Cand lucurile devin dificile

Prof. consilier Neagoe Iuliana

Dragi părinți,

Urmatoarele pagini cuprind cateva solutii pentru a sprijini adaptarea copiilor,

atat in mediul prescolar, cat si in alte situatii (mers in vacanta, vizita, timp
liber) spre a sustine colaborarea cu cei mici si o intelegere mult mai buna in
urma momentelor dificile.
Cand lucrurile devin dificile…
 Incepem sa analizam ce duce la neintelegeri, lipsa cooperarii sau chiar crize
de plans sau furie din partea copilului.
 Cele mai multe comportamente neadecvate sunt un strigat de ajutor sau o
nevoie de conectare, copilul avand nevoie de atentie, echilibru si siguranta.
 Crestem cooperarea si imbunatatim relatia cu copilul, schimband ceea ce nu
functioneaza in jurul lui – reguli bine stabilite (cu consecinte pozitive si
negative), o rutina, un program pentru ca el sa se simta intr-un mediu sigur,
previzibil, conectare prin joc, activitati, mangaieli, gadilat, timp de calitate
petrecut cu acesta.
 Programul zilnic (Gradinita de acasa)
 O rutina asemanatoare programului de la gradinita ajuta copilul sa faca fata solicitarilor, cerintelor,
activitatilor propuse sau impuse (somn, masa, etc). Incepem, pe cat posibil, fiecare zi cu igiena, mic-
dejun, activitati diverse (asemanatoare cu cele de la gradinita, unde este necesar sa stea 5-10-15
minute la masa) colorat, pictat, plastilina, asamblarea un joc, construire, sortare, puzzle, citirea unei
povesti si discutii despre cele prezentate. Astfel va prinde drag si va fi interesat si atent si la
activitatile de la gradinita.
Pentru a dezvolta limbajul copiilor si pronuntia, fixati in fiecare zi cateva notiuni (4 culori, numarat,
cateva animale, obiecte) si repetati cu copilul, indicandu-le in casa sau pe cartonase, carti. Repetati zilnic,
prin joc, sunetele diferitelor animale sau obiecte (masina, avion, elicopter), si alte miscari ale gurii si
limbii pentru dezvoltarea musculaturii implicata in vorbire (fluierat, suflat).
Jocul de rol (cu schimbarea rolului- copilul este parinte si invers, de-a magazinul, de-a prietenii etc)
este foarte important la aceasta varsta, pentru a pune copilul in diverse situatii si a-l indruma spre a gasi
solutii (sa imparta jucarii, sa accepte cand altcineva nu imparte, sa ceara, sa-si astepte randul, sa astepte
ca celalalt sa termine ce are de spus, sa spuna cand cineva il loveste, il marginalizeaza, etc)
 Folosirea tehnologiei

Limitați folosirea telefonului, tabletei, computerului sau a televizorului. S-a constatat că

folosirea îndelungată a acestor dispozitive are efecte devastatoare asupra copiilor - de la
agitație, iritabilitate, tulburări de somn sau chiar influențarea poftei de mâncare, și până la
grave tulburări emoționale și de comportament.

Specialistii recomanda ca pana la 2 ani, copilul sa nu fie expus la ecrane, iar dupa aceasta
varsta, timpul sa fie limitat si controlat.
La aceasta varsta, copiii imita cu usurinta ceea ce vad, incat, daca
sunt expusi la imagini violente(sunt multe desene animate care
prezinta mai intai parti agresive de limbaj sau comportament si abia in
final o morala, cand copilul poate deja nu mai urmareste cu atentie
LIMITAREA
imaginile) acestea influentand comportamentul si jocurile cu ceilalti TIMPULUI PE
copii. Deci, reduceti timpul de tv/telefon, stabiliti un program si ECRANE
supravegheati in permenenta la ce se uita sau ce se joaca cei mici (mai
ales cand sunt cu frati sau prieteni mai mari/ priceputi in tehnologie).
Pentru dezvoltarea
 Un alt efect negativ al ecranelor este scaderea capacitatii de armonioasa a copiilor,
concentrare si atentie, copiii care petrec timpul la tv, in loc sa faca imbunatatirea
diverse activitati, devin plictisiti sau nerabdatori cand trebuie sa limbajului si
coloreze, sa faca un puzzle, cand se cere rabdare si concentrare, nu reducerea
asculta o poveste pana la sfarsit, se ridica de pe scaun, se foiesc, comportamentelor
agresive, este nevoie
intrerup o discutie, prezentare etc, deoarece ei sunt obisnuiti cu
de control si limite in
imaginile captivante si dinamice oferite de tv/joc, se plictisesc si isi timpul petrecut pe
pierd interesul repede in activitatile didactice. ecrane.
 Timp împreună
Petreceți timp de calitate împreună cu copiii (nu contează numărul de ore, ci
felul în care petreceți timpul împreună).

Fiți prezenți, aici și acum, cât timp vă jucați sau vorbiți cu copilul dvs. (lăsând la
o parte telefonul sau alte lucruri care v-ar putea distrage).
Jocul este cea mai importanta activitate pentru copii la aceasta varsta, asa
invata lucruri noi si se dezvolta armonios. Ii puteți încuraja pe copii să inventeze
jocuri sau îi puteți ghida. Adaptati jocurile pe varsta copilului si pe intelesul
acestuia, spre a evita loviturile, accidentarile, jucarii aruncate, (jocuri gen box,
tranta- sunt periculoase intre copii), explicati ca anumite jocuri sunt pentru parc,
aer liber si altele pentru interior.
Puteți petrece timp nu numai la joacă, ci și cooptându-l pe copil la treburile
casnice (chiar dacă uneori ne dă multe bătăi de cap, lasați-i de exemplu să vă
ajute la gătit, grădinărit sau meșterit, încurajându-i să facă lucruri singuri...în felul Timp singur
acesta vor deveni niște adulți pricepuți și încrezători în forțele proprii).

Dați copilului ocazia să se joace singur sau să își găsească

ocupații independent de dumneavoastră. Așa veți avea timp să
mai trageți o gură de aer iar el va avea ocazia să observe că este
capabil să se descurce și singur.
EDUCATIE IN FAMILIE
Atunci cand sunt si alti membri din familie implicati in educarea
copilului, este important ca acestia sa coopereze si sa sustina :
Un program (o rutina) a copilului, pe cat este posibil, altfel copilul va
avea preferinte (vreau cu bunica- pentru ca ma lasa la tv mai mult ca
parintii) sau va ignora persoana care ii pune reguli (mama zice da, tata nu,
atunci eu voi merge la mama cand doresc ceva)
Toti din familie respecta aceleasi reguli ( de mancare, activitati, tv, etc)-
astfel copilul va coopera indiferent cu cine va petrece timp in ziua
respectiva.
Oferirea unor modele de comportament copilului (de la vorbe pana la
fapte), daca vrem ca acesta sa se comporte civilizat, atunci si cei din jurul
copilului il trateaza cu respect, ii explica regulile, limitele si consecintele,
vorbesc frumos despre gradinita si persoanele cu care se intalneste
copilul.
Ceea ce ii cerem copilului sa faca/ sa spuna, pe cat posibil, facem si noi,
mai ales de fata cu acesta.

Pentru a-i intari stima de sine de copilului si a obtine cooperarea, ii

cerem parerea, ii oferim doua variante (te imbraci cu rochia roz sau cu
cea verde?), (te speli pe dinti acum sau dupa ce te imbraci in pijamale?),
mergem acum acasa si ne jucam jocul x sau mai stam in parc 5 min?
 Crizele de plans sau furie
“Cei mici au nevoie de iubire atunci cand o merita mai putin”
 Oferiti-i siguranta (prin afectiune fizica, mangaiat,
gadilat)
 Daca devine furios, cresteti nivelul de compasiune.
Uneori, copiii rabufnesc, chiar si cand aratam
intelegere,pentru ca emotiile ii coplesesc. Putem sa
le spunem “Of, vad cat de suparat esti…sau Imi pare
rau ca iti este asa de greu…”
 Daca puteti raspunde cu compasiune si intelegere la
furia copilului, cel mai probabil va incepe sa planga.
Daca nu accepta explicatii, puteti doar sa-i spuneti
Ësti in sïguranta…sunt aici,toti avem nevoie sa
plangem din cand in cand….” si oferiti explicatii mai
tarziu, pentru a intelege comportamentul nepotrivit
ce a dus la criza respectiva
 Dupa ce se opreste din plans (timp in care stati
langa el) poate isi va dori o imbratisare. Copilul vrea
sa stie ca il iubiti in continuare, ii puteti spune:”ai
avut niste emotii foarte puternice…ai fost asa furios
si trist, ai tipat/ai lovit iar eu ti-am spus “fara
lovituri, loviturile dor!”.Eu te voi ajuta sa fii in
siguranta, sunt alaturi de tine sa te tin in brate.
Acum ne simtim mai bine amandoi.
 Aceasta practica nu ii transforma pe copii in “regi ai
teatralitatii”, dimpotriva, ii invata sa-si accepte
sentimentele si sa le regleze. Chiar daca la inceput
plang mai mult, cu timpul, crizele se vor rari, dandu-
si voie sa simta toate emotiile si intelegand ca
emotia este acceptata, dar comportamentul violent
nu. De asemenea, stabiliti din timp si consecintele
negative pentru comportamentele agresive, pe care
le aplicati dupa ce copilul se linisteste si intelege ca
nu s-a comportat adecvat.