Studiu de caz

REZOLVAREA UNUI CONFLICT

1. Identificarea cazului

 Conflict: - părinte nemulţumit de relaţia dintre copilul său şi copiii din clasă ;
- părinţi.

2. Analiza – sinteza cazului

În hol, la plecarea copiilor acasă, mama reproşează câtorva părinţi din clasă că, deseori, în
timpul programului de școală, copiii acestora îi adresează fetiţei cuvinte urâte şi o lovesc.
Mama ia această atitudine fără a discuta în prealabil cu învățătoarea. Părinţii admonestaţi
prezintă cazul învățătoarei. Ei susţin că acuzaţiile mamei nu sunt reale.
Învățătoarea ascultă cele prezentate şi încearcă să-i calmeze, asigurându-i de cooperare în
rezolvarea conflictului.

3. Stabilirea alternativelor de rezolvare a cazului

Separat, după terminarea programului, învățătoarea discută cu părintele nemulţumit. Acesta

recunoaşte că a acuzat părinţii şi copiii de un comportament neadecvat. Este nemulţumită că fetiţa ei
nu este acceptată în joc, i se vorbeşte urât şi uneori este lovită de copii.
Învățătoarea afirmă că nu a sesizat situaţii de acest fel, dar va discuta cu copiii şi îi va observa
cu multă atenţie. Îi propune mamei să coopereze şi să nu mai agreseze verbal ceilalţi părinţi până la
aflarea adevărului.

Se identifică cauzele: 
- copilul este alintat, considerat de mamă foarte deștept –deși a fost sub supraveghere
psihiatrică și psihologică cu dificultăți de limbaj și tulburări de comportament;
- are o atitudine rezervată în relaţiile cu ceilalţi copii deoarece nu a reușit să-și facă prieteni
printre colegi;
- îi place mai mult să privească cum se joacă copiii, decât să se implice;
- în timpul activităţilor răspunde doar când este numit şi atunci cu reţinere;
- nu se exprimă corect astfel că ai săi colegi râd de el;
- mama nu răspunde de fiecare dată la solicitările învățătoarei;
- ei ori în acest an școlar.;
- -sunt probleme în familie ,aceasta mutându-se de trei ori în acest an școlar;
- -copilul absentează cu regularitate lunea sau/și vinerea, cu sau fără scutire medicală.

Învățătoarea pune întrebări, iar părintele este ambiguu în răspunsuri, dând vina pe una dintre
colege și pe mama acesteia. Pare a avea mania persecuției. Rezolvarea cazului va fi centrată pe relaţia
copil-copii, copii-copil, pentru a-l împiedica pe părinte să creeze disensiuni în cadrul colectivului de
părinţi. În acest sens, se vor dezvolta şi valorifica aptitudinile de socializare ale copilului în vederea
integrării acestuia în grup.

4. Optimizarea soluţiei finale adoptată pentru rezolvarea cazului

- discuţii, în particular, cu ceilalţi copii, sugerându-le să propună fetiţa în roluri principale

(jocuri liber-creative);
- sprijinirea fetiţei în găsirea unor prieteni potriviţi cu care să colaboreze (la activităţile în
perechi și pe grupe, fetiţa va fi inclusă în grupul copiilor faţă de care manifestă afinităţi);
 - evidenţierea unor calităţi şi aptitudini de către copii şi învățătoare pentru a se şti îndrăgită
şi apreciată de aceştia;
- sprijinirea continuă cu multă căldură, atenţie şi apreciere permanentă în acceptarea şi
rezolvarea sarcinilor primite;
- stimularea energiei prin sarcini de lucru şi joc acceptate anterior, pentru a-i întări
încrederea în forţele proprii;
- comunicare eficientă cu mama (discuţii, vizite la domiciliu, plimbări cu mama şi fetiţa în
timpul liber, sugestii pentru a-şi cunoaşte fetiţa mai bine);
- participarea mamei, în limita timpului disponibil, la o activitate din școală.

5. Stabilirea unor concluzii

Conflictul între părinţi s-a creat datorită cunoaşterii insuficiente a copilului de către mamă.
Copilul a prezentat întâmplări imaginare ca fiind reale, recurgând la acest mijloc pentru a se
„răzbuna” pe copiii despre care credea că nu o acceptă și pentru a atrage atenția mamei. Fetiţa,
crezând că este marginalizată, şi-a creat o lume a ei, lume în care ea se simţea neiubită. Aceste
elemente au generat conflictul între părinţi.
Aplicând alternativele de rezolvare a conflictului s-a ajuns la următoarele rezultate:
- conflictul s-a aplanat;
- copilul se străduiește să-şi supună imaginaţia controlului raţional;
- s-a integrat într-un grup şi se bucură de aprecierea şi respectul colegilor;
- s-a obişnuit să comunice cu cei din jur ieşind din lumea ei imaginară;
- a conştientizat că numai adevărul primează şi datorită lui va avea prieteni;
- între fetiţă şi mamă se duce o luptă pentru încredere reciprocă;
- mama a învăţat să comunice cu copilul şi învățătoarea;
- mama nu comunică foarte bine cu ceilalţi părinţi, nu se implică în acţiunile clasei.