Comportamente problema

FORME ale comportamentelor problema

1. ECOLALIA:

Majoritatea copiilor cu autism dezvolta ceea ce se numeste ecolalie sau limbaj ecolalic. Vorbim despre
ecolalie atunci cand copilul repeta cuvinte dintr-o fraza sau chiar toata fraza pe care a auzit-o. Uneori
repeta imediat ceea ce a auzit iar alteori se intampla sa o faca mai tarziu. Multi copii din spectrul autist
utilizeaza ecolalia, fara a intentiona sa comunice.

 nu inteleg ceea ce spunem sau cerem

 desi inteleg ce am cerut nu stiu cum sa raspunda

Strategii:

 Modificarea situatiilor care pot fi stresante sau anxiogene pentru copil

 Simplificarea mesajelor verbale adresate copilului

 Furnizarea de modele verbale adecvate (In loc de: “Vrei sa mergi la baie, Mark?”, mai
bine:“Vreau sa merg la baie”. )

 Folosirea suportului vizual (imagini, pictograme)

 Folosirea unor strategii alternative de comunicare pentru a facilita comunicarea expresiva.

2. STEREOTIPIILE IN AUTISM

Copiii cu autism au comportamente autostimulante si repetitive; fie ca se folosesc de obiecte pentru a

face asta, sau de anumite parti ale corpului – fluturatul mainilor este un comportament foarte des
intalnit la copiii cu autism, lovirea repetata a unui obiect, balansarea continua etc.

Strategii:

 Ocupati-i timpul

 Acceptati-le pentru ca sunt o strategie de eliberare a tensiunii sau datorita unor probleme de
integrare senzoriala

 Stabiliti un spatiu si momente anume cand va putea sa isi manifeste stereotipiile

 Aveti in vedere ca in timp, ele dispar, isi pierd din instensitate sau sunt inlocuite de altele

3. AGITATIA MOTORIE IN AUTISM

Strategii:

 Mişcari lente.

 Activitati sau miscari repetate.

  Mişcari sau activitati fără multe variaţii.

 Activitatile previzibile si dorite.

 Lucrurile cunoscute.

 Activitatile de lungă durată.

4. DIFICULTATI DE CONCENTRARE A ATENTIEI IN AUTISM

Multi copii cu Tulburari din Spectrul Autist isi pierd usor concentrarea, le este distrasa cu usurinta
atentia, mai ales atunci cand sunt mici. Nu toti dezvolta abilitatea de a “cerne” ceea ce este neimportant
si datorita faptului ca ideile lor despre relevanta si interese sunt diferite de ale celorlalti si deoarece ei
nu detin abilitatea de a acorda prioritate itemilor importanti din numarul vast de semnale senzoriale cu
care suntem asaltati cu totii zi de zi.

Chiar si atunci
cand selecteaza ceea ce trebuie, nu reusesc totusi sa isi mentina atentia pentru mult timp datorita
“competitiei” celorlalti stimuli. Multi copii cu TSA au perceptia senzoriala alterata.

Strategii:

 folositi schema vizuala astfel incat copilul sa stie ce trebuie sa faca

 atrageti-i atentia rostindu-i numele inainte de a-i da o sarcina

 solicitati contactul vizual/ atentia inainte de a-i da o sarcina

 asigurati-va ca spatiul in care lucreaza este cunoscut sau bine delimitat de spatiile cu alta
functie (de joaca)

 dati-i o pictograma cu activitatea pe care o desfasoara in momentul respectiv astfel incat sa ii

reaminteasca ceea ce are de facut, sa se reintoarca la sarcina.

 asigurati-va ca atmosfera de lucru nu este galagioasa/ cu multi stimuli pentru a-i distrage
atentia si ca locul copilului nu este in apropierea unor surse de distractibilitate.

5. COMPORTAMENTE BIZARE IN AUTISM

Multi copii cu Tulburari din Spectrul Autist bat din palme atunci cand sunt bucurosi sau clipesc adeseori,
au diverse grimase, au un ras bizar, nepotrivit, repeta la nesfarsit anumite fraze, adulmeca sau emit
diverse sunete. Abia atunci cand cresc aceste comportamente devin ingrijoratoare deoarece sunt
evidente, sar in ochi si pot atrage comentarii rautacioase din partea celor care nu inteleg.

Strategii:

 acceptati-le ca un mod de exprimare a placerii sau ca o sursa de comfort pentru copil, prin
care isi alina stresul;

 discutati impreuna cu ceilalti copii despre aceste comportamente pentru a-i ajuta sa inteleaga
si sa le accepte;

 gasiti o alternativa acceptabila pe care sa i-o oferiti copilului;

  recompensati copilul pentru momentele in care nu face acel comportament.

6. OBSESIILE IN AUTISM

Copiii din Spectrul Autist au de obicei interese de care sunt absorbiti in totatlitate si care persista in
timp, uneori pana la excluderea altor subiecte, domenii. In copilarie, aceste interese pot fi ca de ex.
Locomotiva Thomas si dinozaurii, dar cand cresc aceste interese sunt inlocuite de subiecte care necesita
o cunoastere detaliata aproape la nivel de enciclopedie despre cateva sau chiar un domeniu de interes
precum orarele. Aceste interese nu presupun integrarea informatiile intr-o povestire in mod creativ si nu
necesita interactiunea cu alte persoane care sa necesite empatie sau imaginatie. Ei vorbesc adeseori
despre interesele sale intr-un mod obsesiv si incerca sa impuna subiectele de conversatie dorite de ei.
De multe ori acesti copii sunt interesati de ceilalti atata timp cat acestia le impart pasiunile, interesele si
nu pot intelege ca alte persoane nu le impartasesc neaparat pasiunile. Deoarece nu sunt capabili sa
citeasca/ inteleaga aluziile non-verbale, nu sunt constienti cand ceilalti nu mai sunt interesati.

Jocul repetitiv si interesele obsesive reduc, cu siguranta, din stresul copiilor cu Tulburari din Spectrul
Autist dar pot fi si un inlocuitor/ substitut pentru conversatiile reale si jocul imaginativ pe care le
considera dificile.

Strategii:

 Acorda timp si un loc specific in care copilul sa isi poata aborda subiectele/activitatile
preferate;

 Deviaza subiectele intorcand copilul bland dar ferm la activitatea pe care o desfasoara atunci
cand el doreste sa vorbeasca doar anumite subiecte;

 Foloseste subiectele, temele preferate pentru a exersa deprinderile conversationale, incluzand

chiar unul, doi copii;

 Extinde subiectul preferat si coreleaza-l cu alte subiecte asemanatoare.

7. TULBURARI ALIMENTARE, DE SOMN IN AUTISM etc

Uneori persoanele cu TSA au probleme in ceea ce priveste alimentatia (prefera doar un anumit aliment
si refuza orice alta mancare, prefera o mancare de o anumita culoare, mananca rar si putin etc), somnul
(au probleme la adormire sau la trezire, se trezesc in timpul noptii neputand adormi la loc, nu dorm
singuri, se dezbraca in timpul somnului etc), autonomia personala (isi insusesc mersul la toaleta greu,
tarziu, nu mananca singuri, nu se pot imbraca/dezbraca singuri etc).

Strategii:

 Incepeti de mic sa ii formati deprinderile de autonomie personala

 Fiti consecventi si constanti. Continuati continuati continuati…

 Una preferata – una nedorita (la masa)

 Adaptati modalitatile de hranire la copilul cu dificultati in alimentatie.

8. AGRESIVITATEA IN AUTISM

Unul dintre simptomele comune la copiii cu autism este agresivitatea.

Forme:

 auto-agresivitate;

 hetero-agresivitate (spre persoane sau obiecte) – verbala;

 fizica.

Este de obicei:

 un semn de frustrare,

 un semnal pentru a atrage atentia

 amandoua.

Multi copii dezvolta acest gen de comportament. Nu trebuie niciodata sa reactionati violent la astfel de
reactii.

Deoarece situatiile de agresivitate pot fi periculoase atat pentru copil cat si pentru ceilalti, copilul in
cauza are nevoie de mai multa atentie si supraveghere.

Adeseori prima optiune pentru reducerea agresivitatii, sugerata de medici, este medicatia.

In momentele de furie persoanele cu Tulburari din Spectrul Autist nu par a fi capabile sa se opreasca si
sa se gandeasca la o alternativa potrivita pentru a rezolva situatia.

Strategii:

 Urmariti nivelul de stimulare senzoriala;

 Nu lasati copilul singur odata inceputa criza de agresivitate;

 Mentineti un ton neutru;

 Daca este posibil, aranjati mediul fizic astfel incat sa preveniti ranirea sau fuga copilului;

 Pregatiti un spatiu cu perni si saltele moi, fara mobile sau obiecte de care s-ar putea lovi
copilul;

 Descoperiti ce anume provoaca aceste situatii si sa puteti sa le preveniti pe viitor;

 Dati copilului obiecte moi care sa impiedice ranirea sa;

 Utilizati o casca pentru a preveni lovirea capului;

 Fiti cu un pas inaintea sa pentru a preveni situatiile de agresivitate, redirectionati-i atentia,

activitatea;

 Ignorati atunci cand comportamentul este fata de obiecte sau verbal, este de intensitate mica
si nu dauneaza.
CAUZE ale comportamentelor problema in autism

1. PROBLEME DE INTEGRARE SENZORIALAIN AUTISM

Copiii din spectrul autist au dificultati in integrarea senzoriala: fie ca este vorba despre hipersensibilitate
sau de hiposensibilitate, de canalul auditiv, de cel vizual sau cel olfactiv, de preluarea stimulilor doar de
la un singur canal, de dificultati de perceptie si integrare a informatiilor sosite pe diferite cai senzoriale,
toate acestea si multe altele demonstreaza tulburari in integrarea senzoriala.

Țineţi cont de:

 stimulii senzoriali din mediul său, care-l deranjează

 modul in care vă prezentaţi in fata copilului

 este necesar un timp mai lung pentru prelucrarea tuturor informaţiilor

 Păstraţi vizualizarea simplă şi uşor de organizat;

 Respectati dificultatile legate de stimulii senzoriali;

 Invatati-l sa spuna/ arate ce il deranjeaza.

2. DIFICULTATI DE ORGANIZARE IN AUTISM

O alta carcateristica tipica copiilor cu TSA este dificultatea in organizarea propriei persoane si a lucrurilor
ce le apartin. Ei pot avea probleme cu timpul si spatiul, nu cunosc locul/ nu aseaza la locul lor obiectele
personale, nu pot organiza evenimentele pe parcursul unei zile, nu isi pot organiza singuri viata in
functie de nevoi, evenimente, persoane etc, isi uita acasa cele necesare pentru scoala.

Strategii:

 Insemnati obiectele copilului pentru a fi mai usor de identificat;

 Folositi strategii de vizualizare (schema de activitati, programul zilei, calendare, jurnale etc)

 Invatati-l conceptele de “acum”, “inainte”, “dupa”, “primul”, “ultimul”, “urmatorul”, “intai”

etc pentru a sprijini orientarea spatio-temporala

 Secventializati activitatile

 Fiti clar cand dati sarcinile

 Folositi cooperarea intre copii (gasiti un coleg care sa il sprijine la momentele organizatorice,
sa aiba grija de obiectele personale la scoala etc).

3. SCHIMBARILE IN RUTINA SI TRANZITIILE

Copiilor cu Tulburari din Spectrul Autist le place ca totul sa fie previzibil si de aceea sunt foarte rezistenti
la schimbarile din rutinele zilnice. Ei au o mare dorinta pentru ca lucrurile sa ramana la fel pentru ca
aceasta le ofera comfort. De aceea de multe tranzitiile
se fac dificil, ivindu-se probleme, copiii manifestand rezistenta.

Strategii:
  Folositi schema vizuala sau planurile de tranzitie;

 Pregatiti-l pentru schimbare; evitati schimbarile neanuntate;

 Dati-i un obiect preferat pe care sa il ia cu el in activitatea care urmeaza;

 Utilizati suportul vizual pentru a-l ajuta sa inteleaga ce va face, unde, cum etc;

 Laudati-l si recompensati-l pentru momentele cand a facut fata cu succes neprevazutului.

4. DIFICULTATILE DE SOCIALIZARE IN AUTISM

Aceste momente se pot dovedi a fi extreme de dificile pentru copiii din spectrulAutist: le este dificil sa
suporte apropierea fizica a altor copii sau dimpotriva vor sa ii atinga in permanenta. Datorita
capacitatilor scazute de a intelege regulile sociale acesti copii se simt amenintati atunci cand trebuie sa
faca fata necunoscutilor, situatiilor sociale, activitatilor in grup etc.

Strategii:

 Formati abilitati de relationare;

 Oferiti recompense pentru comportamentele bune;

 Ajutati-i sa invete numele copiilor din grupul sau;

 Nu-l obligati sa relationeze dar nici nu-l lasati sa se izoleze mereu.

5. ANXIETATEA IN AUTISM

Anxietatea este o stare emotionala, de neliniste, de teama nedeterminata, însotita de

schimbari/tulburari fiziologice si comportamentale.

Multi copii cu Tulburari din Spectrul Autist experimenteaza diverse stari de anxietate. Fiecare copil are
propriul mod de a manifesta si de a face fata anxietatii. Urmatoarele comportamente indica in general
anxietatea:

 ecolalia;

 volumul vocii nepotrivit;

 intrebari repetate la nesfarsit;

 ras inadecvat, nepotrivit;

 agresivitatea;

 interese obsesive;

 manifestarea stereotipiilor.

Adultii cu Tulburari din Spectrul Autist descriu nivele ridicate de anxietate care apar datorita
necunoasterii a ceea ce se asteapta de la ei in diferite situatii sociale, din neintelegerea regulilor sociale
si a felului in care acestea sunt aplicate in contexte diferite, teama de reactiile celorlalti si de emotiile lor
si teama de schimbare.
Strategii:

 Creati o zona sigura, supravegheata unde copilul se poate retrage daca are probleme in a face
fata anumitor momente sau situatii;

 Evitati schimbarile neanuntate, bruste – ofera avertizari, preveniri clare despre cand va incepe
sic and se va termina o activitate;

 Folositi schema vizuala pentru a pregati schimbarile;

 Reduceti stimulii care pot contribui la o supraincarcare senzoriala;

 Nu fiti foarte directi in abordare (multi copii considera acest lucru inspaimantator) – stati mai
degraba alaturi de copil decat in fata sa, cand vreti sa ii vorbiti.

6. FRUSTRAREA IN AUTISM

Frustrarea apare la copiii cu autism atunci cand li se cere prea mult si ei nu stiu ce sa faca/ nu pot, cand
sunt suprasolicitati din punct de vedere senzorial, cand apar situatii neasteptate etc. Atunci intervin
sentimentul de frustrare- o emotie negativa si mecanismele inconstiente, de aparare: tipete,
agresivitate, retragere, insingurare etc.

Strategii:

 Fiti clari cand ii cereti ceva copilului (ce, unde, cat, cine, cum);

 Mentineti-va asteptarile la un nivel potrivit capacitatilor copilului;

 Supravegheati stimulii senzoriali care ar putea fi coplesitori.

7. FURIA COPIILOR CU AUTISM

Copiii din Spectrul Autist pot raspunde uneori la stimuli cu furie, intr-un mod neadecvat, deoarece:

 sunt enervati de situatii si evenimente pe care altii nu le considera ca fiind in mod deosebit
frustrante sau generatoare de furie si de aceea nu le-au prezis, nu i-au pregatit

 nu constientizeaza cresterea nivelului de furie pana cand este deja prea tarziu

 nu stiu sa raspunda intr-un mod potrivit

Strategii:

 Observati cand apare furia si identificati semnele ce preceda;

 Evitati pe cat posibil situatiile care produc furie;

 Modificati pe cat posibil mediului si factorii care pot crea stresul si furia;

 Evitati confruntarea si pastrati-va tonul vocii calm;

 Distrageti atentia copilului spre o activitate preferata;

 Ajutati copilul sa inteleaga, recunoasca starile si schimbarile din organism pentru a-si putea
planifica raspunsurile in limita capacitatilor sale de intelegere.
COMPORTAMENTELE PROBLEMA IN AUTISM TREBUIE PRIVITE PRIN PRISMA DEZVOLTARII EMOTIONALE
!

O cale simpla de a intelege comportamentele unei persoane autiste este luarea in considerare a
nivelului de dezvoltare socio-emotionala (varsta socio-emotionala). Odata ce s-a determinat nivelul de
dezvoltare socio-emotionala al unei persoane poate fi mai usor sa intelegem de ce persoana se
comporta in felul in care se poarta si sa determinam apoi calea cea mai buna de a interveni.

De exemplu, la varsta socio-emotionala de 2 ani ne asteptam la comportamente precum refuzul de a

indeplini comenzi simple, incapatanare si egoism. La nivelul de dezvoltare socio-emotionala de 5 ani
modul de gandire este foarte concret, copilul se va angaja in principal in jocuri paralele cu cei de aceeasi
varsta si va fi inca destul de egocentric. Un copil cu varsta de dezvoltare socio-emotionala de 8 ani va
incerca sa isi imite partenerii de joaca mai mari sau pe adulti si va urma regulile in mod literal, avand
dificultati in intelegerea exceptiilor de la reguli.

Uneorii adultii au asteptari nerealiste legate de conduitele unui copil cu autism; si acest lucru poate duce
la
frustrare atat pentru adult cat si pentru persoana autista. Acest lucru se intampla atunci cand asteptarile
adultului se bazeaza pe nivelul de functionare intelectuala al persoanei autiste si nu pe nivelul de
functionare socio-emotionala.

Principii ale Programarii

Neuro – Lingvistice aplicabile in Autism

1. Exista o intentie pozitiva in spatele oricarui comportament.

2. Oamenii fac cele mai bune alegeri pe care le au disponibile.

3. Exista un context in care fiecare comportament are valoare.

4. Oamenii nu sunt comportamentele lor.

5. Nu poti sa nu comunici.

6. Nu exista esec, ci doar feed-back.

PASI IN INTERVENTIE

1. Concretizarea comportamentului-problema in autism

2. Descoperirea cauzelor (ice-berg-ul)

3. Intelegerea functiilor comportamentelor problema in autism

Nu poate?
Nu stie?
Nu vrea?
Ii este teama?

4. Interventia in cazul comportamentelor problema in autism

 Invata-l abilitati
  Ofera-i siguranta

 Selecteaza stimulii senzoriali

 Organizeaza-i programul zilei

 Adu claritate in viata sa

 Simplifica

 Respecta-l

 Ofera-i ocazia sa castige autonomie

 Medicatie (nu exista medicamente pentru autism. Dar exista mediacamente pentru probleme
precum agitatia psihomotrica, concentrarea atentiei etc)

5. Evaluare si adaptare

DE RETINUT!!

 E important sa vedem si ceea ce merge bine pentru a nu infesta toate comportamentele! (sa nu
ne preocupe mai mult decat necesarul/pe mai multe persoane decat ar trebui)

 A cui este problema?!

 Daca te vezi parte din problema, atunci esti parte din solutie! (te implici)

 Eu merg cu tine, tu mergi cu mine!

 Centrati-va pe experiente de succes!

10 LUCRURI PE CARE COPILUL CU AUTISM AR VREA CA TU SA LE STII

Ellen Notbohm – “Ten Things Every Child

with Autism Wishes You Knew”

1. Comportamentul inseamna comunicare.

2. Nu presupune nimic.

3. Cauta intai probleme senzoriale.

4. Da-mi pauza pentru a ma linisti inainte ca eu sa am nevoie.

5. Spune-mi ce vrei sa fac intr-un mod pozitiv si nu in mod acuzator.

6. Pastreaza-ti asteptarile la un nivel rezonabil.

7. Ajuta-ma sa fac tranzitia intre activitati.

8. Nu inrautati o situatie.

9. Critica-ma in mod bland.

 10. Ofera-mi doar alegeri reale.

Accesul de furie

Deseori la copiii cu autism intalnim crize de agresivitate, ce se manifesta prin heteroagresivitate –

agresivitate indreptata spre persoanele sau obiectele din jur, sau autoagresivitate – agresiviatea este
indreptata spre propria persoana. Aceste crize pornesc in cele mai multe cazuri cand copilul isi doreste
ceva care ii este interzis sau are acces limitat. Doreste bomboane, jucarii, tableta, nu vrea sa merga la
culcare pentru a continua autostimularea, sa nu ia medicamentele sau doreste mai multe prajituri, etc.

Copilul nu isi poate gestiona dorintele sau sa si le amane, iar accesul de furie ii poate facilita accesul la
obiectul sau actiunea dorita. Cea mai buna solutie pentru o criza este un angajament din partea tuturor
persoanelor care au contact regulat cu copilul sa ignore accesul de furie.

Ce este un acces de furie?

Un acces de furie este o forma de comunicare. Copilul spune: „Parinte, tutore, terapeut, lume vreau
cutare lucru si ar fi bine sa mi-l dati!” Furia este o reactie normala atat timp cat este manifestata
acceptabil social, transmite o anumita emotie interna. Dar in cazul nostru , la copiii cu deficiente, devine
un mod de a cere, de a obtine ceva, fara posibilitate de a da gres in cerinta sa.

Cand copilul isi exprima pentru prima data furia, adultul isi manifesta simpatia, fiind amuzant sa vezi un
copil cu fata incruntata, care pare bagat intr-un rol social de adult, iar reactia noastra este de a incuraja
acest lucru prin indeplinira cerintei. In acea clipa copilul descopera ceva MAGIC: furia , comportamentul
ce ii indeplineste dorintele ca o bagheta fermecata.

Pe masura ce trece timpul adultii nu se mai bucura, ci se supara sau incearca sa ignore comportamentul
copilului. Cea mai buna atitudine este cea de a ignora acest comportament. Dar de cele mai multe ori
adultul cedeaza si indeplineste cerinta.

In acest moment copilul invata ca nu trebuie sa aibe un comportament de furie scurt, ci unul lung si
amplu, caci rezultatele vor veni neintarziat.

Raspunsul parintelui la recomandarea specialistului este : „Am incercat ignorarea, dar nu a functionat.”
In realitate l-a invatat pe copil sa se infurie mai mult si mai amplu. Ignorarea trebuie facuta complet in
orice sitiuatie si de catre toate persoanele implicate.

Mai avem posibilitatea de a il invata pe copil sa isi amane dorinta, dar o astfel de strategie foarte bine
pusa la punct, pentru a reusi acest lucru, nu este inca gasita. Putem incerca:

Procedura prin numarare

Acest procedeu este bun cand copilul vrea ceva functional (tableta de exmplu), dar nu un obiect ce ii
dezvolta furia si vrea sa il arunce sau sa il tranteasca:

Parintele spune: „Nu plange!” Si incepe sa numere pana copilul respira sau se opreste din plans. Atunci
parintele repeta „Nu plange” si numara iar pana la urmatoarea oprire din plans. In cele din urma copilul
se opreste din plans dupa un numar de 10 repetitii. Aunci parintele il intreaba „Ce vrei?” iar copilul
indica sau spune.

In cazul in care copilul are ecolalie, el poate incepe sa numere, ca o cerere a obiectului dorit, apoi se
poate trece la numararea non verbala cu ajutorul degetelor. In unele cazuri procedura de numarare
poate escalada criza de furie, prezenta parintelui sugerand ca el poate obtine ce vrea, si acest fapt este
valabil mai ales la copiii ce au un istoric amplu in obtinerea celor dorite in urma crizelor de furie.

Ignorarea

Desi pare extrem de simpu in realitate nu este asa. Ignorarea trebuie sa fie un acord intre toti
participantii la educatia copilului, prin care ei sa respecte niste reguli atat timp cat copilul are un acces
de furie.

Ori de cate ori apare un acces de furie acesta trebuie complet ignorat. Mai exact criza de furie trebuie
tratata ca si cum aceasta nu ar exista si nu va schimba nimic bine sau rau pentru copil.

Ce trebuie sa faceti:

 Nu te uita la el.

 Nu vorbi cu el.

 Nu il atinge.

 Nu il imbratisa.

 Nu il apostrofa.

 Nu il brusca cu vreun gest.

 Nu incerca sa ii distragi atentia cu vreo jucarie sau bomboana.

 Nu vorbi despre criza cu alte persoane. (in prezenta crizei sau a copilului)

Alte recomandari:

 Discuta relaxat cu ceilati despre stiri , sport, vreme, etc.

 Concentreaza-te pe alte persoane si ce fac ele.

 Lauda alti copii ce au comportamente adecvate.

 Daca esti singur apuca-te de alte activitati. Citeste o carte de exemplu. E mai recomandat decat
uitatul la tv, deoarece copilul se poate interpune intre tine si tv.

 Vorbeste cu cineva la telefon.

  Nimic sa nu iti distraga atentia spre criza, vreo trantire de obiect, din acel moment el va tranti
tot. Chiar daca acum a facut din greseala.

 Daca s-a lovit usor din greseala nu trebuie sa acorzi atentie, vei dezvolta comportamente
autoagresive.

 Daca te atinge sau loveste usor, ignora, vei dezvolta comportamente heteroagresive.

 Lauda copilul cand are un comportament adecvat.

 Cand criza de furie se opreste asteapta cateva momente pana sa il atingi sau lauda-l, sa nu lege
acest fapt cu criza.

 Daca accesul de furie a pornit in timpul unei sarcini, dupa oprirea furiei se continua sarcina ca si
cum acest comportament nu a existat. La finalul sarcini e bine sa fie recompensat.

In general o criza de tantrum dureaza in medie 30 de minute (media nu este o regula).

Daca este cazul si doresti sa te asiguri ca nu se raneste e bine ca supraveghera sa fie facuta de cineva
neutru, nu de cel spre care se indreapta furia. Daca cumva copilul s-a accidentat usor, de exepmplu: a
dat mai tare cu mainile in masa si vrei sa te asiguri ca nu a patit nimic fa acest lucru dupa o perioada de
cateva minute (3-5)dupa terminarea crizei, astfel vei impiedica aparitia comportamentelor agresive.

Accesul de furie ca o cerere de atentie.

Dupa cum spuneam, copiii cu autism comunica prin comportamentul lor. Iar un acces de furie poate sa
fie o cerere de atentie. Sunt foarte dese cazurile cand parintii acorda atentie atunci cand copiii se afla in
situatie de criza, tipa, arunca, se lovesc etc. Astfel ei obtin atentia ce nu o au in situati normale. Este
esential sa nu ii acorzi atentie in situati de criza, dar cand se joaca linistit, intareste acest comportament,
prin imbratisari, mangaieri etc. Orice copil are nevoie de atentie si ea trebuie oferita in momente
linistite.

Exceptii sunt problemele senzoriale

Unele accese de furie sunt legate de probleme senzoriale si apar in urma unor zgomote, a vazut ceva ce
nu ii place, a mirosit ceva, a atins o suprafata ce nu ii provoaca
placere, etc. In acesta situatie este bine sa consultati programele de integrare senzoriala. Dar cu toate
ca se spune ca e recomandabil ca in acesat situatie copilul sa fie linistit cu mangaieri etc. Cred ca acest
lucru da prea multa atentie si consolideaza senzatia senzoriala neplacuta.

Unii copii fac accese de furie cu autovatamare, chiar daca nu a fost incurajata, In cele mai multe cazuri si
acest fapt este o problema senzoriala. Cercetatori cred ca unii copii s-au ranit pentru a elibera endorfine
in organism ce le ofera o senzatie de placere. In aceste situatii este necesara consultarea
psihologului sau psihiatrului.
Analiza comportamentală în situaţiile de criză in autism

Datorită comportamentelor problemă interacţiunea şi terapia persoanelor cu autism este îngreunată

sau chiar imposibilă. Aceasta arată că este imperios necesar ca modificarea acestor comportamente, în
sensul diminuării şi înlocuirea cu alte comportamente adecvate,să se realizeze încă din preterapie.

Cercetările efectuate de-a lungul timpului de profesioniştii în terapia comportamentală şi din experienţa
practică cu copii cu autism s-a demonstrat că cele mai eficiente tehnici de scimbare a comportamentului
sunt cele din terapia comportamentală. Toate comportamentele, fie pozitive sau negative, sunt învăţate
din experienţa anumitor evenimente care preced comportamentul respectiv (antecedent) şi care
urmează imediat comportamentului (consecinţă).

La copilul cu autism pot aparea cele mai variate şi ciudate comportamente problema.

Pot fi comportamente-problemă extreme: ţipatul, aruncatul sau spartul obiectelor, muşcatul mâinilor,
lovituri, trasul de par sau forme mai ciudate precum hiperventilaţia sau crizele de apnee (ţinutul
respiraţiei).

În cadrul comportamentelor problemă sunt incluse si autostimulările, stereotipiile, comportamentele

obsesive care deşi nu sunt periculoase creează subiectului un obstacol în dezvoltare, învăţare şi
socializare. Copiii cu autism sunt absorbiţi de jocuri autostimulante care îi împiedică să reacţioneze la
ceea ce se întâmplă în jurul lor şi la cererile celorlalţi, sau se pot angaja într-o activitate obsesivă din care
dacă sunt intrerupţi pot declanşa crize de furie.

În categoria comportamentelor problemă sunt incluse şi ecolalia (imediată sau intarziată) şi respiraţia
greşită; acestea doua fiind la rândul lor destul de dificil de controlat.

Atunci când ne confruntăm cu un comportament problemă, înainte de a acţiona asupra lui trebuie să
facem analiza funcţională a comportamentului. Este aproape imposibil să intervenim asupra unui
comportament-problemă daca nu s-a înţeles de ce persoana se comportă astfel.

De cele mai multe ori comportamentele problemă exercită o funţtie de comunicare pentru subiect.
Copilul se foloseste de aceste comportamente pentru a comunica ceva celorlalţi, pentru a atinge
obiectivele de control asupra comportamentului celorlalţi şi asupra mediului. Nu toate
comportamentele problemă se pot interpreta prin aceasta dinamica. dar, totuşi considerăm ca aceste
comportamente problemă sunt funcţionale pentru subiect şi pot fi eliminate în cazul substituirii cu alte
comportamente adaptative având aceeaşi valoare funcţională.

Când facem analiza funcţională trebuie să notăm frecvenţa comportamentului respectiv, intensitatea cu
care se manifestă, persoanele în prezenţa cărora apare şi să urmărim modelul:

 ANTECEDENT – situaţia în care a

aparut comportamentul respectiv (unde era copilul, cu cine, ce facea copilul sau ce i s-a cerut să
facă, dacă a fost interupt din vreo activitate etc);

 COMPORTAMENT – descrierea exactă a comportamentului (a ţipat, a ţipat şi s-a muşcat de

incheietura mâini, a lovit cu mana, a tras de par); cu cât datele sunt mai clare cu atât
comportamentul va fi mai bine înţeles;
  CONSECINŢA – ce s-a întamplat imediat după apariţia comportamentului problemă (ex. copilul a
început să ţipe pentru că vrea o jucărie iar mama i-a dat jucaria respectivă).

Trebuie să obţinem informaţii şi asupra dinamicii care menţine activ acel comportament:

 ce funcţie îndeplineşte (comunicativă sau autostimulantă);

 ce comportamente alternative pozitive ar putea fi folosite de subiect pentru a îndeplini aceleaşi

funcţii.

Trebuie să ţinem cont de un lucru foarte important – o singură manifestare a comportamentului

problemă nu ne poate spune totul despre el. Este absolut necesar să se adune date despre situaţiile în
care apare şi consecinţele care au urmat pentru a determina cauzele şi funcţiile comportamentului
respectiv.

Exemplu de comportament problemă; cum este întărit de consecinţa primită şi cum trebuie acţionat
pentru a duce la extincţia lui.

Comportament:crizele de tipat

Antecedent: copilului i se cere să încheie o activitate placută pentru a merge la lecţii

Comportament: copilul face o criză de ţipat

Consecinţa: il mai lăsam să se joace puţin ca să se liniştească

EFECTUL: va învăţa că poate evita lecţiile dacă ţipă şi cu timpul va fi din ce in ce mai greu să-l oprim din
ţipat. Modul corect de a ne comporta cu acest tip de reacţie este ca în momentul în care ţipă să-l oprim
din activitatea pe care o face şi să mergem la lecţii. Nu facem nici o referire la plans sau ţipat ci ne
purtam ca şi cum nu am auzi ca plange laudandu-l pentru cât de “frumos te-ai jucat mai devreme dar
acum trebuie sa mergem la lecţii”. Nefăcând nici o referire la comportamentul problemă acesta va
disparea prin extincţie pentru că nu a existat nimic care să-l întărească.

Pentru a putea preveni acest tip de reacţie este foarte bine să anunţăm copilul din timp – te mai las 5
minute, apoi trebuie să mergem la lecţii. În cazul copiilor cu
autism putem preveni multe reacţii neplăcute dacă îi informăm din timp cât mai au la dispozitie pentru
activitatearespectivă.

Acelaşi comportament poate avea funcţii diferite la fiecare copil în parte, de aceea nu putem interveni la
toţi în acelaşi mod. Trebuie să analizăm de ce se poartă copilul aşa ănainte să intervenim asupra
comportamentului. Un copil poate să ţipe pentru că vrea atenţie iar altul pentru că vrea să fie lăsat în
pace; în fiecare situaţie se va interveni în mod diferit.

De ce apare un comportament problemă?

A. Copilul obţine stimuli sociali sau materiali pozitivi (ÎNTĂRITOR POZITIV)

Este susţinut pozitiv (prin comportamentul problemă) de alte persoane care se apropie de el, îi vorbesc,
îl ating, îl blochează, îl consolează, îl ceartă (cearta poate fi un stimul pozitiv pentru un copil care este
ignorat mult timp).
Exemple:

 Copilul începe să plângă sau să ţipe atunci când vrea atenţie şi mama vine şi îl ia în braţe; va
învăţa că atunci când vrea să fie luat în braţe trebuie să ţipe sau să plângă.

 Copilul vrea un dulce iar mama îi spune că nu mai primeşte pentru că deja a mâncat unul iar el
începe să ţipe, în cele din urmă mama cedează şi îi mai dă ; va învăţa că poate să-i manipuleze
pe cei din jur pentru a obţine ce vrea..

Prin acest tip de comportament copilul caută să obţina atenţia sau ceva ce îşi doreşte. Dacă astfel de
comportamente vor fi ignorate ele vor dispărea prin extincşie pentru că nu a existat nimic care să le
întărească.

B. Copilul reuşeşte să evite o situaţie percepută ca aversivă ( ÎNTĂRITOR NEGATIV).

Comportamentul problemă este încurajat negativ în măsura în care o situaţie neplăcută încetează sau se
reduce. Copilul poate trăi sentimente de nelinişte, frică, plictiseală, frustrare, oboseală, sentiment de
incapacitate; adoptand un comportament problemă, astfel de trăiri se reduc sau dispar cu totul,
deoarece cel care exercita o presiune asupra subiectului îşi schimbă orientarea şi reduce fluxul său de
stimuli care produc discomfort copilului.

Să ne gândim de exemplu la un copil care se află la gradiniţă şi este solicitat de educatoare să răspundă
în mod repetat la fel ca şi ceilalţi copii – copilul adoptă comportamentul de a se muşca de mâini; ca şi
consecinţă educatoarea nu îl mai solicită pentru a evita comportamentul neplăcut. Prin reacţia
educatoarei comportamentul problemă va fi întărit iar copilul va învăţa să-l folosească pentru a evita
situaţiile în care este solicitat să răspundă. În aceste două funcţii ale comportamentului problemă,
efectul produs este extern, este ceva ce se produce în mediu şi în relaţiile cu ceilalţi.

C. Efectul obţinut este de natură internă, efect stimulatoriu senzorial.

AUTOSTIMULARE – Copilul emite comportamente care îi produc în mod automat senzaţii plăcute de tip
kinestezic (legănat, învărtit), tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea palmelor de corp),
olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), auditiv (foşnitul unei hârtii), gustativ (băgatul obiectelor în gură).

Este mai usor de intervenit asupra primelor două ( A si B ) pentru că acestea sunt întărite de
consecinţele externe pe care le primeşte copilul; dacă îi oferim altă consecinţă comportamentul va
dispărea prin extincţie şi este mult mai uşor să-l înlocuim cu un comportament adaptativ; în schimb este
foarte greu de intervenit asupra celui de-al treilea tip de comportament problemă pentru că este întărit
prin însăşi plăcerea senzorială pe care o produce.

A fost demonstrat că dacă subiectul se găseşte într-o situaţie de inactivitate, fără implicare directă, cu
frecvenţe scăzute de input senzorial, creşte mult probabilitatea de emitere a unor comportamente-
problemă autostimulante, care în acest caz ar avea o funcţie homeostatica, şi anume de autoreglare a
fluxului de stimuli la intrarea in Sistemul Nervos Central. Dar comportamentul-problemă poate servi şi la
reducerea unui flux prea puternic de input.

De exemplu să ne gândim la un copil autist aflat în grupuri numeroase de persoane care vorbesc cu voce
tare şi ţipă pe un fond muzical.
Nu trebuie să ne focalizăm exclusiv asupra descreşterii unui comportament; trebuie să ne gândim în
acelaşi timp ce comportament dezirabil îi poate lua locul şi să-l învăţăm pe copil noul comportament.

De exemplu dacă copilul loveşte pentru a obţine atenţia, este important să eliminăm lovitul şi să-l
învăţam pe copil moduri adecvate de a atrage atenţia. În loc să lovească poate să spună “uită-te, te rog”,
“ajută-mă” sau să bată uşor pe umăr.

Dacă nu îl învăţăm cum să înlocuiască acel comportament cu unul adecvat copilul poate să oprească acel
comportament problemă şi să dezvolte un nou comportament problemă care să indeplinească aceaşi
funcţie ca şi cel iniţial.

Să luăm puţin exemplul de mai sus – dacă îl oprim din lovit atunci cănd vrea atenţie dar nu îl învăţăm un
mod alternativ de a atrage atenţia copilul poate să inceapă să ţipe pentru a atrage atenţia şi vom avea
un nou comportament problemă.

Trebuie să alegem metoda potrivită de intervenţie pentru fiecare comportament în parte

Metoda care poate duce la extincţia unui comportament în cazul unui copil în cazul altuia poate să
întărească comportamentul problemă. Cea mai frecventă greşeală făcută de părinţi şi terapeuţi este că
uneori recompensează neintenţionat un comportament problemă crezănd că de fapt au pedepsit
copilul.

De exemplu:

 Un copil începe să arunce cu jucăriile pe jos; mama vine şi îl ceartă apoi se apuca şi strange
lucrurile de pe jos. Unele comportamente ca cel de mai sus pot da satisfacţie copilului,
comportamentul poate fi întărit de reacţia mamei (a obţinut atenţie, mama s-a supărat dar tot
ea a strans lucrurile). Acest tip de comportament nu ar trebui să ne creeze nici un fel de
frustrare, comportamentul copilului poate fi întărit negativ de simpla expresie a feţei pe care o
obţine de la ceilalţi când se poartă neadecvat. Modul corect de a acţiona este să aşteptăm până
comportamentul încetează apoi îi spunem cu calm să strângă lucrurile de pe jos iar dacă nu vrea
sa-l promptam fizic să o facă.

 În timpul lecţiilor copilul l-a lovit pe terapeut, consecinţa a fost “time-out” pentru 3 minute (se
pune un timer iar copilul este aşezat intr-un “loc de pedeapsă” timp în care nimeni nu se uită şi
nu vorbeşte cu el). Acest tip de pedeapsă poate fi potrivită dacă comportamentul problemă
apare în timpul unei activităţi plăcute pentru copil, dar dacă este folosită în timp ce copilul era la
lecţii pentru el va deveni un întăritor negativ pentru că folosindu-se de comportamentul
problemă va scăpa pentru câteva minute de la lecţii.

Ignorarea

Dacă nu este periculos pentru el însuşi sau pentru cei din jur, este bine să ne prefacem că acel
comportament nu există. Copilul cu autism dezvoltă de multe ori comportamente nepotrivite pentru a
atrage atenţia. În loc să-i oferim atenţie şi să-i întărim comportamentul problemă ignorăm pur şi simplu
comportamentul şi aşteptăm să apară un comportament mai potrivit pentru ai acorda acea atenţie, dar
în momentul în care apare un comportament bun trebuie să fim entuziaşti şi să îl lăudăm pentru lucrul
bun pe care îl face. În felul acesta copilul învaţă că primeşte atenţie doar pentru comportamentele
adecvate.
Trebuie să fim atenţi la propriul comportament; copiii învaţă prin imitaţie

Este foarte important modul în care ne comportam cu copii noştri, cu atât mai mult dacă avem un copil
cu autism caruia ii este şi aşa foarte greu să discrimineze ce comportamente sunt acceptate şi care nu.

Să ne imaginam un părinte care işi loveste copilul spunând “nu este frumos să loveşti!” sau unul care
ţipă “nu mai ţipaaa!”. Este de neînţeles pentru un copil “de ce nu am voie să ţip dacă mama ţipă la
mine?!” sau “de ce eu nu am voie să lovesc dar tata mă loveşte?!”. Atunci când sunt frustraţi sau
supăraţi ei vor acţiona şi se vor comporta la fel cum au văzut că se poartă ceilalţi membri ai familiei.