Elaborarea lucrarii de licenta

Tema: Stima de sine și persoalitatea într-un cadru studențesc

Pofesor: Lect. Univ. Dr. Simona Glăveanu

Radu Gheorghe

An suplimentar, promoția 2017-2020

Student, anul III IF, Facultatea de Psihologie,

Universitatea Ecologică din București

1
Abordari teoretice

O teorie a stimei de sine este definită în psihologie că are la bază sentimentul de

competență al individului, dorințele și aspirațiile acestuia, și capacitatea de a le realiza, de a-și
atinge scopurile (Mrunk, 2006).
În Dicționarul de Psihologie (2006), stima de sine este o trăsătură de personalitate. În
teoriile echilibrului, stima de sine este definită ca o funcţie a raportului dintre trebuinţele
satisfăcute şi ansamblul trebuinţelor resimţite. Teoria socială are în definiție rezultatul
comparaţiei pe care o efectuează subiectul între el însuşi şi alţi indivizi semnificativi pentru
acesta.
După W. James (1998), stima de sine constituie raportul dintre succesul unor acţiuni şi
aspiraţiile individului cu privire la întreprinderea acțiunii.
Rosenberg (1979) defineşte stima de sine ca o sinteză cognitivă şi afectivă complexă,
face distincţia dintre stima de sine ridicată (respectiv pozitivă) şi stima de sine scăzută (respectiv
negativă). Acesta consideră că stima de sine influențează atitudinea mai mult sau mai puţin bună
a individului faţă de propria persoană.
Stima de sine ca valoare, a fost implementată de catre psihologul sociocultural
Rosenberg, ce a creat primul instrument de măsurare a stimei de sine.
Psihologul cognitiv-experiențial Seymour Epstein (2003) abordează stima de sine în
cadrul teoriei sale „Cognitive-Experiential Self-Theory of Personality” (CEST). CEST este o
teorie integrativă a personalității, în compatibilitate cu alte teorii, precum cele psihodinamice, ale
învățării sau cu teoriile cognitive. Această teorie se bazează pe trei asumpții:
1. Oamenii procesează informațiile prin două sisteme independente care interacționează în
sistemul inconștient (experiențial) și unul conștient (rațional);
2. Sistemul experiențial este guvernat de emoții;
3. Sunt prezente patru nevoi fundamentale pentru persoană, fiecare dintre ele avănd o
importanță la fel de mare.
Branden (1992) oferă două definiții pe principiul că este necesară „Încrederea în
capacitatea de a gândi şi de a face faţă provocărilor de bază ale vieţii” și „Încrederea în dreptul
nostru de a fi fericiți, sentimentul de a fi demn, valoros, de a ne bucura de roadele eforturilor
noastre.”

2
Metodologia cercetarii

Obiectivele pe care le-am urmărit au fost:

• Identificarea unor instrumente psihologice valide prin care să evaluez stima de sine și
personalitatea studenților;
• Administrarea instrumentelor pe două loturi de studenți: studenți din facultățile cu profil
uman și studenți din facultățile cu profil real;
• Cotarea răspunsurilor, conform instrucţiunilor autorilor instrumentelor, realizarea unei
baze de date şi analiză statistică a datelor obţinute, în vederea identificării stimei de sine
si personalității a studențiilor de la uman, precum și celor de la real.
• Identificarea cauzelor care stau la baza stimei de sine scăzute la studenți și posibile
modalități de desprindere a acestora.

IPOTEZELE CERCETĂRII
Pornind de la observaţiile din literatura de specialitate, am presupus că:
1. Presupunem că între dimensiunile chestionarului de personalitate există relații
semnificative.
2. Presupunem că între stima de sine și dimensiunile de personalitate există relații
semnificative.
3. Presupunem că între vârstă și structura de personalitate există relații semnificative.
4. Presupunem că există diferențe între stima de sine a subiecților de gen feminin și
masculin.
5. Presupunem că există diferențe semnificative între stima de sine a studenților din cadrul
facultăților cu profil umanist și stima de sine a studenților din cadrul facultăților cu profil
real.
SUBIECȚII
Cercetarea de faţă a fost realizată pe un eşantion de 64 de studenți cu vârste cuprinse între
18-45 de ani, unde media de vârstă a fost de 31,5 ani şi abaterea standard în valoare de 19.091.

Subiecţii sunt împărțiți în două mari categorii și anume studenți din cadrul unor facultăților
cu profil uman și studenți din cadrul unor facultăților cu profil real.

3
Categoriile principale sunt urmatoarele:
• 32 de studenți din cadrul a 2 facultăți cu profil uman și anume – “Facultatea de
Psihologie – Universitatea Ecologică” și “Facultatea de Comunicare și Relații Publice –
Școala Națională de Studii Politice și Administrative”.
• 32 de studenți a 2 facultăți cu profil real și anume – “Politehnică – Automatică și
Calcultoare” și “Academia de studii economice din București”.

Tuturor subiecţilor li s-a garantat confidenţialitatea şi caracterul anonim al răspunsurilor,

aducându-li-se la cunoştinţă că nu există răspunsuri corecte sau incorecte. Subliniem că nici unul
dintre respondenţi nu a primit recompense financiare.

INSTRUMENTELE UTILIZATE

Scala stimei de sine- M. Rosenberg, 1965

(Self -Esteem Scale)
Elaborată de M. Rosenberg în 1965, scala este destinată evaluării gradului de
autovalorizare şi autoacceptare, elemente ce intră în componenţa stimei de sine.
Un nivel ridicat al stimei de sine se asociază cu trăsături, ca : intuiţia, creativitatea, independenţa,
flexibilitatea, capacitatea de recunoaştere şi corectare a greşelilor, cu o gândire constructivă.
Un nivel scăzut al stimei de sine se asociaza cu negarea realităţii, reacţii defensive, teama de nou
şi de necunoscut, comportament anxios şi ostil, gândire negativă (scheme cognitive
distorsionate).
Stima de sine reprezintă o nevoie umană profundă şi puternică, esenţială pentru o
adaptare sănătoasă a individului, adică pentru o funcţionare optimă şi împlinirea de sine. Cu alte
cuvinte, stima de sine reprezintă încrederea autentică în propria minte, în propriul discernământ,
încrederea în capacitatea de a lua decizii corecte şi de a face alegeri adecvate.
Stima de sine este una dintre dimensiunile fundamentale ale personalităţii. Ea se referă la
raportul pe care îl are fiecare cu el însuşi. Este o privire judecată despre noi înşine, vitală pentru
propriul nostru echilibru psihic. Când este pozitivă, relativ ridicată, ea ne permite să acţionăm
eficient, să facem faţă dificultăţilor existenţei. Mai mult decât atât, specialiştii susţin că, dintre

4
toate judecăţile pe care le formulăm în viaţă, nici una nu are atât de mare importanţă ca aceea
referitoare la noi înşine.

Chestionarul SID – Stabilitate, Integrare, Dinamism

Descrierea probei
Chestionarul de personalitate S.I.D. şi-a dovedit validitatea în evidenţierea principalelor
caracteristici de personalitate considerate importante pentru îndeplinirea cu succes a celor mai
diverse activităţi profesionale. Pornindu-se de la un model teoretic al „angajatului ideal", care îşi
desfăşoară activitatea în mod eficient, s-au stabilit trei factori absolut necesari pentru calitatea
muncii: Stabilitate — S; Integrare — I; Dinamism — D.
Descrierea factorilor şi subfactorilor
Factorul S — Stabilitate
Grupează 30 itemi — coloanele I şi II din foaia de răspuns și se compune din doi
subfactori:

DESIGNUL CERCETARII
Chestionarele au fost aplicate subiecților, pe platforma GoogleForms. Acest lucru a
oferit posibilitatea acestora să completeze chestionarele în orice moment dorit, neexinstând
limite de timp, subiecții putânt completa testele în condiții optime alese de ei, evitând astfel
posibilele interferențe ale mediului exterior care ar fi putut afecta răspunsurile la intrebările
chestionarelor.
Cercetarea este de tip descriptiv-exploratoriu și utilizează design-ul transversal, deoarece
urmărește corelațiile dintre nivelul stimei de sine și al personalității și variabilele prezente in
cercetare fiind diversificate în funcție de profilul studiat, gen și vârstă.

Prezentarea si interpretarea rezultatelor

Studiul corelațional al datelor colectate se prezintă în tabelul nr. 14. Din analiza acestuia rezultă
o serie de informații care stau la baza inferențelor psihologice ale cercetării.

IPOTEZA 1- Presupunem că între dimensiunile chestionarului de personalitate există relații

semnificative.
5
 Din tabelul nr. 10 rezultă corelații că între:
- stabilitate și integrare ( r =.334 ; p = .007)
- stabilitate și dinamism ( r =.399 ; p = .001)
- integrare și dinamism ( r = .293 ; p =.019 )
Corelațiile sunt pozitie și repezentative pentru ipoteza de față.
.
Ipoteza 1 se verifică, ceea ce înseamnă că este asigurată consistența internă a
chestionarului administrat, adică dimensiunile sunt reprezentative pentru structura de
personalitate. Numărul de cazuri pe care se bazează corelaţia este de 64 de subiecţi (N=64).

IPOTEZA 2 - Presupunem că între stima de sine și dimensiunile de personalitate există relații

semnificative.

Din tabelul nr.10 rezultă ca nu există corelații semnificative, după cum urmează:
- stima de sine și stabiltate (r = .048; p =.706 )
- stima de sine și integrare (r = -.198; p = .118 )
- stima de sine și dinamism (r = -.088; p =.491 )
Presupunem că rezultatele au fost influențate de lotul restrâns și de faptul că studenții se
apreciază pozitiv indiferent de structura de personalitate pe care o au. Deși teoria susține că
există o legatură între stima de sine și dimensiunile de personalitate, din această cercetare nu se
poate confirma acest lucru.
În concluzie putem spune ca Ipoteza 2 a cercetării nu se confirmă, însă acest lucru se
poate modifica dacă cercetarea va fi facută pe un lot mai mare.

IPOTEZA 3- Presupunem că între vârstă și structura de personalitate există relații semnificative.

Din tabelul nr. 10 rezultă că există o corelație semnificativă între varstă și stabilitate
(r=.293 ; p =.019 ).
Nu se constată relații semnificative între vârstă și integrare (r = .222; p =.077) și nici
între varstă și dinamism (r =.007 ; p = .954).

6
 Ipoteza se verifică parțial datorită faptului că lotul este mic și categoriile de vârste nu sunt
apropiate ca număr.
Partea confirmată din ipoteză, relația dintre vârstă și stabilitate, poate fi explicată prin
importanța dorinței de stabilitate la orice vârstă. Se poate observa o tendință și între vârstă și
integrare (r=.222, p= .077), însă aceasta nu poate confirma ipoteza, dar putem spune că subiecții
tind spre nevoia de integrare socială.
În concluzie, putem spunce că ipoteza nr. 3 se verifică parțial datorită relației dintre
vârstă și stabilitate, existând posibilitatea ca pe un lot mai mare sa se confirme integral.

IPOTEZA 4 - Presupunem că există diferențe între stima de sine a subiecțior de gen feminin și
masculin.
Pentru verificrea ipotezei utilizăm testul T al diferențelor de medii. Rezultatele statistice
se regăsesc in tabele cu nr. 11 și 12.
Se constată că testul T este nesemnificativ ( t =-1.313 ; p =.194 ; 95% CI cu L=3.01581,
U=.62490), în condițiile în care este acceptată egalitatea variantelor distribuției de frecvențe,
conform testului Levene (F = .848; sig. = .361)
Ipoteza nu se confirmă, iar aceasta ar putea fi explicată prin faptul că numărul subiecților
de gen feminin este mai mare decât cel al bărbaților, chiar dacă media subiecților de gen
masculin este mai ridicată (DM = MF-MB = 25.7045 - 26.9000 = -1.19545)

IPOTEZA 5 - Presupunem că există diferențe semnificative între stima de sine a

studenților din cadrul facultăților cu profil umanist și stima de sine a studenților din cadrul
facultăților cu profil real.
Pentru verificarea ipotezei utilizăm testul T al diferențelor de medii. Rezultatele statistice se
regăsesc în tabele cu nr. 13 și respectiv 14.
Se constată că testul T este nesemnificativ ( t =-.988 ; p = .327; 95% CI cu L=2.53800,
U=.85863), în condițiile în care este acceptată egalitatea variantelor distribuției de frecvențe,
conform testului Levene (F = .810; sig. =.372 )

7
 Ipoteza nu se confirmă, iar aceasta ar putea fi din cauza inegalității celor două subloturi,
chiar daca media studenților de la real este mai ridicată decât a studenților de la uman (DM =
MU-MR = 25.7045 - 26.9000 = -1.19545).

CONCLUZII

Luând în considerare ipotezele cercetării de față putem spune că:

Ipoteza 1 a cercetării ” Presupunem că între dimensiunile chestionarului de personalitate

există relații semnificative„.

A fost confirmată de rezultatele cercetării din tabelul de corelații (nr. 10) în care a fost
demonstrat că există relații semnificative între stabilitate și integrare, stabilitate și dinamism,
integrare și dinamism. Corelația este pozitivă și reprezentativă pentru ipoteza de față.

A fost confirmată de rezultatele cercetării din corelația Pearson existând o corelație

puternic semnificativă între dimensiunile de personalitate din chestionarul SID. Aceasta
reprezintă o asigurare în consistența internă a chestionarului administrat, adică dimensiunile sunt
reprezentative pentru structura de personalitate.

Ipoteza 2 a cercetării „ Presupunem că între stima de sine și dimensiunile de

personalitate există relații semnificative”.

În urma rezultatelor apărute în tabelul de corelații (nr. 10), nu există corelații

semnificative între stima de sine cu stabilitate, integrare și dinamism.

Putem presupune că rezultatele au fost influențate de lotul restrâns de studenți (64), de

faptul că se apreciază pozitiv indiferent de structura de personalitate pe care o au sau de dorința
subiecților de a impresiona, de a scora un rezultat cât mai bun, astfel răspunsurile la intrebările
chestionarelor pot fi ușor influențate de acest aspect.

Ipoteza 3 a cercetării „Presupunem că între vârstă și structura de personalitate există

relații semnificative”

8
 În urma rezultatelor din tabelul de corelații (nr. 10) apare că ipoteza se verifică parțial
între vârstă și stabilitate. Aceasta poate fi datorită dorinței de stabilitate în orice domeniu din care
fac parte, chiar și într-un cadru studențesc. Odată cu înaintarea în vârstă stabilitatea emoțională și
cea comportamentală este în creștere.

BIBLIOGRAFIE

1. Aniței, M. (2016). Tratat de psihologia personalității. București: Editura Trei.

2. Argyle, M. (2008). Social encounters: Contributions to social interaction. Aldine
Transaction.
3. Baumeister, R. (1999). The self in social psychology. Philadelphia, PA: Psychology Press
(Taylor & Francis).
4. Bee, H. (1992). The developing child. London: HarperCollins.
5. Bogatu, N. (2002). Conduită de rol, sine și personalitate. București: Editura Granada.
6. Bonchiș, E. (2006). Teorii ale dezvoltării copilului. Cluj-Napoca: Editura Dacia.
7. Chircev, A., Roșca, A. (1999). Psihologie generală. București: Editura Didactică și
Pedagogică.
8. Coopersmith, S. (1967). The antecedents of self-esteem. San Francisco: Freeman.
9. Dafinoiu, I. (2007). Personalitatea. Metode calitative de abordare. București: Editura
Polirom.
10. Evans, K., Gilbert, M. (2010) Introducere în Psihoterapia Integrativă. Craiova: Editura
Liber Mundi.

9
 ANEXA 1

„Scala stimei de sine” („Self -Esteem Scale”, M. Rosenberg, 1965)

Total de De acord Dezacord Total

acord dezacord

1) În general sunt mulţumit(ă)

de mine
2) Câteodata ma gândesc că nu
valorez nimic
3) Cred că am o serie de calităţi
bune
4) Sunt capabil(ă) sa fac
lucrurile la fel de bine ca ceilalţi
5) Simt că nu am în mine prea
multe de care sa fiu mândru (ă)
6) Câteodată mă simt realmente
inutil
7) Mă gândesc că sunt un om de
valoare,
cel puţin la fel ca alte persoane
8) Mi-ar plăcea să am mai mult
respect fată de mine însumi
9) Ţinând cont de toate,
amtendinţa sa cred ca sunt un
(o) ratat(ă)

10) Am o părere pozitivă despre

mine

10
11