Situaţie de criză educaţională

Copilăria şi în mod special perioada preşcolarităţii este o etapă importantă în viaţa copilului. Este o
perioadă grea, plină de încercări pentru copilul preşcolar. Schimbările din viaţa copilului creează
tensiuni în comportamentul acestuia determinându-l să se adapteze şi să se integreze colectivului. De
cele mai multe ori acum apar comportamentele opozante, tulburarile de conduită şi nu în ultimul rând
comportamentele agresive.

Subiectul: F.S. fetiţă de 3 ani-grupa mică

Prezentarea cazului :

Fetiţa manifestă un comportament foarte agresiv în mod special la gradiniţă, dar şi în familie şi
societate: loveşte fără motiv, muşcă, zgârâie, împinge; este agitată neputând sta locului o clipă,
distruge jucăriile şi lucrările celorlalţi colegi, negativistă, manifestă un limbaj vulgar, presărat cu
injurii la adresa personalului grădiniţei; provoacă tot timpul o mare dezordine în jurul ei:
amestecă şi aruncă de-a valma jucăriile, desenele, materialele de la centre; părinţii copiilor
agresaţi cer excluderea fetiţei din grupă; această situaţie aduce mari prejudicii colectivului de
copii, mulţi dintre ei refuzând să vină la grădiniţă pentru că “ mă bate Melania”.

Argument 
În acest caz se păstrează caracteristicile unei situatii de criză şi anume:

- consider ca a afectat sistemul educaţional, deoarece, a fost tulburată activitatea

didactică:
- a generat oarece stari de conflict între copii şi între părinţi;
- s-a dovedit că situţia de criză are un caracter inedit, diferit de starea de normalitate;

Etape de intervenție:
a)Identificarea şi cunoaşterea situatiei de criza

Modelul agresivității cazului analizat:

- Fricoasă şi nesigură în mediile necunoscute;

- Nesiguranţă cu privire la simpatiile interumane;

- Comportament agresiv ca modalitate de obţinere a respectului;

- Agresivitatea duce la calmarea emoţională;

- Agresivitatea crescută are drept consecinţe pedepsele, sancţiunile şi mai ales respingerea
socială .
b)Etiologia:
Cauze:

În depistarea comportamentului agresiv al fetiţei am încercat să dau răspuns la următoarele

întrebări: 

Când au apărut aceste manifestări agresive ale fetiţei?

- nu atât localizarea în timp a apariţiei lor, ci în special a momentelor, situaţiilor sau

evenimentelor din jurul ei: cearta, schimbări, separări, naşterea unui frăţior, plecarea unei
persoane, situaţii confuze, violenţă.

Când se manifestă fetiţa agresivitatea ?

- unde apare agresivitatea (acasă, în parc, pe stradă, la grădiniţă, în alte locuri) pentru a putea
înţelege care este partea conflictuală, de ce fetiţa alege să se comporte în felul acesta şi ce
anume din mediul respectiv îi creează dificultăţi în a se adapta sau exprima.

Faţă de cine se manifestă agresiv?

- împotriva cui se direcţionează agresivitatea, este o manifestare difuză şi generalizată sau

apare în relaţie cu anumite persoane. 

Cum sunt manifestările sale?

-Agresivitatea fetiţei poate fi directă: trage pisica de coadă, zgârie, zgâltâie sau îsi muscă
prietenii, îsi sparge jucăriile, trage de păr si ridică mâna asupra mamei. Agresivitatea poate de
asemenea să ia forma unor exigente permanente care sfârsesc prin a-l sufoca pe adult.

Cum era fetiţa înainte de a fi agresivă? Cum se exprima ea înainte?

-Am încercat să identific care sunt modalităţile alese de ea pentru a se exprima pe masură ce
se dezvoltă şi cum se manifestă în situaţii în care nu poate face faţă şi apar schimbări ale
comportamentului său. 

Cum este copilul în familie? Cum este relaţia cu mama? Cum este relaţia cu tata? Există fraţi,
surori? Care este rolul bunicilor? Există şi alte persoane importante pentru copil care
formează o familie lărgită

Decizia: În urma analizării tuturor rezultatelor obţinute în urma investigării, am ajuns la

conluzia că problema Melaniei poate fi privită din mai multe unghiuri. Acest avantaj este
oferit de disponibilitatea persoanlor din anturajul fetiţei. Pentru acestă fetiţă am realizat o
intervenţie pe trei planuri: 

1.Terapie educaţională;

2.Terapia cu părinţii.

3.Terapie psihologică;
d)Program de interventie:

 1. Terapia educaţională

Modalităţi de a stăpâni furia copilului

Fetiţa va trebui învăţată tehnici de stăpânire a mâniei. Metodele pe care le-am folosit în relaţia
cu fetiţa agresivă

Discuţia-am rugat, cu calm, fetiţa să explice care este motivul pentru care a devenit atât de
nervosă. Răspunsul ei, a fost că nu se poate stăpâni singură. De aceea i-am sugerat că i-ar face
bine 5 minute să se calmeze şi să se gândească la acţiunile sale pe scăunelul gânditorilor. Apoi
i-am propus modalităti civilizate de a obtine ce vrea: să discute şi să ceară, mai degrabă decât
să ia ceva fără a spune nimic, să îşi aştepte rândul sau să schimbe jucăriile cu alţi copii.
Exerciţii fizice aplicate: pentru a se elibera de o parte de mânie am antrenat-o într-o serie de
acţiuni şi exerciţii fizice cum ar fi: tropăitul din picioare, lovitul cu pumnii într-o pernă sau
trasul şi învârtitul de plastilină, dansatul după muzica preferată sau plimbarea păpuşii. Am
încurajat-o să facă lucruile care îi plac - să coloreze, să îndeplinească anumite sarcini pentru
mine.

Confort psihic şi afecţiune. Am făcut apel la puterea unei îmbrăţişări şi capacitatea ei de a

face fetiţa să se simtă înţeleasă, iubită şi acceptă.

Aprecierea bunei purtări: Am asigurat-o că observ atunci când îşi rezolvă problemele legate
de mânie într-un mod pozitiv.

2. Terapia cu părinţii.

Probleme identificate în cadrul familiei: Părinţii sunt angajaţi la o firmă privată , lucrează
amândoi şi sâmbăta, de aceea fetiţa este mai mult cu bunicii din partea mamei, care o duc şi o
aduc de la grădiniţă. D-na C, mama fetiţei nu are deloc legături cu grădiniţa, iar domnul C.
tatăl, vizitează sporadic grădiniţa fiind foarte îngrijorat de agresivitatea manifestată de fetiţă
deoarece primeşte foarte multe reclamaţii de la persoanele din anturajul fetiţei. Cu toate
acestea refuză sfaturile educatoarelor de a consulta un psiholog, considerând că acesta nu o va
putea ajuta şi că problemele vor fi rezolvate în timp, odată cu creşterea fetiţei. Soluţia optimă
ar fi în opinia tatălui, retragerea fetiţei de la grădiniţă. Bunicii fetiţei, cărora le-ar reveni
sarcina supravegherii permanente a fetiţei, refuză asumarea acestei responsabilităţi pe motiv
că la rândul lor sunt mereu agresaţi de fetiţă, nu o pot stăpâni şi de aceea o aduc la grădiniţă
chiar şi când este bolnavă. Aceaste reacţii au determinat-o pe fetiţă să creadă că nu mai este
iubită. Mereu întreabă la grădiniţă şi acasă Mă iubeşti? sau Pe mine nu mă iubeşti?. Obiective
vizate în terapia părinţilor:

• Consilierea părinţilor pentru a înţelege nevoile reale ale copilului;

• Formarea unui stil parental adaptat nevoilor reale ale copilului;
• Implicarea copilului în sarcini pe măsura capacităţii de înţelegere şi acţiune a acesteia
Formarea unui program comun de petrecerea timpului liber cu copilul;
• Redescoperirea relaţiilor afective dintre părinţi şi copil.

Concluzie
Copiii mici au tendinţa de a ataca muşcând sau lovind deoarece ajung uşor să fie frustraţi şi nu
ştiu să comunice. În jurul vârstei de 3,5-4 ani - cei mai mulţi copii dobândesc aptitudinile de
adaptare şi de limbaj, care le sunt necesare pentru a-şi controla agresivitatea. Nu o vor face
perfect: copiii adesea învată să facă asa cum e bine după ce încearcă mai întâi să facă asa cum
e rău. Este important să fim fermi şi consecvenţi şi să ajutăm copilul să învete metode mai
bune de a-şi administra emoţiile. Numai o constrângere amicală şi o atitudine înţelegătoare,
dar de mare fermitate, vor putea ameliora situatia. Un copil agresiv nu este un copil rău, el are
doar vârsta pe care o are. Trebuie mereu insistat asupra faptului că este „bun" şi că este iubit.
 Bibliografie

1. http://www.ecopii.ro/Articole despre copii/Agresivitatea la copii copii_agresivi.html

2. http://www.gradinite.com/site/Articole/Modalitati de a stapani furia copilului taueducatie.html

3. http://www.superbebe.ro/Micul bataus - Transforma agresivitatea in echilibru.html

4. http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Psihologie/Copil-3-7-ani/De ce este agresiv

copilul meu - articol-.html
 PLAN DE INTERVENȚIE
ÎNTR-O SITUAȚIE DE CRIZĂ EDUCAȚIONALĂ
Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinante,
neaşteptate dar şi neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul,
sănătatea orisiguranţa clasei respective şi a membrilor acesteia. Nu puţine sunt
situaţiile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situaţii aparent insolvabile care
afectează prin obstaculare bunul mers al activităţilor din clasă. Interventia intr-o situatie
de criza educationala , care este o atributie a cadrului didactic , ar trebui sa fie astfel
conceputa incat sa conduca la regres si chiar la aplanarea totala a situatiilor de criza.

ETIOLOGIA SITUAȚIEI DE CRIZĂ EDUCAȚIONALĂ

Andrei era un copil sfidator si imposibil de stăpânit. Indiferent de ceea ce i se spunea

sa faca in clasa, el arunca în toate partile cu diverse lucruri atunci cand se enerva si apoi
fugea ca sa nu-l prind. Intr-o zi, s-a intamplat un lucru care l-a enervate pe Andrei, si
a luat in mana un cub de jucarie. L-am avertizat: “Andrei, lasa cubul jos”. El m-a
privit o data scurt si apoi a aruncat cu cubul, care mai avea doar putin pana sa
nimereasca un alt copil drept in fata, apoi s-a intors ca sa o ia la fuga. Cand am
strigat: “Andrei, stai!”, s-a uitat dispretuitor la mine, ca si cum mi-ar spune: “Cum
indraznesti?” si apoi a fugit pe usa direct in curte. Am fugit dupa el. Pana la urma l-
am prins, l-am apucat bine de mana si de mijloc, si m-am asezat pe o banca din
curtea gradinitei, avand in poala o mana de om razvratit, agitat care tipa si blestema in
toate felurile. Am fost ispitita sa ma enervez, dar n-am facut-o. Cum m-as fi
putut astepta ca el sa ma respecte, daca eu nu-l respectam. Asa
ca pur si simplu l-am tinut bine de tot si i-am spus incet: “Andrei, tu esti deosebit. Tu
esti un baiat deosebit. Dupa un timp care mi s-a parut o vesnicie, corpul lui s-a relaxat. In
cele din urma, m-a intrebat:
- Ce o sa faci cu mine?
Ce crezi ca ar trebui sa fac? L-am intrebat.
El a dat din umeri si mi-a zis:
Sa ma bati.
Dar eu nu cred ca este bine sa dau in copii.
Nu? A parut surprins.
Nu, mai ales in cineva deosebit. Dar tu trebuie sa inveti sa asculti de doamna educatoare
si de mine. Nu se poate sa arunci cu lucrurile atunci cand esti la gradinita.
Despre faptul ca s-a ajuns la violenta , le-am explicat
copiilor care sunt consecintele unui asemenea comportament. In
acest context am luat decizia de a stabili pedepsele pentru cei care se vor comporta ca
Andrei. Pe termen lung am stabilit ca fiecare abatere de la normele si regulile de
comportare valabile la nivelul grupei va atrage dupa sine pedepse ca:
acordarea de buline negre, izolarea, interzicerea jocurilor cu jucariile preferate,
instiintarea familiei, etc.
Ca masuri de interventie imediata am stabilit ca :
Andrei sa promita ca nu va mai fi agresiv in relatiile cu
colegii, indiferent de provocarile celorlalti;
- in perioada imediat urmatoare toata grupa, va urma un
program mai strict in ceea ce priveste etapa jocurilor si activitatilor liber-alese,
incluzandu-l si pe Andrei in jocurile lor, deoarece de obicei el era izolat de catre
copii, iar zilnic unul dintre copiii care se vor comporta cel mai frumos va fi desemnat
responsabil cu disciplina avand grija ca jocurile sa se desfasoare in cele mai bune
conditii iar jucariile sa se pastreze fara a fi deteriorate.
APLICAREA MASURILOR
Pe parcursul aplicarii masurilor, am constatat ca majoritatea copiilor au acceptat
noile reguli ale “jocului”, iar “agresivitatea” lui Andrei manifestandu-se la inceput sub
masca imbufnarii si a dispozitiei rele, care au disparut pe masura ce copiii il integrau
in grupurile lor de joaca si pe masura ce se implica in activitati ce presupuneau.
Cu timpul s- a instalat o atmosfera apropiata de normalitate.
CONTROLUL
asupra eficientei masurilor luate de catre educatoare s-a facut permanent, urmarind fiecare
manifestare ce parea sa degenereze, luand masuri imediate.
Caracteristicile unei situații de criză
Sintetizand caracteristicile unei crize sa observam ca aceasta:

beneficiaza de o izbucnire instantanee, declansandu-se fara avertizare;

debuteaza de obicei prin afectarea sistemului informational: viciaza mesajele, ingreuneaza

comunicarea prin obstaculare permanenta, prin destructurarea canalelor, urmarind
instaurarea starii de confuzie;

faciliteaza instalarea climatului de insecuritate,

genereaza stari de panica prin eliminarea reperelor de orientare valorica;

In planul strategic abordarea manageriala a crizei evidentiaza, ineditul starilor declansate,

faptul ca nu poate fi asemanata cu vreun element stabil din starea de normalitate si impresia
de insolvabilitate. Aceasta poate ca imposibilitate a identificarii vreunei solutii de interventie
eficienta pe termen scurt.

Se pare insa ca elementele cu gradul cel mai mare de nocivitate le reprezinta 'traumatismele'
psihice si organizationale crizele paralizand si uneori chiar stopand activitatile curente,
destructurand echilibrul organizatiei scolare atat in interior, prin confuzia si insecuritatea
create, dar si in exterior, prin discreditarea imaginii colectivului si a cadrului didactic
respectiv.

In majoritatea situatiilor cadrele didactice isi centreaza eforturile si atentia, controlul si

concentrarea asupra situatiilor didactice, asupra activitatii de predare ignorand, de multe ori
nu din rea vointa, diversitatea situatiilor educationale ca structuri complexe, atitudinal-
relationale. Involuntar, asemenea atitudini educationale creeaza un teren propice aparitiei si
dezvoltarii fenomenelor de criza.

 
O situatie de criza educationala

STUDIU DE CAZ

SUBIECTUL: P.V., 7 ani, clasa pregătitoare

PREZENTAREA CAZULUI :

- elevul înregistreaza rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale de

performanţă;

- lipsa de respect faţă de mama, dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie,
tulburări de comportament.

ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI

Datorită faptului că tata este plecat în Italia el rămânând în grija mamei, aceasta
având grave probleme cu alcoolul , acesta a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru
evoluţia sa şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi de
învăţătură.

DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

– V. este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
- are numeroase absenţe nemotivate.

Comportamentul:

- nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare;

- Raspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească
în ochi învăţătoarea când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor.
- Când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne
liniştit şi îşi deranjează colegii.
- V. are capacităţi intelectuale de nivel mediu.
- Are putini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie
- Ramâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
comportament violent.
V. spune că, acasă nimeni nu-l bruschează, dacă este liniştit
Dialog cu elevul:

V. pare la prima vedere un baiat liniştit care evită să vorbească

El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă mamei lui nu-i place ce face el la un
moment dat, el se supară, iar ea il lasă în pace.

- “Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de
mine dacâ voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine
violent.

Dialog cu mama:

- Mihai este un alt copil acasă.

- Mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl in Italia, că lui Mihai îi este dor de
tatăl lui, că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe
probleme cu ceilalţi şi de multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl
său la telefon, dimineaţa, înainte de a pleca

- Are un comportament ostil şi agresiv faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de multe ori sare la
bătaie, dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos

- Mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul cănd V. işi va
da seama că greşeşte şi nu va mai fi violent, iar când tata se va întoarce, totul va intra în
normal.

ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR

» Inadaptarea lui V. la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil să

reuşească, cât şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de
mine?”
» Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în
lumină problema de motricitate fină şi de motivaţie
» Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în
timp util, el constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
» Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă (
închis în sine şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi
permit să stăpânească ambele situaţii.

CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:

Fixarea obiectivelor
Obiective pe termen lung
1. V. va frecventa regulat toate orele.
2. La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi
colegii.
3. Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.
Obiective pe termen scurt
1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de
colegii săi.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi
resposbilizat.

Metode şi strategii

Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.

O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape
100%.
Ajutarea lui V. de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în
faţa colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei.
Mai puţină exigenţă din partea învăţătoarei în materie de teme scrise.
I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească
aptitudinile în situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin
responsabilizarea sa în competiţii, cocursuri.
Se va cere ajutorul condilierului scolar, data fiind natura cronica a problemelor
lui V.

APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:

În timpul unei întâlniri la care au participat mama învăţătoarea,directorul şcolii, V.

A acceptat să încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.

Responsabilităţi

I se cere lui V. să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de

curăţenia clasei, explicându-i cât de importantă este sarcina sa.
Va lucra o dată pe saptamană cu consilierul şcolii.

Participarea în clasă

Învăţătoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care

va fi pusă în ziua următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă,
micşorându-i teama de a răspunde în faţa colegilor.
Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de
elev, astfel încăt să-i permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Participarea luI V. la discuţiile din clasă nu va lasa loc unei intensificări
speciale. Băiatul va fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o
recompensă “ Ceilalţi vor vedea că nu sunt aşa de rău.”

Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, V. va avea ca sarcină să dirijeze sau să
coordoneze planul de acţiune după o consultare cu învăţătoarea care trebuie să spună ce să
spună şi ce să facă în rolul respectiv.
 Şedinte de consiliere

 O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.

 O dată pe lună va participa mama lui V.

EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE

Evaluarea

La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc

şedinţe cu V., mama şi consilierul şcolar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în
relaţiile spontane şi convenabile lui V. cu alte persoane.
Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe
această temă.
Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa
băitului. Spre exemplu,după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul
a început să participe în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge
(întârzia, dădea răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi colegi,
deranjând ora şi se purta la fel ca înainte). Dialogul lui V. cu consilierul şcolar şi cu doamna
învăţătoare au arătat că acest comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi
încrederea sa în relaţiile cu ceilalţi.

REZOLVAREA PROBLEMEI
» Dirigintele a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o
atitudine cât mai flexibilă.
» La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
» Randamentul lui V. la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul
doamnei învăţătoare, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe
săptamână în afara orelor de clasă.
» Mama continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi
recunoaşte că V. depune mai mult efort pentru a colabora.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă V. de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa
lui de a epata prin comportamentul agresiv atât verbal cât şi fizic se datorează lipsei
de comunicare atât cu mama cât şi cu tatăl. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se
ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici dificultatea lui de a relaţiona cu
colegii.
Comportamentul său agresiv, faţă de sora lui, faţă de mama este datorat lipsei
unei persoane de sex masculin din casă, respectiv tatăl, în care copilul are mare
încredere. Momentan, el se simte abandonat de tata.
În continuare şi consilierul şcolar, şi doamna învăţătoare vor aplica tehnici
experimentale pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru V.
BIBLIOGRAFIE:

1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P., Bucureşti,2003

2. Jinga,Ioan, Managementul învăţământului, Ed.,,Aldin”,Bucureşti, 2001
3. Iucu, B. Romiţă, Managementul clasei de elevi – aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de
criză educaţională, Editura Polirom, Iaşi, 2006