Despre Abuzul Asupra Copilului

Abuzul şi neglijarea
copilului
Abuzul şi neglijarea copilului
 Ce este abuzul asupra copilului?

 Organizaţia Mondială a Sănătăţii
– abuzul asupra copilului sau maltratarea lui
reprezintă toate formele de rele tratamente fizice
şi/sau emoţionale, abuz sexual, neglijare sau
tratament neglijent, exploatare comercială sau de
alt tip, ale căror consecinţe sunt daune actuale
sau potenţiale aduse sănătăţii copilului,
supravieţuirii, dezvoltării sau demnităţii lui, în
contextul unei relaţii de răspundere, încredere sau
putere.
 Ce este abuzul asupra copilului?

 Legea nr. 272 / 2004:
orice acţiune voluntară a unei persoane care se
află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de
autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată
viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială, integritatea corporală,
sănătatea fizică sau psihică a copilului.
 Ce este neglijarea?
 Legea nr. 272 / 2004:
omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei
persoane care are responsabilitatea creşterii,
îngrijirii sau educării copilului de a lua orice
măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt
care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială,
integritatea corporală, sănătatea fizică sau
psihică a copilului.
 3 categorii de abuz:
– copii supuşi abuzului fizic;
– copii supuşi abuzului emoţional;
– copii supuşi abuzului sexual;
 copii neglijaţi.
 Abuzul fizic
– este cea mai evidentă formă de abuz.
– reprezintă acţiunea sau lipsa de acţiune
(singulară sau repetată) din partea unui părinte sau
a unei persoane aflată în poziţie de răspundere,
putere sau încredere care are drept consecinţă
vătămarea fizică actuală sau potenţială.
 Abuzul fizic
– se poate manifesta sub multe forme:
» lovire, bătaie, biciuire,
» ciupituri,
» scuturare,
» arsuri,
» muşcături,
» sufocare,
» aruncare, legare,
» otrăvire, intoxicare.
 Abuzul fizic
– Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt:
» contuziile (apărute de la lovituri, ciupituri,
trântiri ale copilului etc),
» arsurile,
» fracturile.
 Abuzul emoţional
– este un comportament inadecvat al adultului
faţă de copil, cu efecte negative asupra
personalităţii în formare a acestuia, incluzând
acele acte adresate copilului, capabile să-i afecteze
sănătatea sau dezvoltarea fizică, mintală,
spirituală, socială.
– dintre toate formele de abuz, cel emoţional este
cel mai greu de definit şi de demonstrat
 Abuzul emoţional
– copii percepuţi negativ de către părinţi,
– ameninţarea cu pedeapsa, cu părăsirea sau
alungarea,
– violenţa dintre părinţi,
– părinţii care consumă droguri sau alte substanţe,
– copiii ai căror părinţi se separă sau divorţează.
– rejectare, izolare, terorizare, degradare, ignorare.
 Abuzul sexual
– presupune implicarea unui copil într-o activitate
realizată cu intenţia de a produce plăcere sau de a
satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil,
care, prin vârstă şi dezvoltare, se află faţă de el
într-o relaţie de răspundere, încredere sau putere.
– activitatea de natură sexuală în care copilul este
antrenat depăşeşte nivelul său de înţelegere.
 Abuzul sexual
– urmărirea împreună cu copilul a unor filme sau
reviste pornografice,
– privirea adultului în timp ce se masturbează,
– practicarea unor jocuri cu tentă sexuală,
– implicarea copilului în acte sexuale genitale, orale
sau anale.
– este asociat, adesea, cu celelalte tipuri de abuz.
 Neglijarea
– neasigurarea unei alimentaţii adecvate nevoilor de
dezvoltare ale copilului;
– neasigurarea unei îmbrăcăminţi adecvate;
– dezinteres faţă de starea de sănătate a copilului;
– locuinţă cu spaţiu şi igienă necorespunzătoare;
– insuficientă supraveghere;
– lipsa de preocupare pentru educaţia copilului;
– privarea copilului de afecţiune;
– abandonul copilului.
Alienarea parentală
 Richard A. Gardner, profesor de psihiatrie la

Universitatea Columbia, SUA, introduce în
1985 noţiunea de:
Parental Alienation Syndrome
PAS – Sindromul de alienare parentală)
 PAS - o tulburare ce apare în principal în

contextul disputei părinţilor asupra stabilirii
custodiei unui copil şi se manifestă ca o
campanie nejustificată de denigrare, în faţa
copilului, a unui părinte de către celălalt.
Unul dintre părinţi, realizează o „spălare a
creierului” copilului, o îndoctrinare, „vorbeşte
de rău” celălalt părinte în faţa copilului.
Efect: un adevărat abuz emoţional asupra
copilului.
 PAS este considerat o formă de abuz

emoţional deoarece rezultatul său este
privarea copilului de o relaţie afectuoasă cu
unul dintre părinţi.
 PAS este abuz emoţional deoarece:

 părintele alienator condiţionează copilul, îi oferă
îngrijire în funcţie de comportamentul pe care îl
pretinde;
 părintele retrage afecţiunea datorată copilului
atunci când acesta nu participă la campania de
denigrare;
 părintele are aşteptări nerealiste de la copil; nu este
firesc să se pretindă unui copil să coopereze la
campania de denigrare contra unui părinte. Riscul
este ca acesta să devină confuz, tensionat, frustrat;
 PAS este abuz emoţional deoarece:

 copilul este reponsabilizat prematur; i se pretinde
să memoreze o mare varietate de neajunsuri suferite
din partea celuilalt părinte, să aducă acestuia false
acuzaţii de abuz;
 supra-protecţia copilului; acesta e făcut să creadă
că orice contact cu părintele este periculos. Creează
anxietate copilului şi accentuează dependenţa
acestuia de părintele alienator.
 Simptomele PAS
 părintele alienator oferă posibilitatea copilului de a
decide asupra vizitei la celălalt părinte, atunci când
instanţa a decis deja asupra unui program de vizită;
creează tensiuni între copil şi părintele care nu
locuieşte cu copilul.
 părintele alienator spune copilului totul despre relaţia
de cuplu şi motivele de divorţ. Un argument al acestuia
este dorinţa de a fi onest cu copilul, dar o astfel de
practică este dureroasă pentru copil. Scopul real:
copilul să se gândească mai puţin la celălalt părinte.
 Simptomele PAS
 refuzul unui părinte de a permite copilului să-şi ia
obiectele personale la locuinţa celuilalt părinte.
 evitarea sau refuzul de a permite celuilalt părinte
accesul la şcoală, la activităţile extraşcolare, la fişa
medicală etc.
 blamarea unui părinte pentru problemele
financiare, despărţire, schimbări ale stilului de viaţă,
intrarea într-o nouă relaţie.
 Simptomele PAS
 un părinte poate programa copilului o multitudine de
activităţi, astfel ca celalalt părinte să nu-l poată vizita.
Refuzul de a fi flexibil cu programul de vizitare poate
fi motivat ca astfel se răspunde la nevoile copilului, iar
la protestele celuilalt părinte se poate răspunde că e
egoist şi ne-interesat de copil.
 presupunerea că, dacă un părinte a avut un
comportament violent faţă de celălalt, va fi în mod
necesar violent şi cu copilul.
 solicitarea adresată unui copil de a alege unul din
 Simptomele PAS
 copilul este excesiv de furios sau supărat pe un părinte. Acest
lucru este normal, mai ales dacă acel părinte îl disciplinează sau
spune „nu”. Dacă, pentru orice motiv, furia nu se atenuează,
poate fi suspectat PAS. Copiii iartă şi doresc să fie iertaţi, dacă li
se oferă această şansă. Extrem de suspect este cazul în care un
copil afirmă că nu-şi poate aminti nici un moment plăcut
petrecut cu un părinte, sau nu pot spune nimic pozitiv despre
acesta.
 poate fi suspectat PAS când copilul nu poate da nici un motiv
pentru furia pe care o simte faţă de un părinte sau motivele sunt
vagi, fără nici un fel de detalii.
 Simptomele PAS
 când un părinte utilizează copilul ca spion, pentru a aduna
informaţii; copilul primeşte mesaje ce prejudiciază celălalt
părinte.
 un părinte oferă copilului tentaţii care interferează cu programul
de vizitare.
 un părinte afişează tristeţe sau reacţionează ca şi cum a fost rănit
de faptul că copilul a petrecut plăcut o perioadă de timp cu
celălalt părinte îl va determina pe acesta să se retragă şi să nu
comunice. El se va simţi vinovat sau va avea un conflict,
presupunând că nu este în regulă să se simtă bine cu celălalt
părinte.
 Simptomele PAS
 un părinte cere copilului informaţii despre viaţa personală a
celuilalt părinte; cauzează copilului o tensiune considerabilă şi
conflicte. Copiii doresc să fie loiali ambilor părinţi.
 părinţii cu rol de salvator, care „salvează” fizic sau psihologic
copilul, deşi nu există nici o ameninţare la adresa lor, creează în
mintea copilului teama de ameninţare sau pericol, ducând astfel
la PAS.
 ascultarea convorbirilor telefonice pe care copilul le are cu
celălalt părinte.
 Etapele PAS
– Uşoară
– Moderată
– Severă
 Etapa I - uşoară
 Părintele alienator poate să încurajeze în aparenţă implicarea
copilului în relaţie cu celălalt părinte, dar de fapt încearcă să se
pună într-o lumină mai favorabilă: „Sunt mai bun decât el (ea)!”
 Cu toate că părintele alienator are tendinţa de a îndepărta
copilul de celălalt părinte, totuşi relaţia acestora nu este profund
afectată şi poate fi menţinută fără dificultate, deşi copilul poate
trece printr-un oarecare distres în perioada de tranziţie.
 Detectarea simptomelor PAS în această etapă este dificilă,
comportamentul părintelui alienator fiind subtil şi în general,
inconştient. Deşi afirmaţiile părintelui alienator sunt în general
sincere, imaginea lui despre celălalt părinte este compromisă şi
poate fi observată în comportament.
 Etapa II – moderată
 Părintele alienator intervine în relaţia copilului cu celălalt părinte, dar în
aparenţă va sprijini implicarea acestuia. Sunt cazuri în care programul
copilului este încărcat cu diverse activităţi şcolare sau sociale, care nu fac
decât să împiedice relaţionarea copilului cu celălalt părinte. Dacă celălalt
părinte obiectează, atunci părintele care are copilul în îngrijire consideră
că nu-i pasă de activităţile în care este implicat copilul!
 Părintele alientaor interacţionează cu celălalt părinte într-un mod
generator de conflict, astfel încât relaţia acestuia cu copilul să se
răcească. Copilul va prezenta, în perioada de tranziţie, un grad de
anxietate crescut, dar care se va reduce treptat şi relaţia cu celălalt părinte
va putea redeveni strânsă. Copilul are o bună relaţie cu părintele
alienator, astfel că va împărtăşi împreună cu acesta convingerea că
denigrarea celulalt părinte este justificată.
 Etapa III – severă

 părintele alienator ajunge la o adevărată „spălare a creierului”
copilului. Acesta este îndepărtat sistematic de părintele cu care
înainte a avut o relaţie satisfăcătoare. Aceşti copii vor afirma
frecvent că nu doresc să îl vadă sau să vorbească cu celălalt părinte.
 Un judecător canadian afirma: „ura nu este o emoţie ce apare
natural la copil. Ea trebuie să fie învăţată. Un părinte care îşi
învaţă copilul să-l urască pe celălalt părinte reprezintă un grav
pericol pentru sănătatea mentală a acestui copil”.
 Etapa III – severă

 În această etapă, ura copilului faţă de celălalt părinte are un aspect
fanatic, obsesiv. Din acest motiv părintele alienator nu mai e nevoie
să-l împiedice pe copil să aibă o relaţie cu celălalt părinte. Copilul
preia dorinţele, sentimentele, ura părintelui alienator şi o afirmă ca
fiindu-i proprie. El vede pe celălalt părinte şi familia acestuia întru
totul negativi şi îi este imposibil să îşi amintească orice sentiment
pozitiv faţă de aceştia.
 Copilul poate refuza întâlnirea cu celălalt părinte, poate face
declaraţii false de abuz, ameninţă cu fuga, cu sinuciderea sau chiar
cu crima dacă este forţat să aibă o relaţie cu celălalt părinte. Ura
părintelui alienator şi a copilului se bazează pe o ideaţie paranoidă,
putând ajunge până la nivelul unei folie a deux.
 Dr. Douglas Darnall

psiholog SUA
1997
 Parental Alienation (PA - Alienare parentală) ca fiind
orice constelaţie de comportamente, conştiente sau
inconştiente, care ar putea evoca o perturbare a relaţiei
dintre copil şi părintele care nu deţine custodia sa.
 identifică trei tipuri de părinţi alienatori:

– Naiv
– Activ
– Obsesiv
 Părintele alienator Naiv

 are capacitatea de a separa propriile nevoi de cele ale copiilor.
 recunoaşte că este important pentru un copil să petreacă timp cu
celălalt părinte, pentru a-şi putea construi o relaţie bazată pe
dragoste.
 evită să facă din celălalt părinte ţinta supărărilor sale;
 se simte confortabil când copiii au o relaţie cu celălalt părinte şi cu
familia acestuia;
 respectă deciziile instanţei şi autoritatea acesteia;
 are abilitatea de a trece peste sentimentele negative şi a le lăsa să se
vindece, pentru a nu afecta relaţia copilului cu celălalt părinte;
 are capacitatea de a fi flexibili şi a colabora cu celălalt părinte;

 îi pare rău când a acţionat într-un mod care a afectat relaţia
copilului cu celălalt părinte;
 acceptă ca celălalt părinte să participe la activităţile copilului;
 permite accesul celuilalt părinte la informaţiile medicale şi şcolare
despre copil.
 este conştient că pot şi greşi, dar îşi iubeşte suficient copilul

pentru a face ca lucrurile să meargă cât mai bine.
 se concentrează pe ceea ce este bun pentru copil, fără a regreta, a
învinui pe alţii sau a se victimiza.
 Părintele alienator Activ

 aduce acuze celuilalt părinte în faţa copilului, mai degrabă datorită
impulsivităţii decât a dorinţei de a deteriora imaginea acestuia;
 după ce îi trece furia, realizează că a greşit şi încearcă să repare
durerea provocată copilului. În acele momente ei pot fi foarte atenţi
şi suportivi cu sentimentele copilului lor.
 reuşesc să facă diferenţa dintre nevoile lor şi cele ale copilului,
înţelegând dorinţa acestuia de a avea o relaţie cu celălalt părinte.
 acceptă faptul că copilul are propriile sentimente şi convingeri.
 pentru a păstra un climat armonios, copiii mai mari învaţă să nu-şi
mai exprime propriile sentimente şi opinii. Cei mai mici devin
confuzi şi vulnerabili la influenţa părintelui alienator.
 Părintele alienator Activ
 respectă autoritatea instanţei şi se conformează deciziilor acesteia.

 poate fi rigid şi necooperanţi cu ceilalţi părinţi.
 acceptă ajutorul specialiştilor atunci când ei sau copiii au
probleme pe care simt că nu le pot depăşi.
 sunt preocupaţi cu adevărat de starea de bine a copiilor lor după
divorţ.
 sentimentele lor negative sunt încă prezente, dar ei încearcă să le
depăşească.
 Părintele alienator Obsesiv
 este obsedat de distrugerea relaţiei copilului cu celălalt părinte;

 reuşeşte să inducă copilului propriile credinţe şi convingeri despre
celălalt părinte;
 copiii ajung să susţină exclusiv părerea părintelui alienator în loc de
a-şi exprima propriile sentimente, provenite din experienţa lor cu
celălalt părinte;
 copiii nu pot să explice motivele sentimentelor lor; acestea apar ca
fiind iraţionale.
 nimeni nu poate convinge părintele alienator de contrariul
convingerilor sale; oricine încearcă acest lucru este considerat
duşman.
 Părintele alienator Obsesiv

 caută sprijinul altor membri ai familiei sau al grupului de prieteni,
care împart cu ei convingerea că este victimă a celuilalt părinte sau
chiar a sistemului;
 se consideră victimă a celuilalt părinte şi crede că orice ar face
pentru a „proteja” copilul este justificat;
 dorinţa sa este ca instanţa să ia o hotărâre de „pedepsire” a celuilalt
părinte, interzicând ca acesta să mai vadă copilul. Decizia instanţei
ar face ca părintele alienator să îşi confirme că a avut continuu
dreptate;
 autoritatea instanţei nu îl intimidează;
 părintele alienator crede că trebuie să-şi „apere” copilul cu orice
risc.
 Dr. William Bernet, 2010

 profesor de psihiatrie la Vanderbilt University School of
Medicine, expert în psihiatria copilului şi psihiatrie legală,
 alături de o serie de specialişti în sănătate mintală
din 11 ţări, printre care S.U.A., Canada şi multe
din statele europene, a definit
 Tulburarea de alienare parentală (Parental
Alienation Disorder – PAD)
 Propune includerea în DSM V
 Tulburarea de alienare parentală

 Criteriul A: un copil, de obicei aflat în situaţia în
care părinţi sunt angajaţi într-un divorţ cu grad
înalt de conflict, creează o alianţă cu unul dintre
părinţi (părintele preferat) şi respinge relaţia cu
celălalt părinte (părintele înstrăinat) fără a avea o
justificare legitimă.
 Simptomul principal este rezistenţa sau refuzul
copilului de a avea contact cu părintele
înstrăinat.

 Criteriul B
 Comportamentul copilului include o campanie
persistentă de denigrare a părintelui înstrăinat
şi lipsa sau absurditatea raţionamentului pentru
care acesta este respins.

 Criteriul C: semne clinice care apar frecvent în cadrul
acestei tulburări, mai ales atunci când aceasta atinge un
nivel moderat sau sever:
 Lipsa de ambivalenţă – se referă la convingerea copilului
că părintele înstrăinat este întrutotul rău iar părintele
preferat este întrutotul bun;
 Fenomenul „liber-cugetător” – copilul consideră că
decizia de a respinge părintele îi aparţine în totalitate şi că
nu este influenţat de către părintele preferat;

 Sprijinul necondiţionat – copilul ia automat partea
părintelui preferat în cazul unui dezacord;
 Copilul poate prezenta o desconsiderare pentru
sentimentele părintelui înstrăinat şi o lipsă a
sentimentului de vinovăţie faţă de acesta;
 Copilul poate expune scenarii preluate de la părintele
preferat, identice cu cele declarate de acesta;
 Animozitatea copilului faţă de părintele înstrăinat se
poate extinde şi la familia acestuia.

 Criteriul D
 Diagnosticul de Tulburare de alienare parentală nu se
stabileşte atunci când refuzul copilului de a avea contact
cu părintele respins este justificat, de exemplu în cazul în
care copilul a fost neglijat sau abuzat de acel părinte.

 poate fi uşoară, moderată sau severă.
 PAD uşoară: copilul poate refuza contactul cu părintele
înstrăinat, dar atunci când sunt împreună se bucură de o
bună relaţie cu acesta.
 Copilul poate avea o relaţionare bună, puternică cu
ambii părinţi, chiar dacă afirmă critici la adresa părintelui
înstrăinat.

 PAD moderată: copilul poate refuza contactul cu părintele
înstrăinat şi să continue să îl critice şi să se plângă de acesta
chiar şi în perioada de vizitare. Copilul poate avea o relaţie
uşor sau moderat patologică cu părintele preferat.
 PAD severă: copilul refuză cu putere întâlnirea, se poate
ascunde sau fugi de părintele înstrăinat. Comportamentul
copilului este determinat de convingerea falsă că părintele
înstrăinat este rău, periculos sau lipsit de valoare. Copilul are
de obicei o relaţie patologică cu părintele preferat, uneori
împărtăşind cu acesta o viziune paranoidă asupra lumii.

 PAD poate fi cauza pentru falsele acuze de abuz sexual
împotriva părintelui înstrăinat.
 Părintele preferat poate ajunge la litigii, mergând până la
abuz de drept.
 Părintele preferat poate încălca hotărârile judecătoreşti
care nu sunt pe placul său.
 Deseori, la părinţii alienatori se pot observa tulburări
psihice: tulburare de personalitate narcisică sau
borderline, experienţe psihotraumatice în copilărie,
trăsături paranoide.

 Părintele înstrăinat poate manifesta o serie de
comportamente care pot influenţa sau contribui la
declanşarea tulburării: lipsa de căldură şi implicare,
abilităţi parentale deficitare, lipsa de timp dedicat
activităţilor cu copilul.
 Cu toate acestea, intensitatea şi durata respingerii de către
copil nu este nici pe departe proporţională cu carenţele
minore şi slăbiciunea abilităţilor parentale ale părintelui
înstrăinat.

 În cazul în care copilul a fost abuzat, neglijat sau
respins de către părintele care nu a obţinut custodia sau de
partenerul actual al acestuia, ostilitatea copilului poate fi
justificată şi este de înţeles că acel copil refuză să viziteze
locuinţa acelui părinte.
 Dacă abuzul este motivul pentru care copilul refuză să-şi
viziteze părintele, va fi pus diagnosticul de abuz fizic sau
sexual asupra copilului şi nu de Tulburare de alienare
parentală.
 Alienarea parentală a stârnit multe controverse în

lumea ştiinţifică.
 Asociaţia Psihologilor Americani (American
Psychological Association) nu a precizat până în
prezent o poziţie oficială, nici pro, nici contra.
 Cu toate acestea, PAS, PA şi PAD au fost
acceptate de mulţi profesionişti şi de multe
instanţe din SUA, Canada, Australia şi Europa,
incluzând CEDO şi instanţele din România.
Consecinţele
abuzului şi neglijării
 Consecinţele abuzului şi neglijării depind de

mai multe variabile:
– tipul de abuz;
– vârsta copilului în momentul comiterii abuzului;
– nivelul de comprehensiune al victimei;
– suportul post-abuz pe care îl primeşte de la
reţeaua socială;
– caracteristicile personale ale victimei
(vulnerabilitate, rezistenţă la stres);
– caracteristicile abuzului.
 Consecinţele abuzului şi neglijării –

pe termen lung
 tulburări de relaţionare, adaptare şi integrare socială
(dificultăţi de adaptare profesională, incapacitate de
constituire a unui cuplu stabil, neconflictual);
 tulburări în sfera afectivă (impulsivitate,
irascibilitate, violenţă; izolare socială; neîncredere în
sine şi în ceilalţi; labilitate emoţională;
autoculpabilizare; anxietate conjuncturală, legată de
persoane, situaţii şi fapte care au caracterizat situaţia
de abuz);
 Consecinţele abuzului şi neglijării

 comportament autoagresiv (tentative siucidare,
comportament autodistructiv, consum exagerat de
alcool sau substanţe psihoactive);
 comportament agresiv faţă de alte persoane
(agresivitate verbală sau acte violente propriu-zise);
 perpetuarea comportamentului abuzator;
 disfuncţii în sfera sexuală (hipersexualitate,
respingerea actului sexual sau tulburări în alegerea
partenerului sexual, care pot merge până la pedofilie
sau homosexualitate);
 Semnele şi simptomele ce apar imediat după

producerea abuzului sunt de tip
 somatic şi
 emoţional.
 examenul somatic
– subdezvoltare,
– diferite leziuni diseminate pe mai multe părţi ale
corpului sau numeroase leziuni traumatice de
diferite stadii de vechime
– copilul poate avea vânătăi, zgârieturi, urme
vizibile de arsuri, muşcături sau leziuni interne şi
fracturi, îndeosebi la nivelul coastelor şi oaselor
lungi.
– în cazul abuzului sexual apar traume ale zonei
genitale sau rectale, boli venerice, sarcină.
 examenul psihic - obiective

– simptome generale
- anxietate, depresie, furie
- stres posttraumatic
- simptome PTSD
- disociere
- comportament sexual
- tendinţa la suicid
 Metode de evaluare
– interviu
– clinic
– (semi)structurat
– psihometrice
– teste generale
– teste specifice
– proiective
 Probleme întâmpinate
– copil - disimulare
– teama de consecinţe asupra abuzatorului
– efect al traumei
– copil - suprasimulare
– dorinţa de a pedepsi abuzatorul, alte avantaje
– părinte – subestimarea simptomelor copilului
– vină, negare
– părinte – supra-estimarea simptomelor copilului
– pedepsirea abuzatorului, avantaje
 Teste generale
– KID-SCID – Interviul Clinic Structurat pentru DSM-
IV, versiunea pentru Copii;
– Instrumentul este proiectat pentru a genera
diagnostice psihiatrice conform Manualului de
Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, care
are la bază varianta pentru adulţi a SCID.
– Conţine module pentru Tulburările de
Comportament Disruptiv, Episoadele Afective şi
Psihotice, Tulburările Afective şi Psihotice,
Tulburările Anxioase, Tulburările în Legătură cu
Alcoolul şi Substanţele şi Tulburările de Adaptare
ASEBA - Sistemul Achenbach al
Evaluării Bazate Empiric
 cuprinde un set de chestionare pentru

evaluarea competenţelor, a funcţionării
adaptative şi a problemelor copiilor şi
adolescenţilor cu vârsta cuprinsă între 6 și
18 ani;
ASEBA - Sistemul Achenbach al
Evaluării Bazate Empiric
 categorii de probleme: Anxietate / Depresie,
Însingurare / Depresie, Acuze somatice,
Probleme de relaţionare socială, Probleme de
gândire, Probleme de atenţie, Neatenţie,
Hiperactivitate / Impulsivitate, Comportament de
încălcare a regulilor, Comportament Agresiv;
 tulburări psihice: tulburări afective și anxioase,
tulburări somatice, ADHD, tulburări de tip
opoziţionist și de conduită.
BASC-2
Behavior Assessment
System for Children - 2
BASC 2
 BASC 2 reprezinta un sistem multidimensional

si multimetodic, utilizat in evaluarea
comportamentului si a perceptiei de sine,
pentru copiii si tinerii cu varste cuprinse intre 2
si 25 de ani..
Componența BASC 2
 Doua scale de evaluare:
 pentru profesori (Scala de Evaluare pentru
Profesori, Teacher Rating Scale, TRS)
 pentru parinti (Scala de Evaluare pentru
Parinti, Parent Rating Scale, PRS).
 Fiecare scala este impartita pe mai multe
grupe de varsta. Cu ajutorul acestor scale, se
pot colecta descrieri referitoare la
comportamentul observabil al copilului.
Componența BASC 2
 O scala de autoevaluare (Autoevaluare a
Personalitatii, Self-Report of Personality,
SRP), prin intermediul careia copilul sau
adultul tanar isi poate descrie emotiile sau
perceptiile asupra propriei persoane.
Componența BASC 2
 Un interviu structurat, referitor la istoricul
dezvoltarii persoanei evaluate (Structured
Developemental History, SDH).
Componența BASC 2
 O foaie de observatie care poate fi folosita
pentru inregistrarea si clasificarea
comportamentelor observate in mod direct
in timpul orelor de curs (Student
Observation System, SOS).
Scala de evaluare pentru
profesori (TRS)
 Are mai multe forme, cu itemi adaptati pe
trei nivele de varsta: prescolar (2-5 ani),
copil (6-11 ani), adolescent (12-21 ani)
 Fiecare forma contine descriptori
comportamentali
 Respondentii coteaza frecventa
comportamentelor pe o scala in 4 trepte:
Niciodata, Uneori, Deseori, Intotdeauna
 Durata de completare: 10-15 minute
Domenii evaluate cu ajutorul
TRS
 Probleme de externalizare
 Probleme de internalizare
 Probleme scolare
 Deprinderi adaptative
 Indicele simptomelor comportamentale (nivelul
general de probleme comporatmentale)
 Scale de continut optionale: Controlul
furiei;intimidare; functionare executiva.
 Tulburari clinice;
Scalele de evaluare pentru parinti
PRS
 Masoara comprehensiv comportamentele
adaptative si comportamentele problema in
context familial si social
 Scala de raspuns in 4 trepte: Niciodata,
Uneori, Deseori, Intotdeauna
 Durata de completare: 10-20 minute
 Trei nivele de varsta: prescolar (2-5 ani),
copil (6-11 ani), adolescent (12-21 ani)
Domenii evaluate cu ajutorul
PRS
 Probleme de externalizare
 Probleme de internalizare
 Deprinderi adaptative
 Indicele simptomelor comportamentale
(nivelul general de probleme
comportamentale)
 Activitati cotidiene
 Tulburari clinice
Scale de autoevaluare
SRP
 Inventar de personalitate la care persoanele
evaluate raspund:
 Adevarat sau fals
 Pe o scala in 4 trepte: Niciodata, Uneori,
Deseori, Intotdeauna
 Timp de completare; 20-30 de minute
 Patru nivele de varsta: prescolar (2-5 ani),
copil (6-11 ani), adolescent (12-21 ani),
tanar: 18-25 de ani
Dimensiuni evaluate cu ajutorul
SRP
 Pentru copil si adolescent: Probleme scolare;
Probleme de internalizare;
Neatentie/hiperactivitate; Adaptare personala;
Simptome emotionale;
 Pentru studenti:Probleme de internalizare;
Neatentie/hiperactivitate; Adaptare personala;
Simptome emotionale;
 Optional: Controlul furiei; Puterea Eului
Istoric structurat de dezvoltare
SDH
 O modalitate de investigare extensiva a
istoriei persoanei; anamneza structurata;
 Poate fi aplicat de specialist, sau
autoaplicat;
 Poate fi folosit individual, sau integrat in
procesul de evaluare BASC
Dimensiuni Investigate de SDH
 Date despre parinti si ingrijitori principali
 Ingrijire
 Istorie familiala; Componenta familiei; Detalii
locative
 Sarcina; Nasterea ; Dezvoltarea
 Istoric medical
 Relatii de prietenie
 Interese/timp liber
 Comportament/temperament
 Istoric educational
CDI – Child Depression
Inventory; 7-17 ani
 Parametrii urmăriţi de CDI : tulburarea de
dispoziţie, dificultăţile în relaţiile
interpersonale, sentimentele de ineficienţă, lipsa
de plăcere, autodevalorizarea, tulburările
vegetative.
 Pot fi identificate comportamente de izolare sau
retragere, distorsiuni ale imaginii corporale,
importante în cazurile de desfigurare
consecutivă unui abuz fizic.
MASC – Multidimensional Anxiety
Scale for Children
8 - 19 ;
 Scala Multidimensională de Anxietate pentru
Copii - evaluează dimensiunile majore ale
anxietăţii la copii şi adolescenţi.
 Constă în 39 de itemi distribuiţi în
 patru scale de bază – Simptome Fizice, Evitarea
Lezării, Anxietate Socială şi Separare – Panică;
 doi indici majori – Indicele Tulburărilor
Anxioase şi Indicele de Inconsistenţă
STAI – State-Trait Anxiety
Inventory, Form for Children
 evaluarea anxietății pe modelul stare-
trăsătură, la copii 9-12 ani;
 Chestionarul este compus din scale
separate, de auto-evaluare, care măsoară
două fațete distincte ale anxietății:
anxietatea ca stare (S-Anxiety) și anxietatea
ca trăsătură (T-Anxiety).
Teste proiective
 Testul Arborelui;
 Testul Persoanei;
 Desenul familiei;
 Tehnici de completare de fraze;
 Testul fabulelor;
 Testul de Apercepţie pentru Copii – CAT ;
 Testul Rorschach.
 Teste specifice
– TSCC - Trauma Symptom Checklist for Children
– este un raport auto-administrat ce măsoară
distresul post-traumatic şi simptomatologia
asociată.
– TSCYC - Trauma Symptom Checklist for Young
Children
– CSBI – Child Sexual Behavior Inventory
Mulţumesc
pentru atenţie!
Psih. MA drd. Armand Veleanovici, 2011

Despre Abuzul Asupra Copilului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre Abuzul Asupra Copilului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Abuzul şi neglijarea

 Ce este abuzul asupra copilului?

 Ce este abuzul asupra copilului?

 Richard A. Gardner, profesor de psihiatrie la

 PAS - o tulburare ce apare în principal în

 PAS este considerat o formă de abuz

 PAS este abuz emoţional deoarece:

 PAS este abuz emoţional deoarece:

 Etapa III – severă

 Etapa III – severă

 Dr. Douglas Darnall

 identifică trei tipuri de părinţi alienatori:

 Părintele alienator Naiv

 Părintele alienator Naiv

 are capacitatea de a fi flexibili şi a colabora cu celălalt părinte;

 Părintele alienator Naiv

 este conştient că pot şi greşi, dar îşi iubeşte suficient copilul

 Părintele alienator Activ

 Părintele alienator Activ

 respectă autoritatea instanţei şi se conformează deciziilor acesteia.

 Părintele alienator Obsesiv

 este obsedat de distrugerea relaţiei copilului cu celălalt părinte;

 Părintele alienator Obsesiv

 Dr. William Bernet, 2010

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Tulburarea de alienare parentală

 Alienarea parentală a stârnit multe controverse în

 Consecinţele abuzului şi neglijării depind de

 Consecinţele abuzului şi neglijării –

 Consecinţele abuzului şi neglijării

 Semnele şi simptomele ce apar imediat după

 examenul psihic - obiective

 cuprinde un set de chestionare pentru

 BASC 2 reprezinta un sistem multidimensional

Psih. MA drd. Armand Veleanovici, 2011

S-ar putea să vă placă și