COPILUL VICTIMĂ A

ABUZULUI ŞI NEGLIJĂRII

Autor:

Şpac Aurelia
 Conceptul abuzului asupra copilului
• "abuzul copilului sau maltratarea lui
reprezintă toate formele de rele tratamente
fizice şi/sau emoţionale, abuz sexual,
neglijare sau tratament neglijent,
exploatare comercială sau de alt tip
produse de către părinţi sau orice altă
persoane aflată în poziţie de răspundere,
putere sau încredere, ale căror consecinţe
produc daune actuale sau potenţiale
asupra sănătăţii copilului, supravieţuirii
dezvoltării sau demnităţii lui“ OSM
 Definiţia abuzului din diferite
perspective
• abuzul este încălcarea normelor legale care apără relaţiile
sociale ce asigură o bună şi normală creştere şi
dezvoltare psiho- fizico- socială a copilului - juridic
• Maltratarea este orice formă voluntară de acţiune
sau omitere a unei acţiuni care este în detrimentul
copilului şi are loc profitînd de incapacitatea
copilului de a se apăra, descerne între ceea ce este
bine sau rău, de a căuta ajutor şi a se autoservi.-
Ştiinţele sociale
• Profitarea de pe urma diferenţei de putere dintre un
adult şi un copil prin desconsiderarea personalităţii
celui de-al doilea” (Roth-Szamosközi, 1999);
• Cauzarea intenţionată a unei vătămări ce afectează
sănătatea fizică sau psihică a copilului” (N. Frude,
1989
 I. ABUZUL ASUPRA
COPILULUI
Este un comportament necorespunzător, agresiv asupra
copilului, aflat evident într-o situaţie de inferioritate şi fără
apărare faţă de cel care abuzează de el (de regulă, adult).
Acest comportament are multiple consecinţe negative
asupra sănătăţii şi vieţii copilului – atât fizice cât şi psihice:
• disfuncţii şi tulburări de creştere şi dezvoltare somatică;
• îmbolnăviri diverse, probleme medicale;
• tulburări psiho-emoţionale, de comportament, de
relaţionare, integrare şi adaptare socială.

Copilul nu este niciodată vinovat pentru abuzul asupra

lui!
 TIPURI DE ABUZ
Circumstanţele care indică faptul că sănătatea, integritatea,
bunăstarea copilului sunt afectate permit distingerea a două
categorii de abuz:
•ABUZUL ACTIV
-atitudinea şi acţiunea ostilă, deliberată, agresivă a celui care îl
comite (de regulă adult), care îl are în grijă.
Există: abuz fizic, abuz sexual, abuz emoţional (psihologic)

•ABUZUL PASIV
-lipsa de interes faţă de copil, neglijarea acestuia, nepăsarea faţă de
el, absenţa îngrijirii, sprijinului, supravegherii acestuia.

Din punct de vedere al copilului, ambele forme sunt

percepute ca negative, ca maltratare.
 Abuzul emoţional/psihologic
• actul concentrat al unui adult asupra dezvoltării
conştiinţei de sine şi a competenţei sociale a
copilului” Garbarino
• acţionare psihică asupra copilului, unică sau
repetată, atitudine neglijentă sau ostilă, alte
comportamente ale părinţilor sau îngrijitorilor,
care provoacă la copil deformări ale
autoaprecierii, pierderea încrederii în sine şi
complică procesul de dezvoltare şi socializare a
copilului. Сафонова T
 Abuzul emoţional/psihologic
• Abuzul emoţional (psihologic) exercitat asupra
copilului este deci, este un comportament
neadecvat al adultului faţă de copil, cu efecte
negative asupra personalităţii în formare a
acestuia.
• regrupează violenţa verbală (insultarea,
umilirea, denigrarea, respingerea, refuzul),
• pedepsele abuzive
• izolarea (închiderea copilului într-un spaţiu timp
de mai multe ore)
• exigenţele exacerbate care pun copilul în
situaţie de eşec sau ameninţările, ca de
exemplu, ameninţarea cu moartea.
 Forme ale abuzului emoţional
• REJECTAREA - adultul îndepărtează
copilul de el, refuză să-i recunoască
valoarea
• sau legitimitatea nevoilor;
• îl ruşinează pe copil cînd acesta manifestă
emoţiile sale fireşti.
 Sentimentele copilului
• Copilul simte că ceva nu este în regulă că
este “ prost”, “ rău”,
• se percepe ca o sursă a problemelor
pentru părinţi/ îngrijitori
 Forme ale abuzului emoţional
IZOLAREA
• copilul nu are posibilitatea stabilirii unor
contacte sociale
• este izolat într-o zonă fără interacţiuni sociale
(legarea, încuierea lui în diferite spaţii limitative
etc.);
• adultul întreprinde consistent acţiuni care
izolează copilul de comunicarea cu sementi lui
şi alţi adulţi, limitează nerezonabil libertatea
copilului, impune unele restricţii referitor la
comunicarea cu alţii.
 Sentimentele copilului
• Copilul trăieşte o “inhibiţie socială”
• are dificultăţi de adaptare(refuzul
grădiniţei sau fobie socială),
• dificultăţi de comunicare,
• are un sentiment scăzut al eficienţei
personale şi carenţe în sfera afectivă:
• ( anxietate, depresii, ostilitate).
 Forme ale abuzului emoţional
TERORIZAREA
• copilul este ameninţat verbal cu părăsirea
sau alungarea,
• este intimidat şi înfricoşat cu “arme” fizice
şi psihologice;
 Sentimentele copilului
• Copilul trăieşte o stare de anxietate
puternică, căreia greu îi face faţă. Bolwby
susţine că ameninţările separării sunt mai
dăunătoare decît adevărata separare.
Forme ale abuzului emoţional
DEGRADAREA
• copilul este tratat ca fiind
inferior, umilit şi subapreciat,
deprivat de demnitate;
 Forme ale abuzului emoţional
CORUPEREA
• copilul este încurajat şi îndrumat să desfăşoare
acte antisociale care conduc la comportamente
neadecvate şi social neacceptate:
(autodistrucrive, antisociale, criminale,
deviante);
• adultul modelează şi permite aşa
comportamente ca prostituţia, abuzul de
substanţe, alcoolismul,
• constrînge dezvoltarea firească a autonomiei
copilului( nu susţine sentimentale, gîndurile,
viziunile, necessitatile copilului).
 Sentimentele copilului
• Copilul deseori este maltratat deja de la nivelul
vieţii intrauterine, fiind un “ consumator de
substanţe” -sindromului de alcoolemie fetală
( SAF),
• Copilul este expus în faţa unor situaţii pe care
nu le înţelege.
Trăieşte frustrare, anxietate, se dereglează
capacitatea de orientare a copilului, ceea ce
duce la distorsionarea percepţiei copilului,
• trăieşte sentimentul vinei, pentru ceea ce se
întîmplă.
 Forme ale abuzului emoţional
IGNORAREA, NEGLIJAREA RĂSPUNSULUI
EMOŢIONAL
• adultul ignoră iniţiativele şi nevoile de
interacţiune ale copilului
• îl neglijează (din punct de vedere emoţional).
Acest termen este diferit de cele de rejectare sau
degradare, care au o componentă activă (acte de
comitere), şi constituie o formă tipică de abuz.
• Adultul nu are nici o motivaţie şi capacităţi de a
exprima afecţiune, grijă şi dragoste pentru copil.
• Interacţionează cu copilul doar cînd este
necesar.
Sentimentele copilului
• Copilul simte un puternic sentiment
de insecuritate, sentimente de
vinovăţie, jenă, sentiment de
înstrăinare de alţii.
 Consecinţele abuzului emoţional
Consecinţe în plan emoţional:
• întârziere în dezvoltarea sentimentului
de sine,
• a maturizării emoţionale
• a capacităţii empatice,
• stimă de sine scăzută;
 Consecinţele abuzului emoţional
Consecinţe în plan social
• fugă de acasă, acte antisociale;
• dificultăţi de adaptare durabilă, repetate
într-un mediu nou (familie adoptivă,
grădiniţă, şcoală);
• lipsă de iniţiativă, de creativitate, de
autonomie,
• anxietate de separare sau de anticipare,
inclusiv la vârsta adultă.
 Forme specifice de abuz emoţional:
• Sindromul ENOD/PSSS - eşecul
nonorganic de dezvoltare şi
• nanismul privativ.
• Sindromul “Munchausen prin
delegaţie”
 Caracteristicile pe care le prezintă un
copil ce suferă de ENOD
• înălţime redusă, circumferinţă craniană redusă,
• întîrzieri în dezvoltarea cognitivă,
• copilul poate fi iritabil şi nefericit, iar uneori chiar
letargic şi resemnat;
• copilul poate avea somnolenţă execivă,
• lipsa reacţiilor sociale potrivite vîrstei( zîmbet,
gîngurit);
• evitarea contactului cu ochii, lipsa contactului cu
corpul mamei,
• carenţe în dezvoltarea motricităţii:
 Caracteristicile pe care le prezintă un
copil ce suferă de PSSS
• copiii au statură anormal de mică
• greutatea poate fi normală sau chiar uşor
crescută pentru înălţimea lor ;
• circumferinţă craniană redusă ;
• dezvoltare întîrziată a vorbirii ;
• tulburări emoţionale şi de comportament :
căutarea alimentelor devine principala lor
preocupaţie ;
• scoşi din mediul abuziv , mănîncă foarte mult,
deseori chiar pănă cînd vomită;
• copiii au numerose crize de furie.
 SPECIFICUL INTERVENŢIEI ÎN
MALTRATARE A COPILULUI
• necesită echipă multidisciplinară;
• necesită timp, deoarece” ceea ce a apărut
într-n timp îndelungat, nu poate dispărea
brusc…”;
• se face în virtutea principiului salvgardării
interesului superior al copilului( al
recunoaşterii şi satisfacerii nevoilor
copilului pentru o dezvoltare normală;
• ţinteşte prevenirea transmiterii la
generaţia următoare a comportamentelor
abusive sau de neglijare;
 SPECIFICUL INTERVENŢIEI ÎN
MALTRATARE A COPILULUI
• necesită intervenşie în mediul de viaţă al
copilului( familie, gradinata, şcoală,
instituţie de protecţie);
• necesită intervenţii pentru crearea
spaţiilor fizice şi mentale adecvate,
securizante;
• necesită intervenţii multiple, diverse şi de
durată;
• vizează asigurarea dezvoltării copilului
prevenind devieri, stagnări, încetiniri sau
întreruperi ale dezvoltării( se face din
perspectiva dezvoltării copilului
 Principiile intervenţiei în caz de abuz
asupra copilului:
• – Respectarea intereselor superioare ale
copilului, cu accent pe dreptul copilului la
protecţie de orice forma de maltratare (art.19
Conventia ONU cu privire la drepturile
copilului) şi nevoia copilului de a avea
dezvoltat un sentiment de securitate
personala.
• Acţiunile specialiştilor sunt orientate la
diminuarea oricarui risc posibil de
revictimizare a copilului.
 Evaluarea şi intervenţia în cazurile
de abuz
• Recepţionarea sesizării despre
abuz/atosesizarea.
• Evaluarea cazului.
– evaluarea iniţială. Interviul de protecţie a
copilului.
– evaluarea complexă.
• Intervenţia:
– planificarea intervenţiei.
– Intervenţia propriu-zisă
• Evaluarea finală
• Închiderea cazului.
 ROLUL ECHPEI MULTIDISCIPLINARE
Asistenţii sociali

• Stabilesc diagnoza socială a familiilor şi identifică

necesităţile sociale
• Informează autorităţile tutelare teritoriale privind cazurile
înregistrate de abuz faţă de copii
• Sesizează Comisariatul de Poliţie şi Procuratura de sector
sau Procuratura Generală privind cazurile de maltratare ce
cad sub incidenţa Codului Penal şi Codului Contravenţiilor
Administrative ale Republicii Moldova
• Asigură plasarea copiilor în medii securizante, în cazul în
care mediul familial este periculos pentru viaţa şi sănătatea
lor
• Intervin pentru perfectarea actelor de înregistrare tardivă a
naşterii copiilor, buletinelor de identitate ale copiilor
 Asistenţii sociali
• Intervin pentru şcolarizarea copiilor care, din
cauza neglijării, nu merg la şcoală
• Ajută copiii să obţină o profesie
• Sprijină părinţii în perfectarea actelor pentru
obţinerea indemnizaţiilor sociale, pentru însuşirea
unei profesii,găsirea unui loc de muncă
• Acordă asistenţă copiilor în timpul investigaţiilor
medicale şi expertizelor medico-legale
• Participă în calitate de martori sau specialişti în
cadrul şedinţelor de judecată în cauzele penale
• Intervin pentru susţinerea materială a familiilor
 Asistenţă psihologică
• Stabilesc profilul psihocomportamental al copilului
maltratat
• Desfăşoară şedinţe de consiliere şi psihoterapie
• Oferă părinţilor recomandări pentru disciplinarea non-
abuzivă, precum şi pentru reabilitarea eficientă a copiilor
• Întocmesc rapoarte de evaluare psihologică a copiilor şi
a membrilor familiei la solicitarea instituţiilor de
protecţie a drepturilor copilului, instituţiilor de drept,
inclusiv instanţelor de judecată
• Participă în calitate de martori sau specialişti în cadrul
şedinţelor de judecată în cauzele penale de învinuire a
abuzatorilor
• Pregătesc copiii pentru participarea la audierile legale.
 Asistenţă legală
• Consultă copiii victime ale abuzului şi reprezentanţii lor
legali privind protecţia inviolabilităţii fizice şi psihice şi
privind alte probleme de ordin juridic, precum cele
locative, de stabilire a pensiei alimentare, divorţ sau
decădere din drepturile părinteşti etc.
• Ghidează acţiunile specialiştilor în cadrul iniţierii şi
examinării cauzelor penale de învinuire a abuzatorilor
• Oferă asistenţă la întocmirea sesizărilor adresate
instanţelor de drept, cererilor de chemare în judecată,
plângerilor, recursurilor etc.
• Acordă servicii de avocat pentru copilul maltratat
• Urmăresc modificările legislaţiei naţionale şi internaţionale
în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva
copiilor.
III. FACTORII FAVORIZANŢI
PENTRU ABUZ – CARACTERISTICI
SPECIFICE COPILULUI, PĂRINŢILOR
ŞI MODULUI DE VIAŢĂ
1. CARACTERISTICI SPECIFICE
COPILULUI

• Statutul copilului în familie (copil

nelegitim; copil nedorit; copil vitreg)
• Prezenţa unui handicap, a unei boli,
malformaţii, deficienţe; prematuritate
• Comportament dificil
• Perioade de timp trăite în afara familiei.
2. CARACTERISTICI SPECIFICE
PĂRINŢILOR
• Carenţe afective în propria copilărie
• Model parental abuziv – cel puţin unul dintre
părinţi a fost maltratat / abuzat în copilărie
• Tulburări neurologice; psihiatrice; boli mentale;
deficienţă mentală
• Alcoolism, toxicomanie
• Antecedente de violenţă sau acte delicvente la
cel puţin unul din părinţi; Violenţa în cuplu ca
modalitate de rezolvare a situaţiilor de conflict
2. CARACTERISTICI SPECIFICE
PĂRINŢILOR
• Indiferenţă faţă de copil; incapacitate sau
capacitate scăzută de a fi ocrotitori, suportivi,
iubitori
• Abilităţi scăzute de îngrijire şi educare a
copilului
• Intoleranţă, principii şi atitudini educative
rigide; utilizarea pedepsei ca metodă de
educare
• Cerinţe nerealiste faţă de posibilităţile fizice,
intelectuale şi emoţionale ale copilului
• Imaturitate; toleranţă scăzută la frustrare
3. CARACTERISTICI SPECIFICE
MODULUI DE VIAŢĂ FAMILIAL ŞI
SOCIO-ECONOMIC
• Antecedente personale şi / sau familiale
semnificative – căsătorii / relaţii
anterioare, divorţuri, părinte vitreg –
copil vitreg, nelegitimitate
• Părinţi foarte tineri, imaturitate
• Izolare socială
• Plasament familial, adopţie
• Condiţii precare de viaţă; sărăcie, şomaj
3. CARACTERISTICI SPECIFICE
MODULUI DE VIAŢĂ FAMILIAL ŞI
SOCIO-ECONOMIC
• Număr mare de copii
• Promiscuitatea din mediul familial
• Nivelul scăzut de educaţie al părinţilor;
analfabetismul acestora
• Grupuri marginalizate, vulnerabile
• Aderarea la grupări religioase care impun
interdicţii în îngrijirea şi educarea copilului
 IV. ALTE MEDII ÎN CARE SE
MANIFESTĂ ABUZUL FAŢĂ DE COPIL

1. ŞCOALA

• Frecvent – abuzul emoţional; abuzul fizic

• Supraîncărcarea programelor şi orarului
• Metode disciplinare inadecvate -
etichetarea, admonestarea, umilirea;
pedepse fizice
• Tratamente discriminatorii
• Absenţa unei educaţii preventive, a
 IV. ALTE MEDII ÎN CARE SE
MANIFESTĂ ABUZUL FAŢĂ DE COPIL

2. STRADA

• Modele negative transmise – pornografie,

vagabondaj, violenţă, toxicomanie
• Anonimatul celor care abuzează fizic /
sexual de copil
 IV. ALTE MEDII ÎN CARE SE
MANIFESTĂ ABUZUL FAŢĂ DE COPIL

3. MASS-MEDIA

• Prezentarea frecventă a unor materiale

ce conţin violenţă, pornografie,
promovarea unor false valori / modele
• Interesul scăzut în informare opiniei
publice privind abuzul faţă de copii
 IV. ALTE MEDII ÎN CARE SE
MANIFESTĂ ABUZUL FAŢĂ DE COPIL
4. INSTITUŢII DE OCROTIRE
• Toate formele de abuz
• Condiţiile de viaţă
• Lipsa unui mediu individualizat, securizat
• Rigiditatea în activitatea pedagogică
• Insuficienţa / neprofesionalismul
personalului
• Stimularea redusă a copiilor în exprimarea
 IV. ALTE MEDII ÎN CARE SE
MANIFESTĂ ABUZUL FAŢĂ DE COPIL

4. INSTITUŢII DE OCROTIRE

• Discriminarea şi marginalizarea copiilor

instituţionalizaţi
• Lipsa de suport social după ieşirea din
aceste instituţii
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
1. DISFUNCŢII SOMATICE (FIZICE)

•Întârzieri / deficienţe în dezvoltarea fizică normală

•Probleme medicale de o gravitate mai mică sau mai
mare; îmbolnăviri, handicapuri, deficienţe, chiar
moartea
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
2. DISFUNCŢII ÎN SFERA SEXUALĂ

•tulburări de identitate sexuală

•tulburări de orientare sexuală
•tulburări de dinamică sexuală
•deviaţii sexuale agresive
•deviaţii sexuale anonime
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI

3. TULBURĂRI ALE
COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR

•anorexia, bulimia
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI

4. TULBURĂRI ALE SOMNULUI

•hipersomnie, somnolenţă
•insomnie
•coşmaruri, retrăirea traumei în timpul somnului
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI

5. PERPETUAREA COMPORTAMENTULUI
ABUZIV

•Copii abuzaţi au un risc mare de a deveni ei

înşişi abuzatori când devin adulţi – preluarea şi
imitarea modelului negativ
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI

6. COMPORTAMENT AGRESIV FAŢĂ DE SINE

•automutilare
•tentative de suicid
•consum exagerat de alcool / droguri
•căutarea riscului
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
7. COMPORTAMENT AGRESIV FAŢĂ DE
ALŢII

•acte violente, antisociale – agresiuni, tâlhării,

violuri, furturi
•limbaj agresiv, violent, vulgar
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
8. TULBURĂRI ÎN SFERA
AFECTIV – EMOŢIONALĂ

•impulsivitate, violenţă
•depresie şi izolare socială
•neîncredere în sine şi în ceilalţi
•labilitate psiho-emoţională
•culpabilizare
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
8. TULBURĂRI ÎN SFERA
AFECTIV – EMOŢIONALĂ

•anxietate
•formarea unei imagini de sine negative
•scăderea, deteriorarea stimei de sine,
devalorizarea personală
V. CONSECINŢELE MEDICALE ŞI
PSIHO-SOCIALE GENERALE ALE
ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
TULBURĂRI DE ADAPTARE, INTEGRARE
ŞI RELAŢIONARE SOCIALĂ
•dificultăţi profesionale, nerealizare profesională
•incapacitate de constituire a unui cuplu stabil
•tensiuni în relaţia de cuplu, în viaţa de familie
•repetarea modelului negativ
•tulburări de relaţionare şi comunicare; neîncredere
în ceilalţi
•abandon şi eşec şcolar
TULBURĂRI DE ADAPTARE,
INTEGRARE ŞI RELAŢIONARE
SOCIALĂ

•deteriorarea relaţiilor sociale

•conflicte sociale
•izolare socială
•degradare morală şi socială
•comportament sociopatic deviant; delicvenţă, acte
antisociale, infracţionalitate (furturi, tâlhărie,
prostituţie, proxenetism, viol, crimă)
Convenţia Naţiunilor Unite cu
privire la Drepturile Copilului, 1989

DREPTURILE FUNDAMENTALE
ALE COPILULUI
• Art.6 - Orice copil are dreptul la dezvoltare
fizică şi psihică armonioasă
• Art.12 - Orice copil are dreptul de a-şi
exprima opiniile în toate chestiunile care îl
privesc
• Art.19 - Orice copil are dreptul de fi
protejat împotriva violenţei fizice şi psihice
şi împotriva oricărei forme de maltratare
• Art.28 - 29 - Orice copil are dreptul la
educaţie; Educaţia trebuie să pregătească
copilul pentru viaţă, să îi dezvolte
respectul pentru drepturile omului, să îl
formeze în spiritul înţelegerii şi toleranţei
• Art.33 - Orice copil are dreptul la protecţie
împotriva folosirii drogurilor
• Art.34 - Orice copil are dreptul la protecţie
împotriva exploatării sexuale, a abuzului
sexual, împotriva prostituţiei şi a pornografiei
• Art.37 - Nici un copil nu trebuie supus unor
tratamente crude sau degradante
• Art.39 - Orice copil care a fost supus abuzului
fizic şi / sau psihic are dreptul la refacere
fizică şi psihică şi la reintegrare socială
Principiile intervenţiei în caz de abuz
asupra copilului:
– Abordarea multidisciplinară.
• Copiii maltrataţi necesită o asistenţă complexa
care poate fi asigurată prin cooperare şi acţiuni
coordonate între diverşi specialişti: medic,
asistent social, psiholog, pedagog, politist,
judecător, procuror, etc.
• O evaluare/asistenţă comprehensivă depinde de
integrarea eforturilor disparate. Acest proces
necesită înţelegerea funcţiilor şi obiectivelor
principale ale diferitor servicii, a contextului
legilor cu care operăm, precum şi a posibilităţilor
şi limitărilor ce derivă din aceste legi.
Principiile intervenţiei în caz de abuz
asupra copilului:
• – Abordarea individuala a fecarui
beneiciar.
• Modelul de interventie adoptat este
„modelul lucrului pe caz”, ceea ce
inseamna ca pentru fecare caz în
parte este întocmit un plan
individual de interventie reieşind din
factorii de risc şi de protectie, din
necesităţile şi problemele speciice
ale iecarui beneiciar.