Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar

Schimbări în Preadolescenţa face parte din primul ciclu al dezvoltării fiinţei umane,
adică din ciclul de creştere şi dezvoltare şi corespunde intervalului de
activitatea de
vârstă 10-14 ani.
învăţare
Există diferenţe între cercetători în ceea ce priveşte existenţa acestui
stadiu. Unii consideră că cea de a treia copilărie, adică a şcolarităţii mici
durează până la 12 ani şi mai departe se desfăşoară adolescenţa şi nu
acceptă preadolescenţa ca stadiu distinct.
Psihologia adolescentului şi adultului
Alţii considera preadolescenta un substadiu al adolescenţei. Dar cei mai
mulţi autori români consideră preadolescenţa ca un stadiu distinct
caracterizat printr-un anumit specific al activităţii de bază învăţarea şi al
sistemului de relaţii în care se află integrat elevul.
O dată cu intrarea în acest stadiu, cele mai importante schimbări se
produc în activitatea de învăţare şi anume:
– diversificarea disciplinelor şcolare;
– adaptarea gândirii la specificul cognitiv al diverselor solicitări şi mai
ales atingerea nivelului de generalizare şi abstractizare cerut;
– însuşirea sistematică a noţiunilor ştiinţifice de bază din principalele
domenii ale cunoaşterii;
– interacţiunea cu mai mulţi profesori şi efortul de adaptare la cerinţele
şi stilurile lor diferite de lucru;
– creşterea timpului de învăţare acasă şi a responsabilităţilor personale
pentru acesta.
Având în vedere aceste schimbări se consideră, pe bună dreptate, că
intrarea în clasa a V-a este un adevărat prag ce trebuie trecut uneori cu
destul efort şi tensiuni. Totodată preadolescenţii se pot angaja, alături
de părinţii lor în activităţi de muncă în folosul familiei. De asemenea,
participă la fel de fel de evenimente culturale, sunt interesaţi de
programele TV, de reviste, cărţi, internet etc. Jocul îşi păstrează încă un
loc al său, aproape în fiecare zi, dar este vorba de jocuri complexe cu
reguli.
Temă de reflecţie nr. 1
Aminteşte-ţi de propria preadolescenţă şi fă un inventar al preocupărilor
extraşcolare, stabilind şi o ierarhie a lor, începând cu cea mai plăcută şi
mai des realizată.

Schimbări în Schimbări importante se produc şi în câmpul relaţiilor pe care le are

preadolescentul în familie, la şcoală şi în afara acesteia.
sistemul
– în cadrul familiei deja nu mai sunt văzuţi ca înainte dar părinţii au încă
relaţiilor
atitudini ambigui: uneori îi consideră mari şi le transferă unele
responsabilităţi, alteori îi consideră tot copii şi le interzic unele activităţi;
Psihologia adolescentului şi adultului
– în şcoală profesorii îi văd mari şi le asigură condiţii de manifestare a autonomiei şi
independenţei mai ales în activităţile extraclasă şi extraşcolare;
– se lărgesc considerabil relaţiile cu grupurile informale. Preadolescenţii manifestă o atracţie
deosebită faţă de aceste grupuri pe care le caută zilnic şi a căror influenţă creşte întrecând-o
uneori pe cea a familiei. Cercetătorii au numit preadolescenţa „vârsta graţiei sociale”.
Dezvoltarea deplină a fiinţei nu s-ar putea realiza fără interacţiunea cu grupurile de egali.

Grupurile formale şi informare de egali contribuie la continuarea socializării, la creşterea

experienţei sociale personale, la autocunoaştere, la clarificarea imaginii de sine etc.

1.2. Transformările biologice şi debutul pubertăţii în

preadolescenţă

Un autor francez, H. Lehalle considera, că: „transformările fiziologice şi

morfologice care survin (în preadolescentă n.n) constituie, fără îndoială,
evenimentul major al acestei perioade de dezvoltare”.
Aspectul cel mai vizibil al transformărilor biologice este creşterea în
Vârful de
înălţime. Acum se înregistrează un vârf atât la fete cât şi la băieţi care
creştere fizică
se explică mai ales prin modificări în funcţionarea glandelor cu secreţie
internă şi prin programul genetic al fiecăruia. La băieţi, în jurul a 14 ani
se produce o creştere de 10 cm iar în restul anilor de 7 cm. Astfel că din
toamnă până în primăvară le rămân hainele mici. La fete vârful este la
12 ani cu 9 cm în acel an şi cu 6 cm în restul anilor. Înălţimea medie
este la băieţi de 160 – 165 cm iar la fete cu 1 cm – 2 cm mai mică.

12
Psihologia adolescentului şi adultului
De asemenea, creşterea în greutate este semnificativă. La băieţi, către
sfârşitul stadiului, se atinge în medie 50 kg. La fete încep deja sa se
constate efectele modelelor culturale. Ele îşi supraveghează silueta, îşi
controlează mereu greutatea, manifestă selectivitate crescută faţă de
alimente etc. Există riscul respectării unui regim drastic de slăbire şi
unele pot ajunge la anexie nervoasă.
Creşterea în greutatea poate fi însoţită de alte fenomene organice:
nevoia mai mare de somn, dificultăţi de trecere de la somn la veghe,
dureri articulare, apetit crescut. Dar se produc şi unele disproporţionări
între părţile corpului şi cercetătorii au numit preadolescenţa „vârsta
păianjenului”.
Pot apărea unele desincronizări între creşterea oaselor şi creşterea
muşchilor care determină pentru o scurtă perioadă de timp, un fel de
neîndemânare caracteristică şi dacă aceasta este ironizată de părinţi se
ajunge la dezvoltarea unor complexe de inferioritate.
Procesele de osificare se continuă în diferite zone ale corpului deşi au
acum o mai mică amploare. Cele ce se produc la nivelul feţei pot genera
unele dizarmonii care-i pot dezamăgi pe părinţi. Dacă ei şi le exprimă cu
voce tare se pot dezvolta, din nou, complexe de inferioritate.
Se produc unele schimbări şi la nivelul sistemului nervos. Greutatea
creierului este de 1400 gr. Iar sub raport funcţional se înregistrează
numeroase perfecţionări. Cea mai importantă este ceea ce constată în
formarea cu viteză a legăturilor interneuronale şi mai ales organizarea
lor ierarhică.
Schimbări spectaculoase se petrec în sistemul hormonal:

Modificări în • se intensifică funcţia tiroidei care asigură creşterea fizică

sistemul spectaculoasă;
• hipofiza acţionează asupra glandelor sexuale;
neuroendocrin
• epifiza şi suprarenalele vor face să se manifeste caracteristicile
sexuale secundare;
• intrarea în funcţie a glandelor sexuale şi deci debutul pubertăţii;
• timusul sau glanda copilăriei, aproape că îşi încetează activitatea.

13
Psihologia adolescentului şi adultului

Fazele pubertăţii Pubertatea are trei faze distincte: a). prepubertatea (10 – 12 ani) când
se accentuează caracterele secundare; b). pubertatea propriu-zisă (12 –
14 ani) când glandele sexuale intră în funcţie şi încheie din punct de
vedere biologic copilăria; c). postpubertatea (după 14 ani) când se
maturizează funcţia de procreere.

Temă de reflecţie nr. 3

Fenomenele pubertare influenţează mai multe aspecte ale vieţii psihice
a preadolescenţilor. Din cele de mai jos selectează-le pe acelea
influenţate de pubertate, încercuindu-le:
a. perceperea figurilor geometrice; b. Imaginea de sine; c.
Reprezentarea cifrelor; d. Conştiinţ a de sine; e. Gândirea abstractă; f.
Dinamica emoţiilor şi dispoziţiilor afective.

Condiţiile de viaţă din ce în ce mai bune şi multitudinea stimulărilor cu

Pubertatea prea
semnificaţie sexuală din mediul ambiant fac să se înregistreze un debut
timpurie sau
pubertar mai timpuriu în ultimele 3 – 4 decenii.
prea târzie. Debutul, oricând s-ar produce este însoţit deseori de agitaţie, nelinişte,
nesiguranţa de sine etc. Efecte deosebite se înregistrează şi în plan
afectiv, generând irascibilitate, explozivitate în manifestarea emoţiilor,
instabilitate afectivă etc.
Dacă fenomenele pubertare apar mai devreme la unii preadolescenţi,
atât la fete cât şi la băieţi, sunt însoţite de accentuate nelinişti şi
nesiguranţă, de tendinţe de izolare şi întreruperea relaţiilor de
comunicare cu ceilalţi.
Dacă pubertatea întârzie îi nelinişteşte mai ales pe băieţi, îi face să
creadă că ceva nu-i normal in fiinţa lor etc.
În momentul de faţă, există perspective largi de a-i informa pe
preadolescenţi despre ceea ce li se va întâmpla şi totuşi declanşarea
pubertăţii îi tulbură şi-i face să-şi pună multe întrebări, să aibă nevoie de
ajutor.

14
Psihologia adolescentului şi adultului
1.3. Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-perceptive de

observare şi de reprezentare la preadolescenţi

Creşterea În funcţionarea sensibilităţii şi percepţiilor vizuale schimbările cele mai

noi şi specifice sunt:
sensibilităţii şi
• creşte de 2 – 3 ori capacitatea de diferenţiere vizuală;
percepţiilor
• creşte câmpul vizual, mai ales cel periferic şi acesta este foarte
vizuale
important pentru perfecţionarea cititului;
• creşte analitismul în realizarea percepţiilor aşa că preadolescenţii
sunt în stare să sesizeze aspecte de fineţe şi detalii semnificative proprii
obiectelor sau comportamentelor oamenilor.
Percepţiile auditive au un vârf în ceea ce priveşte auzul muzical în jurul
Un vârf al
a 10 -13 ani, dar preadolescenţii preferă o intensitate mare a muzicii şi
sensibilităţii
ritmul ei. Auzul fizic şi cel fonetic ating niveluri foarte bune.
auditive la
Sensibilitatea chinestezică şi cea tactilă sunt şi mai fine şi se investesc
preadolescenţă
în activităţi artizanale pe care preadolescenţii le desfăşoară cu plăcere.

Temă de reflecţie nr. 4

Arătaţi în ce se pot concretiza abilităţile artizanale ale preadolescenţilor.

Capacităţile de observare ating un nou nivel privind organizarea şi

reglarea lor aşa că preadolescenţii le manifestă frecvent în laboratoarele
Capacitate de şcolare. Elevii de la gimnaziu pot desfăşura independent observaţiile cu
observare condiţia însă ca profesorul să le comunice indicatorii perceptivi după
care să se conducă.
Reprezentările ating un nivel mai înalt de generalizare în comparaţie cu
stadiul anterior. Se dezvoltă categorii noi de reprezentări pentru
Progresele
discipline precum geometria, geografia, domeniile tehnice etc. În
reprezentărilor geometrie gradul de generalizare a reprezentărilor poate fi foarte
aproape de cel al noţiunilor. Reprezentările de orice fel se pot organiza
cu uşurinţă in jurul unor idei centrale, a unor noţiuni de bază şi pot fi
15
Psihologia adolescentului şi adultului
apoi cu uşurinţă actualizate şi transformate în funcţie de sarcinile ce trebuie rezolvate.

1.4. Particularităţile proceselor cognitive complexe ale

preadolescenţilor
Gândirea
Desfăşurarea proceselor de maturizare neurofuncţională cerebrală,
cuprinse în programul genetic şi efectul influenţelor sistematice şi de
durată, din partea mediului şi educaţiei asigură trecerea la gândirea
formală ce are loc în jurul a 11 – 12 ani, deci în cursul preadolescenţei.
Caracteristicile de bază ale acestei gândiri sunt:
• desprinderea de concret prin creşterea capacităţilor de
abstractizare şi generalizare şi astfel preadolescentul poate folosi corect
noţiuni mai abstracte, mai depărtate de sursele lor iniţiale, concrete;
• preadolescentul poate să gândească bine şi dacă informaţia este
prezentată în formă verbala. În acest caz gândirea acţionează asupra
Trecerea la prepoziţiilor pe care le pune în fel de fel de relaţii logice;
gândirea • se dezvoltă operaţii de gradul al doilea şi astfel procesarea
formală informaţiei este mai complexă. Pot să desfăşoare generalizări ale
generalizărilor, abstractizări ale abstactizărilor etc.;
• însuşesc numeroşi algoritmi generali dar şi alţii specifici pentru
fiecare disciplină şcolară aşa cum ar fi cel al extragerii rădăcinii pătrate
dintr-un număr;
• reversibilitatea este deplină şi fiecare operaţie va forma o unitate
cu inversa şi cu reciproca sa şi astfel controlul logic în gândire va spori.
Acţionează o logică implicită. Reversibilitatea se referă la realizarea unei
operaţii şi apoi aplicarea alteia ajungându-se, datorită acesteia, la
punctul de pornire şi controlând corectitudinea;
• tipul de raţionament specific este cel deductiv iar cel inductiv se
perfecţionează foarte mult;
• gândirea lucrează cu noţiuni ştiinţifice de bază, organizate în
sisteme proprii fiecărei discipline şcolare.

16
Psihologia adolescentului şi adultului

Temă de reflecţie nr. 5

Compară noţiunile cu care operează gândirea preadolescentului cu cele
specifice şcolarilor mici.

Gândirea cauzală este mai amplă şi mai profundă dar legată de fiecare
categorie de fenomene, mai ales cele de ştiinţele naturii, fizică, chimie.
Nivelul general al gândirii din acest stadiu influenţează semnificativ toate
celelalte procese cognitive şi, mai ales, activitatea de învăţare.
Memoria
Înregistrează, la rândul ei un vârf de dezvoltare.
Memoria devine
• Noul nivel şcolar beneficiază de un volum crescut al memoriei.
mai activă, mai
Totodată, cerinţele şcolare stimulează şi amplifică acest parametru
eficientă
funcţional al memoriei.
• Acelaşi mare număr de solicitări şcolare face să crească şi mai mult
caracterul activ şi voluntar al memoriei elevilor de gimnaziu.
• Aşa cum s-a relevat prin cercetări, la 11 – 13 ani memoria spontană
atinge un vârf care exprimă marile disponibilităţi cerebrale din acest
stadiu. Aceasta favorizează toate procesele memoriei: întipărirea,
păstrarea, actualizarea.
• O altă interesantă particularitate constă în faptul că preadolescenţii
încep să memoreze mai uşor laturile abstracte şi generale ale
cunoştinţelor, ceea ce nu era posibil în copilărie.
• Preadolescenţii au o atitudine mai activa faţă de păstrare şi
conştientizează valoarea repetărilor şi au iniţiative personale în
realizarea lor.
• Reproducerea întrece recunoaşterea, dar ea nu se depărtează prea
mult de organizarea iniţială a materialelor din momentul în care a fost
întipărit. Acest aspect este caracteristic majorităţii preadolescenţilor.

17
Psihologia adolescentului şi adultului

Temă de reflecţie nr. 6

Completează frazele de mei jos care se referă la particularităţile
memoriei preadolescenţei.
Intrarea în adolescenţă înseamnă..................... volumului general al
memoriei. Preadolescenţii încep să memoreze mai...................... laturile
........................................ şi............................. ale cunoştinţelor. Cu privire
la importanţa repetărilor preadolescenţii au atitudini
mai........................................ şi astfel ei au......................... în realizarea
lor.

Metamemoria • Totodată, preadolescenţii reuşesc să-şi cunoască unele

particularităţi ale propriei memorii şi le pot apoi folosi cât mai bine ca să
facă faţă cerinţelor şcolare. Prin urmare, dispun de metamemorie.
Imaginaţia
Exuberanţa
Imaginaţia preadolescenţilor este apreciată ca manifestându-se amplu
imaginativă a în contextul expansiunii cognitive generale care caracterizează acest
preadolescenţilor studiu. Se vorbeşte de exuberanţa imaginativă a preadolescentului.
• Imaginaţia reproductivă este mult antrenată în însuşirea
diverselor cunoştinţe dar este ferită de deformările întâlnite la şcolarii
mici (aceştia modernizau imaginea lor asupra unor locuri prea
îndepărtate sau asupra trecutului istoric).
• Imaginaţia creatoare este mai bine relaţionată cu gândirea dar
poate încă să alunece, din când în când în fantezie.

Temă de reflecţie nr. 7

Cum se explică aceste alunecări în fantasticul gratuit?
• De cele mai multe ori imaginaţia creatoare a preadolescentului se
investeşte în activităţi artistice sau în cele artizanale.
Procesele cognitive complexe sunt favorizate de un nivel ridicat al
limbajului.
Antrenarea într-o activitate şcolară bogată, lecturile particulare,
contactul mai amplu cu mass-media, comunicarea intensă cu egalii sunt
Însuşirea

complexă a limbii
18
Psihologia adolescentului şi adultului
factorii cei mai importanţi ai dezvoltării deosebite a limbajului din acest stadiu.
• Astfel se înregistrează o creştere remarcabilă a vocabularului
pasiv, până la 14 000 de cuvinte la 14 ani ceea ce înseamnă o amplificare sensibilă a
competenţei lingvistice. Prin urmare, ei înţeleg tot felul de mesaje şi pot apela la multe surse
de informare. Semnificaţiile cuvintelor sunt mai precise şi multe dintre ele au ca nucleu noţiuni
ştiinţifice.
• Vorbirea are un debit foarte apropiat de al adulţilor, este fluentă,
conţine propoziţii şi fraze bogate şi unitar organizate. Structurile verbale se deosebesc după
contextul în care se desfăşoară. În clasă tind să atingă exigenţele limbi literare. Între colegi se
bazează pe jargonul şcolar pentru care există, la această vârstă, o preferinţă specială şi, de
asemenea, apelează la superlative, într-un mod caracteristic pentru preadolescenţi.

Temă de reflecţie nr. 8

Care crezi că trebuie să fie atitudinea profesorului faţă de jargonul şcolar?
• Nu mai sunt probleme de pronunţie, sau, cel puţin aşa ar trebui
să fie.
• Mijloacele neverbale de comunicare sunt folosite în mod adecvat.
• Limbajul scris prezintă următoarele particularităţi: creşte viteza de
scriere, aproape de trei ori faţă de a şcolarului mic, dar treptat. Se evidenţiază stilul personal
al scrisului. Se însuşesc explicit şi complet normele gramaticale şi ortografice care ar trebui
să regleze perfect scrisul.

Temă de reflecţie nr. 9

De ce totuşi se găsesc foarte multe greşeli gramaticale şi ortografice la unii elevi?

19
Psihologia adolescentului şi adultului
• Se însuşesc modele variate de exprimare în scris. Se pot obţine
rezultate noi în elaborarea compoziţiilor şi pot folosi mai bine mijloacele poetice ale limbi
materne.

1.5. Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulative şi

reglatoare din preadolescenţă

• Prima remarcă pe care o facem referitoare la viaţa afectivă a

preadolescenţilor se referă la faptul ca măcar şi pentru o perioadă
scurtă de timp aceasta este direct influenţată de fenomenele pubertare.
Se constată uşor o iritabilitate, instabilitate, explozivitate caracteristice
manifestării emoţiilor şi care se pot afla la baza unor conflicte cu părinţii.
• Apoi trăirile emoţionale ale preadolescenţilor sunt mult mai
Viaţa afectivă mai
bogate şi mai nuanţate datorită varietăţii activităţilor şi relaţiilor realizate
intensă şi mai
de ei. De exemplu, trăieşte mai nuanţat şi mai profund succesul şi
diversificată eşecul pentru că propriul eu este mai implicat în obţinerea acestora.
Bucuriile şi tristeţile sunt legate de fel de fel de competiţii dar şi de
calitatea relaţiilor cu profesorii şi colegii.

Temă de reflecţie nr. 10

Constată că la unii elevi poate apărea o stabilă şi mai generalizată
teamă de şcoală. Care crezi că sunt cauzele ei?

Noi investiţii • Preadolescenţii fac pentru prima dată investiţii afective

afective semnificative, extrafamiliale în relaţiile de prietenie şi pot trăi

concomitent un fel de complex de vinovăţie faţă de părinţi.

Temă de reflecţie nr. 11

De ce crezi că apare acest complex de vinovăţie şi cum va reuşi
preadolescentul să se elibereze de el ?

• Se dezvoltă sentimente noi cum ar fi cel de prietenie cu cei de

aceeaşi vârstă şi de respect şi preţuire faţă de profesori.
20
Psihologia adolescentului şi adultului

Temă de reflecţie nr. 12

Prin ce se deosebesc prieteniile preadolescenţilor de cele ale şcolarilor
mici?
• Se amplifică posibilităţile de reglare a comportamentelor
emoţional-expresive, cu excepţia fenomenelor de înroşire şi paloare.

Motivaţia pentru • Preadolescenţii sunt mai conştienţi de emoţiile şi sentimentele lor

învăţare este mai şi fac mai frecvent legătura cu acceptorii morali, adică se confruntă cu
modelele şi normele morale asimilate, în primul rând, de la părinţi.
eficientă
Structurile motivaţionale care se manifestă în preadolescenţă sunt mai
ales:
• motivaţia extrinsecă mai valoroasă pentru învăţare;
• se intensifică motivaţia intrinsecă a învăţării; interesele cognitive
devin mai intense şi mai selective;
• încep să fie implicate în învăţare şi în alte activităţi – trebuinţele
de autoevaluare şi autorealizare;
• interesele culturale se amplifică şi preadolescenţii devin fani ai
vedetelor din muzică şi sport;
• atracţia faţă de grupurile de egali este maximă;
• interesele pentru lectură sunt prezente, dar, la generaţiile actuale,
nu sunt foarte intense;
Varietatea
• interesele de colecţionare se manifesta la unii preadolescenţi dar
intereselor
acum colecţiile devin mai valoroase faţă de cele din şcolaritatea mică;
• începe să se manifeste, tot mai mult, interesul pentru viaţa
interioară personală.

Temă de reflecţie nr. 13

Alege din cele enumerate mai jos trei cauze care explică scăderea
interesului pentru lectură la preadolescenţi, încercuindu-le:
a. nu ştiu să citească uşor şi bine; b. Îi deranjează caracterele prea mici ale literelor; c. Au
prea multe preocupări în timpul liber şi rămâne timp puţin pentru lectură; d. Nu sunt suficient
de stimulaţi de cei din jur; e. Nu li se par interesante cărţile de literatură; preferă jocurile pe
calculator care li se par mai atractive; g. preferă programele TV care li se par amuzante.
21
Psihologia adolescentului şi adultului

Creşte puterea Componenta cea mai importantă a mecanismelor reglatoare este voinţa.

voinţei În ceea ce priveşte voinţa preadolescenţilor, aspectele cele mai

importante sunt următoarele:
• dacă şi-au fixat deja scopul sunt mai capabili să-l urmărească pe
acestea şi să reziste tentaţiilor;
• sunt mai antrenaţi în a îndeplini scopurile până la capăt;
• este mai bine dezvoltată funcţia de frână a voinţei;
• voinţa începe să se investească şi în activităţi autoformative,
autoeducative.

Temă de reflecţie nr. 14

Ce fel de activităţi autoformative crezi că iniţiază preadolescenţii?

1.6. Particularităţile personalităţii preadolescenţilor

Alături de factorii fundamentali ai dezvoltării psihice (ereditatea, mediul educaţia),

personalitatea preadolescentului este puternic influenţată şi de intensificarea conştiinţei de
sine şi a capacităţii de autodeterminare şi autoformare. Aspectele cele mai importante ale
dezvoltării personalităţii în preadolescenţă sunt:
• particularităţile temperamentale se manifestă într-o relaţie mai
strânsă cu cele caracteriale. În majoritatea situaţiilor temperamentul este subordonat
caracterului, dar numai situaţiile extreme pot proba
Nou nivel în
tăria acestei legături;
structurarea şi
• aptitudinile sunt mai bine dezvoltate şi se exprimă în rezultate
exprimarea
remarcate la nivelul şcolii şi localităţii.
aptitudinilor

22
Psihologia adolescentului şi adultului
Temă de reflecţie nr. 15
Care sunt domeniile în care se manifestă aptitudinile preadolescenţilor?

Preadolescenţi sunt interesaţi să-şi cunoască aptitudinile şi de aceea se

consideră că în acest stadiu este începutul identificării vocaţionale.
• Caracterul continuă să se dezvolte, dar se accentuează
tendinţele spre o autonomie şi o independenţă mai largă. Acest fapt
poate crea conflicte cu părinţii şi poate declanşa deja, la unii
preadolescenţi, criza de originalitate.
Autonomia • Conştiinţa morală a preadolescentului se află în faza de început a
morală a autonomiei morale, adică atitudinile şi comportamentele nu mai sunt
preadolescentului orientate de imperativele morale parentale ci de convingeri morale în
curs de formare.
• Preadolescenţa se caracterizează prin intensificarea conştiinţei
de sine datorită mai ales următorilor factori: a) transformările biologice
intense; b) schimbarea atitudinilor celorlalţi faţă de preadolescenţi; c)
capacităţile cognitive crescute care le permit să înţeleagă, mai mult şi
mai bine, ceea ce se referă la propria fiinţă. Unul din efectele
intensificării conştiinţei de sine constă în modificări la nivelul imaginii de
sine.
• Eul fizic este puternic reliefat în structura imaginii de sine. Adică
preadolescentul tinde să-şi cunoască atât calităţile cât şi defectele fiind
Schimbări la
alternativ încântat şi dezamăgit de sine dar încercând deja să
nivelul imaginii
optimizeze această latură a fiinţei lui. Această accentuată orientare
de sine
către sine a fost numită de autori psihanalişti, narcisism
preadolescentin.

Temă de reflecţie nr. 16

Care crezi că sunt aceste încercări de optimizare a eului fizic la
preadolescent?

23
Psihologia adolescentului şi adultului
• Eul social este într-un mare proces de schimbare datorită
creşterii atracţiei spre grup şi a importanţei acestuia pentru dezvoltarea
psihică generală a preadolescentului. Acesta ajunge treptat să-şi
cunoască locul în grup şi reputaţia de care se bucură şi poate fi foarte
anxios datorită faptului că grupul l-ar putea respinge sau izola;
• Eul spiritual este, de asemenea, în progres, preadolescenţii îşi
dau seama de unele însuşiri ale atenţiei, memoriei, gândirilor. Nu mai
interiorizează necondiţionat părerile părinţilor, ci caută să se cunoască
singuri mai bine. Dacă desfăşoară activităţi autoformative îşi propun să
optimizeze şi eul spiritual.
• În preadolescenţă începe să se cristalizeze idealul de viata. În
acest stadiu apare orientarea spre viitor şi prospectarea acestuia. De
fapt, cei din jur pun des întrebări cu privire la ce va dori preadolescentul
să facă în viitor şi astfel, treptat el însuşi va gândi, va începe să viseze
la viitor şi va căuta deocamdată, modele ale acestei dimensiuni a vieţii
sale, la cei din jur: părinţi, fraţi, surori, personalităţi recunoscute într-un
domeniu nou, vedete. Pe această bază începe să se cristalizeze pentru
prima dată un ideal, care are însă următoarele particularităţi:
a) este, mai degrabă, o preluare de modele de la alţii, acestea
Particularităţile fiind expresii concrete şi accesibile a ceea ce îşi doreşte, dar nu sunt
idealului de viaţă potrivite total propriei fiinţe;
al b) idealul rămâne relativ instabil, preadolescentul încercând
preadolescenţilor noi variante;
c) este adesea departe de posibilităţile sale si deci, fantezist;
d) este elaborat unilateral, adică se referă doar la viitorul şcolar
şi profesional.
Cu toate imperfecţiunile sale, idealul îndeplineşte un rol important în
descoperirea propriilor posibilităţi şi în orientarea propriilor energii şi
capacităţi. De aceea, formarea idealului de viată trebuie să fie un
obiectiv al programelor instructiv-educative desfăşurate cu
preadolescenţii.
În ceea ce priveşte personalitatea în ansamblu, preadolescenţii încep să
fie interesaţi de unicitatea şi originalitatea acesteia.

24
Psihologia adolescentului şi adultului
În aceste condiţii se accentuează aspectele diferenţiale în dezvoltarea şi manifestarea
personalităţii. Ele trebuie luate în consideraţie în vederea tratării diferenţiate şi individualizate
a elevilor şi pentru stimularea continuă a preocupărilor lor pentru autoeducaţie.

Rezumatul acestei unităţi de învăţare

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, trebuie să reţii următoarele idei:

• Preadolescenţa este stadiul ieşirii din copilărie şi corespunde

intervalului 10-14 ani.
Trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial înseamnă schimbări importante în învăţare: mai
multe discipline şcolare, eforturi mari de abstractizare şi generalizare, interacţiunea cu
profesori diferiţi, învăţare independentă crescută.
Se produc schimbări importante şi în relaţiile cu ceilalţi: familia are atitudini încă ambigui şi-l
consideră când copil, când preadolescent, profesorii nu-l mai tratează ca pe un copil, grupul
formal are anumite aşteptări.
• În acest stadiu se produc mari schimbări biologice: vârf de
creştere în înălţime, perfecţionarea sistemului nervos a analizatorilor, modificări în sistemul
neurohormonal, cu deosebire, intrarea în funcţiune a glandelor sexuale, parcurgându-se
următoarele etape: prepubertară în care se accentuează caracterele sexuale secundare;
pubertară – intră în funcţie glandele sexuale şi postpubertară ce se desfăşoară în
adolescenţă. Aceste schimbări fizice influenţează afectivitatea, conştiinţa de sine, imaginea
de sine.
• Se perfecţionează capacităţile senzorial-perceptive şi cele de
observare. Acestea devin mai bune, asigură diferenţieri corecte si precise. Observaţia se
poate desfăşura independent dar cu condiţia transferării către preadolescenţi a indicatorilor
de urmărit.
Psihologia adolescentului şi adultului
• Capacităţile de reprezentare se dezvoltă foarte mult: creşte
gradul de generalizare, se formează categorii noi de reprezentări, se produce organizarea
acestora în jurul noţiunilor şi ideilor importante.
• În acest stadiu se trece de la gândirea concret operatorie la cea
formală, adică adolescentul poate prelucra informaţii chiar dacă acestea nu mai sunt oferite
de contactul direct cu obiectul, ci sunt exprimate verbal. Se dezvoltă operaţiile de gradul II,
raţionamentul deductiv, algoritmi de lucru etc. Se dobândeşte deplina reversibilitate în
gândire.
• Memoria preadolescentului se perfecţionează prin: dezvoltarea
proceselor de memorare, creşterea ponderii celei logice şi voluntare şi a reproducerii faţă de
recunoaştere.
• Se înregistrează un fel de exuberanţă imaginativă ca expresie a
progresului mental general, însă nu are legaturi stabilizate şi perfecţionate cu gândirea şi
poate aluneca în fantezii gratuite.
• Limbajul se perfecţionează: creşte vocabularul, corectitudinea
structurilor verbale, îmbogăţirea acestora şi adaptarea lor în situaţii diferite de comunicare.
Apare atracţia foarte mare către jargonul şcolar.
Afectivitatea preadolescenţilor este influenţată de fenomenele pubertare şi poate să prezinte
instabilitate, iritabilitate şi expozivitate în manifestarea emoţiilor. În acelaşi timp, afectivitatea
este bogată şi diversă. Se dezvoltă capacităţi de reglare şi stăpânire a conduitelor emoţional-
expresive.
• Se dezvoltă structuri motivaţionale noi şi complexe cum ar fi
interese cognitive, culturale şi de grup, trebuinţe de autoafirmare şi autorealizare, idealul de
viaţă.
• Personalitatea preadolescenţilor este puternic influenţată de
schimbările biologice, de cele privind activitatea de învăţare şi principalele relaţii cu ceilalţi, se
consolidează aptitudinile şi multe însuşiri caracteriale (sunt în mare schimbare doar cele
privind autonomia şi independenţa) şi se cristalizează mai bine imaginea de sine chiar dacă
aceasta rămâne relativ instabilă.

26