Câteva tehnici eficiente pe care vă puteți baza pentru a-i ajuta pe
copii și tineri să gestioneze corect emoțiile cu care se confruntă.
Astfel, ei își vor dezvolta capacitatea de a reacționa rațional în diverse circumstanțe problematice.
1. Menținerea calmului copiilor în situații dificile
Atunci cand se confruntă cu emoții negative precum furia, tristețea sau dezamagirea, copiii nu stiu cum sa reactioneze pentru ca nu sunt obisnuiti sa se simta astfel. In vreme ce bucuria si entuziasmul ii caracterizeaza si se manifesta sub forma unor abilitati innascute, emotiile negative reprezinta necunoscute pentru ei. Aceste emotii ii sperie si ii determina sa iasa din zona lor de confort. In aceste momente, este necesar ca adultii din viata lor sa discute cu ei despre lucrurile care ii linistesc si pe care le pot utiliza pentru a reveni la echilibrul emotional de care au nevoie. Fiecare copil poate fi ghidat sa descopere cel putin o tehnica personalizata de calmare pentru fiecare situatie cu care se confrunta. Astfel, ulterior ei vor putea gestiona corect emotiile aplicand metoda potrivita contextului problematic in care se afla. De exemplu, unii copii se linistesc atunci cand respira adanc de cateva ori, altii se bucura de avantajele unei scurte plimbari, iar unii se calmeaza atunci cand discuta cu un prieten sau scriu despre situatia problematica cu care se confrunta. Important este ca fiecare copil sa descopere ce il ajuta sa depaseasca momentul dificil pentru a gestiona corect ceea ce simte si a face trecerea la emotii pozitive! 2. Vizualizarea locurilor preferate ale copiilor Vi s-a intamplat vreodata sa depasiti un moment dificil luand pur si simplu o pauza scurta, in care v-ati imaginat ca sunteti in locatia de vacanta favorita? Aceasta tehnica simpla poate fi extrem de eficienta si atunci cand incercati sa ii ajutati pe copii sa se calmeze si sa gestioneze emotiile negative puternice. Atunci cand plange sau respinge ideea comunicarii, invitati-l pe copil sa faca o pauza inainte de a va spune ce il deranjeaza pentru a-i arata ceva interesant. Spuneti-i sa inchida ochii si sa isi imagineze un loc in care ar vrea sa se afle in acel moment. Spuneti-i sa va descrie ce persoane si obiecte vede in jur si cum se simte in acel spatiu, implicat in activitatile pe care si le imagineaza. Dupa ce se linisteste, ajutati-l sa inteleaga felul in care acest exercitiu simplu l-a ajutat sa se detaseze de situatia problematica si sa isi regaseasca calmul pentru a discuta despre aceasta in mod rational. Incurajati-l sa practice acest exercitiu de fiecare data cand simte ca emotiile negative il coplesesc si ca nu poate comunica despre ceea ce simte sau isi doreste. Dupa acest exercitiu care il ajuta pe copil sa se linisteasca, discutati calm cu el despre situatia problematica initiala. Astfel, ii veti oferi sansa de a identifica singur o solutie rationala pentru aceasta, prin detasarea de problema si gestionarea corecta a emotiei negative puternice cu care s-a confruntat. 3. Implicarea copiilor in activitati creative Vi se par tot mai frecvente situatiile in care copilul isi exprima nemultumirea? Este posibil ca acesta sa nu mai gaseasca singur modalitati prin care sa se relaxeze sau sa nu ii fie acordat suficient timp sau libertate pentru joaca. Acest lucru il poate afecta din punct de vedere emotional! In aceste situatii, este indicat sa il incurajati pe copil sa se implice in mai multe activitati creative. In plus, asigurati-va ca beneficiaza de timpul liber de care are nevoie, in fiecare zi! Il puteti inscrie la un curs care ii face placere si il stimuleaza sa invete lucruri noi, il puteti incuraja sa picteze, sa deseneze, sa cante sau sa practice un sport. Orice activitate fizica sau creativa este binevenita pentru a-i schimba starea de spirit si a-l ajuta sa isi regaseasca echilibrul emotional de care are nevoie. 4. Educarea copiilor prin propriul exemplu Cu totii stim ca adultii din viata copiilor, in special parintii si educatorii reprezinta modelele pe care acestia le considera demne de urmat. Din acest motiv, copiii invata inconstient sa gestioneze anumite emotii prin puterea exemplului primit acasa, chiar de la parinti. Asadar, daca voi, dragi parinti, veti aplica tehnici eficiente de gestionare a propriilor emotii in preajma copiilor, ei vor invata sa faca acelasi lucru atunci cand considera ca se confrunta cu situatii problematice similare. Desigur, situatiile din viata lor nu pot fi identice cu cele din viata de adult, insa de foarte multe ori copiii au impresia ca traiesc aceleasi lucruri si ca experimenteaza aceleasi sentimente ca adultii din jurul lor. Reactiile adultilor in situatii greu de gestionat devin astfel adevarate lectii de viata pentru copii in ceea ce priveste controlul propriilor emotii si reactii. Este indicat chiar sa discutati cu copiii privind modul in care anumite tehnici de relaxare va ajuta sa va detasati de anumite probleme uneori pentru a percepe imaginea de ansamblu si a descoperi solutii rationale, neafectate de emotii negative. Astfel, ei vor invata de la voi cat de important este sa isi acorde sansa de a vedea orice situatie dificila in perspectiva astfel incat o multitudine de solutii sa devina vizibile in ochii lor. Asadar, este esential ca parintii si educatorii sa ii ajute pe copii sa invete cum sa isi controleze emotiile pentru a reusi sa se dezvolte in mod sanatos si echilibrat. Gestionarea corecta a emotiilor dificile ii va ajuta sa treaca mai usor peste diverse situatii problematice cu care se confrunta la scoala si in viata. Copiii vor invata sa dezvolte comportamente adecvate ca reactie emotionala la diverse circumstante dificile, din afara zonei lor de confort. Copiii vor deveni mai toleranti, vor fi mai putin expusi riscului de a se simti frustrati, vor invata sa socializeze si vor fi mereu pregatiti sa raspunda cu succes noilor provocari. Exemple de bună practică Concluzie Schimbările în concepțiile contemporane cu privire la rolul familiei în asigurarea stării de bine a copilului sunt congruente cu principiile psihologiei pozitive și sprijinite de intervențiile specifice acestei orientări. Suportul parental specific famililor pozitive este privit și ca factor important al dezvoltării unor constructe ale personalității copilului ca : imaginea de sine, stima de sine, sistemul de valori, încrederea în sine, sentimentele de bună-stare și confort psihic, de satisfacție și optimism cu privire la evoluția sa ca ființă umană, ca membru a unei comunități sănătoase. Pentru promovarea stării de bine a elevilor, programele educaționale trebuie să se focalizeze pe interesele lor, pe talentele și punctele lor forte,ceea ce presupune o abordare holistă a educației, educație care ar trebui să realizeze un echilibru între obiectivele care au în vedere competiția, pregătirea elevilor pentru piața muncii și educarea acestora pentru o ,, viață bună,,. Școlile pozitive ( Positive Schools) sunt școlile ,, în care copii primesc o pregătire excelentă atât în ceea ce privește conținutul academic cât și în ceea ce privește deprinderile de viață ,, (Snyder și Lopez, 2005, p.761), care facilitează dezvoltarea a tot ce au mai bun toți copiii (atât cei cu dezvoltare normală cât și cei cu nevoi speciale), care oferă elevilor experiențe pozitive, folosesc sistematic abordările psihologiei pozitive, au scopuri și obiective explicite pentru toți actorii câmpului școlar, pun accent pe elev în sine, pe satisfacția sa cu viața în școală, pe sentimentul lui de siguranță și apartenență și pe recompensarea eforturilor sale de indeplinirea sarcinilor școlare ( Peterson,2006, Hefferon și Boniwell, 2011). Educația pozitivă este definită ca educație ,, atât pentru abilitățile vizate de educația tradișională cât și pentru abilitățile personale care conduc la emoții pozitive, stare de bine și funcționare optimală la nivelul copiilor și adolescenților precum și la nivelul părinților și instituțiilor de învățământ (Hefferon și Boniwell, 2011,p.210,Seligman et.al.,2009, p.293). În concluzie, în prezent asistăm la o amplă reformă a învăţământului special şi special integrat, caracterizată prin continue căutări de noi formule/ modalităţi organizatorice şi schimbări legislative, în acord cu progresele societăţii contemporane şi schimbarea atitudinii acesteia faţă de copiii cu cerinţe educative speciale.