Nume și prenume: Ciuchi Silvia-Alina

Instituția Școlară: Grădinița cu P.P. „Dumbrava Minunată”

Tema 1

Curs ” Tehnici inovative de educație”

Sarcina de lucru: Realizarea structurii unui plan de intervenţie (imaginea de ansamblu) în
care să se prezinte:
a) problema identificată într-un mod operaţionalizat, clar şi din perspectivă neutră ( cine/
cum/ când/ de ce face);
b) identificarea cauzelor în stabilirea naturii problemei (individuale- diagnostic personal,
spre ex. ADHD, relaţionale- între copii/elevi sau cadru didactic- copil/ elev sau dependentă de
context- divorţ, doliu, anturaj, abuz în familie, alte experienţe care declanşează starea de tensiune
a copilului/elevului);
c) propunerea unor obiective pe termen lung, mediu şi scurt în cadrul planului de
intervenţie;
d) alegerea unei tehnici inspirate din teoriile narative;
e) adaptarea metodei alese la situaţia problematică identificată;
f) stabilirea unor modalităţi/ instrumente de evaluare a atingerii obiectivelor.

Structura planului de intervenție

1. Date despre subiect:
- Inițiale nume: R.G.
- Vârsta: 5 ani
- Sexul: masculin
- Ciclul de învățământ: preșcolar
- Date familiale de bază: familia este formată din trei membri: mama și cei doi copii. Tatăl
s-a separat de familie în urma divorțului.
 R.G. este preșcolar, fiind în grupa mare. El are vârsta de cinci ani și provine dintr-o familie
separată prin divorț. De creșterea copilului se ocupă doar mama, relațiile cu fostul soț fiind
tensionate. Băiatul mai are o surioară de 12 ani, care locuiește în același apartament.
2.Date despre problema identificată ( operaționalizat):
R.G. prezintă stări de furie și de invidie. El este adesea frustrat, manifestându-și reacțiile
prin lacrimi și marginalizare de restul grupului. De multe ori se retrage singur într-un colț și
rămâne acolo plângând. Furia se manifestă prin atacuri fizice asupra celor care îl deranjează.
Uneori reacționează agresiv, lovind cu pumnii sau picioarele băieții din grupă fără a fi provocat.
3.Date despre cauze:
Individuale ( de la medic):
Nu are un diagnostic dat de specialist, deoarece mama nu vrea să accepte faptul că băiețelul
ei este agresiv, considerând de multe ori că R.G. este, de fapt, victima.
Relaționale:
Relația cu mama lui este una foarte strânsă. Copilul este foarte atașat de mama lui, cerându-
i de multe ori să-l ducă în brațe, să-l mai pupe sau să-l mai îmbrățișeze măcar o dată.
Relația cu colegii este diferențiată. Cu fetițele este mereu atent, iar cu băiețeii este deseori
agresiv. Nu obișnuiește să vorbească urât cu fetițele. Când acestea îl supără, el anunță cadrul
didactic, se supără sau se duce singur într-un colț, plângând. Dacă băiețeii îl supără, R.G.
reacționează agresiv, apelând adesea la palme sau la picioare. Uneori lovește copiii fără a avea
vreun motiv.
Relația cu cadrele didactice este foarte bună. R.G. este foarte atașat de educatoare, cărora le
spune de multe ori că le iubește.
Dependente de context:
R.G. manifestă simpatie față de toate fetițele și doamnele, comportându-se foarte frumos cu
ele. În schimb, pe băieței îi lovește chiar și fără motiv. Dacă o fetiță îi ia jucăria, vine și anunță
cadrele didactice, îi cere jucăria înapoi, sau o anunță că s-a supărat pe ea. Însă dacă un băiețel îi
ia jucăria, el apelează adesea la agresivitate fizică.
4. Stabilirea obiectivelor:
- pe termen lung: Reducerea frecvenței de manifestare a comportamentelor agresive;
- pe termen scurt: Identificarea de către copil a comportamentului indezirabil și a reacțiilor
neadecvate. Externalizarea problemei.
 5. Alegerea unei tehnici inspirate din teoriile narative
Externalizarea
6. Adaptarea tehnicii la specificul cazului
Externalizarea problemei
Furia este cauza comportamentelor agresive față de colegi.
Intervenția:
După un episod de furie, în care R.G. l-a lovit pe colegul lui din cauză că i-a luat jucăria,
băiețelului i se părea normală și justificată reacția lui, motivând faptul că jucăria îi aparținea
deoarece el a luat-o primul. Cadrele didactice, observând această scenă, i-au prezentat lui R.G.o
poveste a unui alt băiețel care decurgea la aceleași comportamente indezirabile atunci când era
furios.
În urma discuțiilor despre filmuleț, R.G a manifestat o atitudine de dezaprobare față de
comportamentul greșit al copilului, formulând problema identificată și precizând modul corect de
a reacționa în astfel de situații.
Externalizarea problemei l-a ajutat să înțeleagă că și el, ori de câte ori înfruntă astfel de
dificultăți, poate apela la una din soluțiile descoperite împreună. R.G. a înțeles că furia și
comportamentele agresive nu sunt bune și a învățat noi modalități de rezolvare a situațiilor
conflictuale.
7. Modalități de evaluare a reușitei intervenției
În urma discuțiilor purtate vis-a-vis de furie, R.G. nu mai decurge atât de des la
comportamentele agresive, amintindu-și adesea de filmulețul prezentat și de modalitățile corecte
de rezolvare a situațiilor conflictuale. El și-a format treptat mecanisme de gestionare a emoțiilor,
care îl ajută uneori să depășească episoadele de furie.