Dezvoltarea emotionala si sociala a copilului

Dezvoltarea emotionala si sociala a copilului ajuta sa creeze o fundatie

solida pentru adaptarea la diverse situatii pe parcursul vietii. Deasemenea,
informatiile legate de “antrenamentul” emotiilor foloseste adultilor cand se
confrunta cu propriile sentimente si cu cele ale copiilor lor.

Emotii! Cu totii le avem. Tot ceea ce facem si tot ceea ce invatam se

formeaza intr-un fel si dupa felul in care simtim. Aceste sentimente sunt o
parte naturala aceea ce suntem.

Cateodata, emotiile sunt inexplicabile. Putem fi suparati intr-un moment si

tristi sau furiosi in urmatorul moment. Unii dintre noi ne simtim
inconfortabil cu emotiile noastre si incercam sa le evitam, iar altii incearca
sa devina constient de ele si sa le inteleaga.
Atitudinea fata de emotiile noastre poate face o mare diferenta in calitatea
vietii noastre.

Cu totii avem atitudini puternice fata de emotiile noastre si asta se

fundamenteaza inca din copilarie. Modul in care ne gestionam emotiile ajuta
sa ne formam felul de a fi ca parinte.

Cercetariile arata ca parintii care isi valorizeaza si ghideaza emotiile sunt

mai buni parintii, din mai multe puncte de vedere.

Copiii formeaza prietenii mai puternice

Au rezultate mai bune la scoala
Gestioneaza mai bine starile proaste si isi revin mult mai repede dupa un
esec
Chiar se imbolnavesc mai rar 

Care sunt sentimentele dvs despre emotii? Cum va descurcati / cum

reactionati la emotiile copiilor?

De cele mai multe ori modul in care adultii reactioneaza la sentimentele

copiilor este acelasi cu propria atitudine fata de emotii. Majoritatea
parintiilor au tendinta sa folseasca unul dintre stiluri mai mult decat
celelalte.
 4 stiluri de a fi parinte

1. Parintele care ignora emotiile copilului

Parintele spune: “nu e nevoie sa fi trist. Nu e atat de grav. Pune-ti un

zambet pe fata. Nu ai nici un motiv sa fi nefericit”

Copilul se simte: ignorat si neacceptat cand are emotii puternice. El invata

ca emotiile de furie si/sau tristete sunt “rele” si e nevoie sa le schimbe
repede. Nu invata cum sa gestioneze aceste emotii si el va avea probleme cu
sentimentele sale can va fi suparata.

NU exista emotii “rele”!

Conteaza cum le abordam / gestionam

“Gata! Treci peste sentimentele astea”

Unii parinti si profesori cred ca cea mai buna cale sa faca fata emotiilor
copiilor este sa le spuna ” gata, treci peste”. Ei au tendinta sa ignore
sentimentele copiilor pentru ca nu cred ca sunt importante sau nu stiu ce
altceva sa faca.
De ex, cand un copil spune “sunt trist ca nu pot sa merg la bunica”,
parintele raspunde: “nu fi trist, o s-o vezi in doua saptamani. Hai in parc sa
ne jucam”.

Acesti adulti se simt inconfortabil daca copiii sunt tristi sau nervosi. Ei crd
ca emotiile negative le fac rau copiiilor sau ca nu sunt necesare si e mai bine
sa le evite. Ca rezultat, eposibil ca ei sa ignore emotiile, sa incerce sa le
“repare” sau incearca sa ii distraga pe copii din starea lor.

Toate aceste reactii, desi bine intentionate, duc la:

ignorarea copilului
sugereaza copilului ca nu trebuie sa ai incredere in emotii
sugereaza ca experientele triste nu sunt importante sau nu trebuie sa se
intample
creaza un tipar de ignorare a emotiilor, pe care copilul il invata si il copiaza
descurajeaza copilul in a veni la tine cand se simte trist sau furios
 2. stilul dezaprobator

“emotiile “rele” sunt pedepsite ; “nu trebuie sa simti asa!”

Parintele spune: “nu te mai simti asa. Nu ai nici un motiv sa fi trist si

nimeni nu vrea sa stea cu un plagacios. Daca continui asa, o sa te cert/ o sa
intri in bucluc.”

Copilul simte: Copilul crede ca e ceva gresit cu el daca se supara si e trist.

El e criticat si pedepsit atunci cand isi arata emotiile negative, chiar si atunci
cand nu au un comportament nepotrivit. Parintiile numesc emotii “rele”.
Asadar, el nu invata cu sa-si gestioneza emotiile puternice si o sa aiba
probleme si cu prietenii / colegii.

Ana e nervoasa si aproape sa planga. Mama ei, care crede ca Ana vrea doar
atentie, ii dezaproba furia si incearca sa-i schimbe sentimentele. “nu fi asa o
pacoste, Ana”. Ana incepe sa planga. “inceteaza in momentul asta. Am spus
sa incetezi.” Mai multe plansete. “ Asta e, Ana, daca mai aud multe plansete,
o sa ai probleme”. Si bineinteles mai multe plansete.
Acum, nu doar Ana, e nervoasa dar mai are si probleme din cauza acestor
sentimente. Si mai are putin si o sa fie pedepsita pentru modul in care se
simte – si asta fara sa fie obraznica / sa aiba un comportamnet inadecvat.
Mama Anei dezaproba sentimentele negative ale ficei sale, cum ar fi furia,
teama sau tristetea. Dezaproband sentimentele negative, parintii/profesorii
vad aceste emotii ca fiind inacceptabile si controlabile, asadar in loc sa
incerce sa inteleaga emotiile copiilor, ei ii disciplineaza sau ii pedepseste
pentru modul in care se simt.

Problema cu aceasta abordare este ca emotiile nu se pot pur si simplu

inchide sau deschide; nu au butoane de “on” / “off”. Incercand sa-i facem pe
copii sa “le opreasca”, pote fi daunator dezvoltarii lor.

Copiii crescuti cu acest stil dezaprobator:

au mai multe dificultati in a se increde in judecata lor
pot crede ca e ceva gresit cu ei
e posibil sa sufere de o lipsa de incredere in ei
au probleme in rezolvarea problemelor
pot avea dificultati de concentrare, invatare sau relationare cu colegii/
prietenii
 3. Stilul lejer

“Emotii fara limite”

Parintele spune: “asta e, lasa sentimentele sa iasa. Fa ceea ce ai nevoie sa

faci. Nu ma deranjeaza. Orice ai chef sa faci, e in regula”

Copilul se simte confortabil in a isi exprima sentimentele si stie ca e

accepatbil sa-si arate emotiile, chiar daca sunt de fericire sau de suparare,
tristete. Dar nu sunt limite in comportamentul sau si in modul de gestionare
al emotiilor. Invata ca emotiile sunt ok, dar nu invata ce sa faca cu ele.
Parintii care au un astfel de stil vor sa transmita copilului sau ca e ok sa-si
exprime emotiile, indiferent in ce fel, pentru ca ei oricum vor fi iubiti.

Acest stil, e bun in multe sensuri, dar nu educa si nu duce la o dezvoltare

emotionala sanatoasa. A incuraja copiii sa-si exprime sentimentele este o
prima parte a “puzzle-ului”, dar ei inca au nevoie sa le si inteleaga. O alta
parte este cea de impunere a unor limite, in ceea ce priveste
comportamentul.

Copiii trebuie sa invete ca sentimentele sunt ok, dar nu toate

comportamentele sunt acceptate.

Copiii trebuie ghidati, pe parcursul procesului de invatare a modului in care

trebuie sa-si accepte emotiile. Aici stilul lejer, da gres.

Copilul:

nu o sa aiba abilitatea de a se calma cand e furios, trist sau suparat

o sa-i fie mult mai greu sa se concentreze sau sa invete
o sa-si faca mai greu prieteni sau o sa-i fie mai greu sa-i pastreze
 4. Stilul antrenor emotional

“Empatie si ghidare”

Parintele spune: “Spune-mi cum te simti. Si eu m-am simtit asa. Si nu poti

sa lovesti pe cineva cand esti nervos. Hai sa ne gandim impreuna ce altceva
poti sa faci cand te simti asa nervos.”

Copilul se simte: valorizat, inteles cand toate emotiile sale sunt acceptate. In
acelasi timp intelege ca trebuie sa existe limite in comportamnetul sau, cand
are semntimente puternice. El primeste empatie cand e nervos sau suparat si
primeste gjidare in modul in are poate reactiona la acele emotii. Se simte
confortabil in a-si exprima emotiile, invata sa aiba incredere in sentimentele
sale si cum sa-si rezolve problemele.

Exemplu: cartea rupta

 Antrenamentul emotiilor in 5 pasi

1. recunoaste emotiile copilului

2. conecteaza-te la starea copilului
3. asculta cu empatie
4. numeste emotiile
5. stabileste limite si gasiti solutii bune

1.a. recunoasterea diferitelor emotii, prin cunoasterea felului in care ei

reactioneaza cand sunt furiosi, suparati sau bucurosi
1.b. incearca sa vezi lumea dpdv al unui copil, cand el se lupta cu o anumita
emotie
1.c. asculta-l in timp ce se joaca sa poti prinde idei legate de ceea ce il face
sa aiba o anumita emotie
1.d. atunci cand e cazul, impartaseste-i din emotiile tale
1.e. nu uita! Copilul invata despre emotii, urmarindu-te pe tine cum faci fata
sentimentelor.

2.a. acorda atentie emotiilor lui, nu le pierde sau evita

2.b. sa te uiti la momentele emotionale ca o posibilitate de conectare cu
copilul tau
2.c. incearca sa impartasesti sentimentul si incurajeaza copilul sa vorbeasca
despre emotii
2.d. atunci cand e cazul, impartaseste-i din emotiile tale
2.e. spune-i copilului ca e ok sa aiba acele sentimente si sa le oferi ghidare in
sortarea lor.

3.a. Incurajeaza copilul sa-si impartaseasca sentimentele

3.b. nu ignora emotiile, ca fiind prostesti sau mai putin importante
3.c. asculta astfel incat el sa intelaga ca ii acorzi atentie si ca il iei in serios
3.d. gaseste o cale sa-i arati copilului ca il intelegi, nu judeca sau critica
emotiile sale
4.a. incepeti identificarea impeuna de cat mai devreme, ina de cand ei nu pot
sa vorbeasca
4.b. incercati sa idetificati emotiile, in loc sa le spuneti ce ar trebui sa simta
4.c. fi un bun exemplu si numeste-ti sentimentele – copiii invata privind
adultii si copiaza

5.a. stabilirea obiectivelor – ce vrei sa faci?

5.b. ganditi-va la idei pentru a atince aceste scopuri
5.c. ajuta copilul sa aleaga o solutie acceptabila – care solutie functioneaza
cel mai bine
5.d. disciplineaza copilul pentru ceea ce face, nu pentru ceea ce simte
5.e. cand copilul are un comportament gresit, foloseste ocazia sa-l ajuti sa
intealaga emotia pe care o are, numind acel sentiment si explica-i de ce a
fost un comportament gresit.
5.f. cand un copil are o problema, incepe prin a te gandi ce vor ei sa se
intample, ajuta-l sa se gandeasca la cateva idei pentru a face acel lucru si in
final ajuta-l sa gaseasca o solutie.

Recomandari:

Fi rabdator
Fi sincer
Evita critica, comentariile umilitoare sau cicaleala
Foloseste micile succese ale copilului pentru a-i da incredere
Fi atent la nevoile copilului, fizice si emotionale
Identifica ceea ce ii face placere copilului si ceea ce nu-i place
da-i de ales si respecta-i dorintele