STUDIU DE CAZ

Rezolvarea unei situații conflictuale

 Rezolvarea unei situații conflictuale

Prin prezenta lucrare doresc să evidenţiez măsura în care cadrul familial în care
crește un copil poate influenţa comportamentul şi capacitate asociativă care îl
determină pe copil să fie capabil să trăiască în asociere permanentă cu ceilalţi, să fie
capabil de relații prietenoase şi, în special, să dorească să întreţină legături cu semenii
săi, implicându-se cu plăcere în această antrenare şi căutare de contacte şi relaţii
sociale.
Copilul prescolar manifestă o intensă sociabilitate, o puternică dorinţă de contact
social dar el nu este sociabil în general ci învaţă, prin unităţi specifice de învăţare, să
ajungă la un comportament adaptativ şi expresiv. Se poate afirma astfel că evoluţia
copilului este marcată de interacţiunile între el, ca individ în dezvoltare şi ceilalţi, de
interesul pe care începe să-l arate faţă de alţii, cu care descoperă că poate acţiona
împreună.
Copii cu comportament agresiv, cum va fi în cazul de față, au mari dificultăți în
controlarea temperamentului și devin foarte ușor irascibili, recalcitranți, sfidători, cu
stări de mânie și resentimente. Adesea aceste atitudini nu sunt deliberate, ci
reprezintă modul prin care copilul se exprimă când nu poate găsi cuvintele potrivite
pentru a spune cum se simte sau ce vrea. Cu toții avem acea stare de furie dacă
lucrurile nu merg așa cum ne dorim, diferența constând în faptul că un copil nu știe să
facă diferența între furie, care reprezintă o emoție și agresivitate, care este un
comportament cu repercusiuni asupra celor din jur.

Contextul problemei
AM este o fetiță de 5 ani, care a fost crecută, la țară, de bunicii materni de la vârsta
de 1 an.
Bunicul fetiței avea un comportament violent, atât fizic cât și verbal, fiind o
persoană autoritară, colerică, consumatoare de alcool și ca urmare fetița a fost
crescută într-un mediu tensionat.
 Bunica, deși avea probleme de sănătate, a privilegiat în mod exagerat relația
afectivă în detrimental rolului educativ pe care ar fi trebui să-l acorde nepoatei sale,
neimpunândui nici un fel de interdicție, de reguli, emițând puține exigențe și căutând
să evite conflictele.
Părinții fetiței au o relație normală, armonioasă, fără violență fizică sau verbală.
Tatăl lucrează ca șofer la o firmă de transport persone ajungând destul de rar acasă.
Mama este vânzătoare în cadrul unui magazin de pantofi și este o persoană deschisă,
sociabilă, empatică.

Problema
Starea conflictuală s-a produs încă din momentul în care fetița a fost adusă de
părinți la oraș, unde aceștia locuiesc, și înscrisă la grădiniță. Datorită meseriei tatălui,
acesta nu reușea să fie o prezență constantă (zilnică) în viața fiicei sale și ca urmare
rolul principal în educarea fetiței a revenit mamei. Mama a observat că fiica ei nu își
poate exterioriza sentimentele și are un comportament violent fizic atât cu ea cât și cu
colegii de grădiniță, așa cum i-a adus la cunoștiință educatoarea.
De exemplu, atunci cand fetița era chemată la masa din camera ei, aceasta in
primă fază refuza și în urma insistențelor mamei aceasta țipa și își lovea fizic mama
cu mâinile. De asemenea când se juca cu jucăriile (ursuleți de plus, păpuși), mama a
observant că deși inițial fiica ei se juca liniștită, brusc batea jucăriile. Același lucru se
întâmpla și la grădiniță unde iși lovea brusc colegii dacă aceștia nu erau de acord cu
ea sau nu vroiau să-și împartă jucăriile. Asemenea scene erau foarte frecvente și
realizând că fiica ei are o problemă și în același timp fiind epuizată de stările
sufletești pe care le avea în urma conflictelor, mama a luat decizia să apeleze la un
specialist.
În timpul conflictului fetița manifesta un comportament agresiv, de nervozitate,
de nemulțumire în timp ce mama avea sentimentul frustrării, al vinovăției ca nu și-a
crescut personal fetița.
 Scopul
-eliminarea comportamentului agresiv față de mama și față de colegii de grădiniță
-să învețe să-și controleze furia
-să reușească să-și exteriorizeze emoțiile într-un alt mod decât prin violență
-să învețe să-și gestioneze trăirile interioare

Identificarea cauzelor
Cauze de ordin individual:
- instabilitate emoțională
- lipsa de afectivitate din partea bunicului
- nesiguranța
Cauze de ordin familial:
- nesupravegherea/indiferența
- comunicarea precară cu copilul
- tensiunea în care s-a dezvoltat emoțional
- agresivitatea bunicului

Metode de rezolvare
- Învățarea copilului să folosească alternative la violență prin practicarea unui
sport, de exemplu, care să promoveze disciplina, respectul și care să-i dezvolte
caracterul, mult mai controlat și neagresiv.
- Observarea emoțiilor copilului pentru a-i opri comportamentul agresiv. Atunci
când semnele anunță o anumită stare de supărare sau furie, emoția trebuie
tratată înainte ca aceasta să escaladeze. În cazul în care copilul nu își poate
exprima nemulțumirile, i se poate sugera să ia o pauză, pentru a se calma.
Acest lucru îi demonstrează copilului că există moduri mult mai calme de a
face față emoțiilor negative.
- Folosirea agresiunii accidentale ca instrument de învățare. În cazul în care un
copil rănește, din greșeală, un alt copil, trebuie să i se explice cum acest
 comportament agresiv provoacă durere, îndemnându-l să își ceară scuze
sincere.
- Evitarea pedepsei fizice. Un copil care este pedepsit fizic, poate începe să
creadă că aceasta este este modul corect de a-i trata pe oameni atunci când nu
îți place comportamentul lor.
- Observarea micilor modificări și premierea comportamentelor adecvate, lipsite
de agresivitate. Pașii mici fac diferența și conduc spre un rezultat pozitiv.
- Evitarea întăririi comportamentului agresiv. Cicălitul sau pedepsirea celor
mici pentru acțiunile agresive poate consolida comportamentul lor agresiv,
mai ales că unii copii simt că orice tip de atenție este mai bună decât deloc.
- Învățarea copilului să lucreze cu ceea ce simte, să folosească mai degrabă
cuvintele decât acțiunile pentru a exprima o emoție. Copii au nevoie să fie
învățați cum să eticheteze și să gestioneze aceste emoții, mai ales furia,
folosind față de ei expresii de genul: ‘Ai fost furios?’, ‘Ai fost speriat?’, ‘Te-ai
simțit trist?’.
- Înțelegerea modului în care emisiunile TV și alte activități care presupun
petrecerea timpului liber în fața ecranelor pot influența negativ
comportamentul agresiv. Violența de la televizor este întâlnită chiar și în
emisiunile special create pentru copii sau în desenele animate. Ei devin atât de
obișnuiți să vadă această agresivitate, inclusiv la jocurile video unde violența
este un mijloc de rezolvare a conflictelor, încât nu mai sunt afectați de ea.

Rezultate obținute
Cu multă răbdare și implicare din partea părinților și prin aplicare metodelor mai
sus menționate, AM a început să perceapă realitatea într-un mod diferit în care
violența nu-și are locul, să conștientizeze că dorințele pot fi exprimate verbal fără a se
folosi agresivitatea. Mama fetiței s-a liniștit dar a luat decizia de a merge împreună în
vizită la bunici și de a nu o mai lăsa singură acolo.