Tipuri de atasament

Atașamentul se referă la o relație emoțională dintre două persoane care implică un

schimb de afecțiune, grijă și intimitate. Modurile în care interacționăm și ne comportăm
în cadrul unor relații sunt determinate de diferite tipuri de atașament, cultivate încă din
copilărie, pe baza relației dintre copil și părinte.

Tipuri de atasament:

1) Securizant

Copilul explorează mediul, deoarece simte încredere și protecție din partea

mamei. În momentul în care ea dispare, pentru un timp acest lucru îi provoacă un stres
copilului, dar este receptiv la întoarcerea mamei și se liniștește. Așadar, copilul percepe
relația ca pe un suport absolut și reușește să își dezvolte încrederea în el și în ceilalți.

Ca și adult, acest tip de atașament se poate observa prin relațiile de încredere și

de durată, deschiderea emoțională și descrierea într-un mod pozitiv a experiențelor cu
părinții lor. Ei reușesc să accepte mai ușor despărțirile sau conflictele și acceptă
suportul social. Persoanele cu atașament securizant reușesc să reflecte ușor asupra
experiențelor externe și interne.

2) Nesecurizant- evitant

Copilul dă dovadă de independență față de mamă și nu este atât de afectat la

despărțire de ea. Nu caută confort sau prea mult contact cu mama, dar nu îl refuză în
momentul în care mama dorește să îl ofere. Acest tip de atașament apare în urma unei
perioade de absență a mamei și determină un comportament în care copilul nu prezintă
vreo preferință între mamă și un străin.

Ca și adult, persoana adoptă o atitudine independentă și își limitează relațiile de

atașament. Dezvoltă probleme cu intimitatea, se implică destul de puțin în relații sociale
sau romantice și îi este greu să împărtășească gânduri sau sentimente, folosind ca și
sistem principal distanțarea emoțională.

3) Nesecurizant – ambivalent

Copilul are reacții cu un caracter contradictoriu față de mamă, întrucât la

despărțire este agitat și agresiv, iar la revenire acesta nu se liniștește și exprimă în
continuare un caracter agresiv. În acest fel, copilul nu poate explora mediul, deoarece
nu primește încredere și siguranță din partea mamei. Acest tip de atașament poate fi
provocat de imprevizibilitatea mamei și a emoțiilor sale.

Ca și adult, au o atitudine și o comunicare contradictorie și o sensibilitate

inconsecventă. Sunt destul de reticenți în apropierea de ceilalți și dispun constat de o
teamă în legătură cu sentimentele partenerului/partenerei. După o despărțire, aceștia
sunt destul de afectați.

În lucrul cu copiii am întâlnit în grupa mică atașamentul anxios al copilului,

copilul se agăța foarte mult de mama, vrea sa stea doar împreună cu mama și refuza să
rămână la grădiniță ( țipa, plângea foarte mult, mă lovea cu picioarele, fugea la ușă. La
fel se întâmpla și în interacțiunea cu alți copii. S-a obișnuit, dar foarte greu și după mult
timp. Psihologul unității a precizat că aceste reacții sunt foarte mult alimentate si de
către propria anxietate a părintelui.
 La scoala, am intalnit tipul de atasament securizant la o fetita de clasa a-V-a, care
atunci cand venea la scoala se departea cu greu de parintii ei. Era trista plangea, nu se
putea concentra, nu rezolva sarcinile de lucru, nu comunica cu colegii si nici cu
profesorii. Spunea ca ii este rau, ca are senzatii de voma, ca o doare maseaua sau alte
motive. Fetita venise prin transfer de la o alta scoala iar acomodarea a fost destul de
anevoioasa dar pana la urma s-a integrat in colectiv destul de bine.