Un copil care se dezvoltă normal ar trebui să aibă deja, încă înainte de

a împlini doi ani, o serie de achiziții lingvistice, cognitive, de

socializare etc. Am stat de vorbă cu psihologul Daniela Gavankar,
președintele Asociației pentru Intervenție Terapeutică în Autism
(AITA), care ne spune ce ar trebui să știe să facă un micuț de până în
doi ani. În cazul în care aveți de bifat cel puțin 3 din următorii itemi pe
care copilul nu-i poate realiza, în fiecare dintre ariile de dezvoltare,
mergeți și vorbiți cu un specialist.
1. Limbaj și comunicare – copilul de până la doi ani trebuie să știe: să
execute comenzi simple, fără a i se da indicații prin gesturi; să poată da
sau arăta 10-12 obiecte familiare, la cerere; să indice 3-5 imagini dintr-
o carte, când i se cere; să arate cel puțin 3 părți ale corpului său și ale
celorlalți; să răspundă la întrebarea „ce este asta?”; să își spună numele
sau porecla și să îi numească și pe ceilalți membri ai familiei, alături de
care locuiește; să numească jucării; să răspundă cu „DA” și „NU” la
întrebări care necesită un astfel de răspuns.
2. Socializare – până la doi ani, copilul trebuie să știe: să facă „Pa”; să
răspundă când este strigat pe nume, privind persoana care i se
adresează sau întinzând mâinile spre ea; să imite mișcările simple ale
unui copil în joc; să imite adultul în acțiuni simple; să caute contactul
ochilor 2-3 minute; să respecte interdicția când i se spune „NU!”; să
salute cunoștințele când i se cere; să țină o carte adultului pentru a i se
citi din ea; să ia parte la jocuri pentru o perioada scurtă (împinge
mașina, aruncă mingea la alt copil); să aibă contact vizul cu persoana
căreia îi „cere” ceva.
3. Autoservire – înainte de cea de-a doua sa aniversare, copilul ar trebui
să se descurce, să mănânce independent cu lingura și să bea cu cea șca
(chiar dacă varsă puțin), să folosească gesturi sau cuvinte pentru a
atrage atenția că are nevoie de a merge la toaletă, să își poată scoate
hainele (șosete, pantaloni, jachete cu nasturi, etc.). Desigur, sunt
multe cazuri în care copilul preferă ca adultul să facă multe în locul lui,
însă trebuie făcută distincția între „a vrea” și „a putea”.
4. Cognitiv – copilul învață înaintea vârstei de doi ani să execute gesturi
simple la cerere (ridică mâinile), să asocieze obiecte asemănătoare,
 dar și obiecte cu imaginea lor, să arate spre sine când este întrebat, s ă
suprapună 3 cuburi la cerere, să mâzgălească cu creionul, să dea
paginile unei cărți.
Alte semnale de alarmă
Un copil cu autism poate să fie vesel, activ, „lipicios” cu părintii și
apropiații lui. Mama poate spune „Eu mă înțeleg bine cu copilul meu,
înțeleg ce vrea.” Întrebare este dacă și ceilalți îl înțeleg, dacă copilul î și
poate face cunoscute dorințele, nevoile, dacă împărtăsește cu ceilalti
bucuria, supararea. De aceea e important să fiți atenți și alte semne
care v-ar putea îndrepta către cabinetul unui specialist, atrage atenția
psihologul Daniela Gavankar. Printre semnele care pot indica
diagnosticul de autism se numără următoarele:
 nu răspunde la solicitările adultului (decat atunci când „vrea”) și pare
că nu aude sau nu înțelege ceea ce i se cere;
 protestează în momentul în care i se cere ceva și se insistă în primirea
unui răspuns;
 jocul îi este marcat de un caracter stereotip (folosește obiectele sau
jucăriile mereu în același fel – le închide/deschide, bate cu obiectele în
anumite locuri, le învârte etc.);
 nu folosește obiectele în scopul lor uzual (le linge, scutură, plimb ă
sticle pe care le umple și le golește etc.);
 prezintă probleme de alimentație și de somn;
 nu dorește să folosească cuvinte cu sens de comunicare;
 merge pe vârfuri;
 repetă la nesfârșit anumite sunete, cuvinte, reclame TV etc. (ecolalie).

Analiza comportamentala aplicata – ABA – este o abordare ce vizeaza

imbunatatirea comportamentului și modul în care acesta este afectat de
mediul înconjurător. În acest context, “comportament”, se refer ă la ac țiuni și
abilități, iar “mediu” include orice influență – fizica sau sociala – care ar putea
schimba sau poate fi schimbata prin comportamentul cuiva.
 Terapia TEACCH Treatment and Education
of Autistic and Related
Communication – Handicapped
Children Tratamentul si educarea
copiilor cu autism si dizabilitati
conexe
este un sistem de interventie terapeutica. Scopul principal al acestui
program educational consta în dezvoltarea nivelului general de
abilitãti al clientilor sãi. În timp ce în tipul de interventie behavioristã
al lui I. Lovaas copilul trebuia sã depãseascã dificultãtile sale specific
autiste pentru a se adapta la mediu, în cadrul sistemului TEACCH,
copilului, pe langa aceasta, îi este oferit, creat un mediu ce se
adapteazã caracteristicilor autismului. Scopul final al terapiei fiind
atingerea unui grad cat mai ridicat de autonomie al copilului.

Comportamente problema
FORME ale comportamentelor problema
1. ECOLALIA:
Majoritatea copiilor cu autism dezvolta ceea ce se numeste ecolalie
sau limbaj ecolalic. Vorbim despre ecolalie atunci cand copilul repeta
cuvinte dintr-o fraza sau chiar toata fraza pe care a auzit-o. Uneori
repeta imediat ceea ce a auzit iar alteori se intampla sa o faca mai
tarziu. Multi copii din spectrul autist utilizeaza ecolalia, fara a
intentiona sa comunice.
 nu inteleg ceea ce spunem sau cerem
 desi inteleg ce am cerut nu stiu cum sa raspunda
Strategii:
 Modificarea situatiilor care pot fi stresante sau anxiogene pentru copil
 Simplificarea mesajelor verbale adresate copilului
 Furnizarea de modele verbale adecvate (In loc de: “Vrei sa mergi la
baie, Mark?”, mai bine:“Vreau sa merg la baie”. )
 Folosirea suportului vizual (imagini, pictograme)
 Folosirea unor strategii alternative de comunicare pentru a facilita
comunicarea expresiva.
2. STEREOTIPIILE IN AUTISM
Copiii cu autism au comportamente autostimulante si repetitive; fie ca
se folosesc de obiecte pentru a face asta, sau de anumite parti ale
corpului – fluturatul mainilor este un comportament foarte des intalnit
la copiii cu autism, lovirea repetata a unui obiect, balansarea continua
etc.
Strategii:
 Ocupati-i timpul
 Acceptati-le pentru ca sunt o strategie de eliberare a tensiunii sau
datorita unor probleme de integrare senzoriala
 Stabiliti un spatiu si momente anume cand va putea sa isi manifeste
stereotipiile
 Aveti in vedere ca in timp, ele dispar, isi pierd din instensitate sau sunt
inlocuite de altele
3. AGITATIA MOTORIE IN AUTISM
Strategii:
 Mişcari lente.
 Activitati sau miscari repetate.
 Mişcari sau activitati fără multe variaţii.
 Activitatile previzibile si dorite.
 Lucrurile cunoscute.
 Activitatile de lungă durată.
4. DIFICULTATI DE CONCENTRARE A ATENTIEI IN
AUTISM
Multi copii cu Tulburari din Spectrul Autist isi pierd usor concentrarea,
le este distrasa cu usurinta atentia, mai ales atunci cand sunt mici. Nu
toti dezvolta abilitatea de a “cerne” ceea ce este neimportant si
datorita faptului ca ideile lor despre relevanta si interese sunt diferite
 de ale celorlalti si deoarece ei nu detin abilitatea de a acorda
prioritate itemilor importanti din numarul vast de semnale senzoriale
cu care suntem asaltati cu totii zi de zi.
Chiar si atunci
cand selecteaza ceea ce trebuie, nu reusesc totusi sa isi mentina
atentia pentru mult timp datorita “competitiei” celorlalti stimuli. Multi
copii cu TSA au perceptia senzoriala alterata.
Strategii:
 folositi schema vizuala astfel incat copilul sa stie ce trebuie sa faca
 atrageti-i atentia rostindu-i numele inainte de a-i da o sarcina
 solicitati contactul vizual/ atentia inainte de a-i da o sarcina
 asigurati-va ca spatiul in care lucreaza este cunoscut sau bine
delimitat de spatiile cu alta functie (de joaca)
 dati-i o pictograma cu activitatea pe care o desfasoara in momentul
respectiv astfel incat sa ii reaminteasca ceea ce are de facut, sa se
reintoarca la sarcina.
 asigurati-va ca atmosfera de lucru nu este galagioasa/ cu multi stimuli
pentru a-i distrage atentia si ca locul copilului nu este in apropierea
unor surse de distractibilitate.
5. COMPORTAMENTE BIZARE IN AUTISM
Multi copii cu Tulburari din Spectrul Autist bat din palme atunci cand
sunt bucurosi sau clipesc adeseori, au diverse grimase, au un ras
bizar, nepotrivit, repeta la nesfarsit anumite fraze, adulmeca sau emit
diverse sunete. Abia atunci cand cresc aceste comportamente devin
ingrijoratoare deoarece sunt evidente, sar in ochi si pot atrage
comentarii rautacioase din partea celor care nu inteleg.
Strategii:
 acceptati-le ca un mod de exprimare a placerii sau ca o sursa de
comfort pentru copil, prin care isi alina stresul;
 discutati impreuna cu ceilalti copii despre aceste comportamente
pentru a-i ajuta sa inteleaga si sa le accepte;
 gasiti o alternativa acceptabila pe care sa i-o oferiti copilului;
 recompensati copilul pentru momentele in care nu face acel
comportament.
 6. OBSESIILE IN AUTISM
Copiii din Spectrul Autist au de obicei interese de care sunt absorbiti
in totatlitate si care persista in timp, uneori pana la excluderea altor
subiecte, domenii. In copilarie, aceste interese pot fi ca de ex.
Locomotiva Thomas si dinozaurii, dar cand cresc aceste interese sunt
inlocuite de subiecte care necesita o cunoastere detaliata aproape la
nivel de enciclopedie despre cateva sau chiar un domeniu de interes
precum orarele. Aceste interese nu presupun integrarea informatiile
intr-o povestire in mod creativ si nu necesita interactiunea cu alte
persoane care sa necesite empatie sau imaginatie. Ei vorbesc
adeseori despre interesele sale intr-un mod obsesiv si incerca sa
impuna subiectele de conversatie dorite de ei. De multe ori acesti
copii sunt interesati de ceilalti atata timp cat acestia le impart
pasiunile, interesele si nu pot intelege ca alte persoane nu le
impartasesc neaparat pasiunile. Deoarece nu sunt capabili sa
citeasca/ inteleaga aluziile non-verbale, nu sunt constienti cand
ceilalti nu mai sunt interesati.
Jocul repetitiv si interesele obsesive reduc, cu siguranta, din stresul
copiilor cu Tulburari din Spectrul Autist dar pot fi si un inlocuitor/
substitut pentru conversatiile reale si jocul imaginativ pe care le
considera dificile.
Strategii:

 Acorda timp si un loc specific in care copilul sa isi poata aborda

subiectele/activitatile preferate;
 Deviaza subiectele intorcand copilul bland dar ferm la activitatea pe
care o desfasoara atunci cand el doreste sa vorbeasca doar anumite
subiecte;
 Foloseste subiectele, temele preferate pentru a exersa deprinderile
conversationale, incluzand chiar unul, doi copii;
 Extinde subiectul preferat si coreleaza-l cu alte subiecte
asemanatoare.
7. TULBURARI ALIMENTARE, DE SOMN IN AUTISM
etc
 Uneori persoanele cu TSA au probleme in ceea ce priveste alimentatia
(prefera doar un anumit aliment si refuza orice alta mancare, prefera o
mancare de o anumita culoare, mananca rar si putin etc), somnul (au
probleme la adormire sau la trezire, se trezesc in timpul noptii
neputand adormi la loc, nu dorm singuri, se dezbraca in timpul
somnului etc), autonomia personala (isi insusesc mersul la toaleta
greu, tarziu, nu mananca singuri, nu se pot imbraca/dezbraca singuri
etc).
Strategii:
 Incepeti de mic sa ii formati deprinderile de autonomie personala
 Fiti consecventi si constanti. Continuati continuati continuati…
 Una preferata – una nedorita (la masa)
 Adaptati modalitatile de hranire la copilul cu dificultati in alimentatie.
8. AGRESIVITATEA IN AUTISM
Unul dintre simptomele comune la copiii cu autism este agresivitatea.
Forme:
 auto-agresivitate;
 hetero-agresivitate (spre persoane sau obiecte) – verbala;
 fizica.
Este de obicei:
 un semn de frustrare,
 un semnal pentru a atrage atentia
 amandoua.
Multi copii dezvolta acest gen de comportament. Nu trebuie niciodata
sa reactionati violent la astfel de reactii.
Deoarece situatiile de agresivitate pot fi periculoase atat pentru copil
cat si pentru ceilalti, copilul in cauza are nevoie de mai multa atentie
si supraveghere.
Adeseori prima optiune pentru reducerea agresivitatii, sugerata de
medici, este medicatia.
In momentele de furie persoanele cu Tulburari din Spectrul Autist nu
par a fi capabile sa se opreasca si sa se gandeasca la o alternativa
potrivita pentru a rezolva situatia.
Strategii:
 Urmariti nivelul de stimulare senzoriala;
 Nu lasati copilul singur odata inceputa criza de agresivitate;
 Mentineti un ton neutru;
 Daca este posibil, aranjati mediul fizic astfel incat sa preveniti ranirea
sau fuga copilului;
 Pregatiti un spatiu cu perni si saltele moi, fara mobile sau obiecte de
care s-ar putea lovi copilul;
 Descoperiti ce anume provoaca aceste situatii si sa puteti sa le
preveniti pe viitor;
 Dati copilului obiecte moi care sa impiedice ranirea sa;
 Utilizati o casca pentru a preveni lovirea capului;
 Fiti cu un pas inaintea sa pentru a preveni situatiile de agresivitate,
redirectionati-i atentia, activitatea;
 Ignorati atunci cand comportamentul este fata de obiecte sau verbal,
este de intensitate mica si nu dauneaza.
CAUZE ale comportamentelor problema in
autism
1. PROBLEME DE INTEGRARE SENZORIALAIN
AUTISM
Copiii din spectrul autist au dificultati in integrarea senzoriala: fie ca
este vorba despre hipersensibilitate sau de hiposensibilitate, de
canalul auditiv, de cel vizual sau cel olfactiv, de preluarea stimulilor
doar de la un singur canal, de dificultati de perceptie si integrare a
informatiilor sosite pe diferite cai senzoriale, toate acestea si multe
altele demonstreaza tulburari in integrarea senzoriala.
Țineţi cont de:
 stimulii senzoriali din mediul său, care-l deranjează
 modul in care vă prezentaţi in fata copilului
 este necesar un timp mai lung pentru prelucrarea tuturor informa ţiilor
 Păstraţi vizualizarea simplă şi uşor de organizat;
 Respectati dificultatile legate de stimulii senzoriali;
 Invatati-l sa spuna/ arate ce il deranjeaza.
2. DIFICULTATI DE ORGANIZARE IN AUTISM
 O alta carcateristica tipica copiilor cu TSA este dificultatea in
organizarea propriei persoane si a lucrurilor ce le apartin. Ei pot avea
probleme cu timpul si spatiul, nu cunosc locul/ nu aseaza la locul lor
obiectele personale, nu pot organiza evenimentele pe parcursul unei
zile, nu isi pot organiza singuri viata in functie de nevoi, evenimente,
persoane etc, isi uita acasa cele necesare pentru scoala.
Strategii:
 Insemnati obiectele copilului pentru a fi mai usor de identificat;
 Folositi strategii de vizualizare (schema de activitati, programul zilei,
calendare, jurnale etc)
 Invatati-l conceptele de “acum”, “inainte”, “dupa”, “primul”, “ultimul”,
“urmatorul”, “intai” etc pentru a sprijini orientarea spatio-temporala
 Secventializati activitatile
 Fiti clar cand dati sarcinile
 Folositi cooperarea intre copii (gasiti un coleg care sa il sprijine la
momentele organizatorice, sa aiba grija de obiectele personale la
scoala etc).
3. SCHIMBARILE IN RUTINA SI TRANZITIILE
Copiilor cu Tulburari din Spectrul Autist le place ca totul sa fie
previzibil si de aceea sunt foarte rezistenti la schimbarile din rutinele
zilnice. Ei au o mare dorinta pentru ca lucrurile sa ramana la fel pentru
ca aceasta le ofera comfort. De aceea de multe tranzitiile
se fac dificil, ivindu-se probleme, copiii manifestand rezistenta.
Strategii:
 Folositi schema vizuala sau planurile de tranzitie;
 Pregatiti-l pentru schimbare; evitati schimbarile neanuntate;
 Dati-i un obiect preferat pe care sa il ia cu el in activitatea care
urmeaza;
 Utilizati suportul vizual pentru a-l ajuta sa inteleaga ce va face, unde,
cum etc;
 Laudati-l si recompensati-l pentru momentele cand a facut fata cu
succes neprevazutului.
4. DIFICULTATILE DE SOCIALIZARE IN AUTISM
 Aceste momente se pot dovedi a fi extreme de dificile pentru copiii din
spectrulAutist: le este dificil sa suporte apropierea fizica a altor copii
sau dimpotriva vor sa ii atinga in permanenta. Datorita capacitatilor
scazute de a intelege regulile sociale acesti copii se simt amenintati
atunci cand trebuie sa faca fata necunoscutilor, situatiilor sociale,
activitatilor in grup etc.
Strategii:
 Formati abilitati de relationare;
 Oferiti recompense pentru comportamentele bune;
 Ajutati-i sa invete numele copiilor din grupul sau;
 Nu-l obligati sa relationeze dar nici nu-l lasati sa se izoleze mereu.
5. ANXIETATEA IN AUTISM
Anxietatea este o stare emotionala, de neliniste, de teama
nedeterminata, însotita de schimbari/tulburari fiziologice si
comportamentale.
Multi copii cu Tulburari din Spectrul Autist experimenteaza diverse
stari de anxietate. Fiecare copil are propriul mod de a manifesta si de
a face fata anxietatii. Urmatoarele comportamente indica in general
anxietatea:
 ecolalia;
 volumul vocii nepotrivit;
 intrebari repetate la nesfarsit;
 ras inadecvat, nepotrivit;
 agresivitatea;
 interese obsesive;
 manifestarea stereotipiilor.
Adultii cu Tulburari din Spectrul Autist descriu nivele ridicate de
anxietate care apar datorita necunoasterii a ceea ce se asteapta de la
ei in diferite situatii sociale, din neintelegerea regulilor sociale si a
felului in care acestea sunt aplicate in contexte diferite, teama de
reactiile celorlalti si de emotiile lor si teama de schimbare.
Strategii:
 Creati o zona sigura, supravegheata unde copilul se poate retrage
daca are probleme in a face fata anumitor momente sau situatii;
 Evitati schimbarile neanuntate, bruste – ofera avertizari, preveniri
clare despre cand va incepe sic and se va termina o activitate;
 Folositi schema vizuala pentru a pregati schimbarile;
 Reduceti stimulii care pot contribui la o supraincarcare senzoriala;
 Nu fiti foarte directi in abordare (multi copii considera acest lucru
inspaimantator) – stati mai degraba alaturi de copil decat in fata sa,
cand vreti sa ii vorbiti.
6. FRUSTRAREA IN AUTISM
Frustrarea apare la copiii cu autism atunci cand li se cere prea mult si
ei nu stiu ce sa faca/ nu pot, cand sunt suprasolicitati din punct de
vedere senzorial, cand apar situatii neasteptate etc. Atunci intervin
sentimentul de frustrare- o emotie negativa si mecanismele
inconstiente, de aparare: tipete, agresivitate, retragere, insingurare
etc.
Strategii:
 Fiti clari cand ii cereti ceva copilului (ce, unde, cat, cine, cum);
 Mentineti-va asteptarile la un nivel potrivit capacitatilor copilului;
 Supravegheati stimulii senzoriali care ar putea fi coplesitori.
7. FURIA COPIILOR CU AUTISM
Copiii din Spectrul Autist pot raspunde uneori la stimuli cu furie, intr-
un mod neadecvat, deoarece:
 sunt enervati de situatii si evenimente pe care altii nu le considera ca
fiind in mod deosebit frustrante sau generatoare de furie si de aceea
nu le-au prezis, nu i-au pregatit
 nu constientizeaza cresterea nivelului de furie pana cand este deja
prea tarziu
 nu stiu sa raspunda intr-un mod potrivit
Strategii:
 Observati cand apare furia si identificati semnele ce preceda;
 Evitati pe cat posibil situatiile care produc furie;
 Modificati pe cat posibil mediului si factorii care pot crea stresul si
furia;
 Evitati confruntarea si pastrati-va tonul vocii calm;
 Distrageti atentia copilului spre o activitate preferata;
 Ajutati copilul sa inteleaga, recunoasca starile si schimbarile din
organism pentru a-si putea planifica raspunsurile in limita capacitatilor
sale de intelegere.
COMPORTAMENTELE PROBLEMA IN AUTISM
TREBUIE PRIVITE PRIN PRISMA DEZVOLTARII
EMOTIONALE !
O cale simpla de a intelege comportamentele unei persoane autiste
este luarea in considerare a nivelului de dezvoltare socio-emotionala
(varsta socio-emotionala). Odata ce s-a determinat nivelul de
dezvoltare socio-emotionala al unei persoane poate fi mai usor sa
intelegem de ce persoana se comporta in felul in care se poarta si sa
determinam apoi calea cea mai buna de a interveni.
De exemplu, la varsta socio-emotionala de 2 ani ne asteptam la
comportamente precum refuzul de a indeplini comenzi simple,
incapatanare si egoism. La nivelul de dezvoltare socio-emotionala de 5
ani modul de gandire este foarte concret, copilul se va angaja in
principal in jocuri paralele cu cei de aceeasi varsta si va fi inca destul
de egocentric. Un copil cu varsta de dezvoltare socio-emotionala de 8
ani va incerca sa isi imite partenerii de joaca mai mari sau pe adulti si
va urma regulile in mod literal, avand dificultati in intelegerea
exceptiilor de la reguli.
Uneorii adultii au asteptari nerealiste legate de conduitele unui copil
cu autism; si acest lucru poate duce la
frustrare atat pentru adult cat si pentru persoana autista. Acest lucru
se intampla atunci cand asteptarile adultului se bazeaza pe nivelul de
functionare intelectuala al persoanei autiste si nu pe nivelul de
functionare socio-emotionala.
Principii ale Programarii
Neuro – Lingvistice aplicabile in Autism
1. Exista o intentie pozitiva in spatele oricarui comportament.
2. Oamenii fac cele mai bune alegeri pe care le au disponibile.
3. Exista un context in care fiecare comportament are valoare.
4. Oamenii nu sunt comportamentele lor.
5. Nu poti sa nu comunici.
6. Nu exista esec, ci doar feed-back.
PASI IN INTERVENTIE
1. Concretizarea comportamentului-problema in autism
2. Descoperirea cauzelor (ice-berg-ul)
3. Intelegerea functiilor comportamentelor problema in autism
Nu poate?
Nu stie?
Nu vrea?
Ii este teama?
4. Interventia in cazul comportamentelor problema in autism
 Invata-l abilitati
 Ofera-i siguranta
 Selecteaza stimulii senzoriali
 Organizeaza-i programul zilei
 Adu claritate in viata sa
 Simplifica
 Respecta-l
 Ofera-i ocazia sa castige autonomie
 Medicatie (nu exista medicamente pentru autism. Dar exista
mediacamente pentru probleme precum agitatia psihomotrica,
concentrarea atentiei etc)
5. Evaluare si adaptare
DE RETINUT!!
 E important sa vedem si ceea ce merge bine pentru a nu infesta toate
comportamentele! (sa nu ne preocupe mai mult decat necesarul/pe mai
multe persoane decat ar trebui)
 A cui este problema?!
 Daca te vezi parte din problema, atunci esti parte din solutie! (te
implici)
 Eu merg cu tine, tu mergi cu mine!
 Centrati-va pe experiente de succes!


10 LUCRURI PE CARE COPILUL CU AUTISM AR

VREA CA TU SA LE STII
Ellen Notbohm – “Ten Things Every Child
with Autism Wishes You Knew”
1. Comportamentul inseamna comunicare.
2. Nu presupune nimic.
3. Cauta intai probleme senzoriale.
4. Da-mi pauza pentru a ma linisti inainte ca eu sa am nevoie.
5. Spune-mi ce vrei sa fac intr-un mod pozitiv si nu in mod acuzator.
6. Pastreaza-ti asteptarile la un nivel rezonabil.
7. Ajuta-ma sa fac tranzitia intre activitati.
8. Nu inrautati o situatie.
9. Critica-ma in mod bland.
10. Ofera-mi doar alegeri reale.

Accesul de furie
Deseori la copiii cu autism intalnim crize de agresivitate, ce se
manifesta prin heteroagresivitate – agresivitate indreptata spre
persoanele sau obiectele din jur, sau autoagresivitate – agresiviatea
este indreptata spre propria persoana. Aceste crize pornesc in cele
mai multe cazuri cand copilul isi doreste ceva care ii este interzis sau
are acces limitat. Doreste bomboane, jucarii, tableta, nu vrea sa merga
la culcare pentru a continua autostimularea, sa nu ia medicamentele
sau doreste mai multe prajituri, etc.
Copilul nu isi poate gestiona dorintele sau sa si le amane, iar accesul
de furie ii poate facilita accesul la obiectul sau actiunea dorita. Cea
mai buna solutie pentru o criza este un angajament din partea tuturor
persoanelor care au contact regulat cu copilul sa ignore accesul de
furie.
Ce este un acces de furie?
Un acces de furie este o forma de comunicare. Copilul spune: „Parinte,
tutore, terapeut, lume vreau cutare lucru si ar fi bine sa mi-l dati!”
Furia este o reactie normala atat timp cat este manifestata
acceptabil social, transmite o anumita emotie interna. Dar in cazul
nostru , la copiii cu deficiente, devine un mod de a cere, de a obtine
ceva, fara posibilitate de a da gres in cerinta sa.
Cand copilul isi exprima pentru prima data furia, adultul isi manifesta
simpatia, fiind amuzant sa vezi un copil cu fata incruntata, care pare
bagat intr-un rol social de adult, iar reactia noastra este de a incuraja
acest lucru prin indeplinira cerintei. In acea clipa copilul descopera
ceva MAGIC: furia , comportamentul ce ii indeplineste dorintele ca o
bagheta fermecata.

Pe masura ce trece timpul adultii nu se mai bucura, ci se supara sau

incearca sa ignore comportamentul copilului. Cea mai buna atitudine
este cea de a ignora acest comportament. Dar de cele mai multe ori
adultul cedeaza si indeplineste cerinta.
In acest moment copilul invata ca nu trebuie sa aibe un comportament
de furie scurt, ci unul lung si amplu, caci rezultatele vor veni
neintarziat.
Raspunsul parintelui la recomandarea specialistului este : „Am
incercat ignorarea, dar nu a functionat.” In realitate l-a invatat pe
copil sa se infurie mai mult si mai amplu. Ignorarea trebuie facuta
complet in orice sitiuatie si de catre toate persoanele implicate.
Mai avem posibilitatea de a il invata pe copil sa isi amane dorinta, dar
o astfel de strategie foarte bine pusa la punct, pentru a reusi acest
lucru, nu este inca gasita. Putem incerca:
Procedura prin numarare
Acest procedeu este bun cand copilul vrea ceva functional (tableta de
exmplu), dar nu un obiect ce ii dezvolta furia si vrea sa il arunce sau sa
il tranteasca:
Parintele spune: „Nu plange!” Si incepe sa numere pana copilul respira
sau se opreste din plans. Atunci parintele repeta „Nu plange” si
numara iar pana la urmatoarea oprire din plans. In cele din urma
copilul se opreste din plans dupa un numar de 10 repetitii. Aunci
parintele il intreaba „Ce vrei?” iar copilul indica sau spune.
In cazul in care copilul are ecolalie, el poate incepe sa numere, ca o
cerere a obiectului dorit, apoi se
poate trece la numararea non verbala cu ajutorul degetelor. In unele
cazuri procedura de numarare poate escalada criza de furie, prezenta
parintelui sugerand ca el poate obtine ce vrea, si acest fapt este
valabil mai ales la copiii ce au un istoric amplu in obtinerea celor
dorite in urma crizelor de furie.
Ignorarea
Desi pare extrem de simpu in realitate nu este asa. Ignorarea trebuie
sa fie un acord intre toti participantii la educatia copilului, prin care ei
sa respecte niste reguli atat timp cat copilul are un acces de furie.
Ori de cate ori apare un acces de furie acesta trebuie complet ignorat.
Mai exact criza de furie trebuie tratata ca si cum aceasta nu ar exista
si nu va schimba nimic bine sau rau pentru copil.

In general o criza de tantrum dureaza in medie 30 de minute (media nu

este o regula).
Daca este cazul si doresti sa te asiguri ca nu se raneste e bine ca
supraveghera sa fie facuta de cineva neutru, nu de cel spre care se
indreapta furia. Daca cumva copilul s-a accidentat usor, de exepmplu:
a dat mai tare cu mainile in masa si vrei sa te asiguri ca nu a patit
nimic fa acest lucru dupa o perioada de cateva minute (3-5)dupa
terminarea crizei, astfel vei impiedica aparitia comportamentelor
agresive.
Accesul de furie ca o cerere de atentie.
Dupa cum spuneam, copiii cu autism comunica prin comportamentul
lor. Iar un acces de furie poate sa fie o cerere de atentie. Sunt foarte
dese cazurile cand parintii acorda atentie atunci cand copiii se afla in
situatie de criza, tipa, arunca, se lovesc etc. Astfel ei obtin atentia ce
nu o au in situati normale. Este esential sa nu ii acorzi atentie in
situati de criza, dar cand se joaca linistit, intareste acest
comportament, prin imbratisari, mangaieri etc. Orice copil are nevoie
de atentie si ea trebuie oferita in momente linistite.
Exceptii sunt problemele senzoriale
Unele accese de furie sunt legate de probleme senzoriale si apar in
urma unor zgomote, a vazut ceva ce nu ii place, a mirosit ceva, a atins
o suprafata ce nu ii provoaca
placere, etc. In acesta situatie este bine sa consultati programele de
integrare senzoriala. Dar cu toate ca se spune ca e recomandabil ca
in acesat situatie copilul sa fie linistit cu mangaieri etc. Cred ca
acest lucru da prea multa atentie si consolideaza senzatia senzoriala
neplacuta.
Unii copii fac accese de furie cu autovatamare, chiar daca nu a fost
incurajata, In cele mai multe cazuri si acest fapt este o problema
senzoriala. Cercetatori cred ca unii copii s-au ranit pentru a elibera
endorfine in organism ce le ofera o senzatie de placere. In aceste
situatii este necesara consultarea psihologului sau psihiatrului.