STRATEGII DE SCHIMBARE A COMPORTAMENTELOR INDEZIRABILE

STUDIU DE CAZ

I. Ce sunt tulburările de comportament ?

Tulburarea de comportament reprezintă expresia relaţiei dintre personalitate şi

mediul ambiant. Copilul este confruntat cu o serie de situaţii cărora trebuie să le facă faţă
şi să adopte răspunsuri cu caracter adaptativ, să acţioneze asupra mediului şi să se
integreze în normele de convieţuire socială.
Sunt considerate tulburări comportamentale chiar şi fenomenele de tipul obrăzniciei
şi folosirii unui limbaj trivial, până la fenomene considerate fiind cu un înalt grad de
dificultate, numite deseori prin termenul de delicvenţă.
Tulburările de comportament cuprind o serie variată de manifestări ce apar
dominant în una din formele principale ale comportamentului afectiv, cognitiv, verbal, ludic
sau psihomotor.
Când echilibrul cu lumea nu este corespunzător, comportamentul copilului are un
sens regresiv, dezaptativ, derapant, potrivnic intereselor lui de autoreglare şi
autodeterminare în procesul devenirii sale.

II. Reacţia părinţilor şi a educatorilor

Majoritatea părinţilor şi a educatorilor ai căror copii prezintă tulburări de

comportament, în momentul în care realizează problema vor să o rezolve imediat. Ei cred
că o măsură drastică şi imediată va corecta numaidecât comportamentul copiilor lor.
Unele comportamente nu se schimbă atât de repede. Dacă sărim de la o măsură
de corectare la alta nu vom stabili niciodată o bună strategie. Trebuie multă răbdare până
vor apărea rezultatele. Cu cât ne grăbim mai mult cu atât copilul se va simţi mai presat, iar
rezultatul se va concretiza în rezistenţa lui în faţa eforturilor noastre.
Atât educatorii cât şi părinţii trebuie să fie răbdători. Copiii nu se pot schimba atât
de repede cum am vrea noi. Problema trebuie abordată cu paşi mici. E ca atunci când
plantăm o floare, o aşezăm la soare şi aşteptăm ca bobocul să înflorească.

III. Studiu de caz

Date generale
 elevul B. A. 9 ani, clasa a III-a, an şcolar 2004 – 2005;
 dezvoltare fizică armonioasă;
 componenţa familiei:
‫ ־‬tatăl – inginer;
‫ ־‬mama – inginer;
‫ ־‬soră
 structura familiei:
‫ ־‬dezorganizată;
‫ ־‬copilul locuieşte cu mama şi surioara în vârstă de un an;
‫ ־‬tatăl se află în Bucureşti.
 condiţii socio-economice:
‫ ־‬situaţie materială bună;
‫ ־‬condiţii bune de locuit;
‫ ־‬nivel socio-cultural ridicat
Date medicale:
 sarcină fără probleme;
1
 este un copil sănătos;
 a vorbit şi a mers timpuriu;
 nu prezintă dificultăţi mari de comunicare şi relaţionare.
Date psihologice semnificative:
 QI ridicat;
 Prezintă uşurinţă deosebită în exprimarea orală şi scrisă;
 Reprezentări - percepe repede materialul de învăţare;
 Gândirea - concret intuitivă;
- înţelege repede noţiunile predate;
 Memoria - de lungă durată;
 Imaginaţia - bogată;
 Limbajul şi comunicarea - vocabular bogat, exprimare uşoară;
- timpul de reacţie rapid;
 Atenţia - nivel de concentrare ridicat, stabil;
 Voinţa - mobilizatoare pentru activitate de lungă durată;
 Temperament - coleric;
 Deprinderi - îi place să deseneze, să citească, lucrează cu mare plăcere la
matematică;
 Schema corporală - lateralitate dreaptă;
- orientare în timp – bună;
- orientare spaţială – bună;
Contextul în care a fost depistat cazul
 manifestări necontrolate în timpul orelor, care întrerup lecţia şi deranjează colegii;
 uneori înregistrează absenteism la prima oră de curs, agresivitate verbală faţă de
colegi;
 la unele ore îşi pierde răbdarea şi caută să se mişte prin clasă sub diferite
pretexte (îi trebuie o radieră, vrea să ducă ceva la coş, vrea să meargă la toaletă);
 din discuţiile telefonice cu mama am înţeles că şi în comportamentul de acasă au
intervenit schimbări mari;
 am solicitat consiliere psihopedagogică pentru că nu reuşeam să mă mai înţeleg
cu el;
 prin conversaţia dirijată am aflat că tulburările de comportament erau determinate
de absenţa tatălui natural, a cărui prezenţă era foarte dorită de Alex. Un alt motiv
este existenţa surioarei vitrege în vârstă de un an, faţă de care băiatul manifesta
respingere.
Istoricul cazului:
 în urmă cu 2-3 ani părinţii lui Alex s-au despărţit;
 tatăl s-a mutat cu serviciul în Bucureşti;
 mama are un nou partener de viaţă,tatăl surioarei lui Alex, faţă de el, băiatul
manifestă respingere şi antipatie pentru că îi este teamă să nu piardă afecţiunea
şi atenţia pe care i le acordă mama;
 nici faţă de surioara lui mai mică nu are sentimente mai bune spunând că, de fapt,
şi-a dorit un frate nicidecum o soră;
 în ultimul an rolul tatălui natural s-a limitat la plata pensiei alimentare şi invitarea
băiatului în mini-vacanţe de două trei ori pe an;
 afectat de divorţul părinţilor, de apariţia unui tată vitreg şi a unei surori, de
prezenţa cât mai rară a tatălui natural, Alex devine neascultător, agresiv şi
neafectuos cu mama şi sora sa, este marcat de sentimente de frustare, confuzie
şi uneori anxietate, căutând tot mai des contactul cu tatăl natural. De multe ori îşi
revarsă furia asupra mamei, considerând-o vinovată de tot ceea ce se i se
întâmplă.
2
  la şcoală devine de nestăpânit, încalcă tot mai des regulamentul şcolar, se
sustrage de la sarcini, are accese colerice şi de ostilitate vis-a-vis de colegi şi
învăţător, uneori se închide într-o muţenie de nepătruns, alte ori este caracterizat
de o impulsivitate excesivă.
Metode de psiho-diagnostic:
 conversaţia dirijată;
 observaţia;
 testul Raven;
 chestionar pentru identificare tipului de inteligenţă predominant;
 teste de personalitate şi temperament.
Caracterizarea lui B. A.:
 are inteligenţă de nivel ridicat;
 inteligenţe definitorii: - matematică, chinestezică;
 stil de lucru independent;
 este nervos, agitat, impulsiv în reacţii;
 are un gust pronunţat pentru macabru (colecţionează inele şi medalioane cu
cranii) şi negativ (foloseşte culori închise, impulsive);
 are un comportament negativist, neascultător şi chiar duşmănos, se înfurie rapid,
se opune activ regulilor, este impulsiv şi iritabil cu persoanele adulte şi cu colegii
lui;
 i-au scăzut performanţele şcolare, acest lucru explicându-se prin tendinţa de a nu
îşi îndeplini sarcinile şcolare
 este labil afectiv, trecând uşor de la o stare la alta;
 vorbeşte în timpul orelor, fără să-i pese că întrerupe lecţia şi că îşi deranjează
colegii;
 este indisciplinat, întârzie la şcoală, deseori absentează de la prima oră de curs,
îşi şicanează colegii, are tendinţe conflictuale faţă de colegi, frondă faţă de
învăţător („Oricum mama nu mă ceartă”), a început să se sustragă de la
activităţile şcolare;
 se enervează repede, este uşor de provocat;
 se ceartă des cu mama;
 nu atribuie altora vina pentru greşelile sale, de fiecare dată îşi recunoaşte
greşelile, şi pare să nu-i pese că le-a făcut;
 faţă de mamă nutreşte sentimente ambivalente: o iubeşte, dar o consideră
vinovată pentru situaţia în care se află;
 este gelos pe sora mai mică.

IV. Plan de măsuri

În urma observaţiilor pe care le-am făcut asupra comportamentului lui Alex, am luat
următoarele măsuri:
1. Am contactat-o pe mamă şi am discutat deschis despre problemele pe care le
întâmpină Alex, am căutat împreună cauzele acestui comportament. Având acordul mamei
am contactat psihologul şcolii.
2. Domnişoara psiholog a stabilit cu Alex o relaţie de comunicare deschisă,
sinceră, de respect şi înţelegere faţă de problemele cu care se confrunta copilul.
3. Au fost aplicate metode şi tehnici psihometrice necesare conturării profilului
psihologic şi evaluării tabloului comportamental al elevului:
 Obsevaţia;
 Chestionarele de colectare a informaţiilor referitoare la problemele întâmpinate de
copil;

3
  Teste personalitate şi temperament, exerciţii de clasificare a valorilor;
4. Pentru a identifica problemele copilului a existat o colaborare permanentă între
învăţător, psihologul şcolar şi mamă. Am constatat că o mare parte din cauzele deviaţiei
copilului erau provocate de situaţia din familie. Am purtat discuţii cu mama băiatului,
discuţii la care participa uneori şi Alex.
Am urmărit îmbunătăţirea comunicării mamă – copil prin înţelegerea de către mamă
a caracteristicilor de vârstă a copilului. Am urmărit de asemenea dezvoltarea interesului
pentru cunoaşterea realistă a copilului (resurse şi capacităţi, puncte slabe).
5. Sfătuită de noi mama elevului a supravegheat mai atent anturajul minorului,
relaţia cu prietenii, locurile pe care le frecventează şi modul în care îşi folosea timpul liber.
Un rol important l-au avut unii colegi de clasă cu care a stabilit legături de prietenie în
afara orelor de curs: se jucau împreună, îşi făceau vizite acasă, l-au convins să meargă la
cursurile de desen.
6. Domnişoarei psiholog i-a revenit dificila misiune de a-l determina să-şi
mărturisească faptele, să îşi învingă complexele şi teama.
Prin efortul depus de psiholog, familie şi învăţător Alex a reuşit să înţeleagă că v-a fi
ajutat, iertat şi sprijinit, a depăşit criza de identitate şi a dobândit încredere în forţele
proprii.

V. Metode specifice de consiliere

Stingerea comportamentelor nedorite

Dorind să iasă în evidenţă Alex a adoptat comportamente uneori şocante. M-am
străduit să aprob şi să încurajez numai acele conduite dezirabile şi am evitat să dau
atenţie celor ostentative s-au agresive, sperând că Alex va renunţa văzând că nu mai
produc efectul aşteptat de el. Comportamentul agresiv s-a intensificat (îşi agresa verbal
nemotivat unii colegi) apoi, comportamentul a fost înlocuit cu altul mai violent (îi agresa
fizic).
Modelarea se bazează pe puterea exemplului
Am căutat în anturajul copilului persoane care, prin forţa lor charismatică, să îl
determine să le imite comportamentul. Am constatat că tocmai tatăl care lipsea de lângă el
reprezenta un exemplu demn de urmat din punctul lui de vedere. Am încercat să îi
sugerez să-mi vorbească despre unul din bunici, însă Alex se întorcea cu încăpăţânare
spre tată. L-am rugat să mi-l descrie şi am observat că pentru Alex tata are numai calităţi.
Alături de calităţile enumerate de copil am aşezat comportamentul lui şi l-am întrebat dacă
nu şi-ar dori să-i semene tatălui. Alex mi-a răspuns că se va strădui să-i semene tatălui
său în comportament.
În ceea ce priveşte antrenamentul asertiv pot spune că Alex nu a avut dificultăţi de
interrelaţionare cu familia sau colegii. Fiind un copil sociabil se putea comunica uşor cu el
atât în familie cât şi la şcoală.
Tehnica aversivă presupune utilizarea sancţiunilor pentru a amenda
comportamentele negative. Atât eu cât şi mama lui Alex am stabilit să sancţionăm
comportamentele negative în funcţie de gravitatea lor. În cazul nostru acesată metodă nu
a avut un efect pozitiv. Alex ne înfrunta rezistând cu stoicism sancţiunilor şi făcând alte
boacăne mai mari decât cele pentru care fusese pedepsit.
Metoda contractuală a avut un efect deosebit asupra copilului. Alex renunţa prin
contract la conduitele sale reprobabile. El primea o recompensă ori de câte ori îşi putea
controla comportamentul în sens pozitiv (cea mai cerută recompensă era o vizită la
Bucureşti să-şi vadă tatăl).

4
 VI. Modalitîţi de intervenţie

În formarea comportamentelor, conştiinţei şi conduitei morale am utilizat câteva

metode tradiţionale:
a) convingerea prin explicaţii;
b) convorbirea (se desfăşura mai ales în grup restrâns – Alex – psihologul –
învăţătorul – mama; uneori participau şi colegii şicanaţi sau agresaţi de Alex).
Toţi participanţii la dialog îşi exprimau sincer părerile, urmăream astfel
rezolvarea conflictelor pe cale paşnică, tolerantă precum şi cultivarea relaţiilor
de colaborare;
c) îndemnul;
Pentru a-i ocupa timpul în pauze şi pentru a-l împiedica să producă noi
conflicte îl rugam pe Alex să mă ajute la pregătirea materialului didactic pentru
ora următoare, îl îndemnam să-i explice o problemă unuia dintre colegi, să
deseneze ceva legat de o anumită temă, etc..
d) sfatul;
e) exemplul;
f) aprobarea;
g) recompensa;
h) dezaprobarea.

VII. Rezultate obţinute

 ameliorarea relaţiilor copilului cu mama şi sora sa;

 îmbunătăţirea relaţiilor cu învăţătorul şi colegii de clasă (nu mai tulbură orele, nu-
şi mai agresează colegii, respectă programul şcolar);
 are o atitudine mult mai tolerantă faţă de colegi, depăşeşte cu mai multă uşurinţă
stările conflictuale;
 revine la performanţe şcolare bune;
 s-a schimbat atitudinea mamei faţă de copil, îi acordă mult mai multă atenţie,
Alex îşi vizitează mult mai des tatăl natural, a devenit un frate mai mare
responsabil, dese ori are grijă de sora sa mai mică.

Copiii sunt cei mai afectaţi de divorţul părinţilor. Indiferent ce vârstă au, copiii sunt
foarte bulversaţi de faptul că mama şi tatăl lor nu mai locuiesc în aceeşi casă, iar întregul
lor sistem de valori este dat peste cap. Plâng, suferă şi nu înţeleg de ce se ceartă atât de
des mama şi tatăl lor şi de ce trebuie să existe a treia persoană care să năruie universul
perfect în care trăiau ei. Mulţi dintre ei trăiesc sentimente de culpabilitate, simţindu-se
vinovaţi că nu reuşesc să-i facă pe părinţi să se înţeleagă.

BIBLIOGRAFIE

1. Cucu-Ciuhan, Geanina, Trofin, Doina, „Educarea copilului cu devieri

comportamentale”, Editura Sylvi, Bucureşti, 2006.
2. Hudiţeanu, Alexandru, „Devianţa comportamentală la elevi”, Editura
Pshomedia, Sibiu, 2001.
3. Hudiţeanu, Alexandru, „Metode de cunoaştere psihologică ale elevilor”, Editura
Pshomedia, Sibiu, 2001.
4. Stănciulescu, Elisabeta, „Sociologia educaţiei familiale”, Editura Polirom,
Iaşi, 1997.