Sunteți pe pagina 1din 4

INTERACȚIUNI în cadrul TRANZIȚIEI din familie în colectivitate

Adaptarea la cresa si gradinita e o perioada care remodeleaza universul intregii familii, iar
aceasta schimbare poate fi solicitanta si pentru copii, dar si pentru parinti. Si e absolut firesc sa
fie asa!

E rolul nostru, de parteneri in educatia si dezvoltarea personala a copiilor, sa va fim alaturi cu


sprijin continuu, care sa indulceasca experienta acestei perioade de tranzitie.

Iata 12 pasi practici care faciliteaza adaptarea la programul de cresa si gradinita a intregii familii:

1. Program și rutine
Asigurați-vă că, înainte de prima zi la creșă, copilul este obișnuit deja cu un program al băiței, al
meselor și al plimbărilor și cu rutine zilnice. De exemplu, în cazul mesei, întâi e așezat pe
scăunel, apoi i se pune bavețica, apoi primește mâncare. Deşi vi se poate părea mai rapid şi mai
liniştitor să puteţi controla cât mănâncă, evitaţi să hrăniți copilul în timp ce se joacă. În primul
rând pentru că, distras de joacă, îşi poate ignora senzaţia de saţietate, ceea ce poate duce la
tulburări de alimentaţie, dar şi pentru că, în colectivitate are nevoie de autonomie şi de experienţa
în a se hrăni singur.

Cu 1-2 luni înainte de începerea acomodării la creșă, modificați treptat, cu 5-10 minute,
programul zilnic al copilului pentru a-l aduce cât mai aproape de programul de la creșă.

2. Socializarea timpurie
Mergeți frecvent în vizite la prieteni și în special în locuri unde sunt grupuri de copii, luați
copilul în excursii și călătorii, frecventați mai multe parcuri de joacă. Interacţiunea cu persoane
noi este deosebit de utilă pentru adaptarea la creşă şi grădiniţă.

Folosiți exemplul personal pentru a încuraja copilul să interacționeze cu adulți și copii pe care îi
întâlnește pentru prima oară: inițiați dialogul la parcul de joacă, zâmbiți, arătați-vă interesat de
jocul și jucăriile altor copii, vorbiți copilului despre emoțiilor pozitive sau negative ale celorlalți
ca despre ceva firesc în situații specifice (”Uite, băiatul plânge, cred că l-a durut când a căzut.”
”Ai văzut cum ți-a zâmbit? Cred că se bucură să te cunoască.”)

Obișnuiți copilul să rămână și în grija altor adulți în care aveți încredere (bunici sau alți membri
ai familiei, prieteni). Copiii sunt capabili de a forma atașamente multiple; un atașament puternic
copil-părinte nu exclude crearea relațiilor apropiate între copil și alți adulți.

3. Independența și inițiativa
Rămâneți atent la siguranța copilului, dar încurajați-l să exploreze activ mediul.

Plasați jucăriile care îl interesează la câțiva pași distanță de copil pentru a încuraja mersul de-a
bușilea și mersul vertical.

Poate că cel mic s-ar putea să se lovească dacă încearcă să se cațăre pe o anumită jucărie din parc
sau să urce scările de unul singur, dar va fi în siguranță dacă îl asistați.
4. Limite ferme aplicate cu blândețe
Ca parte a sprijinului pe care il acordaţi copilului pentru adaptarea la cresa si gradinita, dar şi
pentru orice interacţiune socială, învăţaţi-vă copilul cum să facă față frustrărilor. Fiți atenți la
diferența dintre nevoi și dorințe, dintre dorințe rezonabile și dorințe nerezonabile.

De exemplu, când se apropie ora somnului și cel mic nu dorește să părăsească parcul de joacă,
anunțați ce urmează: ”E timpul să mergem acasă să mâncăm și să dormim.” Dacă copilul
protestează, oferiți o alternativă: ”Vrei să mergem peste 2 minute sau peste 3 minute?” La finalul
perioadei de timp respective anunțați: ”Este timpul să plecăm.” Dacă cel mic insistă să rămână
anunțați: ”Acum mergem acasă, tati / mami te ia în brațe.” Și luați imediat copilul în brațe. Dacă
plânge: ”Am înțeles că îți doreai foarte mult să te mai joci, dar acum este timpul să mergem
acasă. Îmi pare rău că ești supărat. Tati / mami are grijă de tine. Ai nevoie de mâncare și somn ca
să ai energie pentru joacă.”

Nu așteptați până când vă enervați pentru a aplica o limită fermă; mesajul perceput de copil ar
putea fi ”facem asta pentru că mami / tati s-a enervat”.

Țineți-vă de cuvânt. Dacă vă răzgândiți adesea, reacțiile emoționale negative ale copilului se vor
amplifica în timp în efortul de a vă convinge. Pentru a vă putea ține de cuvânt, spuneți numai
ceea ce știți că puteți și intenționați să faceți. Evitați să consolați copilul cu lucruri care știți că nu
se vor întâmpla.

Opriți fizic copilul dacă încearcă să vă lovească sau să arunce obiecte. Acestea sunt
comportamente care pot deveni periculoase și foarte problematice pentru dezvoltarea socio-
emoțională chiar dacă la debut nu produc daune de moment. Copiii care au asemenea
comportamente în colectivitate sunt cu greu acceptați de colegi.

5. Acceptarea emoțiilor
Orice emoție este acceptabilă, dar nu orice comportament.

Ca parte din dezvoltarea sa socio-emoțională, copilul va învăța să își cunoască emoțiile. La


început, confruntat cu anumite situații frustrante, va simți probabil că se năruie cerul. Dar, cu
sprijinul necesar din partea adultului, va afla că emoțiile încolțesc, înfloresc și se ofilesc, nu
durează pentru totdeauna și, cel mai important, va afla că le poate face față.

Oferiți copilului prezența voastră caldă și calmă atunci când este neliniștit: ”Am înțeles că îți
dorești foarte tare să te joci în continuare, dar acum e timpul să mergem acasă.” Îmbrățișați-l
dacă acceptă acest lucru. Acceptați plânsul copilului ca pe o modalitate firească de descărcare
emoțională, altfel copilul se va descărca prin modalități mai puțin acceptabile mai târziu. Nu
încercați să îi distrageți atenția de la emoția pe care o simte, să o negați (”nu se întâmplă nimic” /
”nu ai de ce să plângi”) – sau să o blamați – ”e rușine, doar tu ești băiat mare!” -pentru că îl
împiedicați să învețe să facă față emoțiilor negative intense și să afle că emoțiile descresc în
intensitate în mod natural.

6. Planificați din timp


Adaptarea la cresa sau gradinita poate dura până la câteva săptămâni. Începeți frecventarea creșei
cu minim 2 luni înainte de a trebui să vă întoarceți la serviciu. Luați în calcul și faptul că cel mic
s-ar putea îmbolnăvi în perioada de acomodare și că perioada de absență va cauza un regres.

7. Ecranele
Organizația Mondială a Sănătății recomandă evitarea pe cât posibil a expunerii copilului la
ecrane (televizor, tabletă, smartphone etc.) înaintea vârstei de 2 ani.

8. Somnul de amiază
Obișnuiți-l pe copil să adoarmă la amiază și cu tati sau cu buni, nu doar cu mami.

9. Momentul potrivit
Din experiența noastră, este preferabil ca cel mic să înceapă programul de creșă după vârsta de 1
an și jumătate. Dar capacitatea sa de a se adapta depinde foarte mult și de achizițiile realizate, nu
doar de vârstă. Pe cât posibil, alegeți să mergeți la creșă din momentul în care cel mic merge
independent și este suficient de comunicativ pentru a fi orientat și consolat (răspunde prin
comportament la îndemnuri de tipul ”dă mânuța” sau ”haide la mine”, se oprește când adultul
semnalează verbal sau prin comportament un pericol, înțelege când adultul îl asigură că nevoile
îi vor fi îndeplinite ”mergem la papa”, ”imediat îți aduc apă” etc.).

10. Încurajări
Așteptați-vă ca perioada de adaptare la cresa sau gradinita să fie dificilă și pentru voi, părinții, nu
doar pentru copil. Pentru a face față marii schimbări, cel mic are nevoie de o atitudine pozitivă și
încrezătoare din partea voastră. Comunicați-i pe un ton pozitiv planul de a merge la creșă cu
două săptămâni înainte. Apoi vorbiți adesea despre ceea ce se va întâmpla acolo. Odată începută
perioada de acomodare, inițiați cu entuziasm dialogul despre creșă (inclusiv acasă): întrebați
copilul despre colegi, despre educatoare, despre jucării etc.

11. Rutine de despărțire


Stabiliți-vă o rutină afectuoasă și scurtă pentru despărțire: ”Ajungem la creșă, tati te ajută să îți
schimbi hăinuțele și papuceii, îți dă un pupic, te îmbrățișează și pleacă.” La finalul acestei rutine
spuneți ”Te iubesc, vin după tine la ora… / după ce dormi. Paaa!” și dați voi copilul educatoarei
sau îngrijitoarei, chiar dacă copilul plânge. Nu puneți educatoarea sau îngrijitoarea în situația de
a vă lua copilul din brațe, deoarece acesta este un semnal negativ pentru copil. Nu prelungiți
rutina de despărțire pentru că altfel copilul va deveni și mai agitat (comportamentul vostru nu
mai e predictibil).

Dacă sunteți foarte emoționat(ă), căutați sprijinul reconfortant al altor adulți.

Începeți frecventarea creșei doar atunci când sunteți hotărâți că aceasta este soluția potrivită
pentru familia voastră.

12. Tati sau mami?


Dacă celui mic îi este mai greu să se despartă de mami decât de dati, aranjați-vă programul în așa
fel încât tati să îl aducă la creșă, cel puțin până când se acomodează, sau puteți apela la alte
persoane de încredere cu care copilul este obișnuit.
La această vârstă, între 1-3 ani, fiecare zi aduce o nouă schimbare - un zâmbet, un dinte nou, o
senzație nouă. Pentru cei mai mici, fiecare interacțiune este o oportunitate de a crește. Echilibrăm
îngrijirea nutritivă cu elementele fundamentale ale învățării într-un mediu confortabil și sigur,
conceput pentru a favoriza dezvoltarea copilului.

Adaptare după https://octofun.ro/adaptarea-la-cresa-si-gradinita-in-12-pasi/

S-ar putea să vă placă și