Universitatea din București

Conversie Profesională – Geografie/An I

Geografia Economică

ENERGIILE REGENERABILE , IMPORTANȚĂ

PENTRU ECONOMIE

Conf.univ.dr Cristian Constantin DRĂGHICI

Student :Canalaș Gabriel Călin

1.Generalităţi
Unul din principalele obiective ale politicilor energetice mondiale este reducerea
consumului de combustibil fosil. În această ordine de idei, folosirea surselor regenerabile de
energie, pentru încălzirea locuinţelor, este un obiectiv interesant care are ca scop, în contextul
dezvoltării durabile, creşterea siguranţei în alimentarea cu energie, protejarea mediului
înconjurător şi dezvoltarea la scară comercială a tehnologiilor energetice viabile. Instalaţiile
termice care folosesc surse de energie regenerabile sunt, în prezent, o soluţie bună pentru o
energie ieftină şi relativ curată. Deoarece energiile regenerabile nu produc emisii poluante
prezintă reale avantaje pentru mediul mondial şi pentru combaterea poluării locale. Obiectivul
principal al folosirii energiilor regenerabile îl reprezintă reducerea emisiilor de gaze cu efect
de seră.

1.1.Energia regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al

energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a
vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice şi a căldurii geotermale pot fi captate de
către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie ne-reînnoibile includ energia
nucleară precum şi energia generată prin arderea combustibililor fosili, aşa cum ar fi ţiţeiul,
cărbunele şi gazele naturale. Aceste resurse sunt, în chip evident, limitate la existenţa
zăcămintelor respective şi sunt considerate în general ne-regenerabile. Dintre sursele
regenerabile de energie fac parte:

 energia eoliană
 energia solară
 energia apei
 energia hidraulică
 energia mareelor
 energia geotermică
 energie derivata din biomasa: biodiesel, bioetanol, biogas

Toate aceste forme de energie sunt valorificate pentru a servi la generarea curentului
electric, apei calde, etc.Investiţiile globale anuale în energia regenerabilă au crescut în ultimii
ani de la 39 de miliarde de dolari în 2005 la 55 de miliarde de dolari în 2006. Pentru anul
2007 investiţiile vor atinge un nivel de 100 miliarde dolari.
Conform unei directive a Uniunii Europene, statele membre trebuie să amestece treptat
combustibilul tradiţional utilizat în transport cu biocombustibil, astfel încât, până în 2010,
biodieselul să reprezinte 5,75% din motorina de pe piaţă, urmând ca, în 2020, ponderea să
creas că la 20%.
1.2. Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului. La
sfârşitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW,
acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică.
Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor, producţia
energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006, ajungându-se ca, în unele
ţări, ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca
(23%), Spania (8%), Germania (6%).

Vânturile se formează deorece soarele nu încălzeşte Pământul uniform, fapt care creează
mişcări de aer. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine, care sunt
capabile de a genera electricitate. Unele turbine pot produce 5 MW, deşi aceasta necesită o
viteză a vântului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe oră. Puţine zone pe pământ au
aceste viteze ale vântului, dar vânturi mai puternice se pot găsi la altitudini mai mari şi în
zone oceanice.
Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, şi turbine noi de vânt se construiesc în
toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani.
Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp, acest procent crescând iarna, când
vânturile sunt mai puternice.
Se crede că potenţialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de cinci ori mai
multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar necesita 12,7% din
suprafaţă Pământul (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine, presupunând
că terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau în
considerare îmbunătăţirea randamentului turbinelor şi a soluţiilor tehnice utilizate.
1.3.Avantaje
În contextul actual, caracterizat de creşterea alarmantă a poluării cauzate de producerea
energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce în ce mai importantă reducerea
dependenţei de aceşti combustibili.
Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o soluţie foarte bună la problema energetică globală.
Utilizarea resurselor regenerabile se adresează nu numai producerii de energie, dar prin modul
particular de generare reformulează şi modelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor.
Energia eoliană în special este printre formele de energie regenerabilă care se pretează
aplicaţiilor la scară redusă.
 Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanţe poluante şi
gaze cu efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili.
  Nu se produc deşeuri. Producerea de energie eoliană nu implică producerea nici
unui fel de deşeuri.
 Costuri reduse pe unitate de energie produsă. Costul energiei electrice produse
în centralele eoliene moderne a scăzut substanţial în ultimii ani, ajungând în
S.U.A. să fie chiar mai mici decât în cazul energiei generate din combustibili, chiar
dacă nu se iau în considerare externalităţile negative inerente utilizării
combustibililor clasici.
În 2004, preţul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime faţă de cel din anii 80, iar
previziunile sunt de continuare a scăderii acestora, deoarece se pun în funcţiuni tot mai multe
unităţi eoliene cu putere instalată de mai mulţi megawaţi.
 Costuri reduse de scoatere din funcţiune. Spre deosebire de centralele nucleare,
de exemplu, unde costurile de scoatere din funcţiune pot fi de câteva ori mai mari
decât costurile centralei, în cazul generatoarelor eoliene, costurile de scoatere din
funcţiune, la capătul perioadei normale de funcţionare, sunt minime, acestea
putând fi integral reciclate.
1.4.Dezavantaje
Principalele dezavantaje sunt resursa energetică relativ limitată, inconstanţa datorită
variaţiei vitezei vântului şi numărului redus de amplasamente posibile. Puţine locuri pe
Pământ oferă posibilitatea producerii a suficientă electricitate folosind energia vântului.
La început, un important dezavantaj al producţiei de energie eoliană a fost preţul destul
de mare de producere a energiei şi fiabilitatea relativ redusă a turbinelor. În ultimii ani, însă,
preţul de producţie pe unitate de energie electrică a scăzut drastic, ajungând, prin
îmbunătăţirea parametrilor tehnici ai turbinelor, la cifre de ordinul 3-4 eurocenţi pe kilowatt
oră.
Un alt dezavantaj este şi "poluarea vizuală" - adică, au o apariţie neplăcută - şi de
asemenea produc "poluare sonoră" (sunt prea gălăgioase). De asemenea, se afirmă că
turbinele afectează mediul şi ecosistemele din împrejurimi, omorând păsări şi necesitând
terenuri mari virane pentru instalarea lor. Argumente împotriva acestora sunt că turbinele
moderne de vânt au o apariţie atractivă stilizată, că maşinile omoară mai multe păsări pe an
decât turbinele şi că alte surse de energie, precum generarea de electricitate folosind
cărbunele, sunt cu mult mai dăunătoare pentru mediu, deoarece creează poluare şi duc la
efectul de seră.
Un alt dezavantaj este riscul mare de distrugere în cazul furtunilor, dacă viteza vântului
depăşeşte limitele admise la proiectare. Oricât de mare ar fi limita admisă, întotdeauna există
posibilitatea ca ea să fie depăşită.

1.5.Energie solară este energia emisă de Soare pe întreg domeniul radiaţiei sale
electromagnetice. Energia solară este considerată energie regenerabilă şi stă la baza celor mai
multe forme de energie de pe Pământ: energia hidraulică, energia eoliană, energia
combustibililor etc.
Energia solară poate fi folosită să:
 genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)
 genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale)
  încălzească clădiri, direct
 încălzească clădiri, prin pompe de căldură
 încălzească clădiri şi să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice
Instalaţiile solare sunt de două tipuri: termice şi fotovoltaice.

1.6. Instalaţiile fotovoltaice

- produc energie electrică fără costuri de combustibil. Panourile solare fotovoltaice produc
energie electrică 4 h/zi (calculul se face pe minim: orele de lumină iarna). Ziua, timp de 4 ore,
(iarna 1,5 ore) aceste panouri solare produc energie electrică care poate fi stocată în
acumulatori, pentru a fi folosită dealungul nopţii, la casele izolate, fără legatură la reţeaua
electrică naţională.
Comparativ cu puterea furnizată şi durata de viaţă, investiţia necesară în panourile
fotovoltaice este mare. Panourile necesită spaţiu de instalare orientat convenabil, iar fără un
sistem de stocare (care, la rândul său, necesită investiţii şi întreţinere) energia generată este
disponibilă doar în miezul zilei, cand consumul e mic.
Imaginea cea mai frecventă pe care o trezește energia solară este aceea a panourilor de
colectare instalate pe case,sisteme în care temperatură nu depașeste insa 100 grade celsius,cu
o limitare considerabila a eficientei conversiunii.Există sisteme care concentreaza radiatia la
temperaturi de 300 si 500 grade celsius,iar la capatul acestei familii stau tunurile solare care
au nevoie de arii vaste de heliostate ce focalizeaza pana la 5 MW de radiatie
solara,temperatura fluidului din containere depasind 540 grade celsius.Exista o competitie
intre generatorii termodinamici de putere,bazati pe energia solara,in care caldura colectata
este convertita in energie mecanica sau electrica prin pistoane sau turbine si intre sistemele de
convertire directa a radiatiei solare in electricitate de catre celule formate din cristale
semiconductoare.Problema esentiala este aceea a costurilor.Productia de serie si
perfectionarea continua au facut ca automobilul,o complicata concentrare de tehnologie,sa
ajunga la un pret deosebit de scazut pentru o masina avansata amintesc legile de dezvoltarea
ale oricarei tehnici.
Vorbind de aplicatiile energiei solare,ne referim in primul rand la o lista de nevoi
energetice,care in tarile in curs de dezvoltare,decurg din activitatile domestice,din pomparea
apei pentru cerinte menajere si irigatii,din agricultura si operatii agricole cum ar fi uscarea
semintelor sau refrigerarea,industria locala,transporturi,activitati sociale si comunitare care
include pe cele sanitare.Nu este un lucru neinesmnat sa se vina in intampinarea acestor
trebuinte,intrucat statisticile arata ca pregatirea alimentelor si agricultura sunt activitatile ce
reprezinta peste 80% din consumul total de energie in zonele rurale ale tarilor in curs de
dezvoltare.Energia solară promite o solutie pentru lichidarea decalajului intre tarile dezvoltate
si tarile in curs de dezvoltare care se manifesta atat de sfasietor si in materie de energie.Un
miliard de oameni din zona dezvoltată a lumii consuma 85% din energia mondiala,2 miliarde
si jumatate-in Asia si intr-o parte a Americii Latine-consuma 15%,in timp ce un miliard din
tarile cele mai ramase în urmă din Africa si America Latină consumă 1% din totalul mondial.
 2.Energia apei

A. Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apa) de a efectua un lucru
mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare (curgere). Datorită circuitului apei în
natură întreţinut de energia Soarelui, este considerată o formă de energie regenerabilă.
Energia hidraulică este de fapt o energie mecanică, formată din energia potenţială a apei
dată de diferenţa de nivel între lacul de acumulare şi centrală, respectiv din energia cinetică a
apei în mişcare.Exploatarea acestei energii se face curent în hidrocentrale, care transformă
energia potenţială a apei în energie cinetică, pe care apoi o captează cu ajutorul unor turbine
hidraulice care acţionează generatoare electrice care o transformă în energie electrică.
Tot forme de energie hidraulică sunt considerate energia cinetică a valurilor şi mareelor.

Istoric

Energia hidraulică a fost folosită încă din

antichitate În India se foloseau roţile hdraulice la
morile de apă. În Imperiul Roman morile acţionate
de apă produceau fâină şi erau folosite de asemenea
la acţionarea gaterelor pentru tăierea lemnului şi a
pietrei. Puterea unui torent de apă eliberată dintr-un
rezervor a fost folosită la extracţia minereurilor,
metodă descrisă încă de Pliniu cel Bătrân. Metoda a
fost folosită pe larg în evul mediu în Marea Britanie
şi chiar mai târziu la extracţia minereurilor de plumb şi staniu. Metoda a evoluat în mineritul
hidraulic, folosită în perioada goanei după aur din California.
În China şi în extremul orient, roţi hidraulice cu cupe erau folosite la irigarea culturilor.
În anii 1830, în perioada de vârf a canalelor, energia hidraulică era folosită la tractarea
barjelor în sus şi în josul pantelor pronunţate. Energia mecanică necesară diverselor industrii a
determinat amplasarea acestora lângă căderile de apă.
În zilele de azi utilizarea curentă a energiei hidraulice se face pentru producerea curentului
electric, care este produs în acest caz co costuri relativ reduse, iar energia produsă poate fi
utilizată relativ departe de surse.
B. Fenomene naturale
Din punct de vedere al hidrologiei, energia
hidraulică se manifestă prin forţa apei asupra
malurilor râului şi a bancurilor. Aceste forţe sunt
maxime în timpul inundaţiilor, datorită creşterii
nivelului apelor. Aceste forţe determină
dislocarea sedimentelor şi a altor materiale din
albia râului, cauzând eroziune şi alte distrugeri.
2.1.Moduri de exploatare a energiei hidraulice

1. Roţi hidraulice
O roată hidraulică utilizează energia râurilor pentru a produce direct lucru mecanic.
 La debite mici se exploatează în principal energia potenţială a apei. În acest scop se
folosesc roţi pe care sunt montate cupe, iar aducţiunea apei se face în partea de sus a
roţii, apa umplând cupele. Greutatea apei din cupe este forţa care acţionează roata. În
acest caz căderea corespunde diferenţei de nivel între punctele în care apa este admisă
în cupe, respectiv evacuată şi este cu atât mai mare cu cât diametrul roţii este mai
mare.

 La debite mari se exploatează în principal energia cinetică a apei. În acest scop se

folosesc roţi pe care sunt montate palete, iar aducţiunea apei se face în partea de jos a
roţii, apa împingând paletele. Pentru a avea momente cât mai mari, raza roţii trebuie să
fie cât mai mare. Adesea, pentru a accelera curgerea apei în dreptul roţii, înaintea ei se
plasează un stăvilar deversor, care ridică nivelul apei (căderea) şi transformă energia
potenţială a acestei căderi în energie cinetică cuplimentară, viteaza rezultată prin
deversare adăugându-se la viteza de curgere normală a râului.

2. Hidrocentrale

O hidrocentrală utilizează amenajări ale râurilor sub formă

de baraje, în scopul producerii energiei electrice. Potenţialul
unei exploatări hidroelectrice depinde atât de cădere, cât şi
de debitul de apă disponibil. Cu cât căderea şi debitul
disponibile sunt mai mari, cu atât se poate obţine mai multă
energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine.

Potenţialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994

în proporţie de cca. 40 %. Centrale hidroelectrice aveau o putere instalată de 5,8 GW,
reprezentând circa 40% din puterea instalată în România. Producţia efectivă a hidrocentralelor
a fost în 1994 de aproape 13 TWh, reprezentând circa 24 % din totalul energiei electrice
produse.Actual puterea instalată depăşeşte 6 GW iar producţia este de cca. 20 TWh pe
an.Cota de energie electrică produsă pe bază de energie hidraulică este de cca. 22 - 33 %.
3. Microcentrale şi picocentrale hidraulice

Prin microcentrală hidraulică se înţelege o hidrocentrală cu puterea instalată de 5 - 100

kW, iar o picocentrală hidraulică are o putere instalată de 1 - 5 kW. O picocentrală poate
alimenta un grup de câteva case, iar o microcentrală o mică aşezare.
Deoarece consumul de curent electric are variaţii mari, pentru stabilizarea funcţionării se
pot folosi baterii de acumulatori, care se încarcă în momentele de consum redus şi asigură
consumul în perioadele de vârf. Datorită faptului că curentul de joasă tensiune produs de
generatorul microcentralei nu poate fi transportat convenabil la distanţă, acumulatorii trebuie
plasaţi lângă turbină. Este nevoie de toate componentele unei hidrocentrale clasice - mai puţin
barajul - adică sistemul de captare, conductele de aducţiune, turbina, generatorul, acumulatori,
regulatoare, invertoare care ridică tensiunea la 230 V,ca urmare costul unei asemenea
amenajări nu este mic şi soluţia este recomandabilă doar pentru zone izolate, care nu dispun
de linii electrice.
Microcentralele se pot instala pe râuri relativ mici, dar, datorită fluctuaţiilor sezoniere de
debit ale râurilor, în lipsa barajului debitul râului trebuie să fie considerabil mai mare decât
cel prelevat pentru microcentrală. Pentru o putere de 1 kW trebuie pentru o cădere de 100 m
un debit de 1 l/s. În practică, datorită randamentelor de transformare, este nevoie de un debit
aproape dublu, randamentul uzual fiind puţin peste 50 %.
4. Centrale mareomotrice
O centrală mareomotrică recuperează energia mareelor. În zonele cu maree, acestea se
petrec de două ori pe zi, producând ridicarea, respectiv scăderea nivelului apei.
Există două moduri de exploatare a energiei mareelor:

 Centrale fără baraj, care utilizează numai energia cinetică a apei, similar cum morile
de vânt utilizează energia eoliană.
 Centrale cu baraj, care exploatează energia potenţială a apei, obţinută prin ridicarea
nivelului ca urmare a mareei.
Deoarece mareea în Marea Neagră este de doar câţiva centimetri, România nu are
potenţial pentru astfel de centrale.

5. Instalaţii care recuperează energia valurilor

Pentru recuperarea energiei valurilor se pot folosi scheme similare cu cele de la centralele
mareomotrice cu baraj, însă, datorită perioadei scurte a valurilor aceste scheme sunt puţin
eficiente.
Un obiect care pluteşte pe valuri execută o mişcare
cu o traiectorie eliptică. Cea mai simplă formă de
valorificare a acestei mişcări pentru recuperarea energiei
valurilor sunt pontoanele articulate. O construcţie
modernă este cea de tip Pelamis formată din mai mulţi
cilindri articulaţi, care, sub acţiunea valurilor au mişcări
relative care acţionează nişte pistoane. Pistoanele
pompează ulei sub presiune prin motoare hidraulice care
acţionează generatoare electrice.
2.2.Energia mareelor

Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin

exploatarea energiei potenţiale rezultate din deplasarea pe
verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei
cinetice datorate curenţilor de maree. Energia mareelor rezultă
din forţele gravitaţionale ale Soarelui şi Lunii, precum şi ca
urmare a rotaţiei terestre.

Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care

pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinând oscilaţii lente de nivel ale apelor marine.
Principiul de utilizare u energiei mareelor în centrale mareomolrice, de altfel singura sursă
folosită în prezent din cele enumerate mai sus, constă în amenajarea unor bazine îndiguite
care să facă posibilă captarea energiei apei, declanşată de aceste oscilaţii, atât la umplere (la
flux), cat si la golire (la reflux).

Pentru o valorificare eficientă a energiei mareelor sunt necesare şi anumite condiţii naturale;
în primul rând, amplitudinea mareelor să fie de cel puţin 8 m, iar, în al doilea rând, să existe
un bazin natural (de regulă un estuar), care să comunice cu oceanul printr-o deschidere foarte
îngustă. Aceste condiţii naturale apar numai în 20 de zone ale globului (ca, de exemplu:
ţărmurile atlantice ale Franţei, Marii Britanii, SUA, Canadei, în Nordul Australiei, în estul
Chinei.).
1. Energia geotermica

Energia geotermică este folosită la centralele geotermoelectrice, în scopul obţinerii

energiei electrice.
Energia geotermică este o sursă inepuizabilă de energie alături de energia solară şi energia
produsă de forţa vântului.
 Toate aceste forme de energie neconvenţionale, sunt valorificate pentru a servi la
generarea curentului electric .

În interiorul Pământului există o comoară uriaşă. Nu e vorba de aur, argint şi pietre

preţioase, ne referim la o rezervă impresionantă de căldură numită energie geotermică.
O mare parte din această căldură este înmagazinată în straturile de rocă topită, în
magmă.Scoarţa terestră este alcătuită din mai multe plăci tectonice, dar în unele zone este mai
subţire, mai ales în zonele de contact dintre plăci.
În aceste zone magma poate ajunge mai aproape de suprafaţa Pământului, încălzind apa aflată
între straturile de rocă.
La această apă se poate ajunge prin tehnici moderne de foraj.

La adâncimi foarte mari apa fierbinte se

află la o presiune foarte mare.
Atunci când apa este adusă la suprafaţă,
presiunea scade şi cea mai mare parte din
apă se vaporizează instantaneu, adică
devine abur, acest fenomen se numeşte şi
,,vaporizare fulger’’.
Dovada prezenţei unei centrale
geotermice, este aburul care iese din
staţia generatoare. Aburul este separat de apa fierbinte sau de apa geotermală sărată. El
conţine particole de apă. Acestea pot avea în componenţă minerale ce se pot depune
pe turbină şi o pot deteriora.
 Avantajele utilizării energiei geotermice

• Ţările care produc energia electrică cu ajutorul centralei geotermice nu mai depind atât
de mult de petrol.
• Sursa de energie este inepuizabilă.
• Problemele legate de poluare sunt mult reduse.
Dezavantajele utilizării centralelor geotermice

• Aburul geotermal conţine hidrogen sulfurat, care în cantităţi mici este supărător din
cauza mirosului de sulf, iar în cantităţi mari este toxic.
• În comparaţie cu emisia de gaze de la centralele electrice ce folosesc combustibili,
acestea sunt mai eficiente datorită sistemului de control a emisiilor de gaze.
• Costurile sunt mari, pentru a realiza aceste instalatii.

2.3. Biomasa

Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din

agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi industriile conexe,
precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane. Este Folosită atât pentru
obţinerea de curent electric, cât şi a agentului termic pentru locuinţe, energia extrasă din
biomasă ridică, mai nou, probleme de etică, întrucât în multe zone ale lumii e nevoie mai
degrabă de hrană, decât de combustibili.
Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta
include absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii.
Biomasa este prima formă de energie utilizată de om, odată cu descoperirea focului.
Energia înglobată în biomasă se eliberează prin metode variate, care însă, în cele din
urmă, reprezintă procesul chimic de ardere (transformare chimică în prezenţa oxigenului
molecular, proces prin excelentă exergonic).
Forme de valorificare energetică a biomasei (biocarburanţi):
 Arderea directă cu generare de energie termică.
 Arderea prin piroliză, cu generare de singaz (CO + H2).
 Fermentarea, cu generare de biogaz (CH4) sau bioetanol (CH3-CH2-OH)- în cazul
fermentării produşilor zaharaţi; biogazul se poate arde direct, iar bioetanolul, în
amestec cu benzina, poate fi utilizat în motoarele cu combustie internă.
 Transformarea chimică a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool şi
generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) şi glicerol. În etapa următoare,
biodieselul purificat se poate arde în motoarele diesel.
 Degradarea enzimatică a biomasei cu obţinere de etanol sau biodiesel. Celuloza poate
fi degradată enzimatic la monomerii săi, derivaţi glucidici, care pot fi ulterior
fermentaţi la etanol.
 Deşi folosirea biomasei în scopuri energetice este una dintre cerinţele Uniunii
Europene, există voci care susţin că folosirea acestei resurse necesită precizări şi
 reconsiderări. Motivele scepticilor sunt două: poluarea şi lipsa de hrană. Chinezii au
anunţat deja că renunţă la proiectul de a produce etanol pentru automobile din porumb,
întrucât din ,cauza secetei anul acesta e nevoie de toată producţia de cereale pentru
hrana animalelor şi a oamenilor. Biomasa este ansamblul materiilor organice
nonfosile, în care se înscriu: lemnul, pleava, uleiurile şi deşeurile vegetale din sectorul
forestier, agricol şi industrial, dar şi cerealele şi fructele, din care se poate face etanol.
La fel ca şi energiile obţinute din combustibilii fosili, energia produsă din biomasă
provine din energia solară înmagazinată în plante, prin procesul de fotosinteză.
 Principala diferenţă dintre cele două forme de energie este următoarea: combustibilii
fosili nu pot fi transformaţi în energie utilizabilă decât după mii de ani, în timp ce
energia biomasei e În ultimele câteva sute de ani, omul a exploatat biomasa mai ales
sub formă de cărbune. Acest combustibil fosil a rezultat în urma unor transformări
chimice îndelungate. Combustibilii fosili sunt constituiţi din aceleaşi elemente chimice
(hidrogen şi carbon) ca şi biomasa proaspătă. Cu toate acestea, ei nu sunt consideraţi
surse de energie regenerabilă din cauza timpului îndelungat de care au nevoie pentru a
se forma. În aceeaşi situaţie se află şi gazele naturale şi petrolul.
 Azi, omenirea e obligată să revină la folosirea energiilor regenerabile. După energia
solară, biomasa a fost folosită în scopuri energetice încă de când a fost descoperit
focul, pentru că primii oameni s-au încălzit arzând lemne şi abia mai târziu au
descoperit cărbunii şi petrolul.ste regenerabilă, putând fi folosită an de an.
 Deşeurile alimentare şi cele industriale, apele uzate şi deşeurile menajere sunt surse
specifice de biomasă. Aceasta se prezintă sub formă solidă, lichidă sau gazoasă şi
poate avea nenumărate aplicaţii. La ora actuală, energia biomasei provine în cea mai
mare parte din elemente solide, precum aşchiile de lemn, rumeguşul, unele deşeuri
menajere, dar şi din elemente lichide, între care se numără în primul rând detergenţii
proveniţi din coacerea lemnului în industria papetăriei.
 Biomasa prezintă multe avantaje ca sursă de energie. Ea poate fi folosită atât pentru
producerea de electricitate, cât şi pentru obţinerea de energie termică. Dar aici
intervine problema poluării. Ultimele studii arată că arderea deşeurilor produce mult
prea mult dioxid de carbon şi, prin urmare, ce se economiseşte pe o parte se pierde pe
alta.
 Astăzi, cercetările se concentrează pe conversia biomasei în alcool, care ar putea servi
drept carburant pentru suplimentarea şi chiar înlocuirea benzinei şi a motorinei. Alte
forme lichide de energie obţinute din biomasă ar fi uleiurile vegetale. Metanolul
produs prin distilarea lemnului şi a deşeurilor forestiere este considerat un carburant
alternativ pentru transport şi industrie, la preţuri care ar putea concura cu cele ale
combustibililor obţinuţi din bitum şi din lichefierea carbonului.
Etanolul ar fi un combustibil mai ieftin, dar problema mare este că utilizează resurse
alimentare, cum sunt porumbul sau grâul. Dacă însă etanolul s-ar obţine exclusiv din deşeuri
alimentare sau agricole, deşi costurile sale de producţie ar fi mai mari, efortul s-ar justifica
pentru că se reciclează deşeurile. La alcooli se adaugă şi biogazul, respectiv forma gazoasă a
biomasei. Acest gaz cu o putere calorică destul de slabă, conţinând în principal metan, se
obţine din materii organice, precum apele uzate sau bălegarul.
 Există o largă varietate de surse de biomasă, printre care se numără copacii cu viteză
mare de dezvoltare (plopul, salcia, eucaliptul), trestia de zahăr, rapiţa, plantele erbacee cu
rapiditate de creştere şi diverse reziduuri cum sunt lemnul provenit din toaletarea copacilor
şi din construcţii, paiele şi tulpinele cerealelor, deşeurile rezultate după prelucrarea
lemnului, deşeurile de hârtie şi uleiurile vegetale uzate. Principala resursă de biomasă o
reprezintă însă lemnul.
Energia asociată biomasei forestiere
ar putea să fie foarte profitabilă noilor
industrii, pentru că toată materia
celulozică abandonată astăzi (crengi,
scoarţă de copac, trunchiuri, buşteni)
va fi transformată în produse
energetice. Utilizarea biomasei
forestiere în scopuri energetice duce la
producerea de combustibili solizi sau
lichizi care ar putea înlocui o bună
parte din consumul actual de petrol,
odată ce tehnologiile de conversie
energetică se vor dovedi rentabile.
De asemenea, terenurile puţin fertile, improprii culturilor agricole, vor fi folosite
pentru culturi forestiere intensive, cu perioade de tăiere o dată la 10 ani. Pe de altă parte,
biomasa agricolă (bălegarul, reziduurile celulozice ale recoltelor, reziduurile de fructe şi
legume şi apele reziduale din industria alimentară) poate produce etanol sau biogaz.

Spre deosebire de biomasa forestieră, care este disponibilă

pe toată perioada anului, biomasa agricolă nu este, de
obicei, disponibilă decât o dată pe an. Biogazul provenind
poate alimenta maşinile agricole. Utilizarea deşeurilor
animale sau ale industriei alimentare poate diminua
poluarea, minimizând problemele eliminării gunoaielor şi
furnizarea de energie.
Concluzii
Importanţa folosirii surselor de energie regenerabile

Sursele fosile posedă proprietăţi foarte folositoare care le-au făcut foarte populare în
ultimul secol.Din nefericire, sursele fosile nu sunt regenerabile. Mai mult decât atât, acestea
sunt responsabile de emisiile de CO2 din atmosferă, care sunt dăunătoare unui climat
ecologic. În anul 2000, ponderea surselor regenerabile în producţia totală de energie primară
pe plan mondial era de 13,8 %. Din analiza ratelor de dezvoltare din ultimele trei decenii se
observă că energia produsă din surse regenerabile a înregistrat o creştere anuală de 2%.Prin
schimbul natural dintre atmosferă, biosferă şi oceane pot fi absorbite circa 11 miliarde de tone
de CO2 din atmosferă (sau 3 miliarde de tone echivalent carbon), ceea ce reprezintă circa
jumătate din emisiile actuale ale omenirii. Aceasta a condus la o creştere permanentă a
concentraţiei de CO2 din atmosferă de la 280 de ppm înainte de dezvoltarea industrială la 360
ppm în prezent. Estimând că la sfârşitul acestui secol populaţia globului va atinge circa 10
miliarde de locuitori, în condiţiile unor drepturi de emisie uniforme pentru intreaga populaţie,
pentru a nu depăşi concentraţia de CO2 de 450 ppm în atmosferă, ar fi necesar ca emisiile pe
cap de locuitor să se limiteze la 0,3 tone C/locuitor, ceea ce pentru ţările dezvoltate reprezintă
o reducere de 10 ori a actualelor emisii de gaze cu efect de seră. Prognoza consumului de
energie primară realizată de Consiliul Mondial al Energiei pentru anul 2050, în ipoteza unei
creşteri economice de 3 % pe an, fără o modificare a tendinţelor actuale de descreştere a
intensităţii energetice şi de asimilare a resurselor energetice regenerabile, evidenţiază un
consum de circa 25 Gt de emisii poluante, din care 15 Gt de emisii poluante provin din
combustibilii fosili. Pentru a se păstra o concentraţie de CO2 de 450 ppm, ceea ce reprezintă
circa 6 Gt carbon, cantitatea maximă de combustibili fosili utilizabilă nu trebuie să depăşească
7 Gt de emisii poluante, rezultând un deficit de 18 Gt de emisii poluante care ar trebui
acoperit din surse nucleare şi surse regenerabile. Rezultă că pentru o dezvoltare energetica
durabilă nu ar trebui să se depăşească la nivelul anlui 2050 un consum de 13-18 Gt de emisii
poluante, acoperit din combustibili fosili 7 Gt de emisii poluante, din nuclear 2-3 Gt de emisii
poluante şi restul de 4-9 Gt de emisii poluante din resurse regenerabile. Pentru atingerea
acestui obiectiv ambiţios, propus de ţările Uniunii Europene, de a reduce de patru ori emisiile
la orizontul anului 2050, se estimează o puternică “decarbonizare” a sistemului energetic, prin
apelare atât la energia nucleară, dar mai ales la sursele regenerabile de energie. Este evident
că pe termen mediu sursele regenerabile de energie nu pot fi privite ca alternativă totală la
sursele convenţionale, dar este cert că, în măsura potenţialului local, datorită avantajelor pe
care le au (resurse locale abundente, ecologice, ieftine, independente de importuri), acestea
trebuie utilizate în complementaritate cu combustibilii fosili şi energia nucleară.
BIBLIOGRAFIE
-Alpopi, Cristina; Florescu, Margareta, „Utilizarea surselor de energie regenerabile”, Editura
ASE București, 2006

- Costea (Botici) Adriana Monica, „Estimarea potențialului eolian in zone cu orografie

complexă”, teza de doctorat, Universitatea din Oradea, 2007

- Stănciulescu G., „Promovarea prin reglementări a energiei electrice produse din surse
regenerabile de energie”, 2005

- www.mmediu.ro

- www.anre.ro

- www.naturenergy.ro

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_regenerabil%C4%83