LICEUL TEOLOGIC BAPTIST ”EMANUEL”

PROIECT LA CIVICĂ

PROF. IVAN DANIEL

FURIC DAVID FABIAN

CLASA a 8-a B

ORADEA, 2020
 Bunele maniere ale copilului la scoala contureaza o eticheta valabila pentru toata
familia elevului, asa cum semnele de proasta crestere afecteaza reputatia mediului
domestic din care micutul provine. Multi invatatori si profesori se plang de disparitia
celor "sapte ani de acasa", acuzand parintii ca ignora comportamentul necivilizat al
copiilor lor.

Mai mult decat atat, bunele maniere incep sa lipseasca cu desavarsire si din

"palmaresul" celor mari. Tot mai multe mame si tatici afiseaza atitudini grosolane fata de
educatorii copiilor, acuzandu-i pe acestia de problemele pe care prichindeii le au in raport
cu activitatea scolara.
Iata ce inseamna bunele maniere ale copilului la scoala si cum le poti imprima cu succes
in comportamentul scolarului tau istet.

Educatia din familie si succesul la scoala

Parintii sunt direct responsabili de educatia de baza pe care copilul o primeste in
familie. Lacunele procesului vor influenta iremediabil succesul la scoala, buna purtare
fiind criteriul de baza in clasificarea elevilor in categoriile de "rai" sau "buni".
Modelarea unei atitudini politicoase si dezvoltarea empatiei copilului (capacitatea
de a lua in calcul drepturile si sentimentele celorlalti) sunt doua deprinderi cruciale pentru
viitorul elev, dar si pentru adultul in care se va transforma acesta.
In afara de aprecierile pe care le va primi de la profesori si colegii sai, copilul va dezvolta
o stima de sine puternica, un psihic echilibrat si un caracter demn.
 Reguli de baza pentru bunele maniere la scoala

In prima instanta, bunul simt de acasa se va concretiza la scoala prin cateva reguli de
baza, in raport cu profesorii si colectivul clasei. Copilul tau trebuie sa stie:
 sa salute colegii atunci cand intra in sala;
 sa salute profesorul (ridicandu-se in picioare) cand acesta se aseaza la catedra;
 sa nu vorbeasca niciodata neintrebat, mai ales in timpul orei;
 sa ceara permisiunea inainte de a manevra un obiect strain sau de a merge la toaleta;
 sa inapoieze obiectele imprumutate si sa multumeasca pentru amabilitate;
 sa vorbeasca numai dupa ce altcineva isi incheie discursul;
 sa tina usa deschisa pentru o persoana care intra in sala, mai ales daca aceasta are mainile
ocupate;
 sa respecte proprietatea altora si sa nu isi insuseasca bunuri care nu ii apartin;
 sa spuna "te/va rog frumos" si "iti/va multumesc";
 sa pastreze linistea in timpul orei, sa nu se agite in banca si sa mentina o postura decenta
(cu spatele drept si antebratele sprijinite de marginea bancii);
 sa nu foloseasca cuvinte jignitoare, sa fie amabil, atent si sa urmeze intocmai indicatiile
profesorilor;
 sa isi ingrijeasca banca, scaunul si dulapiorul personal (fara sa le murdareasca de pix sau
cerneala);
 sa se comporte decent in recreatii, fara violenta si acte de vandalism;
 sa fie politicos cu colegii, dar mai ales cu cadrul didactic.

Metode de invatare a bunelor maniere la scoala

Exista o serie de metode de invatare a bunelor maniere la scoala, pe care le poti folosi in
educarea micutului tau. Nu toti copiii retin regulile cand li se transmit pur si simplu, ci au
nevoie de o asumare treptata a lor, prin activitati practice.
Asadar, puteti exersa interactiunea dintre profesor si elev acasa, jucandu-va "de-a scoala".
In acest mod, ii arati cum trebuie sa salute, cum se cere permisiunea de a raspunde si alte
gesturi tipice din timpul orelor.
Citeste-i povesti despre consecintele obrazniciei la scoala si roaga-l sa distinga intre
comportamente bune si rele. Exprima-te in termeni politicosi, precum "te rog frumos",
"cu placere", "imi cer scuze", "imi permiti" etc. In acest mod, adresarile de acest gen se
vor transforma in automatisme pentru copil.
Explica-i de ce nu este bine sa jigneasca, sa se comporte violent si sa manifeste dispret
fata de colegi. Accentueaza ideea ca este important sa ii trateze pe ceilalti frumos, astfel
incat sa i se intoarca favorul. Atrage-i atentia asupra exprimarilor gresite si corecteaza-l
cu blandete. Spune-i cat de mult admiri copiii manierati si da-i exemple cunoscute, din
familie sau din anturajul apropiat.
Cauta poezii si cantecele despre bunele maniere si invatati-le impreuna, sub forma de joc.
Copilul va asimila fara efort toate regulile, care se vor transforma ulterior in
obisnuinte. Rezultatele scolare si integrarea fericita in colectiv sunt doua consecinte
sigure ale bunelor maniere la scoala.
Primii paşi în învăţarea codului bunelor maniere pentru copii:

Bunele maniere sunt mai puţin întâlnite la copiii sub vârsta de 7 ani, pentru că, de cele
mai multe ori, le este greu să îşi imagineze că lumea nu se învârte în jurul lor. Însă
educaţia în acest sens ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă, 2-3 ani, când copilul
înţelege şi face conexiuni între ceea ce se desfăşoară în jurul lui.

Primele maniere se pot învăţa chiar prin joacă. Pornind de la faptul că cei mici întind
jucăriile către părinţii lor, este bine să le mulţumiţi de fiecare dată când le luaţi. Aşa vor
deprinde acest obicei de a mulţumi când primesc ceva. Un alt pas pe care nu trebuie să-l
uitaţi când vă învăţaţi micuţii codul bunelor maniere este acela de a împărţi jucăriile lui
cu ceilalţi parteneri de joacă. Acest lucru ar trebui să se realizeze de la o vârstă cât mai
mică, pentru că în acest fel vă veţi obişnui copilul cu ideea că este în regulă să-şi împartă
jucăriile, chiar dacă sunt momente când nu primeşte nimic în schimb.

Nu uitaţi să stabiliţi reguli şi limite, care trebuie să fie respectate!

Încă de când sunt în faşă este important să le impuneţi câteva reguli. Aşa cum mereu aţi
decis ca nu îl ţineţi prea mult în braţe pentru a nu se obişnui, că nu va adormi în patul
dvs. pentru a nu-şi face un obicei din asta, este la fel de important ca şi atunci când
creşte să fiţi pe poziţie cu regulile şi limitele. Numai că de data aceasta ele nu mai
trebuie să fie tacite, ci verbalizate şi clarificate.

Mai jos aveţi câteva dintre cele mai importante reguli de comportament pentru copii.

Codul bunelor maniere pentru copii în societate:

1. Salutul şi mulţumirea

A saluta şi a mulţumi sunt elementele esenţiale ale bunelor maniere.

De aceea, puteţi începe cu ele atunci când vă propuneţi să îi învăţaţi pe cei mici regulile
de comportament în societate.

Învăţaţi-l să mulţumească în diverse contexte şi unor persoane diferite. Îi puteţi spune

că „Mulţumesc” poate fi spus persoanei care ţi-a deschis uşa şi te-a lăsat să intri,
vânzătorului de la magazin care ţi-a dat restul sau produsul de pe raft, unui alt copil care
te-a lăsat să te joci cu jucăria lui etc. Explicaţi faptul că a mulţumi ţine nu numai de
educaţie, ci şi de respectul pe care îl arăţi celuilalt.

Învăţaţi-l să salute persoanele pe care le întâlneşte. În cazul în care cineva cunoscut

trece pe lângă el şi pare a nu-l observa, este bine să îl salute cu voce tare sau să întindă o
mână către el. Gestul acesta o va trezi din gânduri pe respectiva persoană şi va aprecia
buna intenţie a copilului. De asemenea, băieţii trebuie să ştie că ei sunt cei care salută
fetele primii.

2. Codul bunelor maniere pentru copii la masa

Nu de puţine ori, copiii mai mici devin năzdrăvani tocmai când ajung să fie puşi la masa.
De aceea este indicat să le explicaţi câteva reguli de bună creştere atunci când se
mănâncă în familie sau la altcineva. În primul rând orice joacă trebuie să înceteze atunci
când mâncăm. De asemenea, coatele nu se aşază pe masă, ci eventual doar antebraţele
pe marginea mesei. Folosirea tacâmurilor este obligatorie. De asemenea, din felia de
pâine nu muşcăm, ci rupem cu amândouă mâinile bucăţi potrivite. La masa nu vorbim
cu gura plină, nu se plescăie şi nu se soarbă supa sau ciorba. La fel de important este să
înveţe să nu mănânce înainte ca toată lumea să se aşeze la masa.

3. Comportamentul în mijloacele de transport în comun

Şi în mijloacele de transport în comun, un copil trebuie să dea dovadă de politeţe şi de

bună creştere. Îl veţi educa să ofere locul său unui bătrân sau unei persoane infirme. O
altă regulă de bună creştere este aceea de a nu arunca nimic pe jos şi să ţinem asupra
noastră gunoiul până când coborâm din mijlocul de transport în comun, pentru a-l
arunca la cel mai apropiat coş de gunoi. De asemenea, învăţaţi-l să nu se grăbească
atunci când urcă în autobuz şi să îşi ceară scuze atunci când loveşte din greşeală pe
cineva.

Dacă se află împreună cu un grup de copii în autobuz, tramvai sau metrou, este bine să
vorbească pe un ton mai scăzut, să fie liniştit şi să nu îi deranjeze pe cei din jur.

4. Comportamentul în locurile publice

Dacă are un telefon mobil, atunci când se află într-un spaţiu public, este bine sa îl seteze
pe vibraţie.

În locurile publice nu se vorbeşte tare şi nici nu este indicat să te manifeşti agresiv.

Copiii preşcolari încalcă această regulă de cele mai multe ori, pentru că încă nu înţeleg
constrângerile sociale şi nu şi-au dezvoltat capacitatea de autocontrol. Îi puteţi atrage
atenţia discret atunci când vorbeşte mai tare decât trebuie şi să-i propuneţi să vorbiţi
împreună pe un ton mai scăzut. De asemenea, atunci când copilul are o criză de plâns în
public din diverse motive, încercaţi să îl liniştiţi fără a vă enerva.

Învăţaţi-l că şoptitul într-o sală cu alţi oameni, precum şi gestul de a spune ceva la
urechea unei alte persoane, atunci când se află şi o a treia persoană în apropiere, nu este
deloc politicos.

5. Codul bunelor maniere pentru copii, atunci când vorbesc la telefon

Începeţi prin a-l învăţa că atunci când va efectua apeluri, va vorbi politicos, fără a ţipa şi
va ţine cont de salutul obligatoriu, atât atunci când răspunde cât şi atunci când
conversaţia s-a încheiat. Nu va vorbi cu mâncarea în gură sau la masa. La şcoală va fi
învăţat să-l utilizeze doar în pauze, iar în timpul orelor să-l seteze pe modulul silenţios.

Rugaţi-l să nu vă respingă niciodată apelul şi indiferent de situaţie să vă răspundă.

Trebuie atrasă atenţia copilului că nu se trimit niciodată mesaje pe care nu ar avea

curajul să le spună interlocutorului. Mesajele trebuie să fie politicoase. Nu se trimit poze
indecente cu propria persoană sau cu altcineva.

6. Codul bunelor maniere pentru copii atunci când se află pe stradă

Regula cea mai importantă este să fie învăţaţi să traverseze numai pe culoarea verde a
semaforului şi numai prin locurile marcate corespunzător. De asemenea, pe stradă copiii
trebuie să înveţe că nu au voie să arunce gunoaie pe trotuar, ci numai în coşurile special
amenajate. La fel ca un adult, nici copilul nu ar trebui să mănânce pe stradă, însă dacă
situaţia o impune atunci este permis.

7. Comportamentul faţă de adulţii implicaţi într-o conversaţie

Una dintre primele bune maniere pe care părinţii îi învaţă pe copii este să nu îi
întrerupă pe ceilalţi atunci când vorbesc la telefon, sau poartă un dialog cu alte
persoane. Este şi prima regulă de comportament pe care cei mici au tendinţa să o uite.

Trebuie învăţaţi că dialogurile dintre adulţi trebuie întrerupte doar pentru motive bine
întemeiate. Ajutaţi copilul să-şi dea seama de eventualele pauze din dialogul unor adulţi
şi numai când le identifică să-şi permită să întrerupă, folosind cuvintele scuză-
mă/scuzaţi-mă. Încurajaţi-l dacă vedeţi că te întrerupe politicos.

Deşi îi spuneţi adesea că nu are voie să întrerupă în timp ce sunteţi într-un dialog cu
cineva sau la telefon, copilul, nerăbdător din fire, nu se poate abţine şi vă va trage adesea
de mânecă pentru a-i acorda atenţie. În momentul în care vede că nu reacţionaţi, începe
să ţipe din ce în ce mai tare, iar dacă nici această metodă nu dă rezultate, va izbucni într-
un acces de furie.

Este important să vă păstraţi cumpătul şi să îi explicaţi, în repetate rânduri, cum trebuie

să se poarte în astfel de situaţii. Dacă încalcă regulile constant, stabiliţi şi consecinţe
(pedepse) pentru încălcarea regulilor.
8. Codul bunelor maniere pentru copii atunci când se află în vizită

Iată câteva reguli esenţiale pe care ar fi bine să le explicaţi copilul înainte de a primi
vizita unor oaspeţi:

Să salute; să comunice cu invitaţii; să mulţumească dacă a primit ceva în dar.

Indiferent cine sunt persoanele care vin în vizită, limbajul folosit de copil trebuie să fie
unul care arată foarte mult respect. Dacă este vorba de oameni mai în vârstă, învăţaţi-l
să salute politicos, să îşi tempereze mişcările şi să răspundă politicos întrebărilor pe care
aceştia le adresează.

Dacă printre musafiri se numără şi copii, cel mai bine este să-i duceţi în camera
copilului şi să le puneţi la dispoziţie jucării şi jocuri pentru a petrece timpul în mod
plăcut. Este indicat ca cel mic să se joace cu ei, să împartă jucăriile şi să le facă pe plac.

La plecare, un semn de bună creştere este să îşi ia la revedere de la toţi invitaţii şi să le

mulţumească pentru vizită.

9. Bunele maniere atunci când copilul este musafir

Explicaţi-i celui mic faptul că atunci când va merge în vizită, nu va avea voie să alerge
prin casă. De asemenea, că doar la el acasă poate căuta prin sertare, dulăpioare sau prin
alte locuri. Învăţaţi-l să ceară voie atunci când vrea să vadă sau să atingă un lucru aflat
în casa în care se află şi să nu deschidă un sertar sau un dulap decât dacă gazda i-a spus
să facă acest lucru. De asemenea, este bine să ştie că nu are voie să ia din casa gazdei
nimic din ceea ce nu îi aparţine, atâta timp cât nu i-a fost dăruit.

Gazda ta are animale de casă? Învăţaţi-l pe cel mic să se apropie de animal doar după ce
a primit permisiunea gazdei de a-l mângâia. În plus, îi puteţi arăta cum sa îl mângâie
uşor şi să nu îl bruscheze. Copiii de vârste mici au nevoie de aceste recomandări pentru
că încă nu ştiu ce acţiuni pot răni sau deranja un animal.

Dacă s-a întâmplat să distrugă ceva din greşeală sau să spargă vreun obiect, rugaţi-l să
spună imediat gazdei şi să îşi ceară scuze, să nu încerce să dea vina pe altcineva, ori să
ascundă cele întâmplate.
Să îi explicaţi celui mic faptul că atunci când este musafir, nu este indicat să insiste ca el
să fie cel care alege programul TV care va fi urmărit, decât dacă gazda îl invită să facă
acest lucru.

Nu uitaţi să-i amintiţi să folosească frecvent cuvintele “mulţumesc frumos” şi “te rog
frumos” pentru momentele în care, la masa, i se schimbă farfuria cu mâncare. De
asemenea, copilul trebuie să ceară politicos ceva care se află la distanţă de el. Dacă, de
exemplu, pâinea se află mai departe, ar putea să ceară cuiva să aducă mai aproape coşul
de pâine.

Dacă are nevoie să meargă la toaletă, fie poate să vă spună încet, fie să se apropie de
gazdă şi să o întrebe respectuos unde se află aceasta.

La plecare, trebuie să îşi ia la revedere de la gazde şi să le mulţumească pentru găzduire.

10. Codul bunelor maniere pentru copii la şcoală

Mediile sociale în care copiii se integrează de la cele mai mici vârste sunt cele ale
instituţiilor de învăţământ pe care le frecventează. Astfel, printre regulile şi tipurile de
comportamente pe care îi ajutaţi să le adopte în diverse contexte, un rol special ar trebui
să-l aibă regulile de comportament la gradiniţă sau la şcoală.

Chiar dacă este înconjurat de elevi de vârsta lui şi se poate simţi mai liber, un copil cu
bune maniere ar trebui să fie învăţat să evite să vorbească urât sau să necăjească alţi
elevi. O atenţie deosebită trebuie acordată comportamentului copilului faţă de învăţător
sau profesor, precum şi faţă de celelalte persoane care lucrează în şcoală.

În primă instanţă copilul dvs. trebuie să ştie să salute colegii atunci când intră în clasă;
să salute profesorul (ridicându-se în picioare); să nu vorbească niciodată neîntrebat, mai
ales în timpul orei de curs; să ceară permisiunea înainte de a manevra un obiect străin
sau de a merge la toaletă; să înapoieze obiectele împrumutate şi să mulţumească pentru
permisiunea de a le folosi; să vorbească numai după ce altcineva îşi încheie discursul; să
ţină uşa deschisă pentru o persoană care intră în sala de clasă, mai ales dacă aceasta are
mâinile ocupate; să respecte proprietatea altora şi să nu îşi însuşească bunuri care nu îi
aparţin; să spună "te/vă rog frumos" şi "îţi/vă mulţumesc"; să păstreze liniştea în timpul
orei, să nu se agite în bancă şi să menţină o postură decentă (cu spatele drept şi
antebraţele sprijinite de marginea băncii); să nu folosească cuvinte jignitoare, să fie
amabil, atent şi să urmeze întocmai indicaţiile profesorilor; să îşi îngrijească banca,
scaunul şi dulăpiorul personal (fără să le murdărească de pix sau cerneală); să se
comporte decent în recreaţii, fără violenţă şi acte de vandalism; să fie politicos cu
colegii, dar mai ales cu cadrul didactic.

Rezultatele şcolare şi integrarea fericită în colectiv sunt două consecinţe sigure ale
bunelor maniere la şcoală.
BIBLIOGRAFIE

1. „Savoir-Vivre sau Bunele maniere astăzi” – Olivier Cechman, Editura Corint, 2010
2. „Bune maniere la masă pentru copii” – Cindy Post Senning, Peggy Post
3. „Codul bunelor maniere astăzi” –  Aurelia Marinescu