Plan de intervenţie

Subiectul: R.M. fetiţă de 3 ani-grupa mică

Prezentarea cazului :

 fetiţa manifestă un comportament foarte agresiv în mod special la gradiniţă, dar şi în

familie şi societate: loveşte fără motiv, muşcă, zgârâie, împinge;
 este agitată neputând sta locului o clipă, distruge jucăriile şi lucrările celorlalţi colegi,
 negativistă, manifestă un limbaj vulgar, presărat cu injurii la adresa personalului
grădiniţei;
 provoacă tot timpul o mare dezordine în jurul ei: amestecă şi aruncă de-a valma
jucăriile, desenele, materialele de la centre;
 părinţii copiilor agresaţi cer excluderea fetiţei din grupă;
 această situaţie aduce mari prejudicii colectivului de copii, mulţi dintre ei refuzând
să vină la grădiniţă pentru că “ mă bate Melania”.
Argument
În acest caz se păstrează caracteristicile unei situatii de criză şi anume:
- consider ca a afectat sistemul educaţional, deoarece, a fost tulburată activitatea
didactică:
- a generat oarece stari de conflict între copii şi între părinţi;
- s-a dovedit că situţia de criză are un caracter inedit, diferit de starea de normalitate;
- situaţia aceasta, a generat impresia de insolvabilitate.
Etape de interventie:
a)Identificarea şi cunoaşterea situatiei de criza :
 Fricoasă şi nesigură în mediile necunoscute;
 Nesiguranţă cu privire la simpatiile interumane;
 Comportament agresiv ca modalitate de obţinere a respectului;
 Agresivitatea duce la calmarea emoţională;
 Agresivitatea crescută are drept consecinţe pedepsele, sancţiunile şi mai ales
respingerea socială .
b)Cauze: În depistarea comportamentuuil agresiv al fetiţei am încercat să dau
răspuns la următoarele întrebări:
  Când au apărut aceste manifestări agresive ale fetiţei? - nu atât localizarea în timp
a apariţiei lor, ci în special a momentelor, situaţiilor sau evenimentelor din jurul ei:
cearta, schimbări, separări, naşterea unui frăţior, plecarea unei persoane, situaţii
confuze, violenţă.
 Când se manifestă fetiţa agresiv? - unde apare agresivitatea (acasă, în parc, pe
stradă, la grădiniţă, în alte locuri) pentru a putea înţelege care este partea conflictuală,
de ce fetiţa alege să se comporte în felul acesta şi ce anume din mediul respectiv îi
creează dificultăţi în a se adapta sau exprima.
 Faţă de cine se manifestă agresiv?- împotriva cui se direcţionează agresivitatea, este
o manifestare difuză şi generalizată sau apare în relaţie cu anumite persoane.
 Cum sunt manifestările sale?-Agresivitatea fetiţei poate fi directă: trage pisica de
coadă, zgârie, zgâltâie sau îsi muscă prietenii, îsi sparge jucăriile, trage de păr si ridică
mâna asupra mamei si colegilor.
 Cum era fetiţa înainte de a fi agresivă? Cum se exprima ea înainte? -Am încercat
să identific care sunt modalităţile alese de ea pentru a se exprima pe masură ce se
dezvoltă şi cum se manifestă în situaţii în care nu poate face faţă şi apar schimbări ale
comportamentului său.
 Cum este copilul în familie? - Cum este relaţia cu mama? Cum este relaţia cu tata?
Există fraţi, surori? Care este rolul bunicilor? Există şi alte persoane importante pentru
copil care formează o familie lărgită?
 Cum este familia?- Relaţiile şi interacţiunile intrafamiliale, precum şi cele cu
persoanele din exterior sunt toate filtrate de către copil şi se constituie intr-o varietate
de stimuli, pentru care nu are întotdeauna un răspuns sau o reacţie adecvată
 Cum influenteaza mass-media?- se uită la desene animate ce contin scene de
violenţă_
 Jocurile violente şi psihologia copiilor- Jucatul acestor jocuri violente creşte
frecvenţa gândurilor si a sentimentelor agresive.
c)Decizia: În urma analizării tuturor rezultatelor obţinute în urma investigării, am
ajuns la conluzia că problema Melaniei poate fi privită din mai multe unghiuri. Acest
avantaj este oferit de disponibilitatea persoanlor din anturajul fetiţei.
d)Program de interventie:
1. Terapia educaţională
Modalităţi de a stăpâni furia copilului
 Fetiţa va trebui învăţată tehnici de stăpânire a mâniei. Metodele pe care le-am folosit în
relaţia cu fetiţa agresivă:
 Discuţia-am rugat, cu calm, fetiţa să explice care este motivul pentru care a devenit
atât de nervosă. Răspunsul ei, a fost că nu se poate stăpâni singură. De aceea i-am
sugerat că i-ar face bine 5 minute să se calmeze şi să se gândească la acţiunile sale pe
scăunelul gânditorilor. Apoi i-am propus modalităti civilizate de a obtine ce vrea: să
discute şi să ceară, mai degrabă decât să ia ceva fără a spune nimic, să îşi aştepte
rândul sau să schimbe jucăriile cu alţi copii.
 Exerciţii fizice aplicate: pentru a se elibera de o parte de mânie am antrenat-o într-o
serie de acţiuni şi exerciţii fizice cum ar fi: tropăitul din picioare, lovitul cu pumnii
într-o pernă sau trasul şi învârtitul de plastilină, dansatul după muyica preferată sau
plimbarea păpuşii. Am încurajat-o să facă lucruile care îi plac - să coloreze, să
îndeplinească anumite sarcini pentru mine.
 Confort psihic şi afecţiune. Am făcut apel la puterea unei îmbrăţişări şi capacitatea ei
de a face fetiţa să se simtă înţeleasă, iubită şi acceptă.
 Un bun exemplu.- am căutat să fiu un bun exemplu pentru ea.
 Aprecierea bunei purtări: Am asigurat-o că observ atunci când îşi rezolvă
problemele legate de mânie într-un mod pozitiv.
2. Terapia cu părinţii.
Probleme identificate în cadrul familiei:
Părinţii sunt angajaţi, lucrează amândoi şi sâmbăta, de aceea fetiţa este mai mult cu
bunicii din partea mamei, care o duc şi o aduc de la grădiniţă.
D-na C, mama fetiţei nu are deloc legături cu grădiniţa, iar domnul C. tatăl, vizitează
sporadic grădiniţa fiind foarte îngrijorat de agresivitatea manifestată de fetiţă deoarece
primeşte foarte multe reclamaţii de la persoanele din anturajul fetiţei. Cu toate acestea refuză
sfaturile educatoarelor de a consulta un consilier, considerând că acesta nu o va putea ajuta şi
că problemele vor fi rezolvate în timp, odată cu creşterea fetiţei. Soluţia optimă ar fi în opinia
tatălui, retragerea fetiţei de la grădiniţă.
Bunicii fetiţei, cărora le-ar reveni sarcina supravegherii permanente a fetiţei, refuză
asumarea acestei responsabilităţi pe motiv că la rândul lor sunt mereu agresaţi de fetiţă, nu o
pot stăpâni şi de aceea o aduc la grădiniţă chiar şi când este bolnavă.
Aceaste reacţii au determinat-o pe fetiţă să creadă că nu mai este iubită. Mereu întreabă la
grădiniţă şi acasă Mă iubeşti? sau Pe mine nu mă iubeşti?.
Obiective vizate în terapia părinţilor:
• Consilierea părinţilor pentru a înţelege nevoile reale ale copilului;
• Formarea unui stil parental adaptat nevoilor reale ale copilulu;
• Implicarea copilului în sarcini pe măsura capacităţii de înţelegere şi acţiune a acesteia;
• Formarea unui program comun de petrecerea timpului liber cu copilul;
• Redescoperirea relaţiilor afective dintre părinţi şi copil.
Aceste obiective ar putea fi realizate în special prin participarea părinţilor şi chiar a
bunicilor la cursuri parentale de tipul Educaţi aşa!
Concluzie
Copiii mici au tendinţa de a ataca muşcând sau lovind deoarece ajung uşor să fie
frustraţi şi nu ştiu să comunice. În jurul vârstei de 3,5-4 ani - cei mai mulţi copii dobândesc
aptitudinile de adaptare şi de limbaj, care le sunt necesare pentru a-şi controla agresivitatea.
Nu o vor face perfect: copiii adesea învată să facă asa cum e bine după ce încearcă mai întâi
să facă asa cum e rău. Este important să fim fermi şi consecvenţi şi să ajutăm copilul să învete
metode mai bune de a-şi administra emoţiile. Numai o constrângere amicală şi o atitudine
înţelegătoare, dar de mare fermitate, vor putea ameliora situatia. Un copil agresiv nu este un
copil rău, el are doar vârsta pe care o are. Trebuie mereu insistat asupra faptului că este „bun"
şi că este iubit.
Bibliografie
1. http://www.ecopii.ro/Articole despre copii/Agresivitatea la copii copii_agresivi.html
2. http://www.gradinite.com/site/Articole/Modalitati de a stapani furia copilului tau-
educatie.html
3. http://www.superbebe.ro/Micul bataus - Transforma agresivitatea in echilibru.html
4. http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Psihologie/Copil-3-7-ani/De ce este
agresiv copilul meu - articol-.html