COPILUL AUTIST

In cele ce urmeaza ne vom referi la posibilitatile de relationare sociala si la caile,

metodele de educare in acest sens.
RELATIILE SOCIALE SI COMPORTAMENTUL SOCIAL
De la bun inceput trebuie tinut seama de faptul ca, prin natura sa autistul traieste
in sine, cu sine; are propriile ganduri si puncte de vedere; nu relationeaza in mod obijnuit
cu ceilalti, deoarece el are dificultati in a intelege dorintele, emotiile, atitudinea altora si,
de aceea, ne apare egocentric ori nepasator. Prin urmare, este necesar ca pornind de la
intelegerea acestui tip de afectiune si de la cunoasterea fiecarui copil in parte, sa ne
structuram un program de educare adecvat acestei categori de indivizi, prin care,
respectandu-le nevoile si posibilitatile, sa-i aducem cat mai aproape de lumea noastra ,
cu alte cuvinte sa le formam deprinderi sociale care sa le dea posibiltati de integrare.
Programul educativ de dezvoltare a abilitatilor sociale il ajuta pe copil sa-si formeze
anumite deprinderi de relationare prin care sa faca fata unor relatii de grup. Obiectivele
programului se stabilesc in functie de deficientele existente.
1.Particularitatile comportamentului.
Problemele de comportament in cazul acestor copii includ: autoagresivitate, teama
excesiva de anumiti stimuli, reactii violente si aparent fara motiv.
a)Hipersensibilitatea
Persoanele cu autism au o problema de senzorialitate. Multi copii sint
hipersensibili la sunete, texturi, gusturi sau mirosuri. Pentru unii, o simpla imbratisare
poate fi dureroasa fizic, altii isi acopera urechile si tipa la zgomotul unui aspirator de praf
sau al telefonului ori chiar la zgomotul produs de vant. Pe alti copii cu autism poate ca
nu-i deranjeaza frigul sau durerea (pot sa nu planga in cazul unei fracturi a mainii, dar o
raza de lumina le provoaca hohote de plans).
b)Teama excesiva
Dezvoltarea fobiilor se datoreaza, de obicei, hipersensibilitatii. In socializarea
acestor copii, educatorul va trebui sa evite stimularile care le provoaca temeri. Se vor
derula programe speciale de desensibilizare.
c)Stereotipiile
Sunt repetitii aproape mecanice ale unei miscari sau posturi. La unii copii sunt
pasagere, la altii raman frecvente. Asemenea stereotipii pot fi simple (pocniul degetelor,
lovirea unor obiecte, leganatul, stereotipii verbale) ori complexe (atasamentul neobisnuit
fata de unele obiecte, obsesia pentru o anumita ordine etc.). De fapt stereotipiile sunt
modul de relationalizare a acestor copii la situatii care pentru ei sunt stresante sau chiar
periculoase.

In cadrul stereotipiilor putem include o anumita ritmicitate a miscarilor motorii.

Este modul specific al unui autist de a spune nu pot fi deranjat dintre stereotipiile
motorii, mai frecvente sunt: leganatul, mersul pe varfuri, lovirea capului (care in unele
cazuri poate fi o forma de contact senzorial, iar in altele, cand copilul se simte frustrat ori
suprasolicitat, un mod de a opri actiunea pe care nu o doreste), fluturatul mainilor
(compartament innascut ce este si un semn morfologic al disfunctionalitatii creierului).
Aceste comportamente stereotipe, daca nu sunt automutilatorii, nu sunt
periculoase. Totusi e bine ca ele sa fie diminuate prin transformarea in actiuni cu sens
social. Important este sa se apeleze la aspecte care fac placere copilului.
Tehnici de formare a deprinderilor sociale
1. Jocul de rol. Educatorul demonstreaza copilului; educatorul directionaeaza
copilul; treptat, ajutorul adultului se retrage.
2. Imagilile-pictogramele. Acestea sunt foarte eficiente deoarece, se spune, copiii
autisti gandesc in imagini si nu in limbaj. Imaginile permit vizualizarea pe
secvente a actiunii pe care invata sa o execute. Important este sa se faca legatura
inte imagine si actul comportamental pe care trebuie sa-l indeplineasca copilul.
3. Inregistrarea audio-video a copilului exersand. Este, de asemenea, important sa se
recunoasca in imaginile video.
4. Imitatia. Intrucat copilul autist nu imita in mod spontan, etapele invatarii imitatiei
sunt urmatoarele:
Imitarea manipularii unui obiect (adunarea cuburilor intr-o cutie, sunatul
din clopotel, aruncarea unei mingii, lovirea tobei). Se dezvolata
coordonarea oculo-motorie.
Imitarea miscarilor grosiere (ridicarea bratelor, aplaudarea, atingerea
nasului, cotului, salutul, pozitia de a sta in picioare, de a-si indoi
genunchii);
Imitarea unor actiuni simple (a bate la usa, a inchide/deschide un sertar a
aprinde/stinge lumina);
Imitarea unei alte persoane, in afara de educator (persoana va fi indicata
de educator);
Imitarea unor miscari fine (apasarea pe buton, pucarea unei monede si
punerea ei in cutie, batutul cu degetele in masa);
Imitarea unui set de miscari, se incepe cu doua, trei miscari si apoi se
adauga altele. Scopul este de a actiona la o singura comanda verbala,
copilul retinand lantul de miscarii.
Imitarea miscarilor incrucisate (atingerea piciorului drept cu mana stanga
etc.).
Imitarea unor miscari redate prin imagini animate
Imitarea unor miscari redate prin imagini statice.
5. Jocul. In cazul copiilor autisti, jocul constituie o forma permanenta a procesului
de socializare pentru ca el este o structura unitara intre stimul intarire raspuns.

Caracteristicile jocului copilului autist:

Prezinta joc stereotip;

Nu se joaca in mod obijnuit;
Nu manifesta interes pentru jucarii;
Se plictiseste repede;
Pe de alta parte, poate fi deosebit de perseverent in a executa un acelasi joc
simplu.
Clasificarea jocurilor educative
Jocuri creative: pictura, batutul la masina de scris sau la computer, modelajul folosind
diverse materiale, desenatul, confectionarea de masti.
Scopul: dezvoltarea motricitatii fine, dezvoltarea capacitatii de a discrimina culorile,
dezvoltarea unor modalitati de exprimare;
Jocuri experimentale: nisip ud, apa cu sapun, apa colorata, plastilina etc.
Scopul: dezvoltarea capacitatii de a discrimina diferite caracteristici ale materialelor;
Jocul de rol: de-a mama, papusa, garajul.
Scopul: insusirea unor reguli sociale si de comportament, intelegerea unor situatii sociale;
Jocuri cognitive: puzzle, lotto-uri, cuburi, Lego, jetoane.
Scopul: formarea de perechi,clasificari, identificari, asamblari din parti componente;
Jocuri de miscare: cu mingea, la topogan, labirinturi, de-a prinselea,
Scopul: dezvoltarea motricitatii grosiere, coordonarea miscarilor,
Jocuri cu reguli: al caror scop este invatarea regulilor sociale.