe durata
pauzei.Fiecare avea tendinta sa se planga de prietenii celuilalt , iar acest lucru nu facea altceva
decat sa alimenteze conflictele.
Au fost de acord ca la intoarcerea din pauza sa anunte si sa stabileasca un moment
pentru a incheia discutia.
Monica si Oliver niciodata nu au considerat necesar sa exerseze pauza , astfel incat
data urmatoare cand se ivea conflictul , ei ignorau complet structura pauzei/time out.Monica a
recunoscut mai tarziu ca se gandise putin sa solicite o pauza , dar era atat de furioasa pe Oliver
incat dorea sa-l atace imediat.In cele din urma , ei au acceptat sa revina sa ceara pauza si sa o
exerseze.Au exersat de doua ori sambata si o data lunea.Miercurea ei au fost capabili sa puna
capat unui conflict “real” prin solicitarea pauzei/time out.
Atat Monica ,cat si Oliver s-au simtit bine si au savurat succesul.Dar sambata , Oliver a
cerut pauza/time out dupa un atac serios(mutilating) asupra Monicai.Monica a preferat sa

109
contraatace si , apoi , ea a fost cea care a cerut pauza.Oliver a inceput sa o acuze ca nu tinuse cont
de intelegerea lor si s-au certat doua ore pe tema pauzei!
Monica si Oliver au hotarat sa revizuiasca contractul initial pentru a negocia” ultimele
cuvinte”.Iata ce au scris:

Daca unul dintre noi solicita pauza dupa un atac/cearta , celalalt partener poate sa
spuna”Okey/Bine pauza/time out”.Dar tu ai avut ultimul cuvant , asa ca la intoarcere , eu voi
incepe discutia.Iar cel care cere :”pauza”,trebuie sa spuna”Okey/Bine”.

In urmatoarele patru saptamani , Monica si Oliver au folosit pauza/time out in trei

ocazii diferite.Dupa opt saptamani , ei o folosisera doar o singura data.Folosirea adecvata a
structurii parea sa reduca tendinta de escaladare.

Consideratii speciale

Nu folositi pauza/time out pentru a bloca comunicarea.Nu este oportun sa invocati pauza/time out
doar pentru ca a fost abordat un subiect despre care nu ati prefera sa vorbiti.Asteptati pana cand
apar simptome reale ale furiei(ton ridicat , injurii , acuzatii)inainte de a solicita pauza.Nu uitati ca
a cere pauza/time out nu inseamna o incheiere a discutiei.Inseamna doar ca amanati discutia pana
cand amandoi sunteti mai putin furiosi.
Unii oameni se opun ideii de a cere pauza/time out deoarece ei nu doresc sa paraseasca
casa.Este in regula daca vrei sa stai acasa daca poti sa te separi cu adevarat , plecand intr-o alta
camera si inchizand usa.Daca nu este posibil sau daca partenerul/partenera te urmareste din
camera in camera , dupa ce ati solicitat pauza/time out , singura alternativa este de a parasi fizic
mediu.Daca partenerul/partenera ta te urmeaza si nu te lasa sa-ti revii , intra in masina si fa o
tura.Nu uita sa te intorci nu mai tarziu de o ora de la declararea pauzei.
Incearca sa nu ceri pauza/time out imediat dupa ce ai lansat un atac.Daca este posibil ,
solicita pauza/time out dupa ultima remarca a partenerului/partenerei.In felul acesta partenerul
tau/partenera ta nu se va simti tentat/tentata sa mai arunce cateva sageti.Daca simti nevoia sa spui
ceva conciliant inainte de pauza/time out , spune-i patenerului/partenerei ca esti
constient/constienta ca suferiti amandoi si ca suferinta va mahneste pe amandoi.Spune:”Avem
nevoie de pauza/time out si putem sa incheiem discutia cand vom fi mai calmi.”Daca partenerul
tau/partenera ta nu asculta , repeta doar cuvantul”pauza/time out”si iesi afara pe usa.Ai putea sa
doresti sa-i amintesti partenerului tau/partenerei tale ca te vei intoarce peste o ora.
Unii oameni au mari dificultati in a agrea ideea de pauza/time out deoarece furia ii face
sa doreasca sa-l loveasca emotional pe partener.Pur si simplu doresc razbunare.Aceasta este o
reactie normala , de inteles , daca esti furios , dar are consecinte foarte distructive.Daca dorinta ta
de razbunare este atat de puternica incat nu poti sa recurgi la solutia”pauza/time out” sau sa
respecti pauza , atunci este nevoie sa actionezi asupra furiei in diferite moduri.Citeste capitolele 4
si 9 despre comunicarea clara si confruntarea cu furia , ca modalitati de a
incepe sa faci schimbari fundamentale in modul de a gandi despre partenerul tau/partenera ta si de
a te relationa cu el/ea.

A intelege si schimba ce nu funtioneaza

Cap 12. Identificarea schemelor legate de partenerul tau/partenera ta

110
Partenerul tau/partenera ta exista in mintea ta.Persoana reala este incuiata intr-un psihic in care nu
poti intra niciodata , nu poti sa-l cunosti niciodata direct.Asa ca tu urmaresti din afara.Asculti ,
observi comportamentul , tii minte.Si , in timp , tu dezvolti un set de concluzii sumare numite
scheme (schemas) , care alcatuiesc un portret psihologic al persoanei cu care traiesti.
Multe scheme sunt , pur si simplu , denumiri ale trasaturilor , pe care le folosesti pentru a
explica comportamentul partenerului/partenerei si descrie calitatile lui/ei personale.O schema se
poate baza pe sute de evenimente minore si te ajuta sa-ti organizezi multe experiente diferite in
categorii care sunt etichetate.Arthur intarzie frecvent acasa , cand vine de la serviciu , petrece cel
putin o jumatate de zi , sambata , jucand golf , cateodata neglijeaza spalatul vaselor si cheltuie o
multime de bani pentru hobby-ul lui de a colectiona carti la prima editie.Silvia eticheteaza acest
comportament drept”egoist”,ceea ce inseamna una dintre schemele negative pe care ea le-a
dezvoltat despre Arthur.Observati ca schema Silviei functioneaza atat ca o explicatie , cat si ca un
mod de a grupa diferite lucruri pe care le face Arthur.
Bill observa ca , de obicei , sotia sa este prima care se smulge dintr-o imbratisare , ca
vorbeste sacadat si repezit , ca se retrage frecvent sa dezlege cuvinte incrucisate sau sa joace ,
noaptea , jocuri pe calculator si ca rareori are initiativa de a face dragoste.El a pus acest
comportament in categoria etichetata”rece”.Iar schema despre sotia sa , ca fiind o persoana rece ,
il influenteaza in multe moduri-de la suma pe care o cheltuie pentru cadoul pentru ziua ei de
nastere pana la tentatia recenta de a avea o aventura.
Scheme negative cum ar fi lenes/lenesa , prost/proasta , cap patrat ,
nemilos/nemiloasa,dur/dura , frivol/frivola , incompetent/incompetenta ,periculos/periculoasa,
nebun/nebuna si altele asemanatoare au o putere enorma.Schemele sunt realitatea ta.Ceea ce tu
crezi ca este adevarat este singurul adevar pe care il poti detine vreodata.Schemele pe care le
folosesti pentru a explica si interpreta ceea ce face partenerul tau , etichetele care descriu si
fixeaza pentru tine o identitate a partenerului/partenerei , influenteaza fiecare dimensiune a
relatiei.Ceea ce simti , ceea ce dai , ceea ce ceri si cum comunici sunt ingrozitor de afectate de
modul in care ti-ai etichetat partenerul/partenera.
Cu cat sunt mai multe evenimente care sustin o anumita schema , cu atat devine mai
puternica influenta.In trei sau patru ocazii Jill a observat ca Andy se enerveaza si tipa la copii.Ea a
inceput sa suspecteze ca el avea dificultati in a-i intelege si empatiza cu ei.Cativa ani mai tarziu si
dupa multe episoade nefericite , Jill l-a privit pe Andy ca pe un barbat incapabil de a fi empatic.O
data cu fiecare manifestare furioasa , schema devenea mai puternica si mai incriminatorie.In
prezent , tabloul lui Jill despre Andy ca fiind incapabil de empatie a inceput sa includa si faptul ca
nu este atent , grijuliu.Furia lui este in crestere.Ea se simte mai putin generoasa fata de Andy si
mai putin dornica de a fi cu el.
Pe langa schemele despre trasaturile personalitatii , poti sa-ti formezi scheme si despre
motivatiile si intentiile partenerului/partenerei(„Ea incearca sa ma controleze...Este vorba doar
despre ego;el incearca sa se realizeze pe spinarea mea...Ea incearca sa ma indeparteze de prietenii
mei…Este dragut doar cand vrea sa obtina ceva”),despre sentimentele fata de tine(“Ea s-a saturat
de mine…In realitate el este furios”) si despre judecatile in legatura cu tine(“Ea crede ca nu sunt
fidel…El este convins ca sunt incompetenta”).
Schemele negative despre motivatiile , intentiile , sentimentele si judecatile despre tine
pot fi ingrozitor de distructive.De obicei , sunt formate si sustinute dupa o perioada lunga de
citire a gandurilor.Totul incepe cu un comportament ambiguu , pe care il interpretezi negativ.De
indata ce ai facut interpretarea(“Ea crede ca sunt plictisitor”), tot comportamentul viitor tinde sa
fie etichetat in acelasi mod(“Ea se uita in alta parte…Ea isi petrece toata seara vorbind cu
Simona…Ea este adancita in lectura unei carti…Ea a schimbat subiectul-cred ca o plictisesc”).In
timp se dezvolta o schema.Ea devine , incetul cu incetul , la fel de reala si credibila cum este
perceptia ta ca cerul este albastru.Schema se transforma intr-un ghimpe dureros;comportamentul

111
partenerului/partenerei este din ce in ce mai mult asimilat acestei senzatii.Comportamentul tau
este din ce in ce mai mult influentat de aceasta etichetare.
Probabil cea mai distructiva dintre toate schemele este convingerea ca
partenerul/partenera nu te iubeste.”Daca el m-ar iubi , si-ar face mai mult timp sa fim
impreuna”.”Daca ea m-ar iubi , ar purta ceva care sa ma dea gata.” “Daca ar mai exista dragoste
intre noi , as vedea putin spirit de sacrificiu.”Aceste convingeri ranesc.Dar acest lucru este valabil
pentru toate schemele negative.Ele releva o cantitate uriasa de durere in relatiile intime.Cu toate
acestea schemele se construiesc atat des pe baze conjuncturale , pe presupuneri si fantezii , incat
ele nu sunt mai reale decat Vrajitorul cel rau din Oz.
Scopul acestui capitol este de a ajuta la identificarea unora dintre schemele care te
influenteaza cel mai mult.Apoi , avand o mai mare perceptie constienta a tablourilor pe care ti le-
ai format , poti sa vezi mai clar cum iti afecteaza ele sentimentele si comportamentul.
Mai tarziu , va fi o aplicatie practica pentru a determina acuratetea unora dintre schemele tale mai
puternice.Vei putea sa “verifici” , literalmente , multe dintre convingerile pe care ti le-ai format.In
cele din urma , va fi un exercitiu pentru a dezvolta explicatii alternative pentru comportamentul pe
care l-ai etichetat cu schemele tale.Printr-un proces numit empatie fidela(accurate empathy) , poti
sa dobandesti un mod de a vedea lucrurile mai bland , mai intelegator fata de obiceiurile
partenerului/partenerei.
Poti incepe sa explorezi cum comportamentul partenerului/partenerei este , intr-adevar , cel mai
mare efort al sau de a coopera.

Istoric

George Kelly a fost primul care a introdus conceptul de constructii personale (Kelly 1955).El a
recunoscut ca toti oamenii dezvolta un set de convingeri despre ei insisi si despre ceilalti.Aceste
convingeri formeaza identitatea personala intima(core personal identity).Luate fiecare in parte ,
acestea sunt ca piesele unui puzzle:fiecare are o anumita culoare si forma.Dar luate impreuna , in
contextul general , ele formeaza un tablou complet.Constructiile despre ceilalti functioneaza in
acelasi mod – fiecare schema individuala contribuie prin culoarea sa la un portret mare , comlex.
Aaron Beck (Beck , Rush , Shaw and Emery 1979;Beck and Emery 1985;Beck , Freeman
and Associates 1990) si Donald Meichenbaum (1988) au descris cum schemele personale duc la o
varietate de probleme psihologice.Anxietatea , fobiile , depresia si simptomele de furie cronica au
fost , toate , corelate cu efectele schemelor negative.
Jeffrey Young (1990) a conceput un chestionar pentru a evalua puterea a cincisprezece
scheme personale.El a mai aratat , de asemenea , cum schemele afecteaza relatiile , adesea prin
faptul ca te astepti sa fii ranit/ranita sau tratat/tratata prost.Multe scheme negative sunt atat de
socante incat te fac sa te sperii de cea mai mica deschidere sau vulnerabilitate.Alte scheme te fac
sa te simti abuzat/abuzata si furios/furioasa.Rezultatul clar este o destramare a intimitatii.
Matthew McKay si Patrick Fanning (1991) , bazandu-se pe lucrarile Young , Beck si
Meichenbaum , au dezvoltat un program de auto-ajutor(self-help program)pentru schimbarea
schemelor personale.Programul ofera un cadru pentru testarea acuratetei schemei si rescrierea
convingerilor negative principale(core negative beliefs).

Cadrul teoretic

Inainte de a explora schemele despre partenerul tau/partenera ta ,este necesar sa cunosti cateva
lucruri de baza despre cum functioneaza ele.

112
De ce schemele dureaza in timp

Odata ce ai stabilit o schema despre personalitatea sau intentiile partenerului tau/partenerei tale ,
exista doua procese care tind sa se perpetueze.Primul se numeste predilectia de a
confirma(confirmatory bias)(Meichenbaum 1988).Aceasta este tendinta de acorda atentie doar
evenimentelor care sustin schema.Exista o tendinta de a ignora si filtra tot ce nu se potriveste cu
ideile noastre preconcepute.
Va aduceti aminte de convingerea lui Bill ca sotia sa este rece?El contabiliza totul , care
chiar si referitor la trecut , putea fi interpretat ca fiind comportament rece/distant.Dar uita , in mod
convenabil , cum ea il freca pe spate , cum ii lua mana cand se plimbau , biletelul cu “Te iubesc!”
din geamantan cand pleca in calatorie de afaceri si chiar pupicurile dulci cand se aflau in linie la
balet.Pentru ca aceste gesturi au fost ignorate , ele nu avusesera niciodata sansa sa indulceasca
schema “raceala”.
Exista un motiv care explica acest lucru.Intr-o schema negativa chiar nu exista loc
pentru niciun detaliu pozitiv.Faptele favorabile nu se potrivesc.Prin urmare , ele nu revin in
memorie cu aceeasi claritate ca cele negative.Va amintiti cum Silvia l-a etichetat pe Arthur drept
egoist?Arthur a dus-o pe Silvia la ski desi uraste frigul.El a redactat o lucrare lunga pe care ea a
scris-o la o ora de religie comparata.El a fost cel care a plimbat cainele in fiecare seara chiar daca
era animalul ei de companie.Silvia nu a inclus niciodata aceste sacrificii si favoruri in schema ei
“egoist” deoarece ea a fost atenta doar la comportamentul care confirma portretul prezent al lui
Arthur.Ea isi amintea tot ce putea “dovedi” justetea convingerii ei , dar putin din ceea ce ar fi
putut demonstra un punct de vedere diferit.
Rutina mentala (McKay &Fanning 1991)este al doilea motiv de ce schemele dureaza in
timp atat de mult.Mintea adesea ruleaza aceleasi ganduri mereu si mereu – ca o banda
circulara.Aceste deprinderi psihologice sunt eficiente , in mod particular , cand te afli sub stress
sau te confrunti cu o situatie ambigua.Daca nu poti sa-ti imaginezi ce se petrece , tinzi sa deviin
nelinistit.Apoi , incepe procesul natural de a cauta amintiri sau supozitii care te vor ajuta sa
intelegi ce se intampla si sa raspunzi in mod adecvat.Schemele tale sunt presupunerile pe care le
folosesti cel mai des pentru a explica comportamentul ambiguu al partenerului tau/partenerei tale.
Cand sotia lui Bill si-a incrucisat bratele si s-a strambat usor in timpul conversatiei
despre mama sa , Bill s-a chinuit putin sa interpreteze semnalele.Dar momentrul de nesiguranta a
trecut repede cand a revenit la vechea rutina mentala(Mental grooving)- schema”raceala”.In
realitate , pe sotia sa o durea stomacul , dar schema lui Bill nu i-a dat acestuia ocazia de a afla
acest lucru.El “stia” deja care era motivul.
Silvia a fost uimita cand Arthur a vandut cateva dintre editiile sale de colectie.Dar
schema “egoism” a ajutat-o sa-si explice gestul lui.Probabil , el dorea sa obtina niste bani pentru
un nou hobby scump.Adevarul era ca Arthur avea nevoie de bani pentru a mai construi inca o
camera pentru familie , dar rutina mentala(Mental grooving) a impiedicat-o pe Silvia sa-si
imagineze ca exista vreo farama de altruism in ceea ce facuse sotul sau.

Efectul de vacuum
Deoarece oamenii tind sa foloseasca scheme pentru a explica situatiile si
comportamentele ambigue , schemele au efectul de vacuum.Schemele negative despre partenerul
tau/partenera ta sunt adesea folosite pentru a explica o mare parte a comportamentului , pe care
tu , pur si simplu , nu-l intelegi.Si , deoarece o mare parte din ceea ce face o persoana este
ambiguu , vazut dinafara , foarte mult din ceea ce este nevinovat sau irelevant din
comportamentul partenerului/partenerei este posibil sa fie absorbit intr-o schema negativa.
Si , cu cat o schema negativa este mai puternica , cu cat contine mai multe amintiri , cu
atat va fi mai mare puterea de absorbtie.Dupa un timp , Silvia a putut sa-si explice aproape totul ,
pana si placerea lui Arthur de a purta bretele a fost interpretata ca o forma de egoism.

113
Scheme si Comunicare gradata(Calibrated Communication)

Schemele negative genereaza ceva , intr-adevar , distrugator pentru relatia cu

partenerul/partenera de viata – comunicarea gradata (Bandler , Grinder , and Satir 1976).Iata cum
functioneaza : Partenerul tau/partenera ta face sau spune ceva ce tu interpretezi fals printr-o
schema negativa.Aceasta presupunere te face sa raspunzi intr-un mod necorespunzator(adesea
furios).La randul sau , partenerul tau/partenera ta manifesta o reactie defensiva , furioasa.Prin
incriminari gradate , schimbul de replici se departeaza tot mai mult de la faptele reale.De la prima
presupunere falsa , se poate acumula multa ostilitate si jignire.
Una dintre schemele lui Manny despre Cheryl este ca foloseste oamenii.Iata
transcrierea conversatiei lor din timpul unei sedinte de terapie.

Cheryl : Am uitat sa-ti spun.M-am inscris la acest curs si am nevoie sa stai tu cu

copiii miercuri.

Manny : (influentat de schema cu care este obisnuit)

Ce-i asa mare scofala cu acest curs?De ce trebuie sa il faci?

Cherryl: (defensiv)Pentru ca acum mi s-a oferit ocazia.

Manny : (ridicand tonul)Nu conteaza momentul.In primul rand , de ce sa-l faci?

Doar sa scapi de niste obligatii?

Cherryl : Du-te naibii !

Manny : Nu , du-te tu naibii !Esti o incapabila.Stii asta?Ai pretentia ca altii sa-ti

rezolve problemele. Stii asta?

Cherryl : Nu mai arata cu nenorocitul ala de deget spre mine ca ti-l rup.

Manny : Iar incepi cu amenintarile.Intotdeauna amenintari.Esti dura.Esti cu mana

cu mana pe tragaci.

Cheeryl : Ia uite cine vorbeste despre amenintari!Saptamana trecuta mi-ai aruncat

lucrurile intr-o geanta si urma sa-mi tragi un sut.

Manny : (tipand)Asta s-a intamplat pentru ca m-ai injurat.Nici nu vreau sa repet.

Nu pot accepta asa ceva.Daca mai faci asta , te cari.

Adevarul este ca Cherryl a vrut sa faca un curs de contabilitate pentru a obtine o slujba mai
buna.Manny s-a bazat pe schema lui negativa(ea este o profitoare) si a interpretat gresit
situatia.Fiecare contra-atac i-a impins mai departe de rugamintea initiala facuta de Cherryl pana
cand au ajuns sa se certe din cauza unor amenintari si injuraturi din trecut.Suna aproape amuzant ,
dar o multime de perechi se cearta in acest mod – pornind de la o schema de baza , presupuneri
false si ajungand , treptat , la un razboi declarat.

114
Formarea deprinderii de stapanire

Este necesara o perioada de evaluare de doua saptamani pentru a-ti identifica schemele mai
importante.Procesul de testare a schemelor si dezvoltare a explicatiilor alternative ar putea sa
dureze cel putin o saptamana si cel mult saisprezece saptamani.Depinde de numarul si puterea
schemelor pe care hotarasti sa le testezi.

Identificarea schemelor tale

Cel mai usor mod de a identifica schemele negative importante despre partenerul tau/partenera ta
este de a tine un jurnal al gandurilor.Acest jurnal va fi o unealta nepretuita , pentru urmatoarele
doua saptamani , in aflarea unor lucruri despre relatia ta.Pagina urmatoare arata un exemplu de
cum se structureaza jurnalul.Observati ca exista trei coloane denumite
Situatie , Ganduri si Consecinte.
In coloana pentru situatie , noteaza circumstantele in care a avut loc conflictul sau orice alt
moment in care ai fost furios/furioasa , trist/trista , nelinistit/nelinistita , vinovat/vinovata
sau ranit/ranita in relatia cu partenerul/partenera.Unele dintre faptele pe care le mentionezi in scris
se vor concentra asupra conflictelor prezente , in vreme ce altele vor fi experiente interioare , care
nu au fost niciodata verbalizate.Pentru fiecare dintre aceste mentiuni din coloana pentru situatie ,
noteaza , in coloana pentru ganduri , ce gandeai sau ce simtei in timpul conflictului .In special ce
iti spuneai tie insuti/insati despre partenerul tau/partenera ta?
Cum ai interpretat sau explicat comportamentul partenerului tau/partenerei tale?Ti-ai etichetat
partenerul/partenera in vreun fel?Ai facut vreo presupunere in legatura cu sentimentele sau
judecatile partenerului tau/partenerei tale despre tine?Este important sa scrii oricare dintre aceste
etichetari , interpretari sau presupuneri.Aceste informatii te vor ajuta , mai tarziu , sa identifici
unele dintre schemele tale importante.
In coloana consecinte , noteaza ce s-a intamplat ca rezultat al conflictului.Sau daca
situatia initiala a fost un sentiment , consemneaza daca sentimentul si gandurile legate de acesta ti-
au influentat comportamentul de mai tarziu.Un model de jurnal al gandurilor lui Julie(pagina 187)
arata cum se prezinta aceasta structura.
Cand Julie si-a examinat jurnalul gandurilor , ea a observat anumite teme care se
repetau.Cuvantul “lenes” aparea des in jurnal.Ea il privea frecvent pe Jim ca pe cineva care evita
efortul si plasa povara muncii pe umerii ei.O a doua tema reiesea din gandurile concentrate asupra
faptului ca Jim nu dorea sa daruiasca.O a treia avea ca punct central convingerea ca nimic nu se
va schimba , ca Jim si relatia cu el vor ramane exact la fel cum erau.In total , Jurnalul lui Julie
confirma trei scheme despre Jim : (1) lenes , (2) nu daruia si (3) nu se poate schimba.
Acum este timpul sa foloseste jurnalul gandurilor tale in acelasi mod in care l-a
folosit Julie.Consideri ca descriind mereu aceleasi trasaturi ale personalitatii , folosesti aceleasi
etichete?Faci aceleasi presupuneri sau presupuneri asemanatoare despre motivatiile si intentiile
partenerului/partenerei pe parcursul jurnalului?Se repeta temele referitoare la sentimentele sau
judecatile partenerului/partenerei despre tine?Vei descoperi ca schemele pot fi descrise , frecvent ,
cu un singur cuvant sau o propozitie scurta.Scrie principalele scheme , pe care le-ai descoperit in
jurnalul gandurilor tale , in spatiul pe care il ai la dispozitie.

Jurnalul gandurilor

Situatia Gandurile Consecintele

115
 Jurnalul gandurilor lui Julie
Situatia
Furioasa pe Jim.
Tristete in privinta
lui Jim.
Cearta legata de mer-
sul la mama.
Furioasa pe Jim.
Cearta asupra spalatului
rufelor.
Schimb de replici distan-
te despre masina mea.
Trista in ceea ce-l prives-
te pe Jim.
Cearta in legatura cu bra-
tara.
Am vorbit despre vacan-
ta.
Furioasa pe Jim.
1.__________________________________________________________________________
2.__________________________________________________________________________
Gandurile
Pleaca lasandu-ma din nou cu
toata treaba.
Nu o sa fie niciodata mai bine.
Mereu vor fi aceleasi probleme.
Incearca sa evite desi eu merg cu
el la meciurile alea plictisitoare de
fotbal.
Arata ca naiba.Este prea lenes sa
gaseasca haine curate.
Are tot timpul din lume , dar nu
duce rufele jos la masina de spalat.
Nu se misca de pe canapea nici
macar un minut sa vada de ce
nu merge.Lenes.
Este un nimic.Domnul Lene.
Asta este.
Pierde trei ore cautandu-si bra-
tara cu agate si nu poate sa ma
ajute cu masina:Este egoist.
Vrea din nou la festivalul acela
de muzica si nici nu-i trece prin
cap sa mergem la Yosemite.
Nu-mi repara casetofonul pentru
a putea asculta exercitiul .Lenes.
Lenes.Lenes.
116
Consecintele
Sunt foarte rece cu el.
Nu-i vorbesc.
Ma simt insingurata,nu
Nu am chef de sex.
Ostila , toata noaptea ,
foarte rece dimineata.
I-am spus sa uite sa ma
mai cheme la fotbal.
Se transforma in dez-
gust.Sunt total intoarsa.
Foarte rece , nu vorbim.
Ma duc la mama si ma
intorc tarziu.
Relatii reci toata seara.El
se hotaraste sa doarma pe
podea , in sacul de dormit.
Simt o goliciune interioa-
ra , nu vreau sa vorbesc.
Simt ca trebuie sa capi-
tulez , sunt obosita ,
retrasa.
Sunt furioasa si i-am
spus ca nu merg.El
este mahnit.
Sunt distanta, nu-l
voi tunde.
3.__________________________________________________________________________

4.__________________________________________________________________________

5.__________________________________________________________________________

6.__________________________________________________________________________

Daca ti-ai identificat unele scheme , esti gata pentru urmatoarea intrebare :Cat te costa existenta
lor?

Plata pentru schemele tale

Este timpul sa te uite la coloana consecintelor da la jurnalul gandurilor tale.Cand Julie a privit
jurnalul , a putut sa vada o legatura evidenta intre schemele sale de pe coloana gandurilor si
consecinte. Cand ea a gandit despre Jim ca este lenes si egoist , ea a actionat cu raceala si furie.Ea
a cautat cai de razbunare (nu s-a dus cu el la fotbal sau la festivalul de muzica).Ea s-a retras pana
in punctul in care relatia a intrat in impas aproape complet si a devenit lipsita de beneficii pentru
amandoi.Comportamentul lui Jim poate ca a fost o problema , dar raspunsul lui Julie bazat pe
schema i-a indepartat si mai mult.
Priveste propriile consemnari de pe coloana consecintelor.Ce se intampla cand te
concentrezi asupra unei scheme la care nu renunti?Ce spui tu?Cum reactionezi?Ce simti?Fii
atent/atenta la comportamentul nonverbal.Cum transmiti partenerului tau/partenerei tale
sentimentele pe care schema le scoate la iveala?Sunt consecintele pe termen lung o lipsa
crescanda de incredere sau o prapastie emotionala intre voi ?Acum vine cea mai importanta
intrebare:Daca n-ai explica si interpreta comportamentul partenerului/partenerei pe baza schemei ,
cum ai raspunde in alt mod?Daca Julie nu ar fi simtit furia din cauza schemei , s-ar fi putut
intampla ca ea sa isi fi inchipuit o modalitate de a-l recompensa pe Jim pentru ajutorul dat.Julie
si-a dat seama ca era prea furioasa pe Jim pentru a-i multumi cand el a ajutat-o cu adevarat si ca
nu i-a mai dat motive sa faca vreun alt efort.Julie a inceput sa banuiasca ca schemele ei ii
limiteaza optiunile si posibilitatile.Ea a simtit ca o multime de lucruri ar fi putut schimba relatia
daca ea ar fi gandit si raspuns diferit.
Mentionati , in spatiul de mai jos , principalele consecinte care reies din
comportamentul conform schemei tale.

1.______________________________________________________________________

2.______________________________________________________________________

3._______________________________________________________________________

4.________________________________________________________________________

5.________________________________________________________________________

6._________________________________________________________________________

Iti trebuie curaj sa te privesti in ochi si sa-ti asumi responsabilitatea pentru ceea ce se
intampla in relatia ta.Dar recunoscand cum se repercuteaza schemele si raspunsurile tale asupra
parteneriatului , constituie deja un prim pas extrem de important spre o schimbare benefica.

117
Indulcirea schemelor tale

Observa ca multe dintre schemele tale sunt generalizari sau etichete globale , care implica faptul
ca partenerul tau/partenera ta actioneaza intotdeauna intr-un anume fel.Etichete globale ca , de
exemplu , “lenes” si generalizari cum ar fi “intotdeauna egoist” sunt adesea exagerate.
Ele ignora toate exceptiile regulei . Exact cum sotia lui Bill nu era intotdeauna rece , iar Arthur nu
era intotdeauna egoist , nici Jim , sotul lui Julie , nu era intotdeauna lenes.El o insotea adesea la
cumparaturi si gatea , din cand in cand ii dadea o mana de ajutor cand nu se descurca cu masina si
ii reparase recent bicicleta ergonomica.In schema globala , pe care si-o facuse Julie , nu era loc
pentru a recunoaste eforturile lui Jim sau momentele sale de daruire.
Chiar acum , pentru fiecare dintre schemele pe care le-ai mentionat , identifica cel
putin trei exceptii din trecutul partenerului tau.

Schema 1:__________________________________________________________________

Schema 2:___________________________________________________________________

Schema 3:___________________________________________________________________

Schema 4:___________________________________________________________________

Schema 5:___________________________________________________________________

Schema 6:___________________________________________________________________

Este important , in relatia ta , sa incetezi cu globalizarile si generalizarile.Schemele sunt

de ajutor in organizarea datelor.Dar ele submineaza relatia ta cand privesti partenerul doar dintr-o
singura perspectiva , ignorand toate exceptiile de la regula , pe care le-ai identificat.
Acum este timpul sa-ti iei un angajament.Cand te surprinzi folosind scheme , fa un
efort sa identifici macar o exceptie.Daca renunti la generalizare , vei reduce considerabil tendinta-
reflex de a da raspunsuri furioase si agresive.

Verificarea

Una dintre cele mai bune modalitati de a nu cadea in capcana schemei de a verbaliza presupunerea
ta , de a pune schema in cuvinte.Scopul este de a afla daca ea este adevarata.
Cheia pentru a verifica este de a pune intrebari folosind un limbaj neutru ,
neagresiv.Incepe cu niste fraze precum :”Cateodata ma intreb…De curand mi-a trecut prin
minte…Au fost momente cand m-am surprins suspectand…Intr-un fel ma intreb daca…”Aceste
fraze de inceput nu sunt acuzatorii.Mesajul este ca vrei cu adevarat sa stii si
sa-ti intelegi partenerul/partenera si ceea ce se intampla intre voi.
Dupa frazele de inceput , este nevoie sa descrii schema intr-un mod in care
partenerul/partenera ta nu apare ca avand numai defecte.Sarcina ta este putin mai usoara cand
verifici intentiile , motivatiile , sentimentele si judecatile partenerului/partenerei despre tine.
“”Cateodata am senzatia ca ma vezi , intr-un fel , neajutorat/neajutorata , ca si cand nu as fi in
stare sa gasesc dosarul nostru cu notele de plata pentru casa.” “Cateodata simt ca vrei sa te

118
indepartezi , sa fii mai putin apropiat/apropiata , poate chiar sa eviti sa-ti petreci timpul cu
mine.Este ceva adevarat din toate astea?” “Mi-am imaginat ca te-ai simtit frustrat/frustrata si
furios/furioasa fata de mine , in ultimul timp.A fost atunci cand ai renuntat sa mergi la ski si m-am
simtit ca si cand ai fi dorit sa-mi rapesti acest lucru , sa ma pedepsesti.Ai avut asemenea
sentimente ?”
Verificarea este o sarcina mult mai dificila cand schemele tale trimit trasaturi negative
catre partenerul tau/partenere ta.Intrebarea pe care o pui va trebui sa fie formulata delicat ,
folosind cuvinte care sa fie cat mai neutre si cat mai putin jignitoare.Scrieti ,dinainte , intrebarea
pentru a avea posibilitatea de a evita orice propozitie care ar putea sa raneasca/jigneasca
partenerul/partenera sau spori apararea.
“Cateodata”, Julie i-a spus lui Jim ,”Ma intreb daca esti capabil sa faci ceva ca , de
exemplu , sa duci lucrurile la spalat sau sa speli vasele.Sau activitati cum ar fi repararea masinii
mele sau a casetofonului.Se pare ca totul iti este foarte greu , ca-ti este greu sa gasesti energie
pentru asemenea sarcini.Ti se pare ca am dreptate?”Julie a trebuit sa scrie totul de cateva ori si sa
faca schimbari de cateva ori pentru a fi sigura ca nu este care sa intepe sau sa raneasca.Cheia a
fost sa descrie schema mai degraba din punct de vedere comportamental(“greu sa gasesti energia
pentru sarcini”)decat sa foloseasca etichete precum”lenes”:Julie a putut sa descrie schema fara sa-
l atace direct pe Jim.
Jim a avut un raspuns interesant.El a scos in evidenta cateva dintre lucrurile pe care
intr-adevar le facuse , cum ar fi:cumparaturile , gatitul si repararea bicicletei ergonomice.Dar el a
mai spus , de asemenea , ca simtea furia si tendinta ei evidenta de a-l evita , ca pe o presiune.S-a
trezit ripostand prin a nu faca ceea ce dorea ea.Ceea ce Julie etichetase drept lene si egoism parea
acum , mai degraba , resistenta intr-o lupta pentru putere.
Feedback-ul din partea lui Jim a deranjat , dar el a avut un impact corector asupra schemei lui
Julie.

Exercitiu.Este timpul sa verifici.Intoarce-te la lista cu scheme.Incepe prin a

selectiona pe cea care a fost mai putin amenintatoare.Scrie intrebarile dinainte alegand o formula
neutra de a deschide discutia:”Intr-un fel ma intreb daca…”Apoi , gaseste un mod pasnic de a
descrie schema(nonattacking way).Incearca sa o definesti folosind ,mai degraba , descrieri ale
faptelor decat etichete globale.Ar trebui sa inchei cu o intrebare directa si anume , daca ceea ce ai
inteles este adevarat sau nu.Revizuieste si perie scenariul pana cand tonul este cat se poate de
incurajator in vreme ce iti mentii intrebarea de baza.
Acum stabileste-ti un moment si un loc cand vei face prima verificare.Acest
angajament este important pentru ca el este un proces care da nastere unei stari de anxietate.O
parte din tine va dori sa-l evite asa cum doresti sa eviti sa iei o boala contagioasa.Un angajament
ferm te va impinge sa treci peste aceasta rezistenta foarte naturala.Cand ai facut prima verificare si
incepi sa simti pulsul procesului , intoarcete la schemele tale si scrie si alte fraze pentru alte
pesupuneri , pe care le-ai facut despre partenerul tau.Este posibil sa descoperi , asa cum i s-a
intamplat si lui Julie , ca verificarea iti va schimba perceptia asupra partenerului/partenerei si
relatiei cu el/ea.Este posibil sa aiba , de asemenea , un impact asupra unor modele de raspuns
vechi , agresive care te tineau pe loc.
Se recomanda cu tarie sa tii un jurnal dupa fiecare exercitiu de verificare.Men-
tioneaza in scris ce-ai aflat de la partenerul/partenera ta , precum si gandurile tale despre felul in
care acest lucru ti-a modificat schema.

Construirea unei empatii corecte

Acesta este un exercitiu prin care se dezvolta explicatii alternative pentru comportamentul pe care
l-ai etichetat cu o schema.Ideea este de a lucra din nou asupra unor presupuneri negative privind

119
comportamentul partenerului/partenerei dintr-o perspectiva complet diferita.Empatia corecta se
construieste pe o convingere de baza:fiecare face tot ce-i sta in putinta.Daca iei in considerare ca
prtanerul tau/partenera ta are nevoi , temeri , indoieli , experiente trecute , abilitati si propria
perceptie asupra optiunilor , daca pui la un loc toti acesti factori , vei descoperi ca el/ea
coopereaza cum poate mai bine.
Empatia corecta este un proces prin care tu incerci sa demonstrezi aceasta
presupunere noua.Cei sase factori descrisi , se combina pentru a forma constiinta totala(total
awareness) a unei persoane de vreme ce el/ea face orice optiune personala.Aceste sase elemente
influenteaza si limiteaza ceea ce poate sa faca partenerul/partenera.

Exercitiu.Gandeste-te la o situatie recenta cand ai etichetat comportamentul

partenerului/partenerei cu o schema negativa.Pentru a indulci schema si a simti mai putin
rolul de judecator , este nevoie sa identifici nevoile , temerile , indoielile , experientele
trecute ,abilitatile(sau lipsa acestor abilitati) ,precum si propria perceptie asupra optiunilor , care l-
au afectat pe partener/au afectat-o pe partenera cand a actionat intr-un anume fel.
Folosind cunostintele despre comportamentul si trecutul partenerului tau/partenerei tale , arata
cum l-au influentat/au influentat-o fiecare dintre cei sase termeni/indicatori(items) de mai jos.

1.Nevoi

2.Temeri

3.Indoieli(assumptions)

4.Experiente trecute

5.Abilitati(sau lipsa abilitatilor)

6.Propria perceptie asupra optiunilor

Iata cum a folosit Julie acest exercitiu pentru a indulci una dintre schemele
sale.Dorinta lui Jim de a merge din nou la festivalul de muzica si refuzul sau de a lua in calcul
o vacanta la Yosemite parea o dovada de egoism din partea sa.Julie a ales acest conflict ca punct
de plecare pentru a construi o empatie corecta.Ea a analizat cum au contribuit fiecare dintre cele
sase elemente la comportamentul lui Jim.

1.Nevoi.Muzica si compozitia constituie interesul sau principal.El are nevoia

puternica de confirmare prin prezenta alaturi de alti muzicieni , prin interpre-
tarea impreuna cu acestia , prin a le face cunoscuta muzica pe care o scrie el , etc.
Daca nu s-ar fi dus la festival , pentru el ar fi fost o pierdere majora.

2.Temeri.Am aflat ca ii este teama ca il controlez.El simte ca daca accepta , ii voi

controla viata.Sau , probabil , ca va trebui sa renunte la multe dintre lucrurile
care sunt importante pentru el.Incep sa-mi dau seama ca aceasta perspectiva il

120
 in grozeste.

3.Indoieli.El presupune ca voi fi furioasa si ca va trebui sa lupte din rasputeri

sa nu fie invins de mine.Eu cred ca el simte ca daca imi da un deget , eu ii iau
toata mana.

4.Experiente trecute.Mama lui s-a manifestat mereu impotriva preocuparilor lui

pentru muzica , nu-l lasa sa repete cu trupa , nu-l lasa sa-si aduca colegii de
trupa acasa , nu-i placeau melodiile lui.O lupta inegala pe care , de obicei ,
Jim o pierdea.Trebuia sa fie doar cum dorea ea sau deloc.Ea devenea foarte
distanta(ca si mine)cand Jim incerca sa riposteze.

5.Abilitati.Jim nu stie cum sa negocieze.In relatia cu mama sa era vorba

despre:care pe care.Nu-i trecea prin minte ca poate erau si solutii de
compromis.

Cap 13. Înregistrari vechi. Separarea partenerului de părintii tăi.

Probabil că ai avut experienţa de a te întâlni cu cineva care sa te atragă de la început, sau poate să
ai o reacţie de respingere în mod inexplicabil către această persoană. Poate zâmbesc într-un mod
care îţi aduce aminte de cineva din trecut sau poate accentul lor îţi aduce aminte de altcineva.
Poate modul în care îşi coboară privirea sau modul în care îşi piaptană părul - sau poate ceva ce
nu poţi să defineşti sau să exprimi exact - declanşează un puternic sentiment de familiaritate. Deşi
poate asemanarea de fapt este una minima, sentimentele tale sunt atât de puternice încât te trezeşti
că reacţionezi la această nouă persoană de parcă ar fi cea veche şi familiară. Faci presupuneri
despre ea care pot să nu aibă absolut nicio bază reală, faci inferenţe care poate nu le aparţin deloc.

Istoric

Harry Stack Sullivan (1953) a fixat termenul de distorsie parataxică pentru a descrie acest proces
de reacţie la cineva nou ca şi cum ar fi cineva din trecutul tău. Cu alte cuvinte, suprainvesteşti în
această persoană un set de presupuneri şi inferenţe care în realitate aparţin altcuiva. Cu cât
sentimentele şi reacţiile sunt mai puternice, cu atât e mai probabil ca persoana la care reacţionezi
să fie de fapt părintele tău.

Cadrul Teoretic

Distorsiunea parataxică poate apărea şi în relaţiile intime la fel de bine ca şi cu străinii. Poţi să te
porţi cu partenerul tău că şi cum el său ea ar fi părintele tău său cineva din trecutul tău. De
exemplu, îţi spui: nu se oferă să mă ajute, înseamnă că nu ţine la mine, său: se uită în altă parte,
înseamnă că este dezamagit. Sau să îţi spui: nu imi raspunde - de ce vrea să mă umileasca?
Când presupuneri de genul acesta despre partenerul tău sunt bazate pe experienţa relaţiilor
parentale, ele pot avea consecinţe dezastruoase.
David a experimentat distorsiunea parataxică în relaţia cu noul său partener, Ron. De fiecare dată
când Ron vorbea despre reuşitele sale la munca, David devenea depresiv şi defensiv. El intrepreta
bucuria pentru succesul lui Ron ca pe o critică la adresa sa.

121
În loc să raspundă suportiv cu entuziasm, el s-a simţit doborât şi furios. Inconştient, David l-a
confundat pe Ron cu tatăl său, un om foarte critic pentru care el nu putea niciodată să reuşească
destul. Ron nu avea asemenea standarde şi se simţea din ce în ce mai rănit şi neînţeles pe masură
ce relaţia continua.
Doar identificarea asocierii dintre partenerul tău şi părinte nu este destul pentru a rupe influenta
legaturii. Numai când cei doi oameni sunt separaţi în mintea ta vei începe să nu mai reacţionezi la
partenerul tău de parcă ar fi părintele tău. Acest capitol vă va ajuta să recunoaşteti şi să rupeti
aceasta asociere.

Condiţii ce declanşează distorsiunea parataxică

Interacţiunile cu un nivel ridicat de stres sau situaţiile care provoacă anxietate maresc
probabilitatea distorsiei parataxice. Când nivelul tău de stress creşte, totodată iţi creşte şi
vulnerabilitatea. E ca şi cum toate rănile şi durerile pe care le-ai experimentat ca şi copil sunt gata
să fie declanşate de cea mai mică provocare.
Ca rezultat, devine mai dificil să percepem lucrurile obiectiv.
Orice comportament, chiar dacă foarte putin asemanator cu cel al persoanei responsabile pentur
ranile şi durerile tale, poate trezi un set intreg de reacţii acompaniatoare.
Situaţiile care implică un conflict de nevoi maresc şansa de distorsiune parataxică. Când te temi că
nevoile tale sunt invalidate, anxietatea ta creşte. June şi partenerul ei Frank s-au luptat timp de doi
ani cu problema timpului petrecut impreună. June întodeauna a vrut ceva mai mult timp împreuna
cu Frank, iar Frank s-a simţit mereu vinovat pentru că munca sa era atât de interesantă şi
cronofaga. Frank era foarte conştient că June şi tatal său controlator şi supraimplicat erau doua
persoane separate şi distincte. Dar recent devenise foarte ocupat cu un proiect mare la munca şi nu
mai reuşea să petreacă prea mult timp acasă. June era ranită şi dezamagită. Când ea i-a spus că nu
l-a mai văzut de mult şi că îi era dor de el, anxietatea să legată de munca a provocat distorsiune
parataxică şi el a răspuns lui June cu aceeaşi frică, vină şi retragere care au caracterizat relaţia sa
cu tatăl său.
Nivelurile mari de anxietate care acompaniază uneori relaţiile sexuale pot deasemenea să
provoace distorsie parataxică. Michael era în pat cu noua să iubita, Nora. El era excitat şi în
acelasi timp nervos. Deveniseră de putin timp iubiţi, şi Michael încă se intreba asupra impresiei pe
care o crea. El s-a pierdut în curând în placerea actului sexual şi găsea plăcere în atingerea Norei
şi vederea excitatiei ei crescânde. “Da, e foarte bine… E minunat… Uşor, nu atât de tare.”
Instantaneu, Michael s-a simţit ca neîndemânaticul, ‘elefantul din magazinul de porţelanuri’ din
copilăria sa. Mama sa il criticase întotdeauna pentru că era prea bădăran, prea neîndemânatic şi
pentru că nu umbla cu destulă grijă. Michael a experimentat aceeaşi izbucnire de respingere şi
umilire şi s-a retras din braţele Norei de parcă ea l-ar fi pălmuit. El nu mai reacţiona Norei - ci
mamei lui.
Pentru multi oameni, prezenţa rudelor provoacă distorsie parataxică. Reacţiile din copilărie sunt
mai uşor ştimulate de prezenţa celor ce au contribuit la procesul de creştere: familia. Aceştia sunt
persoanele a căror simplă prezenţă este pasibilă să declanşeze vechi dureri şi să redeschidă vechi
răni - chiar şi când comportamentul lor este foarte diferit.
Joanne era obişnuită cu tăcerile distrate ale lui Mark când citea un ziar sau când era pe deplin
adâncit într-o activitate. Ea putea de obicei să-i atragă atenţia când avea nevoia de asta şi în cei
patru ani ai mariajului lor momentele sale de necomunicativitate nu au fost o problema pentru ea.
Când părinţii săi au anunţat-o de o vizită ce avea să aibă loc curând, Joanne a avut sentimente
amestecate. Nu îi mai văzuse de câţiva ani şi ei nu mai veniseră să stea cu ea şi Mark până atunci.
Totuşi ea ştia că ei declanşează în ea un sentiment adânc de insecuritate oricând petrecea o dupa-
amiaza cu ei. Decizând să uite de aceste lucruri, Joanne i-a aşteptat la aterizarea lor de dimineaţă

122
şi i-a întâmpinat cu entuziasm. Mai târziu, în timp de Joanne prepara mâncarea de după-amiază,
mama sa a intrat în bucătarie cu o revistă, s-a asezat la masă şi şi-a oferit ajutorul. Joanne a fost
surprinsă şi mulţumită şi i-a sugerat mamei sale să pregatească ea salata. Ea a continuat să prepare
sufle-ul, uitandu-se din când în când la mama sa, care încă stătea la masă şi rasfoia încet revista.
Cu o mica tresarire, Joanne a realizat că mama să nu s-a schimbat deloc. Ea încă ignora nevoile
tuturor în afară de cele proprii, în ciuda ofertei nesincere de ajutor. În acea seara, Joanne a relatat
incidentul lui Mark când se pregateau să doarmă. Mark încă mai termina mici reparaţii la ceasul
deştaptător de la marginea patului în timp ce ea îi vorbea. El a reacţionat cu familiarele sale
interjectii guturale monosilabice.
Imediat Joanne era furioasă. Ea s-a simit ignorată şi respinsă. Tacerea lui Mark nu mai parea
benignă, dar un semn al unei persoane egoiste şi nepăsatoare. Incidentul cu mama sa a declanşat
în Joanne potenţialul pentru distorsia parataxică. Joanne răspundea lui Mark de parcă ar fi fost
mama ei.
Alte interacţiuni cu stress ridicat care cresc distorsia parataxică includ pe cele care cer abilităţi
specifice de rezolvare de probleme, cele ce declanşează competiţia, sau situaţiile care stimulează
sentimentele de depresie sau stima de sine scăzută.

Distorsiunea parataxică versus a folosi trecutul personal

Abilitatea ta de a recunoaşte similitudini între o situaţie curentă şi una din trecut înseamnă că nu
va trebui să faci faţă fiecărei situaţii noi nepregătit. Iţi spui:”Aste e ca cealalta situaţie. Când s-a
intamplat asta, am facut aşa şi aşa şi a funcţionat, asa că ar fi bine să fac şi acum la fel.” Făcând
generalizări în acest fel îţi scuteşti timpul şi energia. Şi când greseşti, primeşti feedback imediat
care te ajută să recunoşti că noua situaţie este diferită de cea veche.
În cazul situaţiilor de distorsiune parataxică, încerci să faci acelasi lucru. Dar marea reacţie
emotională împiedică feedback-ul de care ai nevoie pentru a testa acurateţea supoziţilor tale.
Percepţiile tale devin profeţii auto-realizatoare. Când presupui în mod fals că cineva este supărat
pe tine, este probabil ca să raspunzi defensiv şi poate că te enervezi şi tu. Cealaltă persoană,
simţindu-se atacată fără motiv, este probabil că va răspunde defensiv deasemnea. Escaladarea
rezultată serveşte doar să îţi confirme presupunearea (falsă) originală: “Vezi, el e nervos!”.
Pe parcursul întregii copilării a Lindei, ea a experimentat expresiile mamei sale de tristeţe ca
dezamăgire pentru reuşitele Lindei. Mama ei, frustrată de condiţiile de a fi un părinte singur şi
sărăcit, tânjea să adune cu disperare satisfacţie prin activităţile Lindei şi reuşitele ei. Linda a simţit
presiunea de a reuşi întotdeauna, dar totodata a experimentat lipsa de conţinut a succeselor sale
din moment ce nu puteau să acopere adevărata nefericire a mamei sale. Acum, în relaţia cu soţul
ei, Raul, a simţit aceeaşi presiune ori de câte ori Raul şi-a exprimat nefericirea. Linda a interpretat
fals supărarea lui ca şi dezamăgire şi s-a simtit frustrată şi obligată să se descurce şi mai bine.
Reacţia ei a fost de a se retrage şi de a se distanţa. În absenţa susţinerii şi empatiei Lindei, Raul ar
deveni şi mai trist şi şi-ar manifesta dezamagirea faţă de reacţia ei. Linda, în schimb, ar simţi
dezamagirea lui ca pe o presiune şi mai mare, fapt care i-ar confirma presupoziţia iniţială.

Cum să recunoşti o distorsiune parataxică

1. Un puseu subit de emoţii negative ca şi răspuns pentru ceva ce a spus sau a facut
partenerul tău este unul din cei mai distincti indicatori ai distorsiunii parataxice. Poate te
simţi furios, trist, rănit, speriat, ruşinat sau controlat. Sentimentul te face să îţi doreşti să te
protejezi într-un fel sau altul- să te retragi, să cauţi reasigurări, să te comporţi agresiv.

123
2. Senzaţia că sentimentul pe care il experimentezi este vechi şi familiar este un al doilea
indiciu că experimentezi distorsiunea parataxică. Ai experimentat senzaţia aceasta de
nenumarate ori. Daca te uiţi inapoi, îţi poţi aminti sentimente similare pe care le-ai avut în
copilărie.

Nu sentimentul în sine este vizat, ci natura familiară a sentimentului. Lynn şi partenerul ei,
Carol, incercau să discute despre vacanţa. Discuţia nu decurgea prea lin. Carol era obosităşi
suparatădupa o zi grea la servici, iar Lynn a reusit să îşi dea seama de asta doar ulterior. La
momentul respectiv, era confuză şi frustrată. Carol era de obicei o persoană foarte
inţelegatoare. Acum, orice ar fi spus Lynn, nu avea dreptate. Cearta a luat amploare rapid,
Lynn a părăsit camera ridiculizată şi umilită. Chiar dacă nu mai trecuse printr-o situaţie
asemanătoare până acum cu Carol în cei opt ani petrecuţi impreună, sentimentele pe care le
încerca erau extrem de familiare. În copilăria sa, interacţiunile pe care le-a avut cu tatăl ei
alcoolic au fost mereu purtătoare de confuzie, în cel mai bun caz, şi în cel mai rau caz,
umilitoare. Intensitatea şi familiaritatea reacţiilor sale au fost un semn că distorsiunea
parataxică a avut loc.
Pentru Sandy, semnul că distorsiunea parataxică era prezentă în relaţia sa cu Dean a fost
sentimentul de vină combinat cu resentimenul pe care le simţea în timpul cinei. Mama lui
Sandy era bulimică şi şi-a confruntat anxietatea controlând cantitatea de mâncare consumată
de fiica ei. Sandy niciodată nu a manifestat astfel de probleme. Dimpotrivă, ea mânca sănătos,
făcea exerciţii şi fusese rareori bolnavă. Ea se simţea ca şi cum Dean îi monitoriza mesele.
Dacă o privea o dată sau de două ori peste masă, îi raspundea cu toata vina familiară şi
resentimentul cu care s-a confruntat copil fiind.

3. Sentimentele recurente- mai ales furia- este un al treilea indiciu al prezenţei distorsiunii
parataxice, mai ales dacă furia este insotită de un sentiment de familiaritate. Şi dacă ai
bănuiala că intensitatea furiei tale precede stilmularea, distorsiunea parataxică este cu
siguranţa prezenta.

4. Citirea gândurilor este un alt indicator; ea apare de fiecare dată când presupui ce gândeşte
sau ce simte partenerul tău. Indiferent de cât timp ai trait cu o persoană sau cât de apropiaţi
sunteţi, nu vei putea şti niciodată ce gândeste sau ce simte la un moment dat. De fiecare
dată când faci asemenea presupoziţii, eşti cu siguranţă influenţat de experienţele din
copilărie cu unul sau cu ambii parinti care seamană cu realitatea prezentă.

5. Teama de abuz sau de abandon (când nu există pericol real) este deasemenea un indicator
al prezenţei distorsiunii parataxice. Nu este nimic ameninţător într-o ceartă dintre doi
adulţi. Însă dacă o găseşti ameninţătoare, probabil că reacţionezi ca şi cum partenerul tău
ar fi unul din părinţii care te-a ameninţat când erai copil, iar aceasta este distorsiunea
parataxică.

Sophie a experimentat această frică în relaţia sa cu Garrett. De fiecare dată când apărea un
conflict, ea era terifiată. Era vizibil împietrită în momentul în care Garrett ridica vocea, chiar
dacă violenţa nu a apărut niciodată în relaţia lor. Sophie reacţiona faţă de Garrett în acelaşi
mod în care reacţiona la tatal său violent.

Timp pentru invatare

124
Faza de învăţare durează o săptamană. Procesul provocării distorsiunii parataxice poate dura
de la una până la patru săptămâni. Dezvoltarea de comportamente alternative va fi o
provocare. Primul pas poate fi făcut în doar câteva zile.

Experimentezi distorsiunea parataxică?

Acest exercitiu te va ajuta să afli dacă experimentezi sau nu distorsiunea parataxică. Utilizând
un incident recent cu partenerul tău, găseşte-ţi calea potrivită prin întrebările de mai jos:

Arborele deciziei

Eşti satisfăcut de rezultatul interacţiunii?

Nu DA

Sentimentele tale negative care au urmat

rezultatului au fost dintre acestea: 1.intense,
2.familiare, 3.recurente, 4.bazate pe “citirea
gândurilor”, 5. implicând puternici frici de
respingere (fără cauză)?

DA NU

A fost cineva în copilaria ta care a declanşat aceeaşi

reacţie?

DA NU

Crezi că ştii de ce partenerul tău se comportă aşa?

DA NU

A existat cineva în copilăria ta care facut lucruri

pentru aceleaşi motive?

DA NU

125
 Probabil că este Improbabil că este
distorsie parataxică distorsie parataxica

Care este natura distorsiunii tale parataxice?

Pregăteşte-ţi un jurnal punând o foaie de hârtie pe lungime şi divizând partea stângă a foii în
trei coloane. Numeşte-le descrierea incidentului, sentimente, credinţe despre comportamentul
partenerului. Lasă partea dreaptă a foii goală.
În timpul săptămânii următoare, fii atent la interacţiunile şi situaţiile care pot apărea cu
partenerul tău care să îţi lase sentimentul de nefericire sau tristeţe. În prima coloană descrie pe
scurt situaţia; în a doua coloană notează sentimentele pe care le-ai experimentat înainte, în
timpul şi după incident. În a treia coloană descrie ce ţi-ai spus în timpul altercaţiei şi ce a
însemnat pentru tine. Fiecare incident se scrie pe câte o pagină separată, lăsându-se partea din
dreapta liberă.
La sfârşitul săptămânii, întoarce-te la jurnal şi pune câte un asterisc la fiecare sentiment care
pare vechi sau familiar. Mai adaugă un asterisc dacă sentimentul a fost intens, şi un al treilea
asterisc dacă sentimentul este unul recurent. Acum pune un asterisc alături de fiecare descriere
care poate face referire la modul în care ai fost tratat de o persoană signifiantă din copilăria ta.
Asteriscurile arată unde apare distorsiunea parataxică- cu cât sunt mai multe asteriscuri, cu
atât este mai serioasă natura distorsiunii.
Aici este descrierea unui incident recent al lui Janine, când es şi soţul ei Tim au primit la cină
câţiva prieteni comuni.

Descrierea incidentului Sentimente Credinţe legate de

comp. partenerului

Darryl şi Gaye au venit la cină. Anxietate când am auzit că Nu-mi vine să cred că
Tim a insistat să le povestim va spune povestea. o să mă faca de râs în
despre cum nu am reuşit să Umilită, incuiată,ridicolă, halul ăsta. O face ca
construim o sculărie săptămâna furioasă. să mă pună la pămşnt,
trecută. să imi demonstreze cât
de incompetentă sunt.

Cand a terminat de notat, Janine s-a autoevaluat şi a adăugat asteriscuri. Dupa ce le-a numarat,
a avut şase în coloana a doua şi două în cea de-a treia, îndeajuns pentru a demonstra
distorsiunea parataxică.

Provocarea distorsiunii parataxice

Dupa înregistrarea distorsiunilor parataxice în jurnal timp de o săptămână, probabil că ţi-ai

înteles natura distorsiunilor. Urmatorul pas este acela de a provoca aceste distorsiuni.
Divizează partea dreaptă a foii în trei coloane. Notează prima coloana Cine e în camera?, pe a

126
doua Cu cine seamana partenerul meu?, iar pe a treia Raspunsul meu. Pentru fiecare incident,
completează cu informaţiile relevante în fiecare coloană cu cât mai multa precizie. Iată cum:

Cine e în cameră?

În această coloană, identifică personajul din trecut care te face să reacţionezi. Cu cine te-ai mai
simţit aşa? Identificarea persoanei te va ajuta să recunoşti ce a facut şi a fost atât de dureros.
Poate că mama ta te umilea frecvent în faţa celor de varsta ta. Poate că tatal tău era extrem de
critic de fiecare dată când nu îi implineai aşteptarile. Este deasemenea important să identifici
cum te-ai simţit în aceste situaţii (controlat, umilit, ridicol, rejectat, ignorat, furios, temator,
neajutorat). Scrie numele persoanei şi o propoziţie despre ce simţi pentru persoană respectivă.
Tom era foarte prudent fata de prietena lui, Gail, mai ales în situaţiile intime. Dacă Gail îi
sugera lui Tom să o atingă mai blând sau mai puternic, sau dacă il ruga să se mişte diferit sau
să experimenteze ceva nou, el presupunea că sugestiile lui Gail sunt critici şi îşi pierdea tot
interesul faţă de ea. Tom îi permisese tatălui său să “intre” în cameră cu ei. Tatăl său, un cadru
militar pensionat, fusese un om foarte critic. Cand il prindea pe Tom în mijlocul unei
activităţi, în timpul jocului sau în timpul temelor, îi critica stilul şi performanţa. Uneori îl
punea pe Tom să repete de foarte multe ori activitatea respectivă înainte să se retragă
acuzându-l pentru modul în care se exprima. Avea aşteptări nerealiste de la Tom, iar Tom nu
reuşea să îi ajungă la standarde. Tom s-a simţit în mod constant umilit şi rănit. Tom a răspuns
intrebării Cine e în cameră? “Tata. Rănit, nevrednic”.

Cu cine seamană partenerul meu?

Ceva din ce face partenerul tău îţi activează distorsiunea parataxică. Este esenţial să descoperi
cât mai exact cu putinţă aspectele în care partenerul tău este similar cu unul din părinţii tai sau
cu o persoană semnificativă din copilăria ta. Ce din ceea ce face te determină să raspunzi?
Însă mai trebuie să faci ceva. Caută probele care îl diferenţiază pe partenerul tău de părintele
tău, sentimentele pe care le are în plus faţă de tine. Cum îşi explică partenerul tău
comportamentul? Ce ţi-a spus partenerul tău despre sentimentele şi nevoile lui? Cum s-a
comportat în trecut diferit? Odată ce presupunerile tale legate de comportamentul partenerului
tău şi de intenţia din spatele comportamentului se poate să nu fie în totalitate exacte, este
esenţial să explorezi explicaţiile alternative.
Scrie felurile în care partenerul tău îţi aminteşte de unul din părinţii tăi şi notează orice
informaţie care îl face pe partenerul tău să fie diferit de cel din urma.
Tom a recunoscut că Gail nu era atât de critică pe cât era tatăl lui. Însă uneori când ea îl ruga
să facă ceva, rugamintea ei suna ca un mic ordin. Iar în zona în care se simţea cel mai
vulnerabil, aceste cereri erau cel mai greu de suportat. Deasemenea, Gail nu primea foarte
bine nici complimentele, chiar dacă ea îşi exprima foarte bine afecţiunea faţă de el. Din cauză
că nu a primit complimente în trecut, era usor pentru Tom să interpreteze ce aude în sens
negativ. Nu a trebuit să o întrebe pe Gail despre intenţiile sale odata ce ea i-a transmis că nu il
critică; ea doar îi spunea cum să o faca să se simtă mult mai bine.
Tom a răspuns la intrebarea Cu cine seamană partenerul meu? cu “ Îmi pare că-mi dă ordine,
ca tata. Nu mă roagă. Dar e foarte afectuoasă şi spune, şi o cred, că nu mă critică şi că nu o
dezgust”.

Răspunsul meu

127
 În această coloană scrie o propoziţie scurtă care să îţi descrie strategia de a face faţa situaţiei.
Ce ai facut când partenerul tău ţi-a activat distorsiunea parataxică?
Acum gandeşte-te la rezultat: a fost reacţia ta eficientă? Ce s-a întamplat în relaţia ta când ai
folosit aceasta strategie? Răspunsul tău a avut efect pe termen lung? Ce se întâmpla de obicei
intre voi când foloseşti acest răspuns? A fost răspunsul tău unul caracteristic tie?
Tom şi-a definit răspunsul din ultima coloană: “Retragere, rezistenţă şi închidere. Rezultat:
Gail este rănită şi rareori doreste să facem dragoste”.

Strategii alternative de adaptare

În punctul acesta, eşti capabil să identifici ce parinte este în cameră cu tine, ce au făcut şi cum
te-ai simţit. Ai identificat ce face actualmente partenerul tău similar părintelui tău şi cum este
el/ea diferit/ă. Ţi-ai identificat strategia de adaptare actuală şi ai observat cum îţi influentează
ea relaţia.
Probabil că acum utilizezi şi câteva din strategiile de adaptare pe care le foloseai atunci când
erai copil. Din intamplare, aceste strategii atunci nu au rezolvat problema. Te-ai retras, te-ai
răsculat său te-ai îmbufnat- însa nimic nu s-a schimbat. Acum când partenerul tău se comportă
în feluri care îţi activează distorsiunea parataxică iar tu apelezi la vechile strategii de rezolvare
a problemei, mai mult ca sigur acestea nu funcţionează.
Strategiile tale nu au funcţionat în trecut pentru că felul în care parinţii tăi s-au comportat era
datorat modului lor de a fi, nu acţiunii tale. Strategiile tale nu i-ar fi putut schimba şi nu vor
funcţiona nici acum, odată ce presupoziţiile pe care le faci vis a vis de partenerul tău sunt
legate de fapt de părinţii tăi.
Îţi aminteşti perioadele dificile pe care le avea David când partenerul său, Ron, vorbea despre
reuşitele sale de la servici? El experimenta bucuria lui Ron legată de propriul succes ca pe o
critică la adresa sa. David răspundea cu aceeaşi supărare şi retragere care i-a caracterizat
relaţia cu tatăl său extrem de critic. Ron s-a simţit rănit şi neînteles şi s-a retras din ce în ce
mai mult faţă de David.
Mama Lisei a început să bea imediat dupa încheierea mariajului său. Ea rămânea dupa servici
în baruri şi se întorcea acasă adeseori cu barbaţi care rămâneau în casă până dimineaţa. Lisa,
care avea opt ani în momentul divorţului, şi-a petrecut aproape tot timpul singură, rezistând. În
mod frecvent se simţea singură în relaţia sa cu Jeremy. Ştia că Jeremy în realitate nu o evita;
era noul partener de afaceri din firma de avocatură şi lucra aproape şaizeci de ore pe
săptămână. Cu toate acestea, Lisa niciodată nu s-a simţit satisfacută în ceea ce priveşte timpul
pe care îl petreceau împreună sau profunzimea interacţiunilor pe care le aveau. Dar cu cât ea
continua- cerând mai mult timp, plângandu-se, chiar amenintând- cu atât Jeremy se retrăgea.
Strategiile sale de adaptare erau atât de nepotrivite pe cât fuseseră cu mama ei.
Este momentul să dezvoltăm noi strategii de adaptare. Aici sunt patru asemenea strategii:

1. Schimbă modul în care îţi exprimi sentimentele (vezi capitolul 2).

2. Verifică-ţi presupoziţiile legate de partenerul tău (vezi capitolul 12).
3. Invaţă să negociezi (vezi capitolul 6)
4. Invaţă strategii de rezolvare a problemelor (vezi capitolul 7).

Decide care strategie sau care combinaţie de strategii va fi folosită şi citeşte cu atenţie capitolele
respective. Apoi planifică-ţi când şi cum vei iniţia noile comportamente. Scrie, cât de concret poţi,
ce plănuieşti să îi spui partenerului tău. Repetă-ţi replicile până când capeţi încredere în tine- este
în regulă să îţi iei notiţele cu tine când vine momentul respectiv.

128
David a decis să îşi verifice presupuzitiile legate de insemnătatea plăcerii furnizate de succesele
din cariera ale lui Ron. A pregătit cu grijă un discurs iar când a sosit momentul, i-a spus: “Ron,
ştiu că nu am fost destul de suportiv cu tine când mi-ai spus despre succesul tău la servici. Eram
obişnuit să fiu criticat foarte mult când eram copil şi cred că ţi-am interpretat succesele prin
prisma lipsei mele de succes. Am presupus că mă critici şi atunci m-am întristat şi m-am retras.
Aş vrea să imi verific presupoziţiile cu tine. Mă dezaprobi sau mă dispretuieşti în momentele
acelea?” Ron a fost surprins şi uşurat în momentul acela pentru că a inţeles reacţiile lui David şi l-
a asigurat imediat că presupunerile acestuia erau incorecte. Ron i-a explicat că, datorită faptului că
aceasta era prima sa slujbă incărcată de responsabilităţi, succesele sale il entuziasmau foarte tare.
Nu avea în minte niciun fel de comparatii. Dupa discuţii ulterioare, David s-a simţit deasemenea
liniştit şi a stabilit împreuna cu Ron să îşi verifice presupoziţiile de fiecare dată când apar
sentimente ciudat de familiare.
Lisa a decis să utilizeze o combinaţie de strategii în abordarea lui Jeremy. A scris un discurs şi l-a
intrebat pe Jeremy dacă pot discuta puţin; a fost de acord. Lisa a început spunandu-i cât de singură
s-a simţit în mod frecvent când el muncea peste program şi mai ales când îşi aducea de lucru şi
acasă seara sau în weekend. “Stiu că trebuie să lucrezi foarte mult la noul tău loc de munca, însă
am nevoie să petrec timp cu tine pentru a mă simţi legată de tine. Ce mi-aş dori ar fi să nu mai
lucrezi dupa ora opt în timpul săptămânii şi deloc în timpul weekendului. Ai vrea să discutăm
despre asta?” Jeremy a fost de acord. Și-a clarificât nevoile şi după discuţii ulterioare au ajuns la
următorul compromis: Jeremy păstrează două nopţi libere pentru Lisa începând cu ora şapte. În
plus, eliberează o zi în fiecare weekend pentru activităţile lor. În şase luni, când situaţia s-ar
schimba, ar renegocia timpul.
După completarea tuturor coloanelor din jurnal, Tom conştientizase că actualele sale strategii de
adaptare- retragere, rezistenţă şi închidere în sine- nu aveau succes în relaţia sa cu Gail. A decis să
încerce câteva strategii de rezolvare a problemelor şi şi-a dezvoltat discursul. A trebuit să repete
de multe ori ce dorea să îi transmită. Pentru a reduce din anxietate, Tom a decis să deschidă
subiectul inainte să mearga la culcare. A intrebat-o pe Gail dacă este disponibilă să discute în
seara aceea, iar ea a fost de acord. Respirând profund, a început: “Gail, ştii că trec prin momente
dificile când facem dragoste iar tu imi spui să fac ceva diferit. Mă simt criticat şi imi vine să mă
retrag. Dar nu cred că dacă o să te rog să nu imi mai sugerezi ce să fac o să te simţi mai bine, deci
cred că trebuie să rezolvăm împreuna problema.”
Gail i-a repetat că nu doreşte să fie critică şi i-a recunoscut faptul că îi face placere să facă
dragoste cu el. “De obicei ce facem mă face să mă simt bine, doar că uneori m-aş simţi mai bine
dacă ar fi puţin diferit. Cum să îţi spun asta fără să te fac să te simţi criticat?” Dupa ce au discutat
câteva opţiuni, au decis două lucruri. În primul rând, au discutat ce le place să facă când fac
dragoste, inclusiv ce ar dori amândoi să experimenteze. Tom a fost de acord să preia iniţiativa din
când în când aducând ceva nou relaţiei, ghidându-se dupa ce au discutat. Deasemenea, a fost de
acord să îşi reamintească faptul că Gail il iubeşte, iar faptul că îi cere ceva nu înseamnă că el face
ceva greşit. Iar Gail a decis să vorbească mai mult despre ce îi place înainte de a face sugestii şi să
il aprecieze mai mult pe Tom, în general.
Ulterior discuţiei, Tom a devenit putin anxios. Însă datorită faptului că au discutat, au reuşit să
aducă putin umor în situaţie. Tom a sugerat să încerce ceva nou (ceva în care Gail deja îşi
manifestase interesul), iar răspunsul ei l-a facut să persevereze.

Cap 14. Colaborând cu defensele

Niciun parteneriat nu există fără durere. Şi indiferent de cât de ataşat său grijuliu eşti, vor fi
momente dureroase pentru că sunteti împreună. Relaţile intime crează o deschidere specială, şi

129
odată cu ea, fac loc unei vulnerabilităţi. Este foarte probabil ca nimeni să nu te poată susţine sau
răni aşa cum poate partenerul tău.
Vulnerabilitatea pe care o simţi poate să includă senzaţii şi sentimente legate de relaţiile timpurii.
Momentele în care te-ai simţit controlat, abandonat, înspăimântat, ruşinat faţă de părinţii tai pot fi
evocate de o situatie similară din prezent cu partenerul tău. Este uşor pentru un cuvant rece sau o
privire critica să deschidă răni vechi.
Fiecare partener face faţă durerii pe care intimitatea o aduce în felul său. La un anumit nivel,
fiecare luptă pentru premiu; fiecare dezvolta mecanisme de apărare (defense).
Mecanismele de apărare merg pe două direcţii: (1) te ajută să eviţi durerea, şi (2) îţi subminează
relaţia. Când partenerul tău îţi spune ceva ce te face să te simţi rău şi fără valoare, îţi doresti să
opresti durerea. Reflexul este să te aperi. Modalitatea în care te aperi este un produs specific ţie pe
care l-ai învăţat de la familia ta. Te poţi enerva şi contraataci, sau faci ceva care să te distragă de
la problemă, sau te închizi în tine, sau aluneci în sentimentul de vină - “nu mă lovi pentru că ma
lovesc eu”. Orice mecanism de apărare ai alege, experienţa anterioară te-a învăţat o modalitate
clară de a diminua durerea.
Nu este nimic rău în oprirea durerii. Să te protejezi de frică sau durere este un lucru bun. Problema
este că mecanismele de apărare păgubesc relaţia. Ele crează distanţa, înşeală şi distrug încrederea.
De fiecare dată când contra-ataci, te distragi sau te închizi în tine, efectul este acela al distrugerii
intimităţii. Mecanismele de apărare sunt ziduri psihologice care te protejează, însă în timp se
transformă în bariere. Cu cât foloseşti mai multe mecanisme de apărare, cu atat mai groase şi
impenetrabile devin zidurile.

Istoric

Conceptul de defensă psihica a fost elaborat pentru prima oară de Anna Freud în cartea ei Ego şi
mecanismele de apărare (1946). Mecanismele de apărare folosite în mod tipic în relaţiile intime
sunt evitarea, negarea şi acting out-ul (tranformarea sentimentului în comportament).
De la Freud, terapeuţii relaţiilor obiectuale ca James Masterson (1981), Otto Kernberg (1976) şi
alţii au fixat rolul mecanismelor de apărare (defenselor) în subminarea relaţiilor. Terapeuţii
cognitivi ca Jeffrey Young (1990) au arătat cum mecanismele de apărare ajută oamenii să evite
durerea asociată cu credinţele foarte adânci (schemele) despre valoare personală, siguranţă,
competetenţă, şi multe alte aspecte legate de nucleul identităţii (core identity).

Cadrul teoretic

Ideea Annei Freud era că anumite sentimente sunt atat de ameninţătoare sau chiar intolerabile
ego-ului încât egoul dezvoltă mecanisme speciale pentru a le scoate în afara ariei de conştienţă.
Aici sunt câteva dintre sentimentele care declanşate de relaţiile intime de care oamenii se apără de
obicei:

Refuzul sau abandonul Vina

Rănirea Ruşinea sau umilirea
Sentimentul de a fi nevrednic sau de neiubit Eşecul
Singurătatea Gelozia
Goliciunea Amorţirea sau a te simţi mort
Sentimetul de a fi secat Sentimentul de a fi greşit sau rău
Sentimenutl de a fi controlat şi a fi inghiţit Tristeţea
Frica Pierderea

130
Oricare din aceste sentimente au un efect puternic, motivandu-te puternic să le eviţi, să le negi sau
să le transformi în acţiuni. Aceste trei mecanisme de apărare majore sunt că culorile primare, din
care se pot construi diferite nuanţe şi amestecuri. În acest capitol, fiecare mecanism de apărare
major este împărţit în 6 subtipuri care vă pot ajuta să recunoaşteţi propriile manevre de apărare.

Timpul pentru stăpânire

Poţi să îţi indentifici cele patru tipuri majore de mecanisme de apărare într-o zi sau două. Planul
de recuperare poate fi implementat în încă o zi dar va lua şase săptămâni de efort focusat pentru a
schimba obiceiul de a folosi un anumit mecanism de apărare.

Identifică mecanismele tale de apărare

Chiar acum, trece în revistă urmatoarea listă de mecanisme de apărare şi pune o bifa în dreptul
celor care îţi amintesc de propriul comportament.

Evitarea

 Distanţarea. Îţi schimbi atenţia pe relaţii dinfară în loc de pe partenerul tău. Rebecca a mutat
cea mai mare parte a energiei sale sociale de la James, a carui inabilitate de a vorbi despre
sentimentele sale o făcuseră să se simtă singură şi tăiată de el. Ea a petrecut ore întregi cu un grup
de femei care colectau haine de copii pentru refugiaţi. Rebecca plăcea acest grup şi această muncă
însă important era modul în care ea reuşea să evite sentimentele sale în legatură cu James.

 Închiderea. Acest mecanism de apărare foloseste raceala şi retragerea emotionala pentru a te

proteja de sentimentele dureroase. Jerry s-a simţit rănit când Enid i-a pus la îndoială planurile
pentru reamenajarea bucătăriei. El a evitat sentimentul devenind foarte rece şi închis. S-a îngropat
în ziar şi a dat răspunsuri monosilabice despre adâncimea dulapului şi grosimea panourilor de
lemn. Într-o ora rana a trecut şi a dorit să reiniţieze contactul. Însă Enid era rănită şi se purta foarte
rece ea însăşi.

 Triangulaţia. Triangulaţia implică aducerea unei a treia persoane în diada partenerială. Tu

începi să investeşti energie romantică sau sexuală în cineva dinafara relaţiei. Al era un tip nervos
şi criţic. Lui Sheila, soţia sa, ii era frică de furia sa. Şi trăia cu senzaţia că într-o zi el s-ar putea să
o abandoneze. Pentru a se proteja de aceste sentimente, ea a triangulat prin dezvoltarea unei relaţii
cu încarcatura sexuală cu avocatul lui Al. Nu s-au culcat niciodată dar tot timpul părea că erau pe
punctul de a face acest lucru. Acum Sheila era mai puţin îngrijorată că Al s-ar putea să o
părăsească şi avea şi mai puţin interes să îl confrunte pe Al direct în legătură cu problemele lor,
marea ei îngrijorare era să găsească destul timp liber pentru a vizita avocatul.

 Dependenţele. Oamenii pot deveni dependenţi de mâncare, alcool, droguri, jocuri de noroc,
cumpărături, şi virtual orice forma de excitare ca modalitate de a face faţă sentimentelor dureroase
într-o relaţie. Arthur avea puternice sentimente de nevrednicie dupa ce Bob i s-a plans că slujba
lui part-time nu aducea destui bani. El a suprimat aceste sentimente cu o duzina de cutii de bere în
fiecare seară. Şi când Bob s-a plâns şi de acest lucru, a început să bea şi vodcă.

131
 Activitatea compulsivă. Probabil cea mai des folosită formă a acestui mecanism de apărare
este workaholismul, dar activităţile compulsive pot include proiectele, hobby-urile şi virtual toate
intreprinderile care deturneaza timpul de la relaţia ta. Andy se simţea gol când stătea cu Laura în
sufragerie. În timp ce ea vorbea de copii şi de evenimente minore din timpul zilei, el a început să
simtă o dorinţă ascutita de neoprit. Andy a rezolvat problema luand înca 3 proiecte la muncă ce
necesitau atata atenţie încât rareori ajunge acasă mai devreme de 9 jumătate seara.

 Renunţarea. Acest mecanism de apărare implică oprirea tuturor eforturilor, intrarea în grevă,
sau fluturarea steagului alb de predare. Leanne s-a simţit ruşinată dupa ce Larry a criţicat-o pentru
că era “o ţestoasă cu capul în carapace”. Ea încerca să discute mai multe evenimentele curente
(aşa cum Larry dorea) şi să fie mai implicată în conversaţii. Dar această remarcă a sfarşit
campania. Leanne a renunţat şi ca rezultat Larry a început să se retragă din ce în ce mai mult.

Negarea

 Nu laşi să se vada nimic. Sunt două versiuni ale acestei defense. În prima îţi este frică de
respingere şi eviţi cu atentie să dezvălui orice despre tine. Îţi este frică că dacă arăţi prea mult vei
fi judecat negativ. Ralph s-a experimentat ca fiind defect. El se temea că oricine l-ar fi cunoscut
cu adevarat l-ar fi respins. Deci defensa lui era să fie gol şi agreabil până la insuportabilitate. Până
la urmă prietena lui l-a respins, întrebandu-se ”dacă e cineva acasă în spatele acelui zambet
plăcut?”
A doua versiune implică situaţii în care te-ai simţi rănit şi supărat. Nu arăţi nimic ca să nu îi dai
partenerului satisfacţia de a şti că a ajuns la tine. Julie era rănită de comentariile lui Lenny despre
nuanţa sa de ruj. Ea nu arătat nimic, refuzând să îi dea “satisfacţia de a se gândi că m-a atins”. Dar
nespunând nimic însemna că Lenny nu a fost niciodată alertat în legatură cu vulnerabilitatea lui
Julie în legatură cu aspectul ei exterior şi a continuat să facă remarci dureroase neprevazute.
 Complianţa. Efortul este aici de a fi perfect, placut, tolerant. Să fi tot ceea ce partenerul tău
vrea. La baza acestei defense este credinţa că dacă eşti perfect nimeni nu te va răni. La radacina
Howard se simţea de neiubit, şi s-a luptat cu sentimentul devenind incredibil de binevoitor. Ura
târgurile de obiecte artizanale dar mergea la ele cu prietena sa. Ura să gătească mese elaborate de
3 ore împreună cu ea dar o făcea oricum. Ura să lucreze la problemele sale, ceea ce însemna că
spunea că ii părea rău pentru eşecurile sale de “a fi mai sensibil”. Dar făcea şi asta. Extrema
bunăvoinţă a lui Howard l-a lăsat să se simtă de parcă nu era în acea relaţie. El se simţea sufocat şi
până la urmă a început să caute o scuză pentru a rupe lucrurile.

 Competiţia. Această defensă îţi cere să fi mai bun ca partenerul tău: un părinte mai bun, mai
creativ, mai generos, şi aşa mai departe. Bill a purtat sentimentele adânci de nevrednicie pe
aproape tot parcursul vieţii sale de adult. El a făcut faţă prin competiţie, încercand să fie mai bun
ca soţia sa. A muncit din greu pentru a deveni mai apropiat de fata lui vitregă decât era soţia sa şi
a devenit mai implicat decât soţia sa în proiecte civice de strângere de bani. Deasemenea s-a
focusat pe salariul său un pic mai mare (şi deseori pomenit). Efectul a fost să creeze distanţă şi
resentiment.

 Lauda. Această defensă este strâns legată de competiţie dar e un pic mai insolentă. Efortul este
să blocheze sentimentele de nevrednicie prin permanenta punere în valoare de sine. Miranda s-a
simţit ca o pierzatoare din cauză că a fost concediată de curand. A împins acest sentiment departe
laudandu-se cu jocul său de tenis, munca sa extraordinară din clasa de sculptură, puterile sale noi
de citre rapidă, etc. Stilul ei l-a îndepartat pe prietenul ei. Într-o zi acesta a întrebat-o dacă va lăsa
deoparte hiperbolizarea de sine.

132
 Distragerea atenţiei. În această defensă, deraiezi atenţia de la o situaţie sau problemă care
declanşează sentimente dureroase. Ori de câte ori Simone îl întreba pe Shawn despre relaţia lui cu
mama sa, el simţea un acces de ruşine. Mama sa, care fusese spitalizată de câteva ori pentru
maniaco-depresivitate, alterna iubirea cu respingerea pe măsură ce simptomele sale creşteau sau
descreşteau. În loc să-şi experimenteze sentimentele, Shawn tot schimba subiectul. El deraia
discuţia despre mama şi copilaria sa atât de consistent încât Simone s-a întrebat dacă el este
capabil de o intimitate reala.

 Uitarea. Laşi lucruri importante dar deranjante să-ţi iasă din minte. Andrea i-a spus lui Guy de
un million de ori că avea nevoie să o asculte mai mult când ii povestea despre problemele de la
munca. Aceste admonestări îl făceau întotdeauna pe Guy să se simtă prost cu el însuşi, şi se scuza
profund. El făcea faţă sentimentului dureros uitând promt totul, spunea Andrea.

Acting out

 Atacul. Această defensă transformă durerea într-o luptă supărată – verbală sau fizică. De fiecare
dată când Leah se simţea foarte neajutorată şi inadecvată cu soţul său avocat, Ralph, ea începea să
îl atace verbal. El era atat de bun la polemica încât ea se simţea înfrântă aproape de fiecare dată de
abilitatea sa superioară de a folosi cuvintele. Ea a reacţionat prin împingerea sentimentului
dureros cu lăţimea dură a atacului.

 Pasiv-agresivitatea. Această defensă este acţiunea supărării tale indirecte. Ideea este să îţi
răneşti partenerul într-un mod care nu va declanşa vina sau riposta. Noel întotdeauna a neglijat să
aprindă cafetiera pentru soţul ei în dimineţile de dupa certurile lor. Ea încă se simţea rănită, dar şi-
a actionat sentimenele dureroase “uitând” să facă ceva pe care el se baza.

 Gasirea vinei. În această defensă acţionezi sentimentele de durere sau supărare criticând,
ridiculizând, sau lovind prin sarcasm pe partenerul tău. Gasirea vinei este furie fără pasiune; nu
există afect. Propriile tale sentimente de durere şi indecvenţă sunt acoperite scoţând la iveală cu
calm defectele partenerului tău. Când Paula se simţea vinovată sau ruşinată din cauza
comportamentului său, se lansa într-o discuţie lipsită de pasiune despre esecurile lui Sigorny. Ea
ridiculiza gătitul lui Sigorny, părul ei, modul în care mergea, perfectionismul ei faţă de temele
şcolare – orice care să o protejeze de propriile sentimente. Din nefericire, defensele Paulei au
creat distanţa emotionala între ea şi Sigouny. Relaţia lor sexuala a intrat în declin ca frecvenţă şi
ca sentimente de apropiere. Şi Paula s-a simţit rănită şi respinsă din această cauză, lucru care nu
declanşat decât o altă rundă de gasire a vinei.

 Răzbunarea. Răzbunarea este o strategie planificată conştient de a răni partenerul într-un

moment dat în viitor. Prin contrast, atacul, pasiv-agresivitatea şi găsirea vinei sunt mult mai
spontane ca forme de acting out. Rachel se răzbuna pe Dan pentru remarcile lui belicoase. Ea
purta în mod deliberat ceva atragator şi provocator într-un mod subtil. În momentul în care Dan
răspundea într-o manieră sexuala, Rachel se prefăcea dezgustată. ”Dan, dacă vrei să simt că sunt
interesată de asta, atunci ar fi bine să începi să acţionezi ca şi când ţi-ar place de mine. Altfel poţi
să uiţi de tot.”

 Pretenţia. Oamenii cărora le este frica de respingere, abandon sau durere fac faţă de obicei prin
pretenţii. Ei acţionează frica cerând partenerului să le dea un nivel înalt de suport, ajutor sau
atentie. Altă versiune a acestei defense este supracontrolul. Această strategie este frecvent folosită
când gelozia devine un factor între parteneri. Partenerul gelos caută să diminueze frica sa
monitorizând şi controlând relaţia cu iubitul/iubita sau soţul/soţia sa. Eugen simţea o crescânda

133
distanţă în relaţia sa cu Trudy. Îl speria. A făcut faţă frici pretinzând frecări pe spate, favoruri
speciale şi multa atenţie din partea lui Trudy. Defensa lui, pe de altă parte a lăsat-o pe Trudy
simţindu-se secatuită, şi acest lucru în schimb a declanşat propria ei defensă de a se închide şi a se
distanţa. Era un cerc vicios care a spiralat într-o relaţie din ce în ce mai puţin satisfăcătoare.

 Învinovaţirea de sine. Această defensă poate fi sumarizată că : “Tu ai dreptate, eu sunt

groaznic/ă, te rog nu ma lovi.”. Faci faţă fricii de respingere respingandu-te primul/prima.
Larry a fost întotdeauna primul care recunoştea când greşea. El îşi arăta greşelile în detaliu şi
părea foarte dezgustat de sine însuşi. Dar dupa un timp, soţia sa nu l-a mai crezut. Ea a observat că
de fiecare dată el se învinovăţea pentru eşecuri dar nicodată nu se schimba ceva în
comportamentul său. Ea a început să se simtă din ce în ce mai supărată pe Larry deoarece auto-
învinovăţirea se simţea mai mult ca manipulare decât a scuze sincere.

Gaseşte exemple ale apararilor/defenselor proprii

În secţiunea anterioară aţi plasat o bifă în fiecare defensă pe care sunteţi conştient că o folosiţi.
Acum în spaţiile de mai jos, identificaţi cel puţin una din defensele pe care le-aţi bifat. Fiţi sigur
că exemplele relatează comportamentul faţă de partener. Dacă sunt mai multe prime exemple ale
unei defense particulare, o să aveţi nevoie de o bucată de hartie separată.

Exemple de Evitare

Distanţarea:------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Închiderea:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------
Triangulaţia:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------
Dependenţele:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------
Activitatea compulsivă:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------
Renunţarea:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------

Exemple de Negare

Nu laşi să se vada nimic:

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------
Complianţa;
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------

134
Competiţia:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------
Lauda;
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------
Distragerea atenţiei:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------
Uitarea:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------

Exemple de Acting out

Pasiv-agresivitatea:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------
Găsirea vinei:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------
Răzbunarea:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------
Pretenţia:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------
Învinovaţirea de sine:
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------

Identifică durerea

Aşa cum aţi învăţat, scopul fiecărei defense este să vă protejeze de durerea emoţională.
Întotdeauna funcţioneaza într-o anumită masură, altfel nu le-aţi mai folosi. Să fi în stare să
identifici durerea pe care încerci să o blochezi este un pas crucial pentru a depăşi folosirea oricărei
defense distructive.

Pe urmatoarea foaie, scrieţi în coloana marcata Defensă fiecare defensă pe care aţi bifat-o. Sub
coloana Durere scrieti sentimentul de care vă protejează defensa să nu îl simţiţi, sau cel puţin va
ajuta să-l diminuaţi. Folosiţi lista de emoţii din secţiunea Fond Teoretic pentru a găsi idei.
Gândiţi-vă la exemplul dumneavoastră pentru fiecare defensă şi puneţi-vă această întrebare:
“Dacă nu aş putea folosi această defensă, ce as simţi?” Imaginati-vă. Vedeţi scena şi încercaţi să

135
vizualizaţi ce s-ar întâmpla dacă nu aţi începe să folosîţi comportamentul defensă. Ce aţi
experimenta la interior? Cu cel fel de durere aţi avea de-a face?
Lasati coloana Costuri goală pentru moment.

Jilian era o maestră în a nu lăsa să vadă nimic. A scris asta în coloana Defensă. Pentru a indetifica
durerea de la bază, s-a întors către exemplul ei: “Art spune că nu are chef să iasă în oras pentru
cina şi film. Eu spun bine, aşa economisim ceva bani şi mă duc să spăl vasele.”Jillian realizează
imediat că nu vrea că Art să vada cât de rănita a fost. Ea a presupus că el nu iese în oras ca
razbunare pentru o cearta anterioară. Şi nu îi va da satisfacţia de a şti că dezamagit-o cu adevarat.

Apoi Jillian a explorat un alt exemplu pentru a fi sigură că sentimentele rănite sunt întotdeauna
durerea de care se apără. În noaptea precedentă, Art a refuzat avansurile ei sexuale. Lui Jillian i s-
a parut că Art se razbună pentru că ea l-a refuzat cu o noapte în urmă. Jillian nu a arătat nimic
pentru că nu a vrut ca durerea ei să fie vizibilă.
Jillian a marcat iniţial şi alte defense, incluzând închiderea, activitatea compulsivă, competiţia,
pasiv-agresivitatea şi găsirea vinei. La final a tăiat activitatea compulsivă deoarece părea
relaţionată cu durerea (goliciunea) care nu era real asociata cu Art. Competiţia, era ceva, a realizat
ea, ce făcea mai mult la munca decât acasă.

Pentru restul de defense, Jillian a continuat să treacă prin exemple. A revazut situaţiile şi reacţiile
sale emotionale. Cateodata a încercat să-şi imagineze ce ar fi simţit fără a folosi defensele. Aceste
sentimente de temelie au fost listate în coloana Durere.

Identifică mecanismele tale de apărare

Defensă Durere Costuri

136
Foaia de raspuns Defense a lui Jillian

Defense Durere Costuri

Nu laşi să se vada nimic Rănire

Închiderea Rănire/ Frica de respingere
Pasiv-agresivitatea Rănire/ Furie
Găsirea vinei Nevrednicie/Ruşine

Identificarea costului

Acum e timpul să va întrebaţi care este costul defenselor- pentru dumneavoastra, pentru partener
şi pentru relaţia voastră. Gândiţi-vă prin cât de multe exemple câte puteţi găsi pentru fiecare
defensă şi încercaţi să determinati rezultatul emotional. Cum v-aţi simţi dupa aceea? Aţi fost
deprimat, furios, speriat, vinovat sau ruşinat? Ce impact emoţional a avut defensa asupra
partenerului? Care a fost rezultatul pentru relaţia voastră? Vă simţiţi mai indepărtaţi? Sunteti fizic
mai puţin intimi? Este partenerul acum angajat în propriile defense?
Harry a folosit două mari defense - renunţarea şi pretenţia. Când soţia sa, Tina, a întrebat despre
lucrurile care declanşează sentimentele de eşec sau sentimentul că este controlat, Harry se declara
înfrânt şi punea sfârşit la toatş discuţia. El încerca să analizeze costul ghidându-se dupa rezultatele

137
emotionale. Se simţea de obicei vinovat dupa ce îşi folosea defensă, soţia sa era supărată şi
distanţată, şi temperatura relaţiei rămânea sub 0 grade pentru zile întregi.
După ce aceste perioade de alienare au continuat, Harry a început să se teamă de abandon. Ca să
faca faţă acestei frici, a început să pretinda favoruri, sex, timp împreună – orice să se simtă mai
aproape. Dar când Harry a explorat rezultatele emoţionale în urma pretenţiilor sale, a văzut că
Tina îi aproba cererile bombănind şi că devine din ce în ce mai implicată în legatură cu câinele
lor, cu vecinii, cu prietenul său din alt oras - orice doar el nu! Foaia lui Harry arată aşa:

Foaia de raspuns Defense ale lui Harry

Defense Durere Costuri

Renunţare Eşec/ A fi controlat Mă simt vinovat, rău.

Tina este supărată şi distanţată.
Adâncă răceală între noi.

Pretenţie Frica de abandon Tina se departează de mine. Se

pare că nu revine. Situaţia se
agravează.

Gaseste-ţi cu ce să începi.

Acum este momentul să decizi unde vrei să faci schimbări. Lucrează la cate o defensă, pe rând.
Dacă încerci să lucrezi la mai multe, te vei simţi copleşit şi mai mult ca sigur, vei renunţa.
Alege defensă cu costuri semnificative pentru tine şi partenerul tău. Asigură-te că este una care
apare destul de frecvent pentru ca să ai ocazia să îţi exersezi noul comportament. Când ţi-ai
identificat defensa, eşti pregatit pentru pasul urmator: recuperarea.

Recuperarea

Defensele provoacă dependenţă. Pentru că de fiecare dată ele reduc durerea, sunt folosite din ce
în ce mai mult. Ele se automatizeaza şi apar din ce în ce mai puţin conştient. Însă eşti conştient de
faptul că fiecare defensă are un cost. De fiecare dată când te protejezi de durere, îţi dăunezi
relaţiei.
Această formă de dependenţă este exact ce simte un alcoolic. O băutură poate stopa pentru o
perioadă sentimentul de singurătate, pierdere, insignifianţă sau frica. Însă o băutură îl face în egală
masura disfuncţional, fapt care agravează situaţia. Stoparea unei adicţii, fie că este vorba despre
droguri, alcool sau comportamente defensive, presupune un program de recuperare. Programul de
recuperare are cinci paşi:
1. Conştientizarea defensei la partener.
2. Identificarea şi conştientizarea momentelor în care ai folosit-o.
3. Recunoaşterea durerii din spatele defensei.
4. Conştientizarea măsurii în care defensa te păgubeste, atât pe tine cât şi pe partenerul şi
relaţia ta.
5. Cererea ajutorului partenerului în dezvoltarea de noi alternative pentru defensă.

138
Paşii nu sunt uşor de făcut. Fiecare presupun pregătire, poate chiar va fi nevoie să scrii sub formă
de discurs. Şi este nevoie de curaj. Va trebui să recunoşti lucruri care momentan te fac să te simţi
rău şi vulnerabil faţă de partenerul tău, însă nu există o altă optiune.
Al cincilea pas este criţic. Cere un plan concret lucrat de tine împreună cu partenerul tău. Când
simţi durere sau să te aperi, ai nevoie să îţi promiţi că îţi vei asuma durerea decât să îţi foloseşti
defensa. Iar partenerul tău va face o promisiune că te va asculta deschis, va fi suportiv şi nu va fi
şi el defensiv. Partenerul tău probabil că va dori să recitească capitolul pentru a se simţi mai
pregătit să îţi asculte durerea fără să se simtă vinovat şi fără să contra-atace.
Iata doua exemple ale procesului în cinci pasi.

Procesul lui Henry

Pasul 1

Am încercat din greu să imi gasesc sursa vinei, Irene. M-am gandit la asta, şi pot să vad cât de
multa vină este implicată.

Pasul 2

Ca atunci când te criţic pentru pantalonii aceia sau când ţi-am reproşat cu privire la zarzavaturile
pe care le-ai cumpărat. Îmi amintesc deasemenea că am făcut la fel în legatură cu planurile tale
pentru tabăra de vară a copiilor. Se întamplă destul de des.

Pasul 3

Când îmi identific vina, realizez că în spatele vinei şi a sentimentului că greşesc este senzaţia că
este ceva în neregula cu mine. Nu ajut destul de mult şi nu sunt destul de suportiv şi grijuliu.
Acesta este sentimentul pe care îl scot la iveală în relaţia cu tine.

Pasul 4

Şi încep să-mi dau seama de cum identificarea vinei ne afecteaza. Şi dupa un timp, ma simt şi mai
vinovat. Şi vad că te ranesc când ma distanţez de tine.

Pasul 5

Irene, am nevoie de ajutorul tău pentru a opri asta. Vreau sa ma opresc. De fiecare dată când sunt
pe cale de a-mi gasi vina, voi încerca să îţi spun ce e în spatele ei. Nu pot decât să ghicesc ce vină
port, va fi greu. Am doar nevoie ca tu să asculţi. Nu trebuie să faci nimic altceva.

Irene: Pot să fac ceva să te ajut să te simţi mai puţin vinovat?

Henry: Dacă mă pedepsesc pentru ceva pentru care nu ar trebui, să imi spui. Dacă nu, spune-mi că
mă iubeşti şi că te bucuri să fii alături de mine.

Irene: Ce se întâmplă dacă începi să îţi găseşti vina fără să te mai opreşti?

Henry: Încearcă să vezi dacă imi poţi spune cu grijă asta şi intreabă-mă ce durere se află în spatele
vinei.

139
Henry a trebuit să scrie conceptul de bază pentru fiecare pas pentru a şi-l putea reaminti. A folosit
foaia Cunoaste-ti defensele şi lista sa de exemple pentru a gasi informaţiile de care avea nevoie.
Al cincilea pas, acolo unde ceri suport şi ajutor, întotdeauna implică să promiţi să spui durerea de
dedesubt în loc de a folosi defensa. În schimb, îţi rogi partenerul să asculte deschis şi nondefensiv.
Alte cerinţe opţionale includ să-ţi aduci aminte dacă cazi iar în defensă, şi apoi să te intrebi care
este durerea ta. Poţi să-l rogi pe partenerul tău să te ajute şi în alte noi moduri. Când notezi ce ai
să zici când vei fi la Pasul 5, ar fi bine să notezi fiecare cerinţă înainte.
Henry a pregătit Pasul 5 listând aceste cerinţe pe care avea să aduc a lui Irene la cunostinţă:
1.Ascultă deschis.
2.Da-i feedback dacă a fost prea dur cu el însuşi.
3.Dovezi că Irene îl iubeşte şi vrea să fie cu el (această este cea mai importantă în a face faţă cu
durerea vinei).
4.Adu-i aminte încet dacă a căzut iar în defensă.
5.Întrebă-l care este durerea de dedesubt.

Procesul Reginei

Pasul 1

Regina: Am observat că încerc să fiu perfectă, să fac fiecare lucru perfect sau macar aşa cum îţi
place ţie pentru a te simţi satisfăcut.

Pasul 2
Aşa că mergem la meciurile de baschet chiar şi când nu imi face reală placere acest sport. Sau
obsedant când jonglez cu facturile. Sau când mă las în voia lucrurilor ca atunci când l-a invitat pe
domnul Shilf şi familia sa la cină.

Pasul 3

Ştiu de ce fac asta, deoarece dedesubt mi-e frică că vei fi supărat dacă eu spun nu la orice şi apoi
îmi va fi teamă că ne distanţăm. Nu pot să rezist acestui sentiment de distanţare, deci doar mă las
în voia lucrurilor.

Pasul 4

Dar realizez că mă afectează şi ne afectează. Şi sfârsesc prin a mă simţi într-un fel supărată şi – nu
stiu- parcă ar fi un capac peste sentimentele mele. Doar ma închid. Şi deşi mi-e teamă să nu fim
distanţi, eu devin distantă. Şi trebuie să ma prefac că nu sunt. Nu sunt reală cu tine.

Pasul 5

Jim, am nevoie de ajutorul tău cu asta. Nevoie să mă opresc din a mă lasa în voia lucrurilor pe
care nu vreau să le fac. Mă costa prea mult. Am să îţi spun când vreau să spun nu, şi de ce. Şi o
să-ţi spun când asta mă sperie. De la tine, am nevoie de un bun ascultator, cineva care să nu se
supere pe mine. Am nevoie doar să îmi spui că încă mă iubeşti şi că totul este bine - chiar şi atunci
când eşti cu adevarat dezamăgit că nu vreau să fac ceva. Chiar dacă nu sunt de acord cu totul,
spune-mi că este bine.

Jim: Ma rogi să îţi reamintesc că te iubesc şi atunci când imi spui nu şi sunt dezamăgit.

140
Regina: Da, pentru că altfel am toate aceste sentimente rele şi nu cred că suntem atat de apropiaţi
pe cât ar trebui.

Jim: Este greu dar am să încerc.

Pentru a-şi pregăti discursul, Regina a folosit materialul din foaia să Cunoaste-ţi defensele.
Când şi-a pregatit Pasul 5, Regina a realizat că lucrul de care avea nevoie cel mai mult de la Jim
era asigurarea că relaţia va continua să fie solidă chiar şi dacă ea s-ar fi oprit din a fi perfectă. Aşa
cum Jim a remarcat la sfârşit, a lucra cu defensele este greu. Dar este extrem de important pentru
dumneavoastră şi partener ca amândoi să încercaţi.

Cap 15. Identificarea sistemului de cuplu

Un sistem este un pattern de interacţiuni care se dezvoltă de-a lungul timpului, în cadrul
oricărui grup: cupluri, familii, organizaţii, comunităţi. Comportamentul oricărei persoane din
sistem, influenţează şi în acelaşi timp, este influenţat de comportamentul celorlalţi membrii ai
grupului din care face parte. Un sistem este asemenea unui sir de piese de domino. O schimbare în
comportamentul oricărei persoane aduce cu sine schimbări la nivelul celorlalţi membri ai
grupului. Sistemle sunt predictibile. Patternurile de interacţiune se repetă. Cu cât patternurile de
răspuns sunt repetate si familiare, cu atât mai mult ceilalţi vor şti ce urmează să se întâmple
Madeline ura felul în care David îşi lăsa hainele împrăştiate prin dormitor. Resimţea
acest lucru ca o lipsă de respect faţă de ea şi cu regularitate îl ruga să le adune. Cu cat Madeline îl
sâcâia mai mult, cu atât mai mult reabilitarea lui David părea să fie doar la suprafaţă. El se simţea
criticat şi respins. Din când în când, Madeline manifesta explozii de frustrare.
„Nu mai suport! De ce eşti atât de leneş? Casa asta este o cocină!”
„Dacă o urăşti atât, de ce nu pleci?!”, o întreba David.
„Dacă o să continui să trăieşti ca un porc, s-ar putea să plec!”
„Ei bine, dacă n-ai fi o nenorocită atât de controlatoare, s-ar putea să fiu mai binevoitor şi
să le strâng din când în când!”
După o perioadă în care relaţiile dintre ei au fost mai reci, David păstra ordinea mai des,
Madeline era mai caldă, iar în cele din urmă, se reaşternuse starea de calm între ei. Cu toate
acestea, fiecare dispută întărea temerile lui David de a putea fi respins, precum şi temerile lui
Madeline de a nu fi respectată. Încrederea dintre aceştia scăzuse iar nivelul general al intimităţii
fusese şi el, afectat.
Singura cale de a preveni asemenea spirale mortale, este aceea de a identifica sistemul
vostru particular, să recunoaşteţi patternurile de comportament care nu funcţionează şi să
dezvoltaţi strategii de intervenţie.

Istoric

Până la 1950, terapia includea în rare cazuri şi altă persoană decât cea „simptomatică”.
„Pacientul” era alcoolicul, depresivul, cel suferind în urma unui divorţ, copilul rebel. Patternurile
interacţionale, ciudate şi inexplicabile, ce au fost mai târziu legate de teoriile de familie, au fost
identificate prima dată, în spitalele de psihiatrie. Când familiile bolnavilor de schizofrenie veneau
în vizită, s-a observat faptul că, de câte ori pacientul se simţea mai bine, starea unui alt membru al
familiei sale, se înrăutăţea. În plus, s-a observat că, în general, familiile manifestau rezistenţă la

141
schimbare, chiar dacă aceasta presupunea efecte pozitive asupra stării bolnavului. Prin termenul
„ homeostaza familiei”, Don Jackson (1957) denumea chiar această rezistenţă încăpăţânată în faţa
schimbării, din partea familiilor cu care lucra. Acesta a observat cum homeostaticul înclina spre
stabilitate în defavoarea schimbării, chiar şi când aceasta însemna ceva benefic pentru un membru
iubit al familiei.
Încă din 1965, Jackson folosea conceptul de roluri pentru a explica patternurile
interacţionale repetitive, dintre soţi. Fiecare partener are comportamente caracteristice, pe baza
cărora se formează şi dezvoltă rolul particular de urmăritor, distant, îngrijitor, victimă. În
următoarele două decenii, studiile au arătat clar că aceste comportamente nu se află într-un
vacuum, ci sunt influenţate de răspunsurile venite din partea celorlalţi. Gregory Bateson (1979), a
fost printre primii teoreticieni ai sistemului, care a definit conceptul de circularitate. Circularitatea
susţine că, fiecare acţiune este determinată într-o anumită măsură, de acţiunea precedentă, şi
determină în parte, acţiunea consecutivă. Sistemele de cuplu erau văzute ca un lanţ circular de
stimuli şi răspunsuri, în care, comportamentul fiecărei persoane este un răspuns la al altuia,
precum şi fiecare acţiune este şi o reacţiune.

Cadrul Teoretic

Caracteristicile Sistemului

Circularitatea. Când modelul gândirii lineare este aplicat manierei de interacţiune în

cuplu, atunci, o percepţie comună a fiecăruia, se poate face după modelul „dacă tu n-ai fi …….,
atunci eu nu aş fi…”. Conceptul de circularitate este esenţial în căutarea cauzei unei probleme.
Circularitatea defineşte fiecare acţiune ca o reacţiune şi asta implică dependenţa
comportamentului unei persoane, de comportamentul alteia. Conform acestui concept, nu există
nici început şi nici sfârşit între interacţiunile unui cuplu, ci doar un cerc continuu de acţiuni şi
reacţiuni.
Suzanne citea ziarul în camera de zi. Soţul ei, Tom, era la parter, captivat de un program
pe calculator. Suzanne gândea în tot acest timp, că, de când s-a întors acasă de la muncă, Tom nu
face decât să se joace pe computer. Dintr-o dată îşi amintii că voia să-l întrebe ceva în legătură cu
petrecerea de sâmbătă. „Tom!”, l-a strigat imediat. Apoi, încă o dată, pe un ton nervos „Tom!”.
Acesta tot nu răspunse. Tom era cu totul absorbit de jocul său. Niciodată nu simţea că are
suficient timp să se relaxeze şi doar să se distreze cumva. Suzanne îl cicălea în permanenţă şi asta
o resimţea ca o sufocare. Acum, când a avut ocazia, a uitat de ea şi de tot. Suzanne a coborât
zgomotos scările. „Doamne, tu chiar nu poţi să te opreşti puţin cât să-mi răspunzi la o întrebare?
Ai crede că te-ai însurat cu acel computer!” Tom, rănit, nu i-a răspuns. Suzanne era furioasă. „Ei
bine, din momente ce ai prefera să petreci mai mult timp cu acea maşinărie decât cu mine, poate o
să-mi găsesc pe cineva care să mă dorească!”. „Tot ce îmi doresc e puţină linişte şi înţelegere, nu
trebuie să devii nevrotică!”, a bolborosit Tom. Suzanne a explodat, pornindu-se o mare dispută.
După câteva minute, Suzanne s-a dus val vârtej în dormitor, pregătindu-se de culcare.
Tom rămase jos. Îşi propusese să stea cât mai departe de Suzanne, pentru o perioadă. Se
concentra pe computer. Un sfert de oră mai târziu, Suzanne a revenit lângă el, cu două ceşti de
cacao caldă. În timp ce îi întindea una din ceşti, îl întrebă „Pace?”, ridicându-şi sprâncenele în
semn întrebător. „Mulţumesc!”, îi bolborosi Tom, si luă o înghiţitură de cacao.
Amândoi au rămas tăcuţi pentru câteva momente, apoi Suzanne a spus senin „Ei bine, ne
vedem în pat. Noapte bună”. Câteva ore mai târziu, Tom urcă în cele din urmă scările şi merse la
culcare.
Folosind o diagramă, natura circulară a interacţiunilor dintre Tom şi Suzanne, devine
foarte uşor de înţeles:

142
 Privind din perspectiva lui Suzanne, vinovat pentru acest conflict este Tom. Dacă măcar ar
fi răspuns atunci când l-a strigat, l-ar fi întrebat doar despre petrecere şi atât. Pasivitatea lui faţă
de ea, tendinţa lui de a se retrage şi a o ignora, au făcut-o să se simtă singură şi goală.
Din perspectiva lui Tom, este evident că Suzanne a pornit disputa, fiind atât de critică.
Totuşi, nu putea şi el să petreacă o oră la computer, fără ca ea sa-l învinovăţească. Dacă ea nu l-ar
fi criticat atât, poate s-ar fi simţit mai bine să petreacă mai mult timp cu ea.
Din punct de vedere circular, este uşor a se vedea cum comportamentele lui Tom si al lui
Suzanne, sunt defapt, reacţii la răspunsul aittudinii fiecăruia, fără a se considera vinovaţi unul
anume din ei. Tendinţa de retragere a lui Tom, atrage după sine critica lui Suzanne, în timp ce,
criticile acesteia atrag după sine retragerea lui Tom. Aceasta devine foarte clară, dacă se mai
cunoaşte şi faptul că, cu o jumătate de oră înainte, Suzanne l-a acuzat pe Tom că nu o ajută la
întinsul rufelor la uscat. Aceasta interacţiune particulară dintre Tom şi Suzanne a depins de

143
relaţiile anterioare, determinând astfel manierele atitudinale ulterioare. Niciunul nu a pornit acest
ciclu, cum acesta nici nu va avea un final.

Homeostaza. O dată ce sistemul se dezvoltă, se simte ca şi cum, cu cât încerci să schimbi

ceva, totul rămâne la fel. Aceasta este tendinţa de-a lungul homeostazei, efortul de a menţine
situaţia stabilă şi consistentă. Nu înseamnă că schimbarea este imposibilă, ci doar dificil de
îndeplinit. Pentru o schimbare, este nevoie să rezişti tendinţei de a menţine homeostaza.
Un factor prin care se păstrează homeostaza, este reîntărirea. Aceasta face referire la felul
în care fiecare partener direct sau indirect sprijină patternurile de comportament ale celuilalt,
aceştia din urmă având astfel tendinţa de a le continua. Îţi aduci aminte de Madeline şi David?
David se simţea respins şi un fel de a se revolta împotriva acestui sentiment frustrant, era acela de
a reveni la comportamentul de „leneş”. Rebeliunea l-a făcut să se simtă mai puţin afectat de
acuzele aduse de Madeline. Cu alte cuvinte, comportamentul rebel al lui David era întărit în
manieră negativă, cu scopul de a reduce durerea. Comportamentul nervos şi acuzator al lui
Madeline a ajutat-o pentru moment să se simtă mai puţin afectată de lipsa de respect resimţită din
partea lui David. Şi acesta era reântărit negativ, tot pentru că reducea din durere. Homeostaza
păstrează sistemul în mişcare, de fiecare dată când cineva încearcă să facă o schimbare (Madeline
îi cere lui David să păstreze ordine) el sau ea deseori apelează la strategii (acuze şi critici) care
întăresc vechiul sistem comportamental (rebeliunea).
Sandy şi George aveau o dificultate caracteristică în a decide unde să-şi petreacă vacanţa.
George dorea să meargă tot la părinţii săi, argumentând că aceştia sunt în vârstă şi vrea să profite
de timpul care le-a mai rămas împreună. Sandy, care mereu s-a simţit criticată de mama lui
George, îşi dorea ca împreună să-şi formeze propriile tradiţii de sărbători, mai ales ţinând cont de
discuţiile recente pe care le avuseseră, cu privire la întemeierea propriei familii. Conflictele pe
tema destinaţiei de vacanţă, s-au întins pe o perioadă mai lungă, fiecare ţinând la propriile idei.
Problema reală a interacţiunilor dintre ei era însă, alta. George simţea deseori că Sandy încearcă
să îl controleze, crezând că pierde controlul dacă vacanţa nu va fi stabilită după dorinţele lui.
Sandy se simţea deseori nedorită şi privată de afecţiunea lui George, dorind ca acesta să o
protejeze de criticile mamei lui. Cu cât îl forţa pe George să-i demonstreze iubirea, cu atât
George simţea că pierde controlul şi astfel răspundea cu determinare agresivă. Cu cât George era
mai înverşunat, cu atât Sandy se simţea mai puţin iubită. Situaţia dintre cei doi devenise din ce în
ce mai tensionată.
„Din moment ce evident îţi pasă mai mult de ceea ce vrea mama ta, decât ce vreau eu, ar
fi trebuit să te însori cu ea!”, a ţipat Sandy.
„Ei bine, nu ar fi trebuit să mă însor cu tine, asta e sigur!”, îi replică George.
„Atunci de ce ai făcut-o?!”, întrebă Sandy.
„Dumnezeu ştie!”, răspunse George.
„ A, da? Ei bine, nici eu nu ştiu de ce m-am măritat cu tine, cu siguranţă nu pentru
performanţele tale în pat!”, sneered Sandy.
George s-a albit la faţă imediat şi fără alte cuvinte, intră în dormitor, trase o valiză de pe
şifonier şi începu să-şi arunce hainele în ea. Lui Sandy îi venea să-şi muşte limba. Referirile sale
la probleme de ejaculare precoce ale lui George păreau că depăşiseră o limită, şi îi era teamă. Îl
urmă pe George în dormitor.
„Nu am vrut să spun asta”, începu ea, la scurt timp. „Uite, de acord, anul asta mergem la
părinţii tăi, putem să avem propriile tradiţii şi mai târziu…”.
Scuzele ei au fost acceptate câteva minute mai târziu.
Când Sandy a făcut referire la problemele de ordin sexual ale lui George, a folosit o nouă
strategie (contracararea sexuală) ca o încercare de a schimba sistemul. În esenţă, ea încerca să îi
spună lui George, „fii mai flexibil sau nu o să mai fiu nici eu atât de înţelegătoare (faţă de
comportamentul tău sexual)”. George s-a simţit ameninţat şi temerile sale faţă de pierderea

144
controlului s-au amplificat, aşa că, a luptat şi mai mult pentru control, ameninţând cu abandonul.
Încercarea lui Sandy de a schimba sistemul a fost oprită de încercările puternice ale lui George, de
a restabili homeostaza. Tendinţa acestuia spre homeostazie (ameninţarea cu abandonul) a fost prea
puternică, iar Sandy cedă, cerându-şi scuze.
Dar dacă nu ar fi făcut-o? Această presupunere ar putea duce la o serie de ipoteze de
schimbare a sistemului. Este adevărat, relaţia s-ar fi putut încheia acolo. Dar, punând problema pe
tapet, putea fi o ocazie pentru aceştia, să vorbească deschis despre problemele lor şi să caute în
cele din urmă, mijloace de a soluţiona dificultăţile. Este imposibil de prezis direcţia spre care s-ar
fi schimbat sistemul, ca răspuns la stimuli, dar dacă tendinţa de păstrare a homeostazei este
distrusă, sistemul se poate schimba şi adapta.

Roluri. Oamenii iau diverse roluri într-o relaţie. De cele mai multe ori, aceste roluri
reflectă ceea ce le face plăcere să facă, ceea ce fac cel mai bine, şi expectaţiile lor de la relaţie. În
relaţiile sănătoase, aceste roluri sunt flexibile şi deseori se petrec schimburi de roluri între
parteneri. Alteori, rolurile deţinute reflectă ceea ce persoana simte că, el sau ea „ar trebui” să facă.
O persoană se poate simţi captivă într-un rol care îi oferă puţine mulţumiri sau oportunităţi de a-şi
satisface propriile nevoi. Cu cât rolul este mai rigid, cu atât este mai posibil ca acesta să fie cauza
problemelor. Rolurile des întâlnite într-o relaţie, sunt copilul, martirul, părintele, îngrijitorul,
acuzatorul, urmăritorul, distantul.
Patty juca rolul de îngrijitor în relaţia sa cu Jay. Îi masa umerii în timp ce acesta se uita la
Tv, îi pregătea mâncarea preferată, şi foarte rar se întreba dacă se concentra pe nevoile lui Jay sau
pe propriile nevoi abia cunoscute. Defapt, Patty rar se gândea la care ar putea fi acestea.
Pe de altă parte, în timp ce Daniel luase rolul neajutorat, de copil, Marion îl preluase pe cel
de Martir. Ca şi Patty în relaţia ei cu Jay, Marion pusese nevoile părinţilor săi, înaintea nevoilor
proprii. Cu toate acestea, Marion nu era doar conştientă de propriile nevoi, ci mai mult, îi
comunica lui Daniel într-o manieră indirectă că, în realitate, sacrifica toate acestea pentru el.
Mesajul ei era acela că el ar trebui, drept urmare, să-i fie recunoscător sau chiar dator, ceea ce el şi
făcea.
Marion şi Daniel aveau roluri adiţionale, cum ar fi faptul că Daniel obişnuia să bea, ceea
ce îl făcea alcoolic iar pe Marion, coalcoolică, sau cea care îi înlesnea acest comportament.
Marion era cea care îi găsea scuze lui Daniel, în faţa şefului său, atunci când soţul ei era într-o
stare de ebrietate avansată şi nu putea merge la serviciu. Apoi căuta în toată casa până îi găsea
sticlele de whiskey, pe care ulterior i le vărsa în chiuvetă, continuându-si apoi treburile casnice.

Sisteme de Cuplu Tipice

Cu toate că sunt atâtea sisteme câte cupluri există, sunt totuşi câteva sisteme care au fost
identificate în repetate rânduri, de-a lungul timpului.

Urmăritorul – Distantul. Jason şi Ashley sunt un cuplu tipic de urmăritor-distant. Jason,

urmăritorul, vrea în mod constant să petreacă cât mai mult timp cu Ashley, să împartă activităţile,
să vorbească despre sentimente lor şi mersul relaţiei, şi să facă sex. Ashley care joacă rolul
distantului, îşi doreşte mai multă intimitate, autonomie, şi mai mult timp pentru a îndeplini
activităţi individuale. Cu cât Jason este mai insistent în apropierea lui faţă de parteneră, simţindu-
se cumva evitat şi abandonat, cu atât mai mult Ashley se depărtează, simţindu-se sufocată şi
copleşită. Cu cât ea se distanţează mai mult, cu atât el o urmăreşte mai aprig. Între timp, gradul lor
de intimitate sexuală rămâne la acelaşi nivel.

Acuzatorul – Evitantul. Cassie şi Rachel erau împreună de doi ani. Cassie juca rolul
acuzatorului, criticând-o constant pe Rachel, pentru felul în care aceasta se îmbrăca, pentru

145
comportamentul şi opiniile sale. Rachel, în rolul evitantului, îşi dorea prevenirea sau depăşirea
rapidă a conflictelor, cu orice sacrificii, făcând tot posibilul în acest sens. Imediat îşi asuma
responsabilitatea pentru nemulţumirile lui Cassie, aranjându-şi aspectul, comportamentul şi
opiniile, după voia acesteia. Pentru că Rachel se acomodase cu maniera critică a lui Rachel,
întăreşte astfel într-o manieră pozitivă, stilul acuzator al lui Cassie. Şi pentru că temporar, aceasta
înceta cu acuzele, acomodarea este întărită negativ. Având în vedere acestea, patternul de
comportament este reântărit şi homeostaza menţinută.

Supraresponsabilizatul - Subresponsabilizatul. Sunt zeci de variante ale acestui sistem.

Katie şi Paul sunt exemplul tipic. Paul, 47 de ani, este un avocat de succes, în timp ce, Katie, 29
de ani, nu a lucrat niciodată. De-a lungul primilor zece ani de căsătorie, Paul i-a asigurat lui Katie
un trai fără lipsuri, încercând s-o facă fericită şi ocupată cu diverse activităţi sociale, pentru a nu-i
simţi lipsa cât timp acesta era la serviciu. Cu toate acestea, după o zi grea, tot Paul este cel care
serveşte cina şi se ocupă de ordinea casei, înainte de a merge la somn. Katie este adesea epuizată
de diversele activităţi sociale la care participă de-a lungul zilei. Şi mai deranjant pentru Paul este
comportamentul soţiei sale în momentele în care are ca invitaţi partenerii de afaceri. Katie
flirtează într-o manieră evidentă, începând cu persoanele oficiale până la judecătorii aflaţi la
pensie. Întotdeauna îi cere scuze lui Paul dar totuşi, atitudinea ei nu se schimbă niciodată. Unul
din motivele pentru care acest comportament al ei nu s-a schimbat niciodată, este şi faptul că el i
l-a întărit mereu, într-un mod subtil. Sex-appealul si tinereţea lui Katie i-a crescut întotdeauna lui
Paul, încrederea în sine. Deşi foarte iritat de atitudinea lui Katie faţă de ceilalţi bărbaţi, Paul s-a
simţit în acelaşi timp şi mândru că, în ciuda tinereţii altora sau a faimei acestora, ea a rămas în
continuare lângă el. În schimbul acestui lucru, Paul era dispus să muncească din răsputeri pentru
a-i asigura lui Katie fericirea de-a lungul acestui mariaj. Cu cât flirta mai mult, cu atât „bărbăţia”
lui era recompensată şi astfel, cu atât mai mult îi întărea în mod indirect, comportamentul faţă de
alţi bărbaţi.
Următoarele categorii pot fi considerate derivate ale sistemului suprafuncţional-
subfuncţional:
1. Copil - părinte: Barbara este o femeie statornică, responsabil, poate un pic tipul martir
uneori, în timp ce, soţul ei Larry, se comportă deseori ca un copil iresponsabil. Larry „face
eforturi” dar pare că nu poate reuşi să înţeleagă. Nu-şi aminteşte să sune atunci când, împreună cu
un coleg hotărăsc să rămână în oraş după program, şi va întârzia la cină. Uită de programul de
vizită la părinţii Barbarei, petrecându-şi toată ziua pe terenul de golf. Deseori uită de ziua de
naştere a Barbarei sau de aniversarea căsătoriei. Barbara nu s-ar gândi niciodată să-i arate lui
Larry lipsa de respect pe care ea o resimte din partea acestuia. Datele importante sunt marcate în
calendar cu mult înainte şi se străduieşte să recupereze tot ceea ce Larry uită să facă sau pretinde
că nu va face niciodată.
Preluându-i „greul” şi tratându-l ca pe un copil, Barbara întăreşte comportamentul
iresponsabil al soţului său. Încercările ei de a modela comportamentul lui Larry, preluând din
sarcini, menţin defapt caracterul iresponsabil al acestuia. În acelaşi timp, sentimentele de revoltă
morală pe care Barbara le simte, alături de spontaneitatea ocazională caracteristică unui copil, pe
care Larry o aduce în această relaţie, întăresc comportamentul de îngrijire, al Barbarei.
2. Alcoolic –Îngăduitor: Sistemele de cuplu se construiesc deseori în jurul consumului de
alcool sau alte substanţe dăunătoare organismului. În relaţia lui Marion şi al lui Daniel, au existat
cicluri de perioade bine definite în care fie s-a consumat foarte mult alcool, fie nu s-a consumat
deloc. Anumite comportamente (ceartă, sex) s-au desfăşurat numai pe timpul perioadelor în care
s-a consumat alcool, în timp ce altele (discuţii cu privire la copiii lor şi nevoile acestora), au avut
loc doar pe perioadele în care erau treji. Chiar daca Marion susţinea că îşi doreşte foarte tare ca
Daniel să renunţe la a mai bea alcool, deseori se manifesta în aşa fel încât îl ajutau pe acesta să-şi

146
continue obiceiul, un exemplu fiind scuzele pe care le inventa în faţa şefului atunci când soţul ei
era incapabil de a mai lucra în acea stare de ebrietate.
3. Bolnăviciosul - Îngrijitorul: Multe sisteme de cuplu se formează în jurul unei slăbiciuni
fizice sau psihice, a unuia din parteneri. Bruce ştia de durerile de cap ale lui Deborah, încă de la
începutul relaţiei lor. S-a privit ca o persoană afectuoasă şi nu îl deranja foarte tare că partenera lui
avea o mică dizabilitate. În scurt timp, toată relaţia lor părea că se învârtea în jurul durerii de cap a
lui Deborah. Anumite comportamente îi intrigau trebuind să fie evitate cu orice preţ, altele
implicau un risc dar câteodată, meritau. Certurile de obicei, trebuiau să înceteze, de câte ori
Deborah simţea că o prinde durerea de cap, de cele mai multe ori aceasta întâmplându-se când
simţea că pierde teren. Alteori, partidele de amor păreau că îi pot agrava durerea de cap.
În ciuda discomfortului său în faţa acestor limite, Bruce se vedea ca o persoană afectuoasă,
care poate şi vrea sa-şi dăruiască grija faţă de parteneră, ceea ce îi întărea dizabilitatea lui
Deborah. Cu toate acestea, el continua să o menajeze de câte ori era nevoie. Astfel, atitudinea lui
suportivă îi întărea durerile de cap, soţiei sale. Abilitatea lui Deborah de a evita conflictele prin
acuzarea durerii de cap, devenea de asemenea un comportament întărit. Deşi dureroasă, această
abilitate era foarte utilă.

Time for mastery

Stabilirea sistemului vostru va dura probabil între o săptămână şi două.

Identifică-ţi sistemul

Pentru a începe să-ţi identifici sistemul particular, este foarte important să identifici ariile
caracteristice relaţiei voastre. Caută situaţii care nu sunt neapărat plăcute ci doar familiare. Un
sentiment de „ iar începem..”, ca şi când ai putea să dai drumul la o casetă video ca substitut
pentru interacţiunile ce şti că vor urma. Toate acestea indică faptul că eşti pe drumul cel bun.

Circularitatea
Gândeşte-te la ultima ceartă sau interacţiune frustrantă pe care ai avut-o cu soţul sau
partenerul de viaţă. Sau gândeşte-te la ultima dată când ţi-ai spus „ dacă măcar el/ea ar (nu ar)
…”, sau „el/ea face acelaşi lucru din nou..”, şi în ce circumstanţe ţi-au venit aceste gânduri în
minte. Scrie ceea ce fiecare din voi a făcut sau a spus, încercând să detaliezi şi să fii cât mai
aproape de adevăr. Întoarce-te la momentul interacţiunii când lucrurile începeau să fie
problematice şi continuă cu momentele bune şi revenirea la sentimente plăcute, până la clipa în
care lucrurile erau din nou în punctul problematic din punct de vedere al situaţiei sau al
sentimentelor trăite.
Acum, priveşte-ţi descrierea. Poţi, pe baza a ce ai scris, să acorzi vina unuia din voi, pentru
începerea conflictului? Dacă da, întoarce-te la începutul descrierii interacţiunilor şi gândeşte-te la
ce ar fi putut preceda acel „prim pas” spre conflict. Dacă ţi se pare dificil de făcut, propune-i
partenerului tău să te ajute, făcând o proprie descriere a situaţiei respective, apoi comparaţi-le. Din
momentul în care nu mai poţi să stabileşti vina unuia din voi, trage o săgeată de la sfârşitul
interacţiunilor voastre, spre început. Orice sentiment familiar pe care l-ai simţit faţă de
interacţiunile abia descrise, este un indiciu al repetiţiei şi stabilităţii sistemului vostru. Este în
acelaşi timp, motivul pentru care, descrierea voastră ar trebui să arate un cerc complet, care se
termină în punctul din care începe.
Acum, reia pas cu pas descrierea pe care ai făcut-o şi completează informaţii referitoare la
cum aţi reacţionat emoţional în fiecare punct, atât tu cât şi partenerul. Care au fost sentimentele
corespunzătoare fiecărui comportament? Şi de această dată, este indicat să îţi rogi partenerul să te
ajute cu propriile sale păreri.

147
 S-ar putea să-ţi fie greu să identifici paşii care duc de la sfârşitul unui conflict (când
lucrurile par să se fi clamat) la începutul unui nou conflict sau a unei situaţii problematice. Paşii
invizibili (nonproblematici) dintre sfârşitul unui conflict şi începutul altuia, pot fi asociaţi cu
anumite comportamente nondramatice. Îţi aminteşti de Jason şi Ashley? Imaginează-ţi că,
asemenea lui Jason, te-ai simţi evitat şi abandonat de către parteneră şi că, în cele din urmă, ai
convinge-o să petreacă mai mult timp alături de tine. Aţi fost de acord să vedeţi un film împreună,
însă, în timp ce stăteaţi unul lângă altul, ai observat că nu te ţine de mână. Nu era chiar atât de
grav dar ai remarcat acest lucru, ceea ce ţi-a lăsat un oarecare gust amar. În seara aceea aţi făcut
dragoste şi a fost minunat iar dimineaţa, i-ai propus să faceţi un duş împreună. Partenera însă, te-a
refuzat. Încă o dată, nu era o problemă foarte mare, dar acest refuz s-a adăugat la dezamăgirea
resimţită cu o seară în urmă, ceea ce te predispune la observarea altor mici indicatori ai
respingerii. În cele din urmă, te simţi evitat şi abandonat, din nou.
Sau, îţi aminteşti de Katie şi Paul? Imaginează că, asemenea lui Paul, te-ai simţit
ameninţat de comportamentul partenerei şi eşti speriat de gândul că te-ar putea părăsi. După un
moment în care ţi-ai exprimat clar dezaprobarea faţă de atitudinea ei iar ea şi-a cerut scuze şi te-a
asigurat de dragostea ce ţi-o poartă, te-ai simţit stăpân pe sine şi relaxat. Mai târziu, în aceeaşi
seară, amicul tău te sună dar, până să-ţi dea receptorul, partenera ta a glumit câteva secunde cu el.
Nu era o catastrofă, dar ai simţit un fior în stomac. În pat, v-aţi aşezat unul lângă altul pentru a sta
îmbrăţişaţi, dar la scurt timp, partenera a fost prima care s-a îndepărtat. Niico problemă, nici nu s-
ar fi meritat să observi, dar totuşi ai făcut-o şi nivelul anxietăţii tale începe să crească iar, încetul
cu încetul. Aceştia sunt paşii mărunţi care contribuie la trecerea de la o situaţie conflictuală, la
alta.
Folosindu-te de informaţiile obţinute până acum, continuă prin a completa fiecare pas,
folosind următorul format:

Tu
Comportament:
Sentimente:

Partenerul tău
Comportament:
Sentimente:

Repetă acest format pentru fiecare pas în parte, până ajungi la punctul în care, cercul este
gata să se repete. Trage o săgeată din acel punct până la noul început. Dacă acel punct de final nu
te întoarce la început, atunci ceva a fost omis. Trebuie să cauţi paşii lipsă şi să-i completezi.
Marcel şi Louise locuiau împreună de peste un an. Marcel, un om de afaceri prosper, era
prietenos şi jovial la locul de muncă. Acasă, nu îşi dorea decât să petreacă timpul cu Louise,
vorbind, uitându-se la Tv, făcând dragoste, sau stând împreună pur şi simplu. Loise lucra singură
în biroul său, iar după terminarea programului, îşi dorea să socializeze, să fie undeva în jurul
oamenilor. Ea se simţea cumva sufocată de dorinţa lui Marcel de a petrece mult timp doar ei doi,
dorinţe ce erau pronunţate uneori ca cereri impetuoase, ceea ce o făcea să-şi ocupe multe seri
mergând la sala de sport sau în vizită la rude şi prieteni. Deseori, Marcel se simţea singur în timp
ce-şi aştepta partenera să ajungă acasă. De multe ori, Marcel se întreba dacă această relaţie îi este
potrivită, dar când petrecea timp alături de ea, uita aceste gânduri, simţindu-se foarte bine. De
multe ori, se întreba care sunt motivele pentru care Louise rămâne alături de el, din moment ce ea
nu îşi dorea să petreacă atât de mult timp împreună. De multe ori a încercat să rezolve această
dilemă, dar nimic nu părea că poate aduce o schimbare. Marcel descria aceste interacţiuni, astfel:

Exemplul lui Marcel

148
 Eu
Comportament: Am auzit fără să vreau când Louise îi spunea cuiva la telefon că o să se
întâlnească, cu el (?) într-o jumătate de oră - a treia noapte deja, pe săptămâna aceasta. „Iar
pleci?”
Sentimente: Deja puţin iritat, de ceva vreme nu am mai văzut-o pe Louise decât în pat sau
la micul dejun.

Louise
Comportament: „Da, mă întâlnesc cu Janice la un suc, nu va dura mult”.
Sentimente: Probabil fericită că pleacă.

Eu
Comportament: Pe un ton care suna a reproş, i-am spus „Nu am apucat să te văd deloc
zilele astea, ai timp pentru toată lumea mai puţin pentru mine”.
Sentimente: Rănit şi puţin enervat.

Louise
Comportament: „Hai, nu începe, mă văd cu ea doar la un suc, nu plec o săptămână”.
Sentimente: Frustrată. Probabil crede că sunt un nenorocit cu pretenţii.

Eu
Comportament: „Ei bine, la cât te văd, ai putea la fel de bine să fi plecat o săptămână.”
Sentimente: Şi mai enervat.

Louise
Comportament: „Ascultă, dacă nu eşti fericit cu relaţia asta, de ce n-o spui şi gata? Mereu
îmi arunci că ceea ce fac nu e bine, că n-ar mai trebui să mă mai văd cu prietenii, cu
familia, sa nu mai muncesc atât, sa nu mai fac nimic. Dumnezeule, tu ce cauţi, o pereche
de siameze?”
Sentimente: Defesivă şi enervată.

Eu
Comportament: Bolborosind, „Nu pe tine, asta e sigur.” Şi mai tare, „De ce nu pleci şi
lasă-mă în pace.”
Sentimente: Nu ştiu.. Enervat, speriat, singur.

Louise
Comportament: „Bine!”, şi pleacă trântind.
Sentimente: Cine ştie?...

Nu ne-am văzut în noaptea aceea. M-am dus la somn devreme, simţindu-mă frustrat şi
nervos, adormisem deja când Louise a intrat. În dimineaţa următoare, ne-am băut cafeaua la
aceeaşi masă, dar în tăcere.

Eu
Comportament: Am încercat să mă comport natural. „Deci, ce mai face Janice?”
Sentimente: Încercând să dreg lucrurile între noi.

Louise

149
 Comportament: Mi-a răspuns pe un ton relaxat, „e bine”.
Sentimente: Cred că încă supărată pe mine, păstrând distanţa.

Eu
Comportament: „Uite, îmi pare rău că am exagerat aseară, am fost un idiot.”
Sentimente: Uşor anxios, dorindu-mi ca lucrurile să fie bune între noi.

Louise
Comportament: „Ştiu, e în regulă, uită ce s-a întâmplat.” Zâmbeşte cumva călduros.
Sentimente: Iertătoare.

Amândoi am plecat la serviciu iar în aceeaşi seară, Louise părea că vrea să stea acasă şi să
petrecem timpul împreună. Ne-am aşezat pe canapea, în sufragerie, citind fiecare ce avea însă o
simţeam aproape.

Eu
Comportament: Jucându-mă cu părul ei.
Sentimente: Excitat, gândindu-mă că am putea face dragoste mai târziu.

Louise
Comportament: Continuă să citească.
Sentimente: Nu ştiu, părea relaxată.

Eu
Comportament: „Ce zici să ne facem de cap o vreme?”
Sentimente: Sperând, dar atent.

Louise
Comportament: „Nu în seara asta, hai doar să citim”.
Sentimente: Uşor iritată.

Eu
Comportament: „Ce zici măcar să ne ţinem în braţe?”
Sentimente: Evitat şi singur. Rănit.

Louise
Comportament: „Sunt obosită, vreau doar să stau.”
Sentimente: Cred că obosită. Cu siguranţă iritată.

Eu
Comportament: „Credeam că d-asta ai rămas acasă. Nici nu-mi pot aminti ultima dată când
am făcut dragoste.”
Sentimente: Dezamăgit şi rănit.

Louise
Comportament: „Încetează cu astea, Marcel..”
Sentimente: Frustrată.

150
 Eu
Comportament: „Bine, bine.”. Hotărându-mă să-mi închid gura şi să mă bucur de timpul
împreună.
Sentimente: Hotărât să nu o mai sâcâi pe Louise.Simţind însă o disperare crescândă.

Aici Marcel a trasat o săgeată spre începutul descrierii sale, formând cercul.

Homeostază

Este esenţial să determini felul în care comportamentul tău îl întăreşte pe al celuilalt, cu

scopul de a menţine homeostaza. Priveşte descrierea comportamentelor şi sentimentelor. Găseşte
şi subliniază punctele din secvenţele în care comportamentul tău fie validează fricile sau
anxietăţile partenerului, simplificându-le apariţia, sau întăreşte atitudinea partenerului tău, fie în
mod pozitiv (dând o răsplată directă ca iertarea şi intimitatea, după o ceartă) fie în mod negativ
(răspunsurile partenerului tău blochează durerea adusă de atitudinea ta).

Validarea. Marcel s-a uitat peste descrierea făcută. El a recunoscut că, de fiecare dată
când se plângea de faptul că nu o vedea prea des pe Louise, sau că nu făcea des dragoste cu
aceasta, valida percepţia pe care credea că Louise o are asupra lui, ca fiind prea pretenţios şi
niciodată mulţumit. De fiecare dată când Louise ieşea sau părea că se retrage din intimitate ,
temerile lui Marcel, de a nu fi iubit sau abandonat, se validau.

Întărirea. Marcel era conştient de faptul că atitudinea sa pretenţioasă era dureroasă pentru
Louise, făcând-o să se simtă sufocată. Stând plecată sau ieşind des, era o manieră negativă de
întărire a comportamentului, ajutând-o să scape de durere. El ştia de asemenea că retragerea lui
Louise era foarte dureroasă pentru el şi că răspunsurile lui nervoase erau de asemenea întărite în
mod negativ , pentru că, pe moment îl făceau să se simtă mai puţin rănit. Homeostaza sistemului
era menţinută în urma al acestor patternuri de întărire.

Roluri
Gândeşte-te la rolurile pe care le joci în mod frecvent, în relaţie. Priveşte următoarea listă.
Parcurge-o pe toată şi marchează cu X acele roluri cu care te identifici în relaţie. Roagă-ţi
partenerul să marcheze cu Y rolurile pe care le consideră ca reprezentative. Aminteşte-ţi că fiecare
poate juca mai mult de un rol în această relaţie.

Urmăritorul: vrea mai multă apropiere şi intimitate.

Distantul: vrea mai mult spaţiu şi individualitate.
Acuzatorul: găseşte vine, critică.
Pacifistul: acceptă responsabilităţile, cedează.
Suprafuncţionalul: preia responsabilităţile relaţiei şi cele aferente ei, în mod excesiv.
1. Părintele: supraresponsabil, parental.
2. Martirul: supraresponsabil, inducător de vină.
3. Îngăduitorul: supraresponsabil, permite comportamente alcoolice.
4. Îngrijitorul: supraresponsabil, afectuos.
Subfuncţionalul: preia minimum de responsabilităţi în relaţie şi în activităţile aferente.
Copilul: iresponsabil, fără griji.
Alcoolicul: funcţii afectate de consumul de alcool.
Bolnăviciosul: funcţii afectate de deficienţele fizice sau psihice.

151
 Următorul exerciţiu te va ajuta să evaluezi consecinţele rolului pe care îl îndeplineşti în
relaţie. Răspunde la următoarele întrebări:
1. În ce comportamente te împiedică rolul tău, să te implici?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
2. Ce fel de sentimente nu poţi să simţi sau să exprimi, în rolul tău?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
3. Ce nevoi simţi sau exprimi mai puţin datorită rolului tău?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………....

Marcel s-a identificat ca îndeplinind în primă instanţă rolul de urmăritor în relaţia sa cu

Louise. A completat următoarea listă:

1. De ce comportamente nu mă lovesc datorită rolului meu de urmăritor?

Nu îmi fac planuri pentru mine însumi sau cu prietenii mei. Sunt prea ocupat aşteptând-o
pe Louise să vină acasă, în cazul în care are timp pentru mine.
Retragere: Dezvoltarea intereselor personale.
Rămânere: Sunt mereu la limită, aşteptând şi întrebându-mă ce să fac.

2. Ce sentimente mă împiedică să simt sau să exprim, rolul meu de urmăritor?

Confortul. Mereu mă întreb când o s-o văd pe Louise, sau când sunt cu ea, cât timp
va trece până va dori să plece iar.
Anticiparea. Nu pot să îi spun cât îmi doresc s-o văd, de unde nici cât de
dezamăgit sunt atunci când iese fără mine.
3. Ce nevoi mă împiedică rolul meu de urmăritor, să simt sau să exprim?
Să pot avea propria mea intimitate. Întotdeauna sunt disponibil pentru Louise, în
caz că aceasta are timp pentru mine.
Să mă pot dezvolta în plan personal. Nici nu ştiu în ce fel aş putea-o face, dar ştiu
că tot ce fac e să stau şi să aştept.
Să-mi dezvolt relaţia cu familia şi prietenii.

Îţi aminteşti de Marion şi Daniel? Daniel era alcoolic, în mod cert, juca rolul unui
subfuncţional. Marion preluase responsabilitatea pentru mersul relaţiei, punea nevoile lui Daniel
înaintea nevoilor proprii, totodată subliniind constant sacrificiile pe care le făcea. Era dificil şi
ruşinos fie chiar să-şi recunoască propriile roluri, acelea de martir şi îngăduitor, amândouă
exemple ale suprafunctionalului. Lista lui Marion includea următoarele:

1. Ce comportamente nu îţi sunt permise în ipostaza de martir şi îngăduitor?

Relaxarea. Sunt prea multe de făcut.
Să merg la prieteni la cină, cu Daniel. Mereu mă tem că va bea prea mult.
Să dau cine mari de Sărbători. Mereu mă tem că va bea prea mult.
Să ies să dansez cu Daniel. Îmi fac griji că va bea iar.

152
 Defapt, ieşitul oriunde sau să fac orice cu Daniel, atât timp cât ar exista alcool.

2. Ce sentimente nu pot experimenta sau exprima din pricina rolurilor mele de martir şi
îngăduitor?
Tristeţe. M-aş simţi inconfortabil, slabă.
Mânie. Mi-e teamă să nu folosească asta ca scuză pentru a bea iar, mai mult.
Fericire. Chiar nu mă simt vreodată fericită, mereu sunt anxioasă şi preocupată.

3. Ce nevoi nu pot sa simt sau să exprim din cauza acestor roluri, de martir şi îngăduitor?
Să nu mai trebuiască să-mi fac griji pentru schimbările de dispoziţie ale lui Daniel
şi să mă concentrez pe mine.
Să mă bucur de prezenţa lui Daniel fără să fiu anxioasă sau să-l critic.
Să mă apropii mai mult de familia mea. Sunt prea concentrată pe activităţile de zi
cu zi, ca să mă mai gândesc la o vacanţă împreună cu ei.
Să-mi continui studiile. Să reiau cursurile de Master. Mi-e teamă că totul se va
duce de râpă dacă aş fi plecată la cursuri.

Dacă ai fost blocat pe aceste roluri mai mult timp, s-ar putea ca acest exerciţiu să ţi se pară
dificil. S-ar putea să-ţi fie greu să identifici ceea ce ai vrea sau ceea ce ai nevoie. Imaginează-ţi
relaţia perfectă. Ce ai putea face atunci şi nu poţi face în relaţia pe care o ai deja? Ce ai putea să
exprimi dar acum nu o poţi face? Ce nevoi ai putea întâmpina, dar nu le poţi simţi acum?
Întoarce-te la lista de întrebări de mai devreme şi încearcă să o completezi.

Consideratii speciale

Este de înţeles că cea mai rapidă şi uşoară schimbare într-o relaţie, se poate face doar prin
participarea ambilor parteneri. Dar, având în vedere natura sistemului vostru, dacă de unul singur
faci o schimbare în propriul comportament, inevitabil se vor produce modificări ce vor afecta
sistemul ca întreg. Sunt totuşi situaţii în care este de preferat să apelezi la ajutorul şi susţinerea
unui profesionist specializat pe probleme de cuplu, decât să începi acest proces de unul singur. De
exemplu, dacă în relaţia ta există semne de agresivitate fizică sau violenţă de orice natură, să
încerci să schimbi sistemul de unul singur, ar putea fi o sarcină prea mare.
Acum că ai identificat patternurile particulare care caracterizează relaţia ta, trebuie să
începi să te concentrezi pe schimbarea acestora. A şti cum comportamentul tău îţi influenţează
partenerul, nu înseamnă că pur şi simplu poţi să încetezi a te mai comporta aşa. A recunoaşte
limitele pe care rolul tău le impune, nu înseamnă ca poţi cu uşurinţă să-ţi asumi un alt rol. A
realiza nevoia de rezistenţă în faţa homeostazei, nu înseamnă că o vei putea face, sau că îţi va fi
uşor. În următorul capitol vor fi prezentate instrumentele de care vei avea nevoie pentru a
interveni în sistem şi pentru a face schimbările dorite în relaţie.

Cap 16. A INTERVENI ÎN SISTEM

A identifica sistemul nu te ajută neapărat să-l şi modifici. Nu este vorba de nici un

automatism de la identificare la intervenţie. Pentru o schimbare reală, sistematică, va fi nevoie de
o implicare puternică, ce presupune efort.

153
 Fiecare partener este 100% responsabil pentru sistemul de cuplu. Fiecare se manifestă într-
un fel anume care păstrează circularitatea interacţiunilor.Dacă nu iei în considerare faptul că eşti
responsabil 100% de rolul pe care îl ai în menţinerea sistemului, nimic nu se va schimba.
Aşteptând să vezi dacă partenerul tău se va schimba, pentru a face şi tu, nimic nu va funcţiona.
Uită de ceea ce partenerul tău face sau ar trebui să facă, nu ai nici un control asupra acestor
lucruri. Tot ceea ce poţi controla este propriul comportament şi doar pe tine te poţi schimba. Eşti
direct responsabil pentru schimbarea propriilor răspunsuri, care păstrează sistemul în mişcare,
care fac aceleaşi patternuri dureroase să revină constant. Dacă nu îţi vei asuma responsabilitatea
deplină pentru a-ţi schimba comportamentul, nici ceea ce vei primi de la partener, nu se va
schimba. Dacă nu îşi place direcţia spre care se îndreaptă o anumită interacţiune, depinde doar de
tine să faci ceva ce va putea „altera” reacţiile celorlalţi.

Time for Mastery

Îţi va lua mai puţin de o săptămână pentru a stabili un plan de intervenţie în sistem. Cât va
dura până ce schimbările se vor produce, ţine doar de cât te abaţi de la strategia avută. O implicare
decisivă ar trebui să aducă schimbări notabile în două până la opt săptămâni.

Ruperea Cercului

Aşa cum ai înţeles din capitolul anterior, sistemul vostru este asemenea unui cerc nesfârşit,
fără un punct de început sau de sfârşit bine stabilit. Schimbările făcute într.un punct anume al
cercului, vor afecta mersul acestuia din acel loc, înainte şi vor conduce spre un nou rezultat.
Există totuşi anumite puncte de interacţiune unde este mai uşor de intervenit. Acele puncte sunt
„legăturile slabe” ale sistemului. De obicei, acestea apar (1) cu mult înainte ca tensiunea strânsă să
conducă la situaţia problematică, (2) în momentul în care comportamentul tău nu este încă foarte
agresiv sau defensiv, şi (3) când comportamentul tău reântăreşte în mod evident răspunsurile
nedorite din partea partenerului tău.
După ce ai identificat un punct slab în sistemul vostru, iată indiciile pentru a interveni:

1. Încetează să mai faci ce faci. Un răspuns comportamental diferit dat în acest

punct, are potenţialul de a schimba întregul rezultat al interacţiunii. Deşi nu există garanţia
faptului că acest nou comportament va induce schimbarea dorită, este sigur că vechiul
comportament nu ar fi produs nicio schimbare.

2. Descrie sentimentele şi nevoile proprii folosind toate mesajele (vezi capitolul 4).
Vorbeşte în mod direct despre ceea ce te doare şi ceea ce vrei, fără să critici, învinovăţeşti sau să
te închizi. Identifică orice strategie aversivă pe care o foloseşti în acest punct al cercului (vezi
capitolul 8). Apoi, programează-ţi dinainte toate mesajele pentru a putea înlocui comportamentul
aversiv.

3. Întăreşte noul comportament: Vrei ca partenerul tău să se schimbe dar strategia

pe care ai ales-o nu merge. Asta se întâmplă pentru că ceea ce faci acum întăreşte
comportamentul nedorit. Ceea ce ai de făcut în acest punct, este să te gândeşti la metode care să
întărească acel comportament dorit , mai mult decât pe cel vechi. Întărirea pozitivă include laude,
afecţiune, exprimarea aprecierii, suport şi încurajare, cam tot ceea ce ar însemna recompensă,
pentru partenerul tău.

4. Descrie sistemul vostru de cuplu (opţional). Vorbeşte-i partenerului tău de cercul

vostru de răspunsuri şi despre cum ajungeţi astfel de unde aţi pornit. Explică-i că niciunul din voi

154
nu poartă vina, că fiecare din voi participă cumva la atragerea comportamentelor nedorite, din
partea celuilalt. Niciunul din voi nu este bun sau rău, sunteţi doar prinşi în capcană. Notă: dacă
aceasta duce la un răspuns negativ din partea partenerului, renunţă. Încearcă în schimb, să
negociezi.

5. Negociaţi soluţii noi (opţional). Fiecare din voi are nevoi diferite care uneori pot
intra în conflict. Aceste nevoi stau la rădăcina comportamentelor care se repetă, păstrând astfel
cercul în mişcare. Atât tu cât şi partenerul tău aveţi nevoi la fel de valide, ale niciunuia nu sunt
mai bune sau mai importante, sunt doar diferite. Cheia unei negocieri de succes stă exact în acest
principiu, al egalităţii nevoilor. Când vei accepta că partenerul tău are dreptul să aibă acele nevoi,
atunci vei putea să găseşti soluţii care să vă satisfacă pe amândoi. Capitolul 6 despre negociere, te
va ajuta sa-ţi dezvolţi strategii specifice.

Hai să vedem cum aceşti indici s-au aplicat anumitor sisteme de cuplu.
Îţi aminteşti de Barbara şi Larry? Aceştia aveau o relaţie de tip suprafuncţional-
subfuncţional. Barebara era suprafuncţionalul. Ea se ocupa de toate aranjamentele sociale care îi
implica pe amândoi (de multe ori fără să-l consulte pe Larry), îşi marca datele importante în
calendarul propriu, ocupându-se de tot ceea ce însemna planuri de familie. Niciodată nu uita de
întâlnirile stabilite iar, în caz că ceva se întâmpla şi nu mai putea ajunge, anunţa negreşit. În relaţia
lor, Barbara se simţea rănită, fără suport şi foarte singură. Larry, subfuncţionalul, avea „o
memorie slabă”, Uita de planurile stabilite cu Barbara, uitase de ziua ei de naştere şi cea în care
îşi aniversau ziua nunţii, uita să sune când întârzia la cină. Uita de asemenea să-şi sune şi părinţii
de ziua acestora. În mod spontan sugera diverse activităţi de făcut, fiind dezamăgit atunci când
Barbara îi amintea că deja avea ceva de făcut la acea dată. Se simţea ignorat şi neputincios în faţa
tendinţei Barbarei de a face planuri fără să-l consulte.
Cu cât Larry se purta într-o manieră iresponsabilă, cu atât Barbara se simţea mai rănită şi
mai singură şi cu atât mai mult încerca să îndrepte lucrurile amintindu-i şi sâcâindu-l cu privire la
responsabilităţile sale. Cu cât ea făcea aceste lucruri, cu atât mai mult el se simţea redus la stadiul
de copil şi cu atât mai puţin părea să-şi amintească de responsabilităţile sale. Barbara se simţea
din ce în ce mai rănită şi singură. Larry se simţea din ce în ce mai lipsit de putere şi mai mult
redus la stadiul de copil.
În cele din urmă, urma o confruntare puternică. Barbara decisese să facă planuri pentru ea
însăşi, fără să ceară lui Larry să participe. Se simţea şi mai singură şi furioasă. Larry se simţea
vinovat şi compensa acest sentiment concentrându-se mai mult pe relaţie şi mai puţin iertător. Cu
atenţia primită în plus, speranţele şi expectaţiile Barbarei, au crescut şi iarăşi, a luat controlul
asupra rolului de director social, făcând planuri pentru amândoi, fără să-şi consulte partenerul.
Larry s-a simţit iar lipsit de putere şi imediat a dezvoltat o memorie slabă, astfel continuându-se
cercul.
Sistemul Barbarei şi al lui Larry arăta aşa:

155
 Larry a identificat punctul său slab ca apărând atunci când îşi dă seama ca Barbara a făcut
anumite planuri fără să îl consulte. La acest punct, o anume doză de tensiune se face simţită,
comportamentul său nu era mai deloc defensiv sau agresiv (sau în cazul de faţă, pasiv-agresiv), şi
„uitarea” lui era întărită de cicăleala venită din partea Barbarei.
Barbara a identificat punctul ei slab ca fiind legat de primul moment în care Larry a uitat
ceva important pentru ea. La acest moment se afla cu mult înainte ca cercul să ia contur, înainte să
fie foarte frustrată sau mânioasă, comportamentul ei nefiind încă agresiv, dar scurtele momente de
cicăleală întăreau comportamentul lui Larry de a scăpa, fiind rebel şi uitând de planurile făcute de
ea.
Larry a folosit cei cinci indici pentru a interveni în sistem.
1. Şi-a promis să-şi recunoască şi oprească vechiul comportament, de a nu spune nimic şi
a uita evenimentul.
2. A alcătuit o schiţă in avans, în care îi spunea Barbarei care îi sunt sentimentele şi
nevoile, prin intermediul unui mesaj întreg: „Barbara, ai plănuit această cină la Gary şi Linda, fără
să îmi ceri mie părerea, în primul rând. Mă simt lăsat pe dinafară atunci când faci planuri fără să
mă consulţi. Şi mă simt minimalizat de reamintirile constante asupra acestor planuri. Vreau să fiu
un adevărat partener în această relaţie şi să iau parte la tot ce se stabileşte. În consecinţă, mi-ar
plăcea să faci doar proiecte de planuri până nu mă întrebi şi pe mine. Nu mă interesează însă dacă
îţi faci planuri proprii, fără să mă întrebi.
3. Larry s-a decis să întărească noul comportament al Barbarei ascultând-o atent,
mulţumindu-i că l-a consultat şi gândindu-se serios dacă i-ar plăcea sau nu să participe la acea
activitate. Dacă s-ar decide să participe, şi-ar nota asta în calendarul propriu şi cu siguranţă ar fi

156
acolo ( niciodată nu lipsea de la întâlnirile de serviciu atunci când îşi nota asta în calendar). Dacă
însă nu va vrea să participe, o va spune foarte clar. În acest fel, Barbara ar avea ocazia să-şi facă
propriile planuri, independent de dorinţele sale.
4. Larry şi Barbara au hotărât să participe împreună asupra sistemului lor aşa că nu a mai
fost nevoie ca el să-i descrie sistemul.
5. Larry i-a spus Barbarei că era dispus să negocieze găsirea de noi soluţii.
Barbara şi-a construit propria imagine a sistemului, folosindu-se de cei cinci indici.
1. Şi-a promis să înceteze a-l mai cicăli sau a-i aminti constant lui Larry despre planurile
pe care le au sau responsabilităţile acestuia.
2. Şi.a alcătuit o schiţă despre propriile sentimente şi nevoi, adresată lui Larry. „Larry,
aveam planuri de vizită la sora mea în seara aceasta la 18.30 şi acum este 20.00. Abia acum ajungi
acasă, presupun că ai uitat. Mă simt u adevpărat rănită şi singură atunci când uiţi de planurile pe
care le avem împreună, mai ales atunci când sunt foarte importante pentru mine. Am nevoie din
partea ta să participi la toate planurile pe care le avem stabilite, altfel voi face planuri doar pentru
mine, care nu te vor include.
3. Barbarei i-a fost dificil să găsească maniera prin care să întărească noul comportament
al lui Larry. Nu i se părea suficient doar să îi mulţumească atunci când se purta mai responsabil,
apărând la un eveniment important sau amintindu-şi de o ocazie deosebită. În acelaşi timp, îşi
făcea griji că dacă i-ar promite ceva pozitiv, în acel moment ar face parte din acelaşi pattern de
comportament al unui conducător. Şi ea, de asemenea, s-a hotărât să negocieze cu Larry.
4. Pentru că Barbara şi Larry lucrau împreună la propriul sistem de relaţie, niciunul nu a
simţit nevoia să îl descrie celuilalt.
5. Barbara a iniţiat o sesiune de negocieri după ce a identificat câteva nevoi care intrau în
conflict: Larry dorea să fie întrebat de câte ori Barbara voia să planifice ceva, dar câteodată, o
decizie trebuia luată imediat, înainte să aibă timp să îl consulte. Ca o problemă secundară, Barbara
voia să-şi exprime îngrijorarea că, încercând să-i reântărească acel comportament responsabil, ar
putea să intre în conflict cu dorinţa ei de a-l ajuta pe Larry să se simtă mai puternic în această
relaţie.
Fiecare din ei şi-a scris nevoile şi câteva soluţii posibile. După câteva discuţii, au ajuns la
următoarele înţelegeri:

a. Barbara se va consulta cu Larry înainte să facă planuri şi dacă o decizie trebuie luată
rapid, pur şi simplu o va refuza sau o va accepta doar în numele ei.

b. O excepţie în acest sens ar putea avea loc numai dacă Barbara a discutat înainte cu
Larry despre eventualitatea participării la o activitate şi Larry îşi manifestase
entuziasmul.

c. Dacă Barbara şi-ar face vreun plan fără să-l consulte pe Larry, acesta, în mod politicos,
ar refuza participarea.

d. Când Larry îşi va reaminti de responsabilităţile avute, Barbara îi va reântări

comportamentul cu o îmbrăţişare şi un sincer „mulţumesc”.

e. Dacă Larry nu va iniţia planuri de ziua ei sau de aniversarea căsătoriei (sau alte ocazii
speciale), cu cel puţin două zile înaintea evenimentului, Barbara îşi va face planuri
pentru ea, cu prietenii sau familia.

Bob şi Amanda aveau un sistem format din rolurile acuzator-pacifist. Bob, acuzatorul, îi
critica Amandei cu regularitate, felul în care arată, comportamentul, părerile. Îi displăcea în mod

157
particular felul în care aceasta se purta în prezenţa prietenilor şi nu ezita să îi spună. Se simţea
dezamăgit şi frustrat că Amanda nu învăţa din sfaturile pe care el i le dădea şi considera că
atitudinea ei reflectă lipsa de respect faţă de sentimentele şi dorinţele lui. Aceasta atrăgea după
sine sentimente devalorizante.
Amanda juca rolul pacifistului, din dorinţa de a evita conflictele cu orice risc, era gata
oricând să-şi asume responsabilitatea pentru neplăcerile lui Bob. Se scuza frecvent, promitea că va
încerca mai mult şi îl asigura că se va îmbunătăţi. Dar se simţea rănită şi respinsă în urma acestor
critici şi, deşi intenţiile sale erau bune, uita de la o zi la alta ceea ce Bob dorea de la ea. Practic,
promitea conformare dar nu intenţiona cu adevărat să se schimbe. Câteodată, îl ignora voit, până
când acesta era cu adevărat supărat.
Când Bob vedea că Amanda face sau spune fix ceea ce el îi spusese să nu se repete,
sentimentele sale de frustrare şi autodevalorizare creşteau, iar el le surmonta prin învinovăţire şi
critici („Tocmai ţi-am spus că urăsc atunci când vorbeşti despre astrologie şi iar începi să întrebi
oamenii în ce zodii sunt!”). Pacifismul Amandei creştea, la fel ca şi sentimentele negative în
urma percepţiei respingerii, dar cu toate astea, comportamentul ei se schimba doar puţin. În cele
din urmă, Bob exploda şi confruntarea avea loc („Nu pot să cred că ţi-am zis de un milion de ori şi
tu tot continui cu nebuniile alea de interpretări astrologice despre viaţa prietenilor noştri!”).
Amanda începea să plângă, promitea că va înceta şi îi spunea lui Bob că poate nu era femeia
potrivită pentru el. Bob, simţindu-se vinovat, încerca să compenseze fiind drăguţ şi
complimentând-o pe Amanda. Simţindu-se doar puţin necăjită, Amanda se retrăgea şi îi acorda
mai puţină atenţie lui Bob. Şi cercul începea iarăşi.
Folosind o diagramă, sistemul lui Bob şi al Amandei, arată cam aşa:

158
 Amanda identifică punctul ei slab cu mult înainte ca cercul să se repete, când Bob începea
să o critice şi să o învinovăţească, iar ea se simţea rănită şi respinsă. În acest prim punct, tensiunea
Amandei nu era foarte puternică comportamentul nu îi era încă foarte defensiv iar atitudinea
pacifistă întărea pozitiv acuzele aduse din partea lui Bob.
De asemenea, Bob a identificat punctul său slab tot foarte devreme înainte de declanşarea
cercului. Acesta era atunci când se simţea prima dată dezamăgit şi frustrat de comportamentul
neadecvat al Amandei, interpretând aceasta ca pe o lipsă de respect faţă de el. Acesta era punctul
în care nu se putea vorbi despre existenţa unei tensiuni puternice, comportamentul său nefiind
încă foarte agresiv, iar comportamentul pacifist al Amandei era reântărit negativ de stoparea
temporară a acuzărilor.
Bob şi Amanda au folosit schema celor cinci indici pentru a interveni ]n sistemul relaţie
lor. Ea a completat următoarele:
1. Şi-a luat angajamentul faţă de sine să-şi recunoască şi oprească pornirile pacifiste.
2. A scris un mesaj pentru Bob, despre sentimentele şi emoţiile proprii, într-un mesaj
complet. Suna cam aşa:” Bob, pari mânios şi acuzator. Presupun că eşti nefericit cu
comportamentul meu. Dar când mă critici, mă simt rănită şi respinsă. Aş vrea să îmi spui ce te
deranjează, într-un fel lipsit de critici. Dacă nu încetezi cu acuzările, o să mă retrag politicos, din
discuţie, până schimbi tonul.”
3. Amanda se decise ca, dacă Bob va binevoi să îi spună ceea ce-şi doreşte, într-o
abordare plăcută, ea îi va întări comportamentul ascultându-l cu atenţie, mulţumindu-i şi acordând
importanţă cererilor sale, fără superficialitatea de până acum.

159
 4. Ea a descris sistemul astfel:”Când nu îţi place ceea ce fac şi începi să mă blamezi, mă
simt rănită şi respinsă. Pentru că vreau să evit un conflict, sunt gata să fiu de acord cu tot ce spui,
să-mi asum vina, să te asigur că mă voi schimba, orice. Dar sincer, mă opun schimbării din cauza
felului în care mă faci să mă simt. Devii frustrat atunci când nu fac ceea ce ţi-am promis şi iar
începi să mă acuzi. Părem a fi blocaţi în acel cerc. Niciunul din noi nu are vreo vină, doar că ne
descurcăm fiecare cu propriile sentimente, într-un fel în care se pare că nu merge. Tu te descurci
cu sentimentele de frustrare, lipsă de respect şi autodevalorizare, blamând. Eu trec peste
sentimentele de respingere făcând promisiuni pe care nu le ţin. Niciunul din noi nu e bun sau rău,
suntem doar prinşi în capcană.”
5. Amanda nu a fost dispusă să negocieze comportamentul blamant şi critic, în schimb
dorea să negocieze soluţii noi în cazul în care cererile lui Bob vor fi spuse într-un mod acceptabil,
fără atacuri.
Bob a folosit şi el ghidul de intervenţie.
1. Şi-a promis să înceteze cu acel comportament critic.
2. Lui Bob i-a fost greu să scrie un mesaj întreg adresat Amandei, considerând că ceea ce
ar vrea să îi spună sau ceară, ar putea fi nepotrivit. Felul în care se îmbrăca şi părerile pe care le
exprima erau reflecţii ale gusturilor personale, şi chiar nu avea dreptul să le critice. A încercat să
găsească metode prin care să spună ceea ce simţea, fără să o facă să se simtă inconfortabil: „Cred
că atunci când porţi blugi cu talie joasă la o cină festivă, nu se potriveşte foarte bine cu
evenimentul. Atunci mă simt ruşinat, ca şi când oamenii ar crede că nu avem nici cel mai mic simţ
a ceea ce se cuvine. Este extrem de inconfortabil pentru mine şi mi-aş dori să fi de acord cu
schimbarea, chiar dacă ţi se pare o cerinţă stupidă. Să fiu sincer până la capăt, aş prefera să nu mai
mergem la petrecere decât să mă simt atât de inconfortabil.”
3. Bob s-a hotărât să-i întărească Amandei comportamentul, prin comentarii pozitive
asupra oricărei ţinute care se apropia de ceea ce se cuvenea, mulţumindu-i că îl însoţeşte la
petrecere. Amandei îi plăcea masajul la gât şi el s-a hotărât să se folosească şi de această strategie.
4. Bob şi Amanda discutaseră deja despre sistemul or.
5. Bob era deschis să negocieze noile soluţii dacă acest lucru ar fi părut necesar.
Acum, întoarceţi-vă la diagrama pe care pe care aţi desenat-o ca reprezentând sistemul
vostru, în capitolul anterior. Primul pas este de a vă identifica legăturile slabe. Găsiţi punctul de la
începutul cercului, când vă daţi seama pentru prima dată de existenţa unor sentimente dureroase,
dar tensiunea încă nu s-a acumulat foarte tare., când nu vă comportaţi într-o manieră înalt agresivă
sau defensivă şi când, comportamentul vostru întăreşte un răspuns nedorit, din partea partenerului.
Marcaţi cu o steluţă, acel punct al diagramei.

Planul de intervenţie

Folosind cele cinci reguli descrise mai devreme, dezvoltă propriul plan de intervenţie .

1. Oprirea. Completează mai jos un comportament pe care ţi-ai planificat să îl opreşti şi

situaţiile în care trebuie să fii atent la el.

2. Mesaje complete. Dezvoltă propriul mesaj complet folosind cele patru componente:

Observările tale (fapte obiective):

160
Gânduri şi opinii:

Sentimentele tale: (mesajul „eu”):

Nevoile tale:

3. Încurajează comportamentele noi. Scrie-ţi strategia în vederea încurajării de

comportamente noi pentru partenerul tău:

4. Descrie sistemul. Descrie sistemul tău într-un mod neacuzator:

5. Negociază nevoi cu o validitate egală.

Nevoia lui/ei

Nevoia mea:

Soluţia posibilă:

161
Lupta împotriva homeostazei

Homeostaza se referă la tendinţa sistemelor de a rămâne stabile şi de a rezista schimbărilor.

Aceasta dă naştere la sentimente de tipul „iar începe”. Probabil că deja experimentaţi aceste
sentimente şi comportamente noi ca urmare a secţiunii anterioare. Aceste comportamente, luate
izolat, vor începe să schimbe modelele normale de interacţiune pe care tu şi partenerul tăul le-aţi
stabilit. În acelaşi timp, este posibil ca tu să simţi o nevoie de a te întoarce la vechile modele care
îţi sunt familiare, sau este posibil să descoperi că partenerul tău merge pe acest drum încercând să
menţină vechiul sistem. Este foarte importat acum să rezişti acestei nevoi.

Atunci când încerci să îţi schimbi sistemul şi acest lucru nu funcţionează, homeostaza este forţa
care trage lucrurile în acest sens. Poate că într-un fel validezi expectaţiile care s-au format despre
tine, noul tău comportament, sau alt lucru pe care faci provoacă încă reacţiile vechi ale
partenerului tău.

Validarea
Sistemul tău s-a stabilit la începutul relaţiei voastre. El a funcţionat pentru un timp în acest fel. Au
existat zeci, poate chiar sute de experienţe care l-au determinat pe partenerul tău să se aştepte la
anumite lucruri din partea ta. Acele aşteptări negative nu se vor schimba peste noapte. Chiar dacă
ai început să intervii în sistem, îi va lua timp partenerului tău să recunoască că te-ai schimbat.
Între timp partenerul tău s-ar putea să reacţioneze ca şi când nimic nu s-a schimbat. El sau ea s-ar
putea să îţi ofere aceleaşi răspunsuri dureroase.

Iată două lucruri pe care trebuie să le faci atunci când partenerul tău continuă să reacţioneze
conform vechilor aşteptări:

1. Fii consistent. Rămâi la noile strategii pe care le-ai dezvoltat cu scopul de a schimba
ciclul. Încearcă să nu permiţi reacţiilor sau aşteptărilor partenerului tăui să te descurajeze.
S-ar putea să dureze săptămâni, poate chiar luni până când noul comportament să intervină
în final şi să fie remarcat de către partenerul tău. Sublinierea noilor comportamente s-ar
putea să ajute de asemenea, însă impactul va fi cu mult mai semnificativ dacă partenerul
tău le descoperă singur/ă.
2. Surprinde-ţi partenerul. Planifică-ţi să face ceva diferit faţă de ceea ce aşteaptă
partenerul tău de la tine. Spune da atunci când partenerul tău se aşteaptă ca tu să spui nu şi
fi cel-cea care sugerează o acţiune atunci când partenerul tău se aşteaptă ca el să fie nevoit
să iniţieze activităţile, oferă-ţi ajutorul atunci când partenerul tău se aşteaptă ca tu să eviţi
efortul şi aşa mai departe.

Patrick a recunoscut tendinţa sa de a reacţiona negativ atunci când i s-a adus aminte de obligaţiile
sociale ale lui şi ale lui Allie. El a realizat că tendinţa sa validează frica continuă a lui Allie că el
se va eschiva de la aceste obligaţii în ultimul moment, lăsând-o pe ea să meargă singură. El a
decis să încerce să se exprime diferit la următoarea ocazie. Desigur, săptămâna viitoare Allie i-a
reamintit despre un dineu de strângere de fonduri la care el a promis să participe. Patrick şi-a dat
seama imediat de dezamăgirea şi iritarea ei, însă în acelaşi timp a văzut expresia de aşteptare de
pe faţa lui Allie şi şi-a dat seama că aceasta este o oportunitate pentru el.

„Ei bine, sunt foarte obosit şi aş prefera să stau liniştit seara asta, însă ştiu cât de important este
acest lucru pentru tine aşa că bineînţeles că merg”, a început el.

162
„Uite ce, dacă este aşa un mare sacrificiu pentru tine, mai bine lasă”, a zis Allie. Patrick şi-a dat
seama că Allie era atât de prinsă în aşteptările ei încât defapt nu a auzit aşa că a răspuns în acelaşi
fel în care ar fi răspuns dacă el ar fi dat vechile replici. El era tentat să zică „Bine, lasă”, însă s-a
abţinut.
„Allie, uite, sunt bucuros să merg cu tine. Defapt sunt bucuros să merg cu tine pentru că te iubesc;
nu făceam decât să îţi spun ce simt şi că din întâmplare sunt obosit.”
Deşi Allie era încă un pic suspicioasă, acesta era un început excelent, iar conflictul lor obişnuit a
fost aproape complet evitat.

Încurajearea

Noua ta strategie, sau unele dintre comportamentele din trecut, pot să încurajeze partenerul tău să
răspundă în modul tradiţional. Iata ce poţi face:

1. Verifică încurajările. Încurajările pot fi făcute sub forma unei recompense: o scuză,
oferirea unui compromis, un moment de apropiere. Observă dacă faci ceva, fie imediat
înainte sau imediat dubă comportamentul nedorit al partenerului, care poate funcţiona ca
recompensă.
Este de asemenea important să observi încurajările negative. Continui să faci ceva care provoacă
durere partenerului tău? A învăţat el/ea să-şi limiteze durerea printr-un răspuns care ţie nu îţi
place?

Larry şi Barbara erau chiar în mijlocul ciclului lor obişnuit. Larry continua să se poarte în felului
egoist şi neatent cu care era obişnuit, uitând de întrunirile lor sociale; Brabara era frustrată după ce
făcuse eforturi să schimbe acest sistem lăsând bileţele în agenda lui Larry. Ea s-a consultat cu
Larry înainte să facă planuri comune şi a încetat să îl mai bată la cap, însă s-a îngrijorat că Larry
s-ar putea să uite în continuare. Barbara a început să îşi dea seama că aceste bileţele s-ar putea ca
defapt să încurajeze comportamentul lui Larry deoarece cu cât lăsa mai multe bileţele în agenda
lui Larry cu atât situaţia se înrăutăţea. Aproape invariabil aceste bileţele cădeau sau Larry nu le
citea.
Presiunile asupra lui Larry i-au întărit răspunsul de evitare pasivă. Dacă lucrurile s-ar fi schimbat,
Barbara trebuia fie să se consulte cu Larry şi apoi să aibă încrederea că el îşi va aduce aminte şi se
va prezenta sau va face planuri pentru ea şi îl va invita pur şi simplu fără să se aştepte la nimic.
Săptămâna viitoare, Barbara a menţionat în trecere că ea urmează să se ducă la o petrecere de
serviciu în vinerea respectivă, iar dacă dorea să vină şi el cu ea, ei i-ar face foarte mare plăcere. Ca
rezultat, Larry „nu şi-a adus aminte” de evenimentul respectiv. Însă a ţinut minte să vină la cina
despre care căzuseră de acord că o vor servi cu prietenii. În final, fără presiuni şi aşteptări
negative, Larry a început să îşi aducă aminte mai bine chiar şi evenimentele „opţionale”.

2. Întreabă-ţi partenerul. Metodele directe sunt uneori cele mai bune. Întreabă-ţi partenerul
cum se descurcă cu noua ta strategie. Dacă Barbara l-ar fi întrebat pe Larry despre bileţele,
ar fi aflat că acestea erau extrem de enervante. Lui îi venea să le scoată din agendă încă din
momentul în care acestea apăreau. Trebuia tot timpul să le dea la o parte ca să-şi poată citi
programările „reale”. Chiar şi aşa îl făceau să se simtă controlat, precum un copil care
primeşte o mie de instrucţiuni despre ce trebuie să aibă grijă de la mama sa atunci când se
duce la şcoală.

Altă întrebare pe care ai putea să o încerci este aceasta: „Ştiu că faci _______________ din cauză
că şi eu fac ceva şi din cauza felului în care acest lucru te face să te simţi. Poţi să îmi spui ce fac
eu care te face să răspunzi în acest mod?” Răspunsul s-ar putea să fie foarte grăitor. Dacă nu este,

163
încearcă următoarea întrebare de follow-up: „cum te simţi chiar înainte să _______________?”
Dacă sentimentul este unul negativ, încearcă să descoperi dacă nu cumva comportamentul tău este
cel care îl determină.
3. Negociază o nouă soluţie. Aici ne întoarcem la pasul cinci din regulile de intervenţie.
Identifică nevoile care se află în conflict în această situaţie, apoi negociază o soluţie care
să incorporeze aspectele de care ai nevoie.

Jon şi Claudia au fost prinşi în rolurile lor obişnuite de urmărit şi urmăritor. Jon şi-a identificat
legătura sa slabă ca apărând relativ devreme în cadrul ciclului atunci când a început să se simtă
abandonat. Acesta era punctul la care a început să facă rugăminţi-care-seamănă-a-cereri Claudiei
pentru a petrece mai mult timp împreună. Claudia a identificat veriga ei slabă ca fiind momentul
în care a răspuns cererilor lui Jon devenind distantă şi evazivă. În loc de aceasta a decis să îi spună
lui Jon că nu îi plac cererile lui dar să încerce însă să sugereze când ar putea petrece timp
împreună. Jon avea propria afacere de consultanţă şi îşi făcea singur programul, muncind de
obicei 30 – 35 de ore pe săptămână. Avea foarte mult timp liber şi mergea la sală, la bibliotecă şi
se uita la multe filme. Întrucât Claudia mergea la cursuri două seri pe săptămână timpul ei liber
era limitat. Ea se implica de asemenea în câteva demersuri sociale la care Jon nu era interesat să
participe. Însă ea depunea eforturi pentru a-şi limita frustrarea faţă de cererile lui Jon şi încerca să
vină cu unele sugestii rezonabile. Problema a apărut atunci când sugestiile Claudiei primeau
mereu dezamăgire din partea lui Jon. Dezamăgirea lui era percepută ca fiind o formă de presiune
din partea Claudiei.
În final Jon a sugerat negocierea unei noi soluţii. Cei doi şi-au clarificat nevoile care se aflau în
conflict – Jon vroia mai mult timp în compania Claudiei; Claudia vroia mai mult timp pentru a
urmări interesele sale independente. Fiecare şi-a validat nevoile celuilalt ca fiind importante,
comparând posibile soluţii. Soluţia optimă a lui Jon a fost rezervarea trei seri cu Claudia şi cele
două zile ale weekendului pentru a fi petrecute împreună cu el. Claudia a sugerat să îşi planifice o
seară în timpul săptămânii şi o zi întreagă în timpul weekendului. În plus, Jon putea să o
însoţească pe Claudia la grupul de lectură joi seara dacă doreşte. Au căzut de acord să aibă o
scurtă discuţie duminică seara pentru a planifica săptămâna următoare. În momentul în care Jon a
aflat exact când se poate întâlni cu Claudia a putut să se relaxeze şi să îşi planifice restul timpului
liber. Din când în când se simţea singur, însă ştia când urmează să se întâlnească cu Claudia şi ştia
că putea să participe la grupul ei de lectură dacă dorea să o întâlnească înaintea următoarei
întâlniri planificate. Claudia simţea un pic de stres încercând să acomodeze toate activităţile sale
în timpul din ce în ce mai scurt. Însă simţea mult mai puţină presiune din partea lui Jon; în fapt
întrucât acum el nu o mai deranja în privinţa timpului petrecut împreună, se putea bucura mai
mult de timpul petrecut împreună decât înainte. A ajuns chiar să se gândească că poate în vacanţa
de vară vor petrece o săptămână mergând la munte împreună.

Roluri

Dacă circularitatea sistemului nu îţi este clară, însă îţi poţi identifica rolul, poţi să experimenta
schimbarea acestuia. Primul pas este să te gândeşti ce rol nou ar putea fi: nu opusul simplu al celui
pe care îl ai acum însă unul aflat în urma unor răspunsuri susţinute. Ar ajuta dacă te-ai uita la cele
trei liste pe care le-ai dezvoltat în capitolul anterior prin care descriai comportamente, sentimente
şi nevoi care sunt suprimate prin vechiul rol. Uită-te la lucrurile pe care le-ai face şi le-ai exprima
mai des dacă ai renunţa la acest rol pentru unul nou. Gândeşte-te la o frază care să descrie acest
rol nou. De exemplu, dacă în cadrul relaţiei voastre tu erai „îngrijitorul”, un rol nou ar putea
însemna să devii „egoist selectiv” (spre deosebire de complet egoist). O alternativă la rolul de
„urmăritor” ar putea fi „ceva mai introvertit” (dar nu „cel care păstrează distanţa”); „superactivul”
ar putea să se schimbe în „egocentric selectiv” sau „dependent selectiv” (nu „subactiv”); un

164
„placator” ar putea încerca să devină „insistent”. Revino la listele pe care le-ai creat în capitolul
anterior. Încercuieşte întrebările de la începutul fiecărei liste şi înlocuieşte-le cu aceste lucruri noi.
Înlocuieşte „Ce comportamente nu mai pot avea din cauza rolului meu nou?” cu „Ce sentimente
nu mai pot avea sau exprima din cauza noului meu rol?. De asemenea înlocuieşte „Ce nevoi nu
mai pot acoperi sau exprima ca rezultat al noului meu rol” cu „ce nevoi noi voi putea avea sau
exprima ca rezultat al noului meu rol?” Observă că fiecare dintre din obiecte implică acţiunea – să
faci ceva, să exprimi sentimente, sau să ceri ce doreşti. Dacă unele dintre obiecte nu sunt
formulate ca să indice acţiunea, atunci trebuie să le rescrii astfel încât să necesite ca tu să faci sau
să zici ceva într-un alt mod. De exemplu dacă în lista de nevoi ai scris „Am nevoie de ajutor la
activităţile de curăţenie în casă” - pentru a converti acest enunţ într-un enunţ de tip „acţiune” scrie
care sunt lucrurile pe care urmează să le faci: „O să îl rog pe Bill să mă ajute la cumpărături şi la
pus aspiratorul”. „Să nu mă mai simt vulnerabilă” se poate rescrie ca „Să îi spun lui John că mă
simt singură când pleacă în delegaţii”. „Vreau să fiu mai spontană” se poate rescrie „Să îi sugerez
lui Carol să ieşim în oraş în seara asta în loc să gătim”.
Să doreşti ceva de la partenerul tău nu este suficient pentru a schimba vechiul tău rol. Trebuie să îi
ceri partenerului tău ceea ce îţi doreşti. Şi trebuie să fii suficient de specific/-ă pentru ca acesta să
înţeleagă exact ce îţi doreşti.
Patty, o în grijitoare în relaţia cu Jay, a ales rolul alternativ de „egoistă selectivă”. Ea şi-a dat
seama că obiectele din cele trei liste ale ei se vor schimba dramatic în cadrul acestui nou rol. Ea a
scris:

1. Îmi voi rezerva ocazional timp pentru mine însămi, pentru a face o baie, pentru a citi o
carte. Din când în când voi comanda mâncare acasă în loc să gătesc )sau poate chiar îl voi
ruga pe Jay să gătească din când în când? O să îi cer lui Jay să angajeze pe cineva să facă
cureţenie în casă o dată pe săptămână pentru a reduce efortul.
2. O să admit când sunt obosită – chiar dacă Jay este şi el obosit. Aş putea să îmi exprim
supărarea sau dezamăgirea sau frica atunci când este cazul şi dacă Jay are dificultăţi în a
accepta aceste sentimente, atunci va trebui să lucrăm împreună la acest lucru.
3. Voi putea să îi cer lui Jay să mă ajute mai des. În mod specific îi voi cere să mă ajute să
împachetez hainele murdare şi să golesc maşina de spălat vase (bineînţeles că nu există
nici o garanţie că el va şi face acest lucru.

Ea a rescris o parte din lista ei de sentimente transformând-o într-o listă de acţiuni. „Îmi voi
exprima supărarea sau dezamăgirea sau anxietatea atunci când va fi cazul” a devenit „îi voi spune
lui Jay că mă supără graffiti-ul de pe peretele nostru,” „O să îi spun lui Jay că atunci când nu mă
întreabă cum a fost ziua respectivă, mă voi simţi dezamăgită”, „O să îi spun lui Jay că sunt
dezamăgită de decizia lui de a nu merge împreună cu mine în vizită la părinţii mei” şi „Îi voi
spune lui Jay că mă sperii cânt întâlnirile lui de afaceri se termină atât de târziu”.
Barbara a ales alternativ „egocentric selectiv” ca alternativă la rolul ei suprafuncţional în relaţia cu
Larry. Ea a notat următoarele schimbări în cele trei liste ale ei.

1. Îmi voi planifica să merg la anumite evenimente singură. Îmi voi planifica să sărbătoresc
vacanţele şi evenimentele speciale împreună cu familia sau prietenii apropiaţi dacă Larry nu mă
anunţă din timp. Mai degrabă o sa comand mâncare acasă decât să gătesc. Probabil că o sa îmi
pun un calendar pe frigider pe care voi marca evenimentele importante – ca substitut pentru
cicălire.
2. Voi putea să fiu fericită atunci când Larry alege să participe împreună cu mine la ceva, ştiind
însă că mă voi distra bine chiar şi în absenţa lui. Atunci când nu am planuri voi fi mai liniştită
pentru că nu sunt dependentă de Larry ca să mă simt bine atunci când am planuri făcute.

165
3. Voi avea grijă de nevoia mea de sărbători zilele importante în felul în care îmi place mie – cu
prietenii sau familia.

Barbara a trebuit să lucreze şi să rescrie multe dintre obiectele ei astfel încât să necesite acţiune
directă. Lista pe care a rescris-o ea arăta în felul următor:

1. Mă voi duce la balet cu Joan şi la simfonie cu Pauline. Îmi voi planifica sărbătorirea zilei de
naştere şi a altor ocazii speciale împreună cu prietenii sau familia dacă Larry nu îmi spune nimic
cu cel puţin două zile înainte. O să îi spun lui Larry că dacă nu îmi spune în fiecare zi dacă vine la
cină probabil că nu o sa gătesc şi probabil că o sa comand mâncare pentru acasă. O sa pun un
calendar pe frigider pe care o să marchez evenimentele importante – însă nu o să-i comunic verbal
nimic lui Larry.

2. O să îi spun lui Larry cât de fericită sunt atunci când el alege să participe împreună cu mine şi o
să îmi pun fermoar la gură atunci când el alege să nu participe împreună cu mine. O să îi spun cât
de bine m-am distrat atunci când voi participa la ceva fără el. O să îi spun lui Larry despre dorinţa
mea de a nu depinde de el pentru a mă distra şi o să-i spun atunci când m-am distrat odihnindu-mă
acasă.

3. O să îi spun lui Larry despre decizia mea de a petrece ocaziile speciale împreună cu familia şi
prietenii dacă el nu mă anunţă cu cel puţin două zile înainte că vrea să sărbătorească cu mine.

Ben, un placator în relaţia sa cu Michele, a ales rolul de „insistent” ca alternativă. Cele trei liste
revizuite ale sale includ următoarele obiecte:
1. Aş vrea să îi spun lui Michele o opinie onestă atunci când ea îmi cere să îi verific rapoartele. I-
aş spune că nu sunt de acord cu poziţia politică a părinţilor ei – şi mi-aş exprima propria poziţie.
Aş vrea cu siguranţă să nu îmi mai cer scuze de fiecare dată când nu ies lucrurile aşa cum îşi
doreşte Michele. Mi-aş dori să îmi pot lăsa hainele exact acolo unde vreau eu atunci când mă
dezbrac.

2. Aş vrea să îi spun lui Michele că nu îmi place când mă acuză şi mă critică – că îmi răneşte
sentimentele şi mă enervează. Aş vrea să îi spun când vin frustrat de la serviciu (şi dacă mă
critică, să îi spun din nou că nu îmi place).

3. Aş vrea să o întreb pe Michele ce îi place la mine şi de ce stă cu mine.Aş vrea să îi spun că mă

voi retrage politicos din conversaţie de fiecare dată când începe să mă acuze şi critice – iar apoi aş
şi face acest lucru.

Înainte să ne lansăm în aceste încercări este esenţial să recunoşti că s-ar putea să întâmpini
rezistenţă din partea partenerului tău. Natura homeostazei, aşa cum a fost descrisă mai sus,
implică că va exista o presiune de a reveni la vechile comportamente. Este posibil ca presiunea să
ia forma unei escaladări a vechilor comportamente ale partenerului sau a unor sugestii subtile în
conformitate cu care ar trebui să te simţi vinovat pentru „abandonarea” partenerului. Deşi
schimbările sunt inconfortabile, disconfortul pe termen scurt va fi eclipsat complet de beneficiile
pe termen lung ale unei relaţii mai sănătoase şi mai intime. S-ar putea să iei în considerare
schimbarea rolului şi anunţarea din timp a partenerului cu privire la schimbările care urmează să
intervină. Foloseşte-ţi talentele în domeniul comunicării clare astfel încât partenerul tău să nu se
simtă criticat prin decizia ta de a face schimbări. Încearcă tehnicile de rezolvare a problemelor
asupra oricăror probleme posibile pe care vreunul dintre voi se gândeşte că ar putea interveni.

166
Un lucru pe zi. Acum, după identificarea noilor comportamente care aparţin noului rol, este
timpul să le pui în practică. În fiecare zi trebuie să alegi un obiect din cele trei liste pe care să îl
pui în practică. Începe cu ceea ce pare mai uşor şi continuă de acolo. Încearcă să fi implementat
cel puţin câte un obiect din fiecare listă până la sfârşitul primei săptămâni. Iar de acum încolo, în
fiecare dimineaţă fă-ţi un plan deliberat de acţiune – cel puţin o dată pe zi – bazat pe noul tău rol.
Acesta ar trebui să fie un angajament de lungă durată.

Patty s-a simţit foarte îngrijorată prima dată când i-a spus lui Jay că era obosită şi i-a cerut ajutorul
pentru pregătirea cinei. Ea era excesiv de atentă pentru a găsi semne de dezaprobare şi s-a simţit
foarte uşurată în momentul în care – după o pauză în care s-a arătat surprins – el a acceptat şi a
ajutat-o! Seara următoare ea a pregătit cina şi i-a culcat pe copii. Însă de data asta, în loc să stea cu
Jay atunci când el se uita la TV, s-a relaxat făcând baie, citind şi ascultând simfonia a şasea a lui
Beethoven. Deşi el nu s-a plâns deschis, Patty şi-a putut da seama că Jay a ridicat din sprâncene
atunci când ea a reacţionat „în afara caracterului”. Ea i-a explicat cât de bine a putut că a luat
decizia să se ocupe de ea cât de bine poate şi să nu se mai concentreze exclusiv asupra lui. Deşi el
chiar o iubea pe Patty şi vroia să o sprijine, jay a trebuit să se lupte cu disconfortul provocat de
diminuarea atenţiei pe care o primea din partea ei. Patty, pe de altă parte, a trebuit să se zbată să
nu renunţe la poziţia ei atunci când Jay s-a plâns sau era clar dezamăgit de lipsa ei de
accesibilitate. Din când în când ea a renunţat la nevoile ei, iar acest lucru a funcţionat de asemenea
bine.

Barbara i-a spus lui Larry că urma să nu mai gătească seara decât atunci când el o informa cu ceva
timp înainte că urma să ajungă acasă la cină. Ea era îngrijorată că va veni ziua în care va realiza că
trebuie să pună în practică această decizie. Atunci când Larry s-a întors de la muncă în seara
respectivă la ora nouă Barbara era în pijama şi se uita la televizor. I-a spus repede „bună” şi a
continuat să se uite. Atunci când Larry a întrebat-o unde este mâncarea, Barbara a luat aer în piept
şi i-a spus pe un ton calm, „mai sunt câteva rămăşiţe de ieri sau dacă preferi o salată. Mie nu mi-a
fost foame”. Expresia dezamăgită a lui Larry era un pic dureroasă, dar Barbara era mândră că
rezistase. Şi i-a plăcut să se uite la film – chiar şi singură!

Ben s-a hotărât să îi spună lui Michele că nu îi plăcea când ea în acuza sau îl critica, că el se
simţea atins şi trist, şi că acest lucru nu părea să fie de ajutor nici pentru el nici pentru amândoi, ca
şi cuplu. Nu părea a fi cel mai uşor lucru d epe lista lui, dar părea a fi unul dintre cele mai
importante. În seara aceea avea ocazia. Michele plătea unele facturi de întreţinere şi reconcilia
cheltuielile din contul lor comun. Existau unele înregistrări care lipseau, s-a întors către el şi s-a
plâns „aş vrea să fii mai responsabil cu introducerea cecurilor pe care le semnezi. Nu îmi dau
seama cum ai reuşit să rămâi solvabil în toţi anii cât ai fost singur dacă asta ar putea fi un indicator
în privinţa cunoştinţelor tale financiare”.
Ben aproape că începuse să se scuze şi s-a oprit. Ştia că nu semnase nici un cec pentru contul
comun din momentul în care Michele a reconciliat ultima dată cheltuielile la acel cont. A luat aer
în piept şi a zis „Chiar nu îmi place când dai automat vina pe mine atunci când lipsesc cecuri. Mă
supără acest lucru. Mai ales în condiţiile în care nu am semnat nici un cec”.
Michele l-a fixat cu privirea un timp şi apoi a zis „Bine”, s-a sculat şi s-a dus în dormitor. Ben s-a
aşezat pe canapea şi şi-a luat o revistă, încercând să se concentreze asupra calmării pulsului.
Atunci când în cele din urmă s-a dus în pat, Michele deja dormea.
Dimineaţa următoare cand s-au dus amândoi să mănânce ca de obicei, Michele s-a uitat la Ben şi a
comentat, „Ar trebui să îţi ei cealaltă cravată albastră la cămaşa asta; asta pe care ţi-ai luat-o nu
arată aşa bine”.

167
Din nou Ben a trebuit să se lupte cu impulsul său să cadă de acord şi să-şi schimbe cravatele. El a
repetat mesajul de noaptea trecută: „Michele, chiar nu îmi place atunci când critici alegerile mele
în privinţa hainelor şi a orice altceva. Mă supără şi mă răneşte”.
Din nou Michele s-a uitat fix la Ben pentru un timp. În final i-a zis „Pa”, şi-a luat geanta şi a ieşit
pe uşă. Nu era chiar răspunsul la care visa el dar liniştea era deja un progres faţă de critici.

Consideraţii speciale

Intervenţia efectivă în sistemul tău nu se va realiza peste noapte. Unele încercări de a obţine
răspunsuri noi nu vor schimba nimic. Sau câteodată vor ieşi alte ori nu. Continuă să experimentezi
cu comportamente noi până când ai mai multe posibile alegeri. Uneori o să-ţi dai seama că ajungi
la vechile modele – rezervă timp pentru a te gândi la ce se întâmplă şi încearcă din nou. Toate
acestea sunt pur şi simplu provocări. Dacă te chinuieşti să identifici un comportament nou sau un
punct din modelul identificat în care se poate interveni, consultă-te cu partenerul tău. El sau ea
este probabil la fel de bun expert/-ă în problemele legate de relaţia voastră cum eşti şi tu. Poţi să
îţi foloseşti partenerul ca resursă în proiectarea schimbării.

Cap 17. Aşteptări, reguli şi acceptanţa

Acest capitol porneşte de la visul disfuncţional al relaţiei ideale. El explică în ce mod visul tău cu
privire la relaţia ideală s-a format în timpul copilăriei. El explorează modul în care presupunerile
tale cu privire la cum trebuie oamenii să acţioneze în cadrul unei relaţii ideale se codifică în reguli
şi cum te aştepţi ca partenerul tău să împărtăşească şi să se supună acestor reguli. Acest capitol de
arată de asemenea ce se întâmplă atunci când visul devine coşmar – atunci când tu sau partenerul
tău aveţi aşteptări diferite şi prin urmare reguli care intră în conflict cu privire la lucruri cum ar fi
diviziunea muncii, creşterea copiilor, cheltuirea banilor şi aşa mai departe. În acest capitol vei
face exerciţii cu scopul de a te ajuta să identifici disfuncţionalităţile din visul tău, să examinezi
implicaţiile regulilor nescrise, şi să înveţi să îţi faci aşteptările şi nevoile cunoscute în mod mai
direct şi mai eficient.
Atunci când eşti clar/-ă şi rezonabil/-ă cu privire la aşteptările şi nevoile tale, poţi să obţii mai
frecvent grija şi respectul pe care le aştepţi de la relaţia ta. Iar atunci când nu obţii ceea ce doreşti
poţi să înveţi să accepţi micile defecte ale partenerului tău.

Istorie

Relaţiile pe termen lung de obicei urmează o traiectorie care porneşte de la stadiul de lună de
miere la infatuare şi la aşteptări înalte, trecând printr-o perioadă de deziluzii şi de adaptări
reciproce, către o eră mai calmă de acceptare şi dragoste matură. O mare parte din acest capitol se
bazează pe o analiză obişnuită a acestui progres şi nu porneşte de la un corpus de cercetări şi de
practică clinică.

Cu toate acestea, mulţi autori au observat tendinţa cuplurilor de a intra în relaţii cu aşteptări
diferite. Terapeuţii cognitivi în special au indicat în mod repetat că visul tău cu privire la relaţia
ideală creează aşteptări pe care le introduci în relaţia reală (Jacobson şi Margolin 1979). Aceste
aşteptări ajung să fie codificate în reguli nescrise, pe care McKay, Rogers şi McKay (1989) le
denumesc „ipoteze condiţionale”.
Secţiunea cu privire la acceptanţă merge în două direcţii pornind de la determinarea obişnuită a
terapeutului occidental de a repara ceea ce nu funcţionează. În primul rând se bazează mai mult pe
observarea cuplurilor de succes, mai degrabă decât pe experienţa clinică cu cuplurile în criză. În al

168
doilea rând, noţiunea de acceptanţă din acest capitol porneşte de la ideea budistă cu privire la
eliberarea sinelui de dorinţa de schimbare din viitor astfel încât să poată îmbrăţişa realitatea şi
obţine liniştea în prezent.

Cadrul teoretic

John Bradshaw şi mişcarea „copilului din interior” au rafinat în ultimii ani ideea noastră cu privire
la modul în care problemele din familia de origine persistă în timpul vieţii adulte. Atunci când erai
copil, începeai să visezi familia perfectă. Dacă copilăria ta a fost marcată de abuz şi neglijenţă,
probabil că respingeai eşecurile părinţilor tăi şi visai o relaţie cu totul diferită: una în care tu erai
sigur/-ă şi îngrijit/-ă în poţi conta pe partenerul tău să fie prezent, să îţi respecte limitele şi să îi
pese de tine.

Dacă copilăria ta a fost marcată de îngrijire de calitate şi consistentă, probabil că o parte mai mare
dintre valorile părinţilor tăi au intervenit şi au modelat idealul tău de relaţie cu aspecte din relaţia
acestora. Ai visat la o relaţie mai similară, una în care ai atins sau depăşit succesele părinţilor tăi.
Relaţia ideală a majorităţii oamenilor este defapt o combinaţie între aceste influenţe: „Atunci când
eram copil am jurat că niciodată nu o sa-mi pun slujba pe primul loc, înaintea familiei, aşa cum a
făcut tata”. „Am apreciat mereu modul în care mama şi-a apărat copiii, o să încerc să fiu la fel.”
Filmele şi primele experienţele din primele întâlniri ţi-au influenţat de asemenea viziunea despre
perfecţiune, întrucât ai idealizat băiatul puternic, gentlemanul suav, etc. (Dattilio şi Padesky
1990).

Îniţial aceste aşteptări tind să fie atinse. În stadiul romantic al noii relaţii, amândoi sunteţi dornici
să face plăcere, doriţi să aveţi grijă de tonurile celuilalt şi capabili să treceţi uşor peste „micile”
probleme şi diferenţe. Dragostea face ca denivelările din drum să nu se simtă.
Unele dintre aşteptările tale continuă să fie îndeplinite şi aceasta este un lucru minunat. Alte
aşteptări nu sunt îmdeplinite, dar te împaci şi accepţi faptul că viaţa nu este mereu ceea ce sperai.
Problema apare atunci când partenerul tău nu îndeplineşte nici măcar unele dintre cele mai
importante aşteptări ale tale şi tu nu te poţi împăca cu acest lucru. Atunci când acest lucru se
întâmplă, aşteptările tale devin reguli care dictează modul în care trebuie să arate relaţia voastră,
cum ar trebui să se poarte doi parteneri îndrăgostiţi.
Regulile care pornesc de la aceste aşteptări frustrate au nişte caracteristici interesante.
1. Ele tind să fie închis, nevorbite, deoarece tu le consideri evidente şi universale. „Soţiile bune nu
îşi contrazic soţii în public” „Un bărbat adevărat pune familia pe primul loc.”
2. Natura închisă a regulilor este deseori înscrisă în aceste reguli. „Ea ar trebui să îşi dea seama că
mie îmi trebuie timp ca să mă deconectez atunci când ajung acasă” „El ar trebui să facă ceea ce
trebuie făcut fără să fie nevoie să îi cer eu”. Partenerul tău trebuie să îţi citească gândurile. Dacă
trebuie să îi spui partenerului tău despre reguli, atunci simpla respectare a lor nu contează.
3. Dacă erau exprimate deschis, aceste reguli ar fi deseori formulate ca enunţuri de tip „ar trebui”:
„ar trebui să mă ajute când sunt obosită” „ar trebui să nu mai ţipe atâta la copii”. Psihologul Karen
Horney face referinţă la aceste reguli intitulându-le „tirania lui ar trebui”.
4. Aceste reguli deseori au semnificaţii condiţionale sau implicite „dacă i-ar păsa, ar ajunge la
timp acasă”, „dacă m-ar respecta nu ar încerca mereu să îmi reorganizeze biroul”. Aceste
semnificaţii implicite preiau o valoare simbolică foarte mare, departe de proporţia bunului sau
răului din comportamentul respectiv. Aaron Beck (1988) pune un accent puternic pe semnificaţia
simbolică din spatele marilor certuri spre deosebire de ceea ce apare la suprafaţă ca fiind doar
mici iritări.
5. Aceste reguli tind să fie „butoane fierbinţi” deoarece acestea se concentrează asupra unor
probleme de stimă de sine: valoarea personală, sentimentul de păsare sau de tratament drept.

169
Respectul, păsarea şi dreptatea sunt temele care apar repetat atunci când oamenii îşi descoperă
cele mai importante aşteptări din partea unei relaţii.
6. Regulile deschise sunt foarte probabil de găsit în aceste domenii din relaţia ta: diviziunea
muncii, finanţe, timp liber, rude şi prieteni, copii şi sex.
7. Cea mai gravă situaţie apare atunci când fiecare dintre parteneri are o regulă opusă cu
semnificaţii opuse. De exemplu, Betty are o regulă conform căreia soţul ei Jack „ar trebui să fie
mereu aici când am nevoie de el” Jack are o regulă conform căreia Betty „nu ar trebui să mă
deranjeze atunci când sunt la serviciu”. Atunci când s-a stricat încălzirea iar Betty l-a sunat pe
Jack la serviciu să vină acasă şi să rezolve această urgenţă, el s-a enervat şi i-a spus să sune
singură la instalator. Aceasta a precipitat o ceartă mare care a durat două săptămâni. Cele două
semnificaţii opuse au menţinut cearta. Pentru Betty, faptul că Jack nu vine acasă înseamnă că nu îi
pasă de ea; pentru Jack, faptul că Betty îl întrerupe din lucru înseamnă că nu respectă importanţa
rolului său. Aceste tipuri de semnificaţii opuse polarizează un cuplu şi aduce partenerii pe poziţii
din ce în ce mai depărtate.
8. Aceste reguli preiau natura legilor absolute sau a imperativelor morale. Încălcarea unei reguli
este un păcat sau o crimă şi merită să fie pedepsită. Astfel încât atunci când unul dintre parteneri
încalcă o regulă, celălalt partener, celălalt partener îl pedepseşte retrăgându-se, strigă sau are alte
tipuri de comportamente similare. Întrucât partenerul care încalcă regula de obicei nu are nici o
idee despre regula pe care a încălcat-o, pedeapsa i se pare nejustificată, astfel încât ea sau el
retaliază. Un ciclu kafkian de retribuţii începe să funcţioneze iar ambii parteneri încep să se simtă
pedepsiţi pe nedrept pentru nişte crime necunoscute. Ambii simt că au dreptate şi că celălalt
greşeşte.
Ieşirea din ciclu se face examinând situaţiile care au dus în mod cronic la apariţia necazului şi
identificarea regulilor necomunicate. Atunci îţi poţi da seama de semnificaţia simbolică a acestei
reguli pentru tine. Aceasta îţi permite să reafirmi regula sub forma unei cereri insistente potrivită
pentru fiecare situaţie. Problemele legate de preţuire, de îngrijire şi dreptate pot fi luate separat,
discutate deschis. Scopul final este de a căuta acceptarea reciprocă a realităţii a trăsăturilor
fiecăruia şi abilităţii de a întruni aşteptările reciproce.

Timpul pentru a stăpâni

Nu ia decât câteva zile să îţi identifici regulile. Dar poate lua câteva luni să dezvolţi talentul de a
separa problemele legate de stima de sine de reguli şi reformularea acestora sub formă de cereri
insistente. Ia timp pentru că aşteptările tale faţă de relaţia ideală sunt înrădăcinate adânc în trecutul
tău şi deja ai petrecut mult timp asociind anumite tipuri de comportament cu îngrijirea, dreptatea
şi respectul.

Identificarea regulilor tale

Primul pas este de a identifica regulile tale necomunicate care duc la domenii de conflict în relaţia
ta. În fiecare dintre domeniile enumerate mai jos în partea stângă a formularului, încearcă să te
gândeşti la conflictul care reapare sau la o situaţie comună care te supără. În prima coloană, scrie
o descriere a unui lucru care te supără din ceea face sau nu partenerul tău. Apoi în coloana a doua,
scrie regula pe care crezi că ar trebui să o urmeze partenerul tău.

Identificarea regulilor proprii

Ce mă supără din ceea ce Regula pe care aş dori să o
face sau nu face partenerul urmeze partenerul meu
meu

170
Diviziunea muncii
Financiar
Timp liber
Rude şi prieteni
Copii
Sex

Iată de exemplu cum a completa Regina formularul ei. Ea este logoped, măritată cu Todd, inginer
electrician.

Identificarea regulilor proprii

Ce mă supără din ceea ce Regula pe care aş dori să o
face sau nu face partenerul urmeze partenerul meu
meu
Diviziunea muncii Nu aruncă bateriile Bărbatul trebuie să ducă
consumate la gunoi, curtea gunoiul
e complet neîngrijită
Financiar Cumpără şi montează El ar trebui să pună familia
kituri electronice pentru înainte de toate şi să nu
casetofon şi computer ceea mai cheltuiască bani şi
ce îi ia din timpul dedicat timp
familiei şi ajunge să coste
mai mult decât produsul
finit la un magazin de
discounturi
Timp liber Când mergem împreună cu El ar trebui să stea aproape
bicicleta, el merge mereu şi să se asigure că totul
cu mult înainte pentru că este în regulă
poate să meargă mai
repede
Rude şi prieteni Niciodată nu vrea să Lui ar trebui să-i placă
meargă în vizită la mama, familia
este obraznic cu ea
Copii Nu îl ajută niciodată pe El ar trebui să arate interes
Buddy să-şi facă temele faţă de munca fiului lui să
petreacă timp împreună
Sex Nu se uită la mine Ar trebui să fie mai
săptămâni întregi şi dintr-o romantic, el este cel care
dată vrea să facă sex chiar dă tonul.
atunci

171
Identificarea semnificaţiei din spatele regulilor tale

În spatele unor reguli importante există semnificaţii simbolice sau implicaţii care dau putere
regulilor. Pentru a descoperi aceste semnificaţii întrebaţi-vă „Ce înseamnă dacă partenerul meu
încalcă această regulă?”

1. Dreptatea. Jackie a spălat toate rufele şi a curăţat casa singură. Soţul ei Harris a avut grijă de
maşini şi a tuns iarba. Când Harris a îmbătrânit, şi-a pierdut interesul faţă de maşini şi a început să
amâne tunsul ierbii. Jackie a devenit din ce în ce mai iritată întrucât diviziunea muncii nu i se mai
părea dreaptă.
2. Îngrijirea. Lui Eugene îi plăcea să i se maseze spatele. Soţia lui Carol deseori îi masa spatele un
minut după ce se băgau în pat. Atunci când nu i-a mai masat spatele se gândea „stie cât de mult
îmi place să mă maseze pe spate. Dacă chiar i-ar păsa de mine, ar face lucrul acesta fără să îi mai
cer eu”. Câteodată şi el îi făcea ei masaj câteva secunde. (Carol câteodată nu îi mai făcea masaj lui
Eugene gândindu-se „Dar de ce să îi fac eu lui masaj? El nu-mi face mie masaj niciodată. Nu este
drept”).
3. Respect. Craig s-a înscris la un aranjament scump pentru vacanţă de tip „time-sharing”. Ea a
simţit că el nu s-a gândit că ea ar fi capabilă să îk ajute la luarea unei decizii complexe. Ei nu îi
plăcea să fie tratată „ca un câine care se ţine după stăpân oriunde merge acesta”.

Scrie în spaţiul de mai jos regulile pe care le-ai identificat şi semnficaţiile lor. Scrie semnificaţiile
sub forma „dacă _____________ atunci_________”. De exemplu „dacă m-ar respecta partenerul
meu, atunci acesta s-ar consulta cu mine cu privire la deciziile importante.”

Regulă Semnificaţie
Dacă ______________
Atunci _________
Dacă ______________
Atunci _________
Dacă ______________
Atunci _________

Iată cum a completat Regina semnificaţiile unora dintre regulile ei pentru Todd:

Regulă Semnificaţie
Soţul trebuie să ducă gunoiul Dacă Todd ar face partea lui, atunci ar
duce şi gunoiul
Dacă i-ar păsa de mine
Atunci ar fi interesat şi s-ar purta frumos
şi cu mama
Dacă m-ar respecta
Atunci nu m-ar mai ignora şi nu ar lua
sexul ca pe un dat.

Analizează-ţi regulile

Îţi analizezi regulile punând cinci întrebări:

172
1. este această regulă secretă?
2. ce se află în spatele acestei reguli?
3. cum ajută această regula la servirea interesului propriu?
4. dacă încalcă regula chiar înseamnă ce credeai tu că înseamnă?
5. are partenerul tău o regulă opusă, corespondentă?

Poate că nu trebuie să răspunzi la toate cinci întrebările pentru fiecare regulă pe care o iei în
considerare. Însă măcar una dintre întrebări îţi va da o perspectivă nouă asupra modului în care
funcţionează regula ta, cum a ajuns să fie ceea ce este şi de ce îţi provoacă atâtea dificultăţi în
relaţia ta.
Alege regula care îţi face cele mai mari probleme şi întreabă-te:

1. este această regulă secretă? Ai comunicat această regulă partenerului tău? Sistemul juridic
spune că ignorarea legilor nu este o scuză. Dar oare acelaşi lucru este valabil şi pentru relaţii.
Legile locului se publică şi există aşteptarea ca cetăţenii să le cunoască. Legile din cadrul relaţiilor
sunt foarte des un secret cunoscut doar de către unul dintre parteneri. În cadrul relaţiilor,
necunoaşterea legilor este o scuză.
Este tentant să te gândeşti „nu este cazul să spunem răspicat această regulă. Este de la sine
înţeleasă. Fiecare ştie că nu trebuie să îţi contrazici soţul/soţia în public”. Regulile private rămân
nespuse nu numai pentru că se bazează pe motivaţii inconştiente, dar şi pentru că sunt văzute ca
principii morale evidente pe care fiecare trebuie să le cunoască şi după care fiecare trebuie să se
ghideze. Această calitate evidentă devine parte a regulii în sine: „ar trebui ca ea să ştie că am o zi
proastă fără să fie nevoie să îi spun eu” „ar trebui să vadă că am nevoie de ajutor şi să se ofere fără
să îi cer eu” „ar trebui să îşi dea seama ce simt eu”.
2. Care este istoria din spatele regulii? Regulile deseori îşi obţin puterea şi semnificaţia din istoria
ta personală. Ce frică veche sau supărare sau pierdere din trecutul tău stă în spatele regulii actuale
formulate de tine? De exemplu, lui May nu ăi plăcea când soţul ei Sam ieşea la plimbare în loc să
o ajute la treburile casnice. Ei îi era teamă că dacă trebuia să facă toată munca de jos, ar deveni o
epavă la fel cum este mama ei. Ar putea ajunge atât de consumată şi de neatrăgătoare încât soţul
ei ar părăsi-o exact aşa cum tatăl ei a părăsit-o pe mama ei.
Gândeşte-te la situaţia în care eşti. Cum îţi aminteşte aceasta de ceea ce s-a întâmplat în copilăria
ta? Cum îţi aminteşte aceasta de ceea ce s-a întâmplat în timpul relaţiilor anterioare? Ce s-a
întâmplat atunci şi îţi este frică că s-ar putea întâmpla acum? Ce ai jurat că nu o să ţi se mai
întample?

3. Cum se adresează regula respectivă în privinţa interesului de sine? Deşi regulile deseori par a fi
evidente şi se împart în bune şi rele, de obicei în spatele înaltelor principii morale se află un
avantaj propriu. Cu alte cuvinte, regula ta este de obicei formulată astfel încât tu să ai un beneficiu
atunci când partenerul tău respectă această regulă.

De exemplu, regula Mirandei pentru Paul era că el nu trebuie să o corecteze sau să facă remarci
critice la adresa ei atunci când ei ieşeau în public. Acest lucru i se părea ei ca fiind o curtoazie
umană de bază. Ea presupunea problematici reale cum ar fi îngrijirea, respectul, loialitatea şi aşa
mai departe. Însă această regulă era folositoare şi pentru interesul propriu – o apăra pe ea de
situaţiile în care ar fi fost pusă în dificultate din cauza comportamentului prostesc şi jignitor de la
petreceri. În timpul terapiei, Miranda a admis „această regulă cu privire la criticarea în public îmi
permite să beau şi să continui să mă distrez cu prietenii mei, iar dacă el se plânge, atunci este vina
lui”.
4. Încălcarea regulii chiar înseamnă ceea ce crezi tu că înseamnă? Dacă partenerul tău se plânge în
privinţa cheltuielilor, înseamnă acest lucru că este lipsită de respect pentru tine? Uită-te la

173
celelalte domenii ale relaţiei tale ca să vezi dacă ea îţi arată respect. Poate că nu are încredere în
judecăţile tale politice dar crede că eşti un expert bun în unelte, îţi respectă intimitatea atunci când
vorbeşti la telefon sau nu se amestecă în lucrurile tale. Această dovadă conform căreia ea te
respectă poate sugera că criticile ei în privinţa cheltuielilor ar putea avea alt înţeles.

Caută dovezi conform cărora partenerului tău îi pasă de tine, te respectă te tratează corect, este
loial relaţiei tale. Dacă găseşti astfel de dovezi atunci ia în considerare faptul că probabil
partenerul tău încalcă regulile tale dintr-un alt motiv decât lipsa de respect, corectitudinea, etc.
5. Are partenerul tău o regulă opusă dar corespondentă? Dacă partenerul tău nu încalcă regula ta
doar din răutate, de ce este această regulă încălcată? Ia în considerare posibilitatea ca partenerul
tău să aibă o regulă nespusă care să fie în conflict cu a ta.

De exemplu Sabrina era obosită de către copilul ei de doi ani şi cel de patru ani când Garold s-a
întors acasă. Regula ei nespusă era că „Harold ar trebui să preia copiii atunci când eu sunt
obosită”. Ea vroia ca el să preia şi să înceapă să se joace cu copiii, să îi spele să îi culce şi aşa mai
departe. Însă Harold se oferea foarte rar să ajute, ceea ce pentru Sabrina însemna că lui nu îi pasă.
Defapt Harold avea propria lui regulă nespusă „nu intra pe teritoriul Sabrinei”. Deseori a observat
că Sabrina era obosită de către copii, dar el şi-a învăţat lecţia încă de când copiii erau mici şi
Sabrina se considera expertul în creşterea copiilor şi rezista orice interferenţă în metodele ei.
Astfel el îşi învingea orice impuls de a se implica şi prelua de la ea.
Sabrina şi Harold erau blocaţi deoarece regulile lor care se anulau reciproc erau necomunicate.
Regulile au rămas neclare pentru o lungă perioadă de timp deoarece amândoi aveau reguli înrudite
în privinţa formulării de cereri. Sabrina se gândea „nu ar trebui să îi cer ajutorul – el ar trebui să se
ofere”, în timp ce Harold se gândea „nu citesc gândurile – dacă vrea ca eu să o ajut, trebuie să îmi
ceară.”

Rescrie regula sub forma unei cereri insistente

Atunci când regulile sunt reafirmate sub forma unei cereri insistente şi apoi împărtăşite
partenerului tău, compromisul şi schimbarea reală devin posibile.

Formula este simplă:

1. Formulează regula în forma unei cereri pentru un comportament specific.
2. Explică semnificaţia regulii sub forma enunţării sentimentelor fără să învinovăţeşti sau să te
enervezi.
3. Include o parte din istoria asociată regulii, dacă este cazul.

Îţi aduci aminte de Todd şi Regina? Iată cum Regina şi-a rescris regula despre calitatea timpului
petrecut în familie.

Cerere: Aş dori să nu mai lucrezi la kiturile electronice între cină şi momentul când adoarme
Buddy. Aş vrea să petreci timpul acesta ajutându-mă pe mine cu vasele şi pe Buddy cu temele.

Sentimente: Când ne părăseşti chiar după cină, mă simt ca şi când ţie nu îţi pasă, ca şi când noi nu
contăm. De asemenea nu îmi convine când trebuie să fac mai mult decât ceea ce mi se pare a fi
partea mea.

Istorie: îmi aduce aminte cum mă simţeam abandonată când tatăl meu petrecea ore în şir departe
de casă la jocuri cu mingea sau la cursele de maşini.

174
Fă o pauză chiar acum pentru a rescrie cea mai importantă dintre reguli sub forma unei cereri
insistente, cu enunţuri clare privind sentimentele şi istoria.

Cerere:

Sentiment:

Istorie:

Acceptarea

Dacă amândoi încercaţi să identificaţi regulile, analizându-le, iar apoi împărtăşindu-le sub forma
cererilor insistente, aveţi cea mi mare şansă posibilă să obţineţi ceea ce doriţi de la relaţia voastră.
Însă nimeni nu obţine ceea ce îşi doreşte de fiecare dată.
Atunci când nu obţii ceea ce îţi doreşti, în ciuda celor mai mari eforturilor şi mai persistente în
timp, atunci oare nu este timpul să te muţi? Oare trebuie să divorţezi? Poate nu. Poate trebuie să
cultivi acceptarea.
Acceptarea nu însemnă să renunţi. Este un răspuns matur, potrivit la mai multe situaţii. Există trei
exerciţii care îţi pot mări abilitatea de a accepta ceea ce nu se poate schimba.
1. Veşti bune şi veşti proaste. Aşa cum spun nişte glume vechi, există veşti bune şi veşti proaste.
Pentru fiecare lucru care nu îţi place la partenerul tău există probabil un lucru care îţi place.
Nimeni nu este format numai din veşti proaste. În coloana din stânga de mai jos, scrie ce îi place
şi ce nu partenerului tău. Pentru fiecare lucru din coloana din stânga, adaugă un lucru în coloana
din dreapta sau ceva ce face sau nu partenerul tău şi care ţie îţi place.

Veşti bune Veşti proaste

Atunci când faci acest exerciţiu, poţi să amesteci mere cu pere. Asta înseamnă că veştile bune şi
cele proaste nu trebuie să aibă neapărat legătură între ele. De exemplu Marsha ura faptul că
partenerul ei Grace lăsa vasele murdare peste tot dar îi plăcea că Grace are abilităţi mecanice.
Murdăria şi abilităţile mecanice nu au legătură logică.
Pe de altă parte, poţi compara mere cu mere şi pere cu pere. Asta înseamnă că te poţi orienta după
aspectele pozitive ale veştilor proaste. Este cam şi cum ai vedea marginea luminată a unui nor. De
exemplu, Marsha îşi dădea seama că Grace deseori lăsa vasele murdare peste tot pentru că el era o
persoană foarte spontană şi distrată. Iar Marshei îi plăceau spontaneitatea şi entuziasmul lui
Grace. Marsha şi-a dat seama că dacă Grace ar fi fost mai curat şi mai organizat, atunci el ar fi
fost mai puţin spontan şi mai puţin distractiv.
Un alt exemplu tot legat de marginea deschisă a norului este Pat şi Nancy. Insistenţele lui Nancy
de a sta până la ultimul minut la fiecare petrecere îl plictiseau şi îl iritau pe Pat, însă sociabilitatea
însemna pentru el că nu avea nevoie să organizeze un calendar de evenimente sociale. Nancy
dădea toate telefoanele, planificarea şi aranjamentele pe care Pat ura să le facă.

2. Compasiunea. Compasiunea înseamnă să înţelegi defectele partenerului dar să îl iubeşti oricum.

Baza compasiunii este realizarea faptului că oamenii fac mereu ceea ce pare a fi cel mai bun lucru
pe moment. În orice moment, poţi fi sigur că partenerul tău face tot ce se poate pentru a
supravieţui: caută plăcerea, evită durerea sau pierderea sau pericolul, răspunde unor nevoi,

175
compensează pentru experienţe dureroase din trecut şi aşa mai departe. Acţiunile partenerului tău
s-ar putea să nu fie mereu soluţiile cele mai eficiente şi rezonabile la problema supravieţuirii, însă
aceasta dovedeşte mai degrabă decât să infirme umanitatea esenţială a partenerului.
Alege unul dintre lucrurile din lista de „ştiri proaste” de la exerciţiul anterior – ceva ce partenerul
tău face în mod consistent sau nu face în mod consistent şi care te supără şi nu pare să se schimbe.
Introdu în spaţiul de mai jos, apoi răspunde la fiecare dintre întrebările enunţate.

Comportament care mă supără:

Cum îl ajută acest comportament pe partenerul meu să caute fericirea?

Cum îl ajută acest comportament pe partenerul meu să evite durerea?
Căror nevoi încearcă partenerul meu să răspundă?
Cum îl pot ajuta pe partenerul meu să răspundă acestei nevoi?
Ce experienţă din trecut creşte probabilitatea ca partenerul meu să facă acest lucru?
Cum pot minimaliza efectul acestui comportament asupra mea?
Cum ar putea acest comportament fi mai rău decât este?

Iată cum a completat Jeanie acest exerciţiu:

Comportament care mă supără:

Jerry spune glume murdare la petreceri.

Cum îl ajută acest comportament pe partenerul meu să caute fericirea?

Lui îi place să îi facă pe oameni să râdă

Cum îl ajută acest comportament pe partenerul meu să evite durerea?

Îl ajută să nu se plictisească

Căror nevoi încearcă partenerul meu să răspundă?

Nevoia de a fi plăcut de către ceilalţi

Cum îl pot ajuta pe partenerul meu să răspundă acestei nevoi?

Zâmbind în loc de a mă strâmba atunci când el spune glume

Ce experienţă din trecut creşte probabilitatea ca partenerul meu să facă acest lucru?
Tatăl şi fratele lui fac acelaşi lucru. Face parte din stilul familiei lor.

Cum pot minimaliza efectul acestui comportament asupra mea?

Mă duc în altă cameră când încep să glumească

Cum ar putea acest comportament fi mai rău decât este?

Ar putea să se ia după alte femei în loc ca doar să facă glume despre sex.

3. Alege-ţi războaiele în care merită să lupţi. Luptă pentru lucrurile mari şi lasă lucrurile mici să
meargă de la sine. S-ar putea să nu ai niciodată o casă care să fie atât de curată şi ordonată precum
îţi doreşti dar este ok atâta timp cât copii au parte de o educaţie bună. Partenerul tău poate că nu
participă în întregime la hobby-ul tău, dar acest lucru este tolerabil întrucât partenerul tău te
sprijină în carieră. S-ar putea să nu ai niciodată discuţii intelectuale complicate cu partenerul tău,

176
dar s-ar putea să fii satisfăcut să afli că poţi avea încredere în partenerul tău ca acesta să fie lângă
tine atunci când lucrurile se complică.

Foloseşte spaţiul de mai jos pentru a identifica problemele de bază de care trebuie să fii sigură ca
să menţii o relaţie. Gândeşte-te în termeni de lucruri mari precum încrederea, onestitatea,
loialitatea, etc. În cealaltă coloană scrie lucrurile mici pe care îţi poţi permite să le laşi să meargă
de la sine.

Lucruri mari Lucruri mici

Ţine minte că relaţia ideală şi perfectă nu există. Este un miraj, un vis disfuncţional care te poate
orbi astfel încât să nu mai vezi realitatea şi bucuria unei relaţii pe termen lung. În cadrul fiecărui
cuplu există diferenţe reale şi semnificative, unele dintre acestea nu se pot nivela sau rezolva.
Uneori trebuie să accepţi diferenţele care sunt ireconciliabile şi să ignori pur şi simplu multe din
lucrurile care nu îţi plac la partenerul tău.

Atunci când nu te mai concentrezi asupra trăsăturilor negative pe care nu le poţi schimba ale
partenerului tău poţi vedea cu adevărat şi te bucura şi construi pe baza calităţilor pozitive care sunt
defapt cele care te-au atras iniţial.

177
 Bibliografie

Alberti,Robert E./and Michael Emons.1986.Your Perfect Right.Fifth rev.ed.San Luis

Obispo ,California: Impact Publisher
Azrin,N.H.,B.J Naster,and R.Jones.1973.A rapid learning based procedure for marital
counseling.Behavior Research& Therapy,11,365-382
Bandler,R,J.Grinder,and V.Satir.1976.Changing With Famililies.Palo Alto,Calif:Science and
Behavior Books
Bateson,G 1979.Mind and Nature.New York:E.P.Dutton.In Hoffman,(1981).
Beck,A.T 1979.Cognitive Therapy and the Emotional Disorders.New York:New American
Library
Beck,Aaron T. 1988 Love IsNever Enough. New York:Harper & Row
Beck, A.T., A. J. Rush,B.F. Shaw, and G. Emery. 1979. Cognitive Therapy of Depression. New
York : Guilford Press.
Beck,A. T., and G. Emery.1985 .Anxietey Disorders and Phobias: A Cognitive Perspective. New
York: Guilford Press
Beck,A.T. ,A. Freeman, and Asociates.1990 Cognitive Therapy of Personality Disorders. New
York : Guilford Press
Bradshaw, John. 1988a. Bradshaw On The Family. Deerfield Beach, Florida: Health
Communications
_ 1988b.Healing the Shame That Binds You. Derfield Beach, Florida: Health Communications
_1990. Homecoming. New York :Bantam.
Bry, A.1976. How To Get Angry Without Feeling Guilty. New York : New American Library
Dattilio, Frank M., and Christine A. Padesky. 1990. Cognitive Therapy with Couples.
Sarasota,Florida:Professional Resource Exchange.
Deschner, J.P. 1984 The Hitting Habit: Anger Control for Battering Couples. New York :
Macmillan.
D’Zurilla, T.J. and M. R. Goldfried. 1971.“Problem Solving and Behavior Modification.“ Journal
of Abnormal Psychology 78;107-26.
Elis, A. 1962 Reason and Emotion in Psychotherapy. New York : Lyle Stuart
_1975 A New Guide To Rational Living. North Hollywood,Calif: Wilshire Books
Fisher, Roger, and William Ury. 1981. Getting to Yes: Negotiating Agreements Without Giving
In. Boston: Houghton Mifflin
Freud, Anna. 1946. Ego and the Mechanisms of Defense. New York: International Universities
Press.
Haley,Jay.1976. Problem Solving Therapy. San Francisco : Jossey-Bass.
Harper,R.A. 1961. A Guide to a Successful Marriage. North Hollywood : Wildshire Books.
Hazaleus,S., and J . Deffenbacher. 1986.“Relaxation and Cognitive Treatments of Anger“. Journal
of Consulting and Clinical Psychology 54:222-226
Hoffman, L. 1981. Foundations of Family Therapy. New York: Basic Books.
Jackson,D. D. 1957. In Hoffman 1981.
Jackson, D. D. 1965. In Walsh, N.(ed).1987. Normal Family Processes. New York:The Guilford
Press.
Jacobson, Neil S., and Gayla Margolin. 1979 Marital Therapy. New York : Brunner Mazel
Jourard, Sidney M. 1971. The Transparent Self. Revised ed. New York: Van Nostrand Reinhold.
Kelly, G. A. 1955 The Psychology of Personal Constructions. New York: W.W Norton.

178
Kernberg,Otto. 1976. Object Relations Theory and Clinical Psychoanalysis. New York: Jason
Aronston
Lange,Arthur, J., and Patricia Jakubowski. 1976. Responsible Assertive Behavior. Champaign,
Illinois: Research Press.
McKay, Matthew, Martha Davis, and Patrick Fanning. 1983. Messages: The Communication
Skills Book. Oakland, California: New Harbinger Publications.
McKay, Matthew, Peter D. Rogers, and Judith McKay. 1989. When Anger Hurts:Quieting the
Storm Within, Oakland, California: New Harbinger Publications.
McKay, Matthew, and Patrick Fanning. 1991. Prisoners of Belief. Oakland, California New
Harbinger Publications.
Madel, S. F. 1957 In Brown, R. 1965. Social Psychology. New York: The Free Press
Mahoney, M. 1974. Cognitive Behavior Modification. Cambridge, Massachusetts: Ballinger
Publishing
Masterson, J. 1981 The Narcissistic and Borderline Disorders. Nnew York: Brunner/Mazel
Meichenbaum,D. 1977 Cognitive Behavior Modification. New York: Plenum Press.
Meichenbaum,D. 1988 „Cognitive Behavior Modification with Adults.“ San Francisco :
Workshop for Advances in Cognitive Therapies: Helping People Change.
Novaco, R. 1975. Anger Control: The Development and Evaluation of an Experimental
Treatment. Mass: C. D. Health
Osborn,A.F. 1963 . Applied Imagination: Principles and Procedures of Creative Problem Solving.
Third ed New York: Scribner’s
Patterson,G. R. 1982. Coercive Family Process. Eugene, Oregon: Castalia.
Rogers, Carl 1951 Client Centered Therapy. New York: Houghton Mifflin.
Rubin, I. R. 1969. The Angry Book. New York: Collier Books
Salter, Andrew. 1949. Conditioned Reflex Therapy. New York: Farrar, Straus and Giroux.
Smith,Manuel J. 1975. When I Say No I Feel Guilty. New York: Dial Press
Sonkin,D.J., and M. Durphy. 1985. Learning To Live Without Violence: A Handbook for Man.
San Francisco: Volcano Press.
Stuart, R. B. 1980. Helping Couples Change: A Social Learning Approach to Marital Tharapy.
New York: Guilford Press.
Stuart, R. B. 1969.“Operant-interpersonal Treatment for Marital Discord.“Journal of Consulting
and Clinical Psychology 33:675-682
Sullivan,Harry Stack. 1953. The Interpersonal Theory of Psychiatry. New York: Norton
Tavris,C. 1982. Anger—the Misunderstood Emotion. New York: Simon & Schuster.
Watzlawick,P. J. Weakland, and R. Fisch. 1974. Change. New York: W. W. Norton.
Wople,J. 1958. Psychotherapy by Reciprocal Inhibition. Stanford, California: Stanford University
Press.
Wolpe,J., and A. A. Lazarus.1966. Behavior Therapy Tehniques. New York: Pergamon Press.
Wood,C. 1986 „The Hostile Heart .“ Psychology Today 20:9
Young,J.1990. Cognitive Therapy for Personality Disorders. Sarasota, Florida: Professional
Resource Exchange.

179
 CUPRINS

Introducere 2
Abilitati de baza
Cap. 1. Ascultarea 6
Cap. 2. Exprimarea sentimentelor si descrierea nevoilor 15
Cap. 3. Sprijinul reciproc 24
Abilitati avansate
Cap. 4. Comunicarea curata 34
Cap. 5. 42
Cap.6. Negocierea 54
Cap. 7. Rezolvarea problemelor 60
Furie si confilct
Cap. 8. Evaluarea si schimbarea stretegiilor de aversiune 68
Cap.9. Cum facem fata furiei 77
Cap. 10. A face fata unui partener furrios 95
CAP. 11. Pauza 105
A intelege si schimba ceea ce nu functioneaza
Cap. 12. Identificarea schemelor legate de partenerul tau 110
Cap.13. inregistrari vechi. Separarea partenerului de parintii tai 121
Cap.14. Colabarand cu defensele 129
Cap.15. Identificarea sistemului de cuplu 141
Cap. 16. A interveni in sistem 153
Cap. 17. Acceptari, reguli si acceptanta 167
Bibliografie 177

180