IMPLICAREA SOCIALA

ANDA
SAMSON,
BCABA
RELATIONAREA SI IMPORTANTA DE A FACE
CA TOTUL SA FIE MAI DISTRACTIV IN DOI
• O prietenie stransa presupune ca satisfactiile provenite din interactiunea
cu o alta persoana sa nu poata fi obtinute atunci cand esti singur. Sa faci
cu acel prieten ceea ce n-ai putea face niciodata de unul singur cu acelasi
entuziasm. Si acel timp sa fie de calitate, astfel incat sa-i doresti compania
acelui prieten, mai degraba decat sa preferi momentele de singuratate.
Iar in cazul copiilor, parintii trebuie sa devina cei mai doriti parteneri de
joc, cei mai buni prieteni.
DE CE SUNT IMPORTANTE ABILITATILE SOCIALE?

• Este bine cunoscut faptul ca pentru persoanele cu autism, satisfactiile provenite natural
din interactiunile sociale nu apar la fel ca in cazul altor copii. De fapt, lipsa interesului
pentru alti oameni si tendinta de a se interioriza stau la baza diagnosticarii (alaturi de
dificultatile de comunicare si de comportamentele repetitive, bizare sau nefunctionale in
exces – conform definitiei autismului din DSM-5).
• Motivul pentru care noi acordam o atentie sporita abilitatilor sociale, este faptul ca ele
stau la baza invatarii: din interactiunile sociale invatam cum sa comunicam, cum sa
interpretam reactiile celorlalti, cum sa decodificam mesaje verbale sau nonverbale, cum
sa vorbim, folosirea obiectelor, imitatia, joaca, prietenia, intelegerea si exprimarea
emotiilor.
INTERACTIUNILE SOCIALE SUNT UN
COMBUSTIBIL PENTRU DEZVOLTAREA
CREIERULUI
• Emily Rubin, coautor al proiectului SCERTS (publicat de Brookes Publishing Company)
explica faptul ca interactiunea sociala este prioritatea pentru o dezvoltare armonioasa a
creierului. Pentru a cunoaste si intelege lumea mai usor, copiii nu trebuie sa considere
lucrurile cel mai important aspect al vietii, ci oamenii, semenii. In cazul copiilor cu
autism, lipsa interesului pentru interactiunile cu persoanele se explica si chimic, sau dupa
structura genetica/niveluri scazute de anumiti hormoni eliberati. Ariile din creier
raspunzatoare de latura sociala sunt mai putin dezvoltate, in timp ce alte arii (pentru
perceperea stimulilor vizuali, auditivi, etc.) sunt mai dezvoltate, comparativ cu copiii
neurotipici. Acest echilibru poate si trebuie sa fie restabilit prin punerea accentului pe
socializare si abilitati socio-emotionale, cat mai timpuriu posibil.
OXITOCINA, SOCIALIZAREA, COMUNICAREA

• Oxitocina, hormonul atasamentului sau al iubirii, este raspunzator de felul in care

suntem interesati de ceilalti oameni. Bebelusii cu dezvoltare tipica elibereaza hormoni
precum oxitocina, in timp ce privesc adultii sau alti copii, iar acest proces inlesneste
dezvoltarea limbajului: ei sunt atenti la adulti, sunt interesati de ei, sunt stimulati sa-i
urmareasca si astfel asimileaza abilitatile de limbaj mult mai usor.
• Astfel, este lesne de inteles de ce este absolut necesar ca interactiunile sociale trebuie sa
fie intense in ideea stimularii comunicarii, iar accesul la ecrane nu ajuta absolut deloc in
acest sens, din contra.
IN PLUS…

• Orice copil ar trebui sa stie mai intai sa relationeze si sa se joace si abia apoi sa inceapa sa
vorbeasca, sa invete sa distinga culori, sa recunoasca animale si alte abilitati pe care parintii,
de multe ori, aleg sa le lucreze sau sa le solicite inaintea jocului social. Realitatea este ca
aceste abilitati vor fi invatate cu mult mai multa usurinta in momentul in care copilul este
interesat de interactiunea cu adultul, il priveste, este dornic si capabil sa invete lucruri noi.
De multe ori esecul in dezvoltarea si recuperarea unui copil se datoreaza acestei prioritizari
eronate: ne grabim sa-l invatam multe notiuni academice, dar uitam de nevoia oricarui copil
de a se juca, de a fi dornic de interactiunea cu parintii lui si de a invata prin joc. Sau de
importanta de a fi constient de persoana din fata lui, si de a fi receptiv, prezent in
relationarea cu cei din jur.
ESTE PREGATIT COPILUL?

• Orice tip de comunicare implica o abilitate sociala. Indiferent daca un copil vorbeste sau
nu, abilitatile sociale trebuie dezvoltate astfel incat sa existe oportunitati de comunicare
pentru interactiuni semnificative cu semenii sai (Frea & Vittimberga, 1999;W.D. Frea,
personal communication, December 3, 2015).
• DAR: este important sa nu fortam! Nu vrem si nu trebuie sa invadam momentele de
relaxare ale nimanui. Absolut toti oamenii au uneori nevoie de timp cu ei, in care sa fie
lasati sa se relaxeze asa cum stiu ei mai bine. Momente in care vor doar sa fie lasati in
pace.Trebuie sa respectam acel timp si sa stim cand e cazul sa ii solicitam (chiar si pentru
joaca) si cand e cazul sa le dam spatiu.
CALM + ALERT = IMPLICARE

• Recomandarea este sa initiem activitati de joc sau interactiune in doi doar atunci cand
micutul este relaxat, in momentele in care el pare deschis catre activitati ce implica sa
fie alaturi de alta persoana. Cand pare ca nu vrea sa ne evite sau sa il lasam singur.
• Daca ne dorim sa il atragem copilul in joc atunci cand este stresat, agitat sau pasiv, sansele
de cooperare sunt minime.
CAND SI CUM SA NE OCUPAM DE PARTEA
SOCIALA?
• Abilitatile sociale in dezvoltarea tipica apar inainte de limbaj (bebelusul priveste catre
mama si ii zambeste, rade cand mama face fete amuzante sau cand isi ascunde pentru o
secunda chipul dupa bluzita cu care urmeaza sa il imbrace si apoi rade cand o lasa jos,
cand se joaca cucu-bau, etc.)
• Asadar, niciun program de interventie comportamentala nu ar trebui sa lase pe mai tarziu
aceste abilitati de socializare si relationare, ci sa inceapa cu ele, plecand de la rutinele de
joaca preferate ale copilului (preferabil, cele care nu implica jucarii deloc sau in niciun caz
jucarii care sunt destinate jocului individual).
CE SE INTAMPLA IN LIPSA ABILITATILOR DE JOC SI
SOCIALIZARE?

• In lipsa motivatiei de a se juca cu parintii, copilul isi va dezvolta jocuri

repetitive, nefunctionale si va acorda o importanta prea mare
lucrurilor.
Dar, daca parintele va continua sa insiste ca micutul sa se joace “cum
trebuie” si ii va interzice sau va dezaproba constant jocul repetitiv, copilul
va ajunge sa creada ca parintii lui nu vor sa se joace cu el, sau ca nu sunt
de acord cu jocul lui preferat. Si neincrederea in parinte creste. Va alege
sa se joace pe ascuns, sa tipe, sau sa devina agresiv.
CE ESTE DE FACUT?

• Indiferent ca esti parintele sau doar terapeutul lui, tu trebuie sa stii cum sa il inveti prin
joc si cum sa te apropii de el. Cum sa-l faci sa vrea sa invete, nu sa fuga de tine de
fiecare data cand vrei sa ii arati ceva. Nu exista alta metoda la varsta lui, decat prin joc,
iar daca ar exista, sa-ti privezi copilul de joc si sa vrei sa invete doar la masuta inseamna
sa-i furi dreptul la copilarie. Iar ABA moderna nu incurajeaza asta, ci incurajeaza
identificarea acelor activitati distractive care sa constituie startul, punctul de plecare
catre activitatile de joc si invatare mai complexe, de mai tarziu.
AGENDA COMUNA – CALEA INTRE INTERESELE COPILULUI SI CELE
ALE PARINTELUI SAU ALE TERAPEUTULUI

• Care este numitorul comun? Cum putem respecta dorinta copilului dar in acelasi timp
sa ajungem catre ceea ce vrem noi? Intr-o prima faza, de multe ori solutia este sa ii
respectam dorinta (initial), dar sa devenim partenerii lui de joc, chiar daca stim ca
participam la un comportament nefunctional. De exemplu, daca ii place sa alinieze
animalutele, sa fim noi cei care ii dam cate un animal, pe rand, de fiecare data cand
stabileste contact vizual. Sa fim noi cei care ii dam accesul la masina si poate usor usor
copilul va accepta o alta jucarie care are elemente care se invart, pe care parintele o
asociaza de fiecare data cu jocul cu masina. Si exemplele pot continua.
STABILIREA NUMITORULUI COMUN

CE VREA CE VREA
COPILUL PARINTELE

Sa invarta Sa se joace cu
rotite masina

Sa
Sa alinieze
denumeasca jucariile
jucariile
STABILIREA NUMITORULUI COMUN

CE VREA CE VREA
COPILUL PARINTELE

Sa se joace cu Sa numere
bete betele

Sa tina Sa se joace cu
obiectele in mana obiectele in mod simbolic
STABILIREA NUMITORULUI COMUN

• Ce poate sa se extraga drept numitor comun din aceste exemple?

• In primul, masina este numitorul comun – cum vom ajunge la un compromis legat de
masina? Vom accepta sa invarta dar facem cu schimbul, iar cand masina este la noi, incercam
sa o parcam sau sa mearga de la un stalp la altul, sau dam masina de la unul la altul incarcata
cu alimentul lui preferat (el va trebui sa invete sa o dea inapoi spre noi pentru a fi
reincarcata).
• In al doilea, aliniatul – jucariile sunt ascunse in prealabil prin casa si copilul trebuie sa mearga
alaturi de parinte si sa urmareasca indicatiile acestuia ptr a le gasi – eventual, le pot pune intr-
un cos pe masura ce le gasesc si abia dupa aceea, copilul le va alinia (daca dorinta lui e sa le
aiba mai intai pe toate impreuna, si nu vrea sa puna unul cate unul).
CONTINUARE – STABILIREA NUMITORULUI
COMUN
• copilul se invarte in jurul unor jucarii – exista jocuri in doi care implica invartit
(tinandu- se de maini si invartindu-se in directii opuse, ca in COTTON EYE JOE);, sau
se poate folosi un scaun rotativ.
• ii place sa priveasca jucariile invartindu-se – vartej in apa si apoi puse in vartej jucarii mici;
• Ii place sa numeroteze? Atunci, accepta ca cifrele pe care le ordoneaza/scrie in ordine
sa fie din materiale diferite sau de marimi diferite? Daca da, se poate incerca sa
identifice si sa aduca cifra lipsa, vecinii unui numar, apoi adultul sa numere pana la o cifra
si copilul sa spuna continuarea cand adultul se opreste, etc.
 CONTINUARE – STABILIREA NUMITORULUI
COMUN
• II place sa faca vant obiectelor din casa sau sa sufle in ele si sa le priveasca miscandu-le – aici putem
avea unelte (evantai, paie, obiecte de suflat……..) si sa invatam sa le ceara, sau sau denumirile
obiectelor puse in miscare. Se va viza contactul vizual, atentie impartasita sau cereri de instructii in
timpul acestor interactiuni– sa ne ceara el noua sa suflam in ceva la care el nu ajunge, etc.
• Ii place sa aseze in linie perfect dreapta animalutele de jucarie. Ca sa devenim partenerii lui de joc
in aceasta activitate, incepem prin a fi noi cei care facem posibila activitatea: ii dam chiar noi, pe
rand, cate o jucarie si il asteptam sau chiar il ajutam sa le alinieze, recompensand din plin
momentele in care stabileste contact vizual sau cand se uita anticipativ catre noi. Desigur ca
ulterior vom avea in vedere extinderea acestui joc, dar nu inainte de a ii construi increderea in noi
ca nu vom trasforma jocul lui preferat intr-o lectie (cu target pe sunetele animalelor sau hrana
fiecaruia).
ALTE EXEMPLE DE CONSTRUIT PE
COMPORTAMENTE REPETITIVE SI
NEFUNCTIONALE
• Vrea sa priveasca obiecte in miscare sau sa auda apa picurand.Vor fi gasite/confectionate
si/sau achizitionate jucarii care implica obiecte in miscare si jucarii de apa. Jocul va fi
transformat cu extrem de mare atentie si in mod gradual, conform gradului de acceptare
al copilului. Nu vom forta copilul de la inceput sa se joace cu ele asa cum vrem noi sau
asa cum au fost destinate (in instructiunile producatorului). De cele mai multe ori este
drum lung pana acolo, va dura mult, insa o procedura descrisa cat mai corect de catre
coordonator si atenta sa monitorizare vor reduce sansele ca micutul sa nu coopereze.
Daca vom abuza si vom insista sa faca asta, sunt sanse mari ca micutul sa evite sa se mai
joace cu ele si se va intoarce la privit ore in sir ploaia prin fereastra sau la chiuveta,
lasand apa sa curga si privind-o la nesfarsit.
MODALITATI DE PROMOVARE A
INTERACTIUNII SOCIALE SI A IMPLICARII IN
ACTIVITATI
• A). Promovarea implicarii active in cat mai multe activitati, alaturi de adult sau de alti
copii.
• B). Predarea informatiilor in multiple feluri, variind situatiile, contextele,
materialele (generalizare)
• C). Incurajarea in a se exprima sau in a aplica in mod functional abilitatile asimilate.
MODALITATI DE PROMOVARE A INTERACTIUNII
SOCIALE SI A IMPLICARII IN ACTIVITATI -
EXEMPLE
• A). Promovarea implicarii active in actiuni, alaturi de adult sau de alti copii:
- Lectura pe baza imaginilor neavand ca scop doar predarea notiunilor si ascultarea
textului, ci implicand copiii in activitati de joc de rol si mima – cuvintele si personajele
din imagini prind viata, copiii si adultii se prefac ca sunt acele personaje sau mimeaza
anumite cuvinte, notiuni intalnite in textul auzit.
- Astfel, lectura va fi asociata cu miscare, implicare activa, impartasirea atentiei cu cititorul.
MODALITATI DE PROMOVARE A INTERACTIUNII
SOCIALE SI A IMPLICARII IN ACTIVITATI -
EXEMPLE
• B). Predarea informatiilor in multiple feluri, variind situatiile, contextele, materialele
(generalizare):
- Spre exemplu, daca vrem sa il invatam despre meserii, nu ne vom rezuma doar la
recunoastrea doctorului in poze si la a spune ca foloseste stetoscopul – ci vom face jocuri
de rol, sau jocuri simbolice pe papusi/plusuri. Cand ne jucam de-a doctorul, il vom invata sa
isi dea seama dupa expresia sau gesturile noastre daca avem o suferinta sau daca ne
simtim bine.
MODALITATI DE PROMOVARE A INTERACTIUNII
SOCIALE SI A IMPLICARII IN ACTIVITATI -
EXEMPLE
• C). Incurajarea in a se exprima sau in a aplica in mod functional abilitatile invatate:
- Nu este corect sa consideram ca cineva a inteles sau ca a invatat o notiune pana cand nu
demonstreaza ca o poate folosi in mod functional sau daca nu o poate impartasi (verbal
sau nu) cu altii: spre exemplu, un copil poate spune ca stropitoarea este pentru udat
plantele, dar cand i se da o stropitoare plina cu apa, nu initiaza actiunea de a uda planta
care se afla langa el. In acest caz, consideram ca stie sau nu la ce foloseste stropitoarea?
Varianta ideala de invatare este cea in mediul natural, pe cat posibil. Iar noi avem datoria de
a incerca mai intai sa promovam invatarea in felul acesta, in viata de zi cu zi, in mediul
natural al copilului.
EXEMPLELE SUNT GENERALE, DAR NU GENERAL
VALABILE
• Exemplele oferite in acest curs sunt generale si cu siguranta nu sunt aplicabile pentru toti
copiii – sa nu uitam ca interventiile trebuie personalizate. Pentru a avea o interventie sau
o procedura individualizata sunt intotdeauna necesare date concrete si o analiza atenta
asupra tabloului clinic si asupra preferintelor si inclinatiilor fiecarui copil in parte.
• Primul pas este sa identificati acele activitati care il fac pe micut foarte fericit. Abia apoi,
puteti sa cautati, pe baza lor, idei similare, astfel incat sa largiti aria de activitati pe care el
le prefera si sa va puteti juca impreuna, interactionand din plin cu el, vizand in primul
rand asocierea abilitatilor sociale in combinatie cu joaca.
PASI

• 1. Indentificati acele activitati care il fac pe micut foarte fericit.

• 2. Ajungeti la momentul in care copilul este fericit sa participati si dumneavoastra la
activitatile lui preferate.
• 3. Construiti gradual pe acele activitati, dar astfel incat copilului sa nu ii scada motivatia
pentru acele jocuri.
• Identificarea corecta a indicatorilor comportamentali ai motivatiei ne ajuta sa nu abuzam
de disponibilitatea copilului si sa nu mergem prea departe cu dezvoltarea jocului, mai
devreme decat e cazul.