Daca voi avea o fata...

Dacă vreodată, peste ani și ani, voi avea o fată, mă

voi asigura că știe cât de mult o iubesc, că sunt
acolo pentru ea și că sunt mândră de ea indiferent
de situație. Iar când va avea 3-4 anișori îi voi
împleti părul, o voi săruta de „noapte bună!” și îi
citi povești cu Făt-frumos și Ileana-Cosânzeana.

Mai târziu, pe la 7-8 ani, îi voi spune adevărul,

că eroii nu există. Că niciodată un bărbat cu
pelerină și lenjerie peste pantaloni nu va veni s-o
salveze când se va afla în bucluc. Că salvarea o
găsește numai în ea, și în oamenii din jurul ei care o
iubesc necondiționat. Că viața îi va da un șut în
fund de fiecare dată când va avea ocazia, și că va
aștepta să se ridice ca să-i dea și-un pumn în
stomac. Și îi voi explica faptul că e prea fragilă și
mâinile ei sunt prea mici și prea puține pentru a
vindeca toată durerea pe care o vede în jur. Și vor fi
zile când va vrea să schimbe ceva, să facă bine, iar
atunci îi voi spune că indiferent de cât de mult
lupți și cât de curajoasă ești, nu e suficient. Că la
final, încercând să salvezi pe alții, vei sfârși în
genunchi, plină de vânătăi și cicatrici. Însă când
momente ca astea o lovesc fix în față, când furtuna
apare în viața ei,o voi lua în brațe și îi voi spune că
nu trebuie să dispere. Nu poți fugi de ploaie, și
oricât ai alerga, nu dispare așa ușor, de aceea, de
cele mai multe ori, cea mai bună soluție e să te
oprești și să te joci în noroi, să dansezi în ploaie, să
lași picăturile să-ți spele trupul. Să râzi răului în
față. Să-l sperii mai mult decât el te sperie pe tine.

Când se va speria noaptea de vreun zgomot din

camera ei, o voi lua de mânuță și îi voi arăta că
monștrii de sub pat sau din dulap nu există.
Adevărații monștrii sunt afară, lumea e plină de ei.
Și nu-s înspăimântători. Chiar deloc. Majoritatea au
fețe drăguțe și sunt îmbrăcați în aparențe. Îi voi
spune: draga mea, ești mică și lucrurile ce te sperie
acum, peste câțiva ani, vor deveni amintiri care te
vor face să râzi. Vei descoperi că viitorul îți rezervă
o sticluță de fericire și cutii întregi de tristețe, dar
dacă vei știi cum să pui câte o linguriță, două de
fericire într-un castron de tristețe vei descoperi că
viața nu e atât de rea la gust. Să nu-ți închizi
niciodată ochii și să nu-ți sugrumi glasul doar
pentru că cineva nu e de acord cu părerea ta. Să nu
încetezi niciodată să ceri mai mult, dar întotdeauna
să te mulțumești cu ce ai. Mai mult va fi doar un
bonus. Un bonus care vine repede și se duce mai
repede decât a venit.

La 15-16 ani voi încerca să-i fiu alături în cele

mai „grele” momente ale adolescenței. Îi voi
spune că atunci când îi va plăcea de un băiat, nu ar
trebui să păstreze secret. Ci ar trebui să se ducă la
acel băiat, să-l sărute și să-i zică ce simte pentru el
pentru că niciodată nu ar trebui să îi fie rușine sau
să îi pară rău pentru inima care îi bate puternic în
piept. Iar dacă el va râde de ea sau își va bate joc, ei
bine, acel băiat ar trebui să aibă o mică discuție cu
mama ei.

Draga mea, îi voi spune, ochii tăi sunt prea

frumoși și plini de vise pentru a-i tulbura cu lacrimi
pentru un băiat. Și nimeni, absolut nimeni, nu are
dreptul să încerce să te schimbe, căci, draga mea,
cine încearcă să te schimbe, nu te apreciază cu
adevărat. Cine nu e lângă tine în cele mai grele
momente ale tale, nu are ce căuta să te țină de
mână în cele mai bune. Și da, vei descoperi că
Domnul Perfect nu există. În schimb există băiatul
ai cărui ochi sunt singurii pe care vrei să-i vezi
dimineața când te trezești.

Nu îi voi spune niciodată: „îți interzic să

fumezi!” sau „fumatul nu e bun”. În schimb îi voi
spune: vei fugi în viață, și în drumul tău lung vei
strânge în suflet destul praf și cenușă, chiar vrei
fum și-n plămâni? Și știu, credeți-mă că știu cum e
să încerci lucruri noi, de aceea nu voi țipa la ea
când va veni la 2 noaptea acasă, când o voi vedea
sărutând un băiat la colț de stradă, când va mirosi
a fum de țigară sau a bere. Să-i spui unui
adolescent că nu are voie să facă ceva e ca și cum ai
tăia aripile unei păsări care încearcă să zboare.
Când va face vreo greșeală, nu o voi pedepsi,ci o
voi ajuta să îndrepte răul făcut. Asta înseamnă să
fii părinte. Să fii acolo când puiul tău are nevoie de
tine.

Dacă voi avea o fată, o voi ține în brațe

pentru tot restul vieții mele. Poate nu voi fi destul
de puternică să o apăr de fiecare umbră ce-i pune
la încercare curajul, dar voi avea întotdeauna la
mine puțină ciocolată și pansament care să-i aline
durerea. Căci, dacă voi avea o fată, știu că va fi ca
mine, și știu că va sfărâmița pe oricine are curajul
să stea în bătaia aripilor ei.