Ce este TEACCH ?

Directia TEACCH a aparut in 1996 ca parte a Documentului de Psihiatrie a Scolii de medicina la

Universitatea din Nord Carolina in America.
A inceput ca un proiect de studiu pentru copil cu scopul de a oferi servicii copiilor cu autism si famiilor lor.
In 1972 Adunarea generala din Carolina de Nord a aprobat legislatia (imputernicirea) care abilita Directia
de TEACCH sa devina primul program de intelegere in tot statul si pentru comunitate de servicii pentru
copii si adulti cu autism si alte disfunctiuni de crestere asemanatoare.
Astazi TEACCH ofera o gama larga de sevicii, unui spectru larg de sugari, copii, adolescenti, adulti si
famiililor lor incluzand diagnostic si tratament, programe individuale de tratament, educatie specializata,
training de abilitati sociale, training vocational, consultatii in scoli, training parental si terapie parentala si
faciliteaza activitatile parentale in grup.
TEACCH de asemenea intretine un program de studiu activ si ofera training multidisciplinar pentru
profesionisti care lucreaza cu copiii/adolescenti/adulti cu autism si familiile lor..
Scopul primar al programului TEACCH este sa ajute in pregatirea persoanelor cu autism sa traiasca si sa
munceasca mai eficient acasa, la scoala si in comunitate. Un accent special se pune si pe ajutorul oferit
persoanelor cu autism si familiilor lor pentru a-I ajuta sa traiasca impreuna mai eficient prin reducerea sau
chiar inlocuirea “ comportamentelor autistice”.
CONCEPTUL TEACCH
Principiile si conceptele care ghideaza sistemul TEACCH au fost rezumate dupa cum urmeaza:
- Imbunatatirea adaptarii: prin cele doua strategii de imbunatatiri a indemanarilor prin metode
educationale si de modificare a mediului ce ar putea duce la obisnuinta cu deficientele.
- Colaborarea cu parintii: parintii colaboreaza cu profesionisti numiti co-terapeuti pentru copiii lor astfel
incat aceste tehnici sa poata fi continuate acasa.
- Promovarea de tratament individual :programe educative unice sunt create pentru orice tip de persoane
avand la baza promovarea regulata a abilitatilor fiecarei persoane in parte .
TEACCH:
TRATAMENT SI EDUCATIE DE COMUNICARE AUTISTICA SI ALTE COMUNICARI INRUDITE PENTRU COPIII
HANDICAPATI:

- Predare structurala: a fost descoperit ca in general copiii cu autism beneficiaza mult mai mult de o
terapie structurata cu obiectivele foarte clare decat de o abordare libera
- Identifica indemanarile “pe cale de aparitie” iar munca se concentreaza apoi pe acestea. ( Aceasta
metoda se aplica si personalului si parintilor care se pregatesc)
- Terapia cognitiva si de comportament : procedurile de educatie se bazeaza pe teorii cognitive si de
comportament sugerand astfel ca un comportament dificil poate fi rezultatul unor probleme incluse in
perceptie si intelegere.
- Trainingul general: profesionistii sistemului TEACCH sunt pregatiti ca generalisti care inteleg copilul in
intregime si nu se specializeaza ca psihologi ,terapeuti de vorbire ,etc

dora Posted: Mon Apr 10, 2006 5:03 am  

Post subject:

Joined: 05
Dec 2003 TEACCH-Stimulente ale comunicarii
Posts:
1282 Stimulente ale comunicarii
Location:
BUCURESTI
Copiii cu autism au mai multe sanse sa comunice cu succes in medii care sunt construite
pentru a incuraja si sustine eforturile lor.Pentru ca un copil sa initieze o comunicare eficienta
,trebuie indeplinite 2 conditii:
1) Copilul trebuie sa aiba un motiv ca sa comunice( DE CE )
Acest lucru e incurajat prin folosirea de materiale (activitati) motivatoare si prin crearea de
situatii in care el trebuie sa comunice pentru a face sa se intample ceva.

2) Copilul trebuie sa aiba un mijloc de comunicare(CUM )

Copilul trebuie invatat comunicarea comportamentala de care are nevoie si suporturile vizuale
de care are nevoie,astfel incat comunicarea sa fie valabila.

Alaturi este o lista de sugestii pentru a inscena distrageri comunicative care au sens si sunt
motivatoare pt. copil.Multe implica joaca(jocul).Unele implica situatii de rezolvare de
probleme.Toate implica o buna sincronizare,mai ales “asteptarea” din partea adultului care
insceneaza situatia si raspunde incercarilor de comunicare ale copilului.

• Sa te angajezi intr-un distractiv joc de rutina de mai multe ori,apoi fa pauza si asteapta sa
reinitieze copilul rutina.Daca rutina jocului implica miscari motorii,limbaj simplu,si un anume
obiect,atunci copilul are mai multe optiuni CUM sa reporneasca placuta rutina.
Exemple: sufland balonase( baloane)
jocul cu pernele
interactiunea fizica cum ar fi gadilatul sau leganatul
jocuri motorii/ cantece
a roti /rasuci un obiect

• Pune obstacole intre obiectele sau activitatile dorite

Exemple: lucruri la care nu poate ajunge dar le vede
a sta in fata usii(pe drumul) spre destinatie
cutii pe care copilul nu le poate deschide singur
jucarii cu mecanisme pe care copilul nu le poate porni singur

• Creaza situatii de rezolvare de probleme

Exemple: scoateti piese dintr-un puzzel sau dintr-o alta jucarie sau joc,motivanta,si puneti in
loc alte piese care nu se potrivesc cu activitatea
Dati-I pantofii tatalui in locul alor sai
Puneti o piatra pe farfurie la ora mesei
Luati obiectele necesare,cum ar fi lingura,cand e ora mesei
Varsati ceva

• Fii observator in situatiile care nu-i plac copilului.

Inainte ca un comportament negativ sa devina o problema ,invatati-l pe copil sa comunice
“termina” sau “stop” sau “ia o pauza”,apoi respectati aceasta comunicare.
Exemple: ofera-I o mancare care nu-I place si invata-l un mod acceptabil de a o respinge
Invata-l “ia o pauza” in mijlocul unei situatii stresante,cum ar fi tunsul,dar apoi continua dupa
terminarea pauzei

• Ofera-I alegeri ,fa-le vizibile, de cate ori e posibil, de-a lungul zilei
Exemple: mancare si bauturi
Jucarii /casete video/cantece
Locuri de mers
Haine de purtat

• Fii observator in situatiile care nu-I plac copilului

Practica “a face cu randul” in timpul activitatilor motivante, folosind un indiciu vizual impreuna
cu un indiciu verbal, pt. cel care este la rand.
Exemple de indicii vizuale: ofera palma mai intai persoanei care este la rand
da un obiect de la unul la altul, pana la semnalul de intoarcere( piese de joc, un microfon)
numeste o carte de joc sau o imagine ca semnal
un buton special sau o palarie ca semnal

Puncte cheie de tinut minte

1) Il invatam pe copil si CUM sa comunice( un sistem) si DE CE sa comunice(interactiune)

2) Comunicarea multi-modala ( a combina gesturi,imagini,cuvinte,obiecte) este BUNA si il
ajuta pe copil sa invete CUM si DE CE ,mai rapid.Raspundeti la intentia copilului de a comunica
oricand e posibil,chiar daca foloseste un cuvant rostit,un gest,o imagine,un obiect,etc.
3) Suporturile vizuale pt. comunicarea cu copilul autist sunt de o importanta critica deoarece
ele:
• sunt stabile de-a lungul timpului
• atrag si sustin atentia
• folosesc modalitati de invatare puternice
• reduc anxietatea
• fac conceptele mai concrete
• ajuta la dezvoltarea conceptului “comunicare”
• este o tehnica buna si prompta

4) Sa iti ajuti copilul sa te inteleaga si de asemenea sa isi dezvolte propriul limbaj expresiv:
• limiteaza-ti propriul limbaj la cuvintele pe care le stie,si incearca sa folosesti aceleasi cuvinte
de fiecare data,in aceeasi situatie
• foloseste propozitii sau fraze scurte si simple
• vorbeste rar si clar si Asteapta
• exagereaza-ti tonul vocii si expresia faciala
• foloseste gesturi sau alte lucruri vizuale( imagini,obiecte,cuvinte tiparite) pereche cu limbajul
tau verbal
• cand copilul e stresat sau suparat ,redu limbajul verbal si mareste folosirea suporturilor
vizuale
• imita ceea ce copilul spune
• cand observi ca e angajat in ceva ce-l intereseaza,foloseste un limbaj simplu pt. a descrie
ceea ce face el. Imperechind cuvintele cu actiunea,le da mai mult sens.

TEACCH – Aspecte comunicationale dintr-o perspectiva a dezvoltarii

Gandirea nonverbala,Comunicarea,Imitarea si Abilitati de joc

(dintr-o perspectiva a dezvoltarii cu unele lucruri de tinut minte)

Toti copiii, cu sau fara autism, progreseaza printr-o serie de nivele de dezvoltare,pe masura ce
stapanesc noi abilitati.Acest lucru serveste 2 scopuri.Mai intai , sunt descrise etapele
dezvoltarii observate in Gandirea nonverbala, Comunicare, Imitatie si Joaca. Multi parinti au
descoperit ca e util sa se familiarizeze cu aceste etape, ca un mod de a identifica nivelul curent
de dezvoltare al copilului lor si ca un ajutor in a-si planifica teluri viitoare. Activitati mostra au
fost de asemenea incluse ca exemple de tehnici de invatare care pot fi adaptate la aceste
nivele diferite de dezvoltare. Cele mai multe dintre aceste etape de dezvoltare sunt comune si
la copiii autisti si la cei cu dezvoltare normala. Totusi activitatile de invatare descrise aici sunt
specific adaptate la stilurile de invatare ale copiilor autisti.
Copiii cu autism demonstreaza de obicei un pattern neregulat de dezvoltare, cu abilitatile
nonverbale ca fiind in mod tipic o forta. Invatarea activitatilor are mai mult succes cand
acestea sunt adaptate nivelului curent de dezvoltare al copilului. Cu privire la punctul de
pornire al fiecarui copil, toti copiii isi vor forma mai multe abilitati si vor trece prin fiecare
etapa de dezvoltare, fiecare in ritmul lui. Urmatoarele activitati se doresc a fi exemple de
activitati care promoveaza dezvoltarea fiecarei etape. Desi sunt incluse si sugestii mai
complicate, etapele de dezvoltare descrise aici sunt destul de relevante pt. invatarea timpurie
deci pot fi de mare ajutor parintilor cu copii mici. Aceste sugestii sunt departe de a fi
cuprinzatoare si ar trebui adaptate in asa fel incat sa foloseasca toata forta si tot interesul
fiecarui copil in parte.

Abilitatile de gandire vizuala sau nonverbala

Aceasta este o arie puternica pt. un copil cu autism. Inainte de a-l invata o noua abilitate,
incearca sa te gandesti cum a-I putea sa-l inveti aceasta abilitate, vizual. Daca folosesti o
abordare vizuala ai mai mult succes sa-l inveti o noua abilitate.
Sortare simpla si Potrivire

1) Primul lucru pe care un copil il poate invata in aceasta arie este sa-si coordoneze abilitatea
vizuala cu cea motorie. In forma sa simpla ,aceasta e abilitatea de a te uita la un obiect , a te
intinde dupa el si a-l apuca. Odata ce copilul poate tine un obiect, el va invata sa-l manipuleze
in moduri mai complexe, cum ar fi punerea obiectelor in anume locuri, care au sens vizual.
Aceasta abilitate poate fi dezvoltata, in parte, prin marirea ariei sau cutiei in care tu doresti ca
el sa puna fiecare obiect. De exemplu, cand e doar o gaura la capatul cutiei, este usor pt. copil
sa vada unde trebuie sa puna obiectul. Unii copiii vor invata sa scoata obiectele din cutie
inainte de a incepe sa le puna la loc in cutie.

2) Mai departe copilul va invata sa diferentieze obiectele unele de altele. Acesta e primul pas
in a invata sa sorteze. Unul din modurile cele mai bune de a-l invata aceasta abilitate este de
a crea o sarcina de sortare care elimina posibilitatea de a gresi. De exemplu, poti sa faci o
cutie cu o deschidere limitata pt. a plasa carti de joc si o deschidere patrata pt. a pune pietre.
Nici un obiect nu va putea intra in alta deschidere decat a lui, si deci va fi foarte clar ca unele
obiecte sunt diferite de altele si apartin unor locuri diferite.

3) Odata ce un copil a invatat sa sorteze obiectele printr-o sarcina care elimina posibilitatea de
a gresi, el poate invata sa sorteze 2 obiecte in cutii asemanatoare.
De exemplu, copilul tau poate invata sa puna linguri intr-o cutie si mingii in alta cutie. E mai
usor sa-l inveti aceasta sarcina daca folosesti evident obiecte diferite, cutii transparente, astfel
incat copilul sa poata vedea obiectele care intra in fiecare cutie, si mostre din fiecare obiect
puse clar in fiecare cutie. Copilul tau va descoperi ca e mai usor sa sorteze obiecte daca
obiectele ce apartin unei categorii sunt identice( ex. Linguri identice din plastic alb si mingii
identice, de tenis, galbene)
Pe masura ce copilul stapaneste abilitatea de a sorta obiecte, poti schimba unele caracteristici
ale sarcinii. Este important sa tii minte, totusi, sa schimbi doar un aspect al sarcinii in acelasi
timp, astfel incat copilul sa nu devina frustrat sau confuz.
De exemplu, vrei sa-ti incurajezi copilul sa sorteze grupuri de obiecte care sunt foarte
asemanatoare (ex. In loc de linguri si mingii, sa sorteze linguri si cutite), dar nu trebuie sa
introduci aceasta schimbare in acelasi timp cu schimbarea cutiilor, punand cutii opace.

4) Un alt mod de sortare care e invatat destul de devreme, este abilitatea de a sorta dupa
caracteristicile concrete ale obiectelor, cum ar fi culoarea sau forma. Iarasi sa incepi prin a
face aceasta sarcina cat mai usoara cu putinta. De exemplu, incepe prin a sorta obiectele dupa
culoare mai degraba, decat sa sorteze imagini. A sorta obiecte e mai usor pt. ca ele variaza
dupa mai multe caracteristici diferite decat imaginile. Diferentele dintre obiecte au mai mult
sens pt. copilul tau, decat diferentele dintre imagini. Pe masura ce obiectele devin din ce in ce
mai asemanatoare, copilul tau va deveni mai atent la culoare ca fiind caracteristica
diferentiatoare. De exemplu, poti progresa de la a sorta linguri albe si mingii de tenis galbene,
la a sorta mingii de tenis galbene si mingii mijlocii rosii, si apoi la a sorta mingii mijlocii rosii si
mingii mari galbene.

5) Puzzelul este de asemenea o sarcina de sortare, deoarece copilul tau invata sa puna obiecte
diferite in spatii diferite. Puzzelul este ca si sarcina aceea ce nu permitea eroarea, descrisa mai
devreme, deoarece fiecare piesa nu se potriveste decat intr-un singur loc. Cel mai usor puzzel
este cel “la set”(?), in care piesele intra in gaura care trebuie. Acest puzzel poate fi facut si
mai usor prin copierea imaginii de pe piesa si lipirea ei in gaura unde intra piesa. Sa nu uitati
sa alegeti puzzeluri care sunt compatibile cu abilitatile motorii ale copilului dumneavoastra.
Copiii mici incep de obicei cu puzzeluri care au piese mari si invata sa le tina si sa le roteasca.

6) O abilitate vizuala si mai dificila e potrivirea. Aceasta e adesea mai dificila decat sortarea
deoarece nu implica plasarea obiectelor potrivite in cutii, astfel incat sarcina este mai putin
clara din punct de vedere vizual. Oamenii, de obicei, se gandesc la potrivire ca la o activitate
care implica potrivirea de imagini, litere, numere, etc. Totusi potrivirea poate include si
activitati care necesita potrivirea unor obiecte identice sau potrivirea unor obiecte in desene
sau fotografii.

7) Odata ce copilul tau stapaneste abilitatea de a sorta o gama variata de obiecte diferite, poti
aprecia daca el intelege sau nu imaginile. Un mod de a aprecia aceasta abilitate este de a
vedea daca copilul poate potrivi obiecte la imagini. Primul pas in aceasta abilitate este de a
vedea daca copilul poate potrivi un obiect la o imagine care are aceeasi marime si culoare ca si
obiectul. Aceasta sarcina e chiar si mai usoara daca imaginea mostra este prezentata ca un
puzzel cu spatii, astfel incat obiectul chiar sa intre in imagine. Poti crea un astfel de set de
imagini prin decuparea obiectului din materialul Syrofoam(?), punand o imagine in marime
naturala in gaura, si apoi sustinand aceasta imagine prin plasarea nei a 2 a piese de
Styrofoam(?) sub prima.
Odata ce copilul poate potrivi obiecte in spatiile care arata aceeasi imagine, poti incerca sa
potriveasca obiecte la imagini plate, sa potriveasca obiecte la imagini care sunt mai mici sau
de culori diferite ( ex. Alb si negru ).
Urmatorul pas in invatarea despre imagini este sa potriveasca obiecte cu imagini care nu sunt
identice. De exemplu, poti reveni la sortare prin lipirea unei imagini pe exteriorul unei cutii
opace si apoi sa lasi copilul sa sorteze obiectele prin asemanarea lor cu imaginea de pe cutie.
Este important sa stapaneasca potrivirea obiectelor la fotografii, inainte de a incepe activitati
care potrivesc imagini la alte imagini. Etapa obiect/imagine ne asigura ca el a inteles sensul
imaginilor si nu numai faptul ca ele sunt diferite si ca ele pot fi sortate sau potrivite dupa
caracteristicile lor vizuale.
Tipuri diferite de imagini pot avea mai mult sau mai putin sens pt. copilul tau. Tu trebuie sa
experimentezi, pentru a vedea ce merge cel mai bine. Unii copii inteleg mai bine fotografiile.
Pt. alti copii, fotografiile sunt pur si simplu fotografii. Ei cred ca o fotografie poate reprezenta
doar un obiect( cel din imagine) si nu un alt obiect. Copiii care reactioneaza astfel la fotografii
e posibil sa aiba mai mult succes cu desene. Pe masura ce abilitatea unui copil de a potrivi si
intelege imaginile, se imbunatateste, imaginile pot fi mai abstracte. De exemplu, simpla
desenare a conturului poate fi folosita eventual pt. a potrivi obiecte care au acel contur.

Cand esti sigur ca el a inteles imaginile, poti incerca sarcini care implica sortarea de
imagini. Din nou, incepe cu acele sarcini care fac sortarea mai usoara. De exemplu, imaginile
din acelasi grup ar trebui sa fie identice si ar trebui sa fie mostre de imagini lipite pe fiecare
cutie. Poti chiar plasa imaginile pe tipuri diferite de cartoane(?), pt. a evidentia diferentele
dintre imagini. Pe masura ce copilul tau stapaneste aceasta forma de sortare usoara, te poti
indrepta catre forme mai grele de sortare, asa cum ai facut cu obiectele.
Scopul Sortarii:

Multi parinti intreaba de ce petrecem atat de mult timp invatandu-I pe copii sa sorteze obiecte
si imagini.
Mai intai, sortarea e o abilitate care apeleaza la(si ii atrage pe) copiii autisti, deoarece profita
de forta lor vizuala. Cand un copil incepe sa invete sa stea jos si sa lucreze, este mai util sa
folosim sarcini care au sens si sunt usor de stapanit.
In al 2 lea rand, sortarea atrage atentia copilului asupra diferentelor dintre obiecte. Copiii care
nu sunt autisti sut capabili sa invete despre aceste diferente, folosind limbajul. Ei vor pune
intrebari cum ar fi “Ce este aceasta?” si adultii ii vor invata etichetele verbale care fac
diferentele intre sensurile obiectelor. Etichetele nu au asa de mult sens pt. copiii cu autism,
asa cum au diferentele vizuale.
In al 3 lea rand, cand un copil a invatat sa sorteze obiecte si imagini pe baza diferentelor lor
vizuale, el e pregatit sa invete mai multe concepte dificile, de-a lungul procesului de sortare.
De asemenea, el e acuma capabil sa invete etichetele obiectelor, deoarece diferentele dintre
obiecte I-au fost deja aduse in atentie, dand mai mult sens etichetelor verbale. Umatoarele
etape ale dezvoltarii vizuale descriu cum conceptele mai complicate pot fi predate vizual.

Tehnici mai complicate de Sortare si Potrivire

9) Cand un copil a invatat sa sorteze imagini si obiecte identice, el poate incepe sa sorteze
obiecte care nu sunt identice dar apartin toate aceleiasi categorii. Folosind exemplul cu lingura
si mingea, copilul care poate sorta linguri de plastic identice si mingii de tenis, poate incepe sa
sorteze linguri de diferite marimi si tipuri, si mingii de diferite marimi si tipuri. Acest lucru ii
atrage copilului atentia asupra ideii ca obiectele apartin categoriilor: ca lingurile, nu sunt doar
linguri albe de plastic, ci ca sunt linguri care se folosesc si au o menire anume in final. A invata
despre categorii este un mod de invatare conceptual. Aproape orice categorie sau concept
poate fi invatata vizual. Ideea de culoare poate fi invatata, punand un copil sa sorteze imagini
care sunt diferite dar toate au aceeasi culoare.

10) Conceptele academice si abilitatile pot fi de asemenea, invatate, folosind

aceasta metoda. Literele si numerele pot fi sortate. De exemplu, cuvinte care incep cu “B” si
“T” pot fi sortate in cutii care au literele “B” sau “T”. Cuvintele pe care le vede pot fi invatate
prin sortarea a diferite cuvinte. Conceptul de numar poate fi invatat prin punerea de betisoare
pe cartile de joc, corespunzand cu numarul indicat pe cartea de joc.
Conceptele simple cum ar fi “la fel” si “diferit” pot fi invatate prin folosirea sortarii. Poti sa-I
dai copilului mai multe pungi cu obiecte, unele continand obiecte identice si altele continand
obiecte diferite. Invatand sa fie atent la diferentele dintre 2 obiecte, copilul tau poate invata ca
unele obiecte sunt la fel si altele sunt diferite.

11) A sorta si a potrivi poate fi util pt. dezvoltarea limbajului deoarece ii ofera copilului multe
oportunitati de a auzi o eticheta verbala asociata cu un indiciu vizual, cum ar fi un obiect sau o
imagine. De fiecare data cand copilul pune un obiect intr-o cutie poti rosti eticheta verbala
care apartine obiectului. De exemplu, pe masura ce copilul sorteaza linguri si mingii, tu poti
spune “lingura” sau “minge”, de fiecare data cand el pune o lingura in cutie. Sa iti amintesti sa
folosesti cuvantul pe care ai dori sa-l foloseasca si copilul. De exemplu, e mai probabil ca el sa
foloseasca cuvantul minge decat cuvantul minge de tenis. Copiii care vorbesc, daca aud in
mod repetitiv etichetele verbale asociate cu un obiect cu sens, pot incepe sa repete cuvantul in
timpul sarcinii si pot eventual sa inceapa sa-l foloseasca intr-un context natural. Copiii care nu
vorbesc si care aud aceasta eticheta, au mai multe sanse sa o inteleaga cand o aud in alte
situatii.

Aceste etape de dezvoltare a abilitatilor de gandire vizuala au fost descrise in detaliu,

deoarece acesta este, pt. copiii cu autism, un mod foarte important de a invata. Aproape tot
ceea ce ii vom invata va implica, intr-un anume fel, abilitatile vizuale. De cate ori il inveti pe
copil un concept, trebuie sa fii sigur ca sarcina are sens pt. copil. Folosirea instructiunilor
vizuale este unul din cele mai bune moduri de a te asigura ca ceea ce copilul invata, are sens.

COMUNICAREA

Toti copiii trec prin etape in timp ce invata sa comunice. Copiii cu autism trec prin aceleasi
etape dar pot ramane la o etapa o perioada mai lunga de timp sau pot trece prin aceste etape
intr-o ordine diferita. Mai exista de asemenea, unele forme de comunicare care incurajeaza
dezvoltarea comunicarii la copiii cu autism, dar nu sunt intotdeauna necesare la copiii normali.
In continuare sunt etapele dezvoltarii comunicarii, valabile pt. ambele categorii de copii.

1) EXPRIMAREA NEVOILOR. Acesta este cel mai de baza mod de comunicare. Exprimarea
nevoilor implica o indicare cat de cat a nevoii, fara a indrepta in mod necesar comunicarea
catre o alta persoana. In etapa aceasta, copilul are doar un singur mod de a comunica o
varietate de nevoi diferite. De exemplu, un copil plange cand ii e foame dar si cand ii e somn.
2) EXPRIMAREA NEVOILOR SPECIFICE. Aceasta e de obicei comunicarea motorie, care poate
include intinderea dupa obiecte, luarea unei persoane la un obiect, aducerea unui obiect la o
persoana, sau punerea mainii unei persoane pe un obiect. In etapa aceasta, copilul are o idee
specifica despre nevoia lui, si incearca sa comunice aceasta nevoie. Totusi intentiile copilului
pot sa nu fie intotdeauna clare pt. adult.

Daca copilul are dificultati in trecerea de la etapa exprimarii nevoilor generale la etapa
exprimarii nevoilor specifice, il poti ajuta prin crearea unor situatii in care poate practica
comunicarea despre obiecte sau nevoi specifice. Foloseste cunostintele tale despre ceea ce-I
place si nu-I place copilului, pt. a crea situatii in care copilul sa fie motivat sa comunice.
Scopul acestui exercitiu este de a furniza oportunitati repetate de a se angaja in comunicare,
care are succes si e motivatoare. Chiar si cand copilul nu e capabil sa comunice cu succes,
trebuie sa-I demonstrezi cum sa comunice si sa-I dai copilului ceea ce doreste. In continuare
sunt cateva exemple de astfel de situatii.

Pune o mancare favorita intr-un borcan pe care copilul nu poate sa-l deschida. Arata-I
copilului borcanul astfel incat sa vada mancarea, si apoi pune-l la indemana copilului. Vezi ce
face copilul pt. a comunica. El poate chiar sa-l ia sau poate face ceva mai specific, cum ar fi sa
puna mana ta pe borcan. Accepta oricare dintre gesturile acestea ca o comunicare si da-I
copilului mancarea. Daca copilul nu comunica deloc, demonstreaza-I cum sa comunice prin
luarea mainii copilului si indreptarea ei catre borcan, astfel incat sa-l apuce, si apoi da-I
mancarea. Nu uita sa faci aceste situatii distractive si de succes pt. copil. Comunicarea fiind
rasplatita, si el stiind asta, va avea mai multe sanse sa comunice in viitor.

Alte situatii care ar putea sa-l motiveze este sa pui o jucarie intr-un loc inalt, astfel incat
copilul sa trebuiasca sa comunice pt. a o primi. Poti sa-I dai copilului un puzzel favorit dar sa
pastrezi o piesa, astfel incat el sa vina la tine pt. a lua piesa. Creaza o rutina sociala, cum ar fi
un joc de gadilat. Icearca sa spui ceva de genul “1, 2, 3” sau “ Te voi prinde”, si gadila-l pe
copil pana cand va anticipa cand ai de gand sa-l gadili. Eventual, cand copilul a invatat rutina,
fa o pauza si vezi daca el va face ceva, ca sa te faca sa incepi din nou.

3) FOLOSIREA GESTURILOR: Gesturile includ aratarea, uitatul inainte si inapoi dupa un obiect
sau o persoana, ridicarea umerilor, si alte gesturi comune. Acesta este un mod de comunicare
care de obicei e dificil pt. copiii cu autism si adesea nici nu apare decat mult mai tarziu in
dezvoltare. Gesturile sunt dificile pt. copiii autisti deoarece ele comunica, de obicei, informatie
sociala sau informatie despre ideile interne. De exemplu, copiii adesea arata cu degetul pt. a-
si arata interesul fata de ceva, sau dau din umeri pt. a comunica ca nu stiu ceva. Cunoasterea
si interesul sunt idei interne. Multi copiii cu autism pot sari peste acest pas al dezvoltarii
comunicarii sau incep sa foloseasca gesturile dupa ce au dezvoltat forme de comunicare mai
complexe.

4) PARTICIPAREA ATENTIEI: Unul din aspectele gesturilor, care e dificil pt. copiii cu autism,
este folosirea participarii atentiei. Participarea atentiei este abilitatea de a fi atent la cineva, in
timp ce amandoi sunt atenti la acelasi obiect. De exemplu, a arata spre un obiect de interes
este participare a atentiei. Un mod de a-I ajuta pe copii sa-si dezvolte participarea atentiei
este de a face acest mod de comunicare mai concret. De exemplu, poti atinge obiectul catre
care arati, in loc doar sa arati catre el, de la distanta.
O activitate care contribuie la dezvoltarea participarii atentiei este de a crea situatii in care
sunt mai multe sanse sa aiba loc participarea atentiei.De exemplu, citirea cartilor cu poze este
o activitate care adesea implica participarea atentiei. In timp ce citesti cartea, indica o imagine
si numeste imaginea, in timp ce te uiti cand la carte,cand la copil. Asta demonstreaza copilului
o forma de participare a atentiei, pe care o poate imita.
Crearea de surprize poate , de asemenea, imbunatati participarea atentiei. Sunt mai multe
moduri de a realiza asta. Poti pune intr-o punga mai multe jucarii, care il atrag pe copil, si sa
le scoateti cu randul. Sau poti sa ascunzi in jurul casei, niste jucarii speciale, si sa organizezi o
vanatoare dupa ele. Cand gasesti jucaria sau o scoti din punga, exagereaza-ti raspunsul si in
mod deliberat sa te uiti cand la copil, cand la jucarie, sau arat-o si fa o afirmatie simpla, cum
ar fi "Uite! Un iepure!”. Cand exagerezi surprinderea si o impartasesti cu copilul, el are mai
multe sanse sa remarce acest tip de comunicare.
In sfarsit, poti crea situatii in care ceva neasteptat sa se intample. Ai nevoie de ceva
creativitate pt. a realiza asta, dar tu iti cunosti copilul cel mai bine si ai pozitia cea mai buna pt
a-l realiza. De exemplu, daca copilului ii plac bomboanele M&M si uraste cerealele, te poti
preface ca ai scos cerealele din cutie si ca de acolo cad bomboanele M&M. Daca ai o jucarie cu
telecomanda, poti activa jucaria cand copilul nu se asteapta. Inca o data, crearea unor astfel
de situatii iti da oportunitatea de a practica participarea atentiei, in loc sa astepti ca aceste
circumstante sa apara in mod natural.

5) Urmatoarea etapa a comunicarii este una care de obicei e de ajutor copiilor cu autism dar
nu se intalneste in mod obisnuit la copiii normali. Aceasta etapa este FOLOSIREA
INFORMATIEI VIZUALE PENTRU A COMUNICA. Acest tip de comunicare este adesea folosit
cand copilul cere ceva ce doreste. Desi vrei ca el sa comunice in legatura cu lucrurile practice,
cum ar fi mersul la baie, este mai bine sa incepi cu mancarurile sau obiectele favorite, care
sunt cele mai motivante pt. copil.
Copiii pot folosi o varietate de mijloace diferite pt. a comunica intr-un mod vizual. De exemplu,
dorinta(cererea) de a bea poate fi comunicata prin oferirea unui obiect( ex. o cana), o imagine
( ex. o imagine cu o cana), sau un cuvant scris, ( ex. cuvantul “cana” scris de copil sau deja
scris pe un carton, aflat intre mai multe cartoane din care copilul poate alege). Cand copilul
vrea ceva, lasa-l (fa-l ) sa-ti dea obiectul, imaginea sau cuvantul si apoi raspunde-I, oferindu-I
ceea ce a cerut. La inceput, poate ar trebui sa iti sprijini copilul, ajutandu-l sa-ti dea simbolul
vizual. Acest lucru e mai usor daca 2 persoane lucreaza impreuna. O persoana il ajuta sa dea
simbolul vizual si cealalta persoana ii raspunde, oferindu-I ceea ce el a cerut. De asemenea il
va ajuta pe copil sa invete sa foloseasca aceste strategii de comunicare vizuala, si daca
simbolurile vizuale ii sunt la indemana( ex. sa pui imagini cu mancare pe usa frigiderului).
Scopurile folosirii mijloacelor vizuale pt. a comunica, sunt:
A. Comunicarea vizuala este de obicei mai plina de sens pt. copiii cu autism, deoarece ei
inteleg lucrurile care sunt vizuale, mai bine decat lucrurile care sunt spuse.
B. Deoarece comunicarea vizuala are mai mult sens, este de obicei mai motivanta pt. copiii cu
autism. Folosind aceste sisteme, ei vad “comunicarea in actiune” si ce inseamna comunicarea.
C. Inmanand ceva unei alte persoane, in mod fizic, copilul isi reaminteste ca actul comunicarii
implica si alte persoane.
D. Comunicarea vizuala este de obicei o punte catre alte tipuri de comunicare mai complicate
sau mai simbolice, cum ar fi cuvintele.

6) SEMNELE: Adesea parintii intreaba daca limbajul semnelor este un mod eficient de a
comunica vizual. Semnele sunt vizuale, dar sunt in general un mod de comunicare foarte
abstract, ca si cuvintele. De exemplu, exista un semn pt. prajitura, dar nu exista nimic clar la
semn care sa-I arate copilului ce inseamna. De asemenea, semnele ii cer copilului sa se
gandeasca la 2 idei in acelasi timp. Daca copilul doreste o prajitura, el trebuie sa-si
reaminteasca ca vrea o prajitura, si in acelasi timp sa-si reaminteasca semnul corect.
Oferindu-I un obiect sau o imagine, copilul nu mai trebuie sa se gandeasca decat sa-ti dea tie
indiciul vizual. Imaginea sau obiectul ii vor reaminti copilului de ce comunica. Deoarece
semnele sunt abstracte, ele nu pot avea asa de mult sens ca obiectele sau imaginile. Copiii cu
autism pot invata sa faca semne (sa scrie semne), ca o rutina pt. a cere lucruri, dar ei nu pot
intelege rostul acestui act( activitati). Cand comunicarea nu are sens, este mai putin probabil
ca el sa incerce sa comunice.

7) Ultima etapa de baza a comunicarii este FOLOSIREA CUVINTELOR. Bineinteles ca are loc un
intreg proces de dezvoltare a limbajului de la folosirea unor singure cuvinte pana la folosirea
propozitiilor. Nu uita, pe masura ce copilul incepe sa-si dezvolte limbajul, trebuie sa creezi un
mediu care sa duca la un limbaj reusit. In continuare cateva lucruri care sa-ti reaminteasca
ce-l poate ajuta pe copil sa-si dezvolte limbajul:

A. La inceput, copilul poate folosi limbajul in mod nepotrivit. De exemplu, daca el stie cuvantul
“prajitura”, dar il foloseste in mod nepotrivit, permiteti-I sa foloseasca un alt mijloc cum ar fi
aratatul cu degetul, atunci cand nu-si aminteste cuvantul. Dezvoltarea vocabularului este mult
mai usoara decat invatarea procesului comunicarii. Tocmai acest proces este mai greu de
inteles de catre copiii cu autism. Sa-I refuzi un obiect copilului, pt. ca acesta nu spune un
cuvant, este foarte frustrant si poate face comunicarea mult mai putin motivanta. Onoreaza
orice tip de comunicare, chiar si cand crezi ca el ar putea fi capabil sa faca mai mult. Unii
parinti se ingrijoreaza ca copilul ii va manipula si va incerca sa scape fara sa vorbeasca, dar
odata ce este stapanita, vorbirea este de obicei cel mai usor mod de a comunica. Deci cand
copilul va invata sa vorbeasca, el va alege probabil vorbitul in defavoarea altor tipuri de
comunicare. Dar acest proces de invatare va fi inconsistent la inceput, asa ca aveti rabdare.
B. Poti oferi copilului modele, vorbind simplu. Ofera-I copilului modele de limbaj care sa fie pe
masura capacitatilor sale. De exemplu, daca copilul invata sa ceara o prajitura, spune cuvantul
“prajitura” cand el incearca sa vorbeasca. Capacitatea copilului de a spune fraze, propozitii, si
alte tipuri de comunicare cum ar fi “te rog” si “multumesc”, vor aparea mai tarziu. Spune doar
ceea ce vrei sa spuna si copilul, astfel incat sa poata auzi cuvintele pe care le va folosi.
C. In final, asigura-te ca incurajezi comunicarea spontana. Copilul va invata sa puna etichete
imaginilor si obiectelor, mult mai usor decat va invata sa te caute, in mod spontan, si sa-ti
ceara ceva. Din nou, crearea de situatii in care copilul trebuie sa comunice (cum ar fi
mancarea din borcan), ii va oferi copilului o multime de ocazii sa practice vorbirea, fara sa-l
indemnati. De asemenea, lasati disponibile imaginile vizuale, chiar si dupa ce copilul incepe sa
vorbeasca, il vor ajuta sa-si aduca aminte cuvantul si motivul comunicarii. Acest lucru va
diminua numarul de ocazii cand trebuie sa-ti indemni copilul, spunand tu primul, cuvantul.
Daca te vezi nevoit sa-I spui copilului ce sa spuna, astfel incat el sa repete cuvantul, ar trebui
sa te gandesti la folosirea unei forme de comunicare mai usoare, astfel incat copilul sa poata
comunica fara sa aiba nevoie sa I se reaminteasca. Altfel, copilul poate invata sa depinda de
aceste reamintiri, atunci cand comunica.

INDICATORI AI COMUNICARII:

Cand copilul invata sa comunice, iata cateva lucruri de tinut minte.

1. Fa comunicarea usoara, astfel incat sa fie motivant sa comunici. La acest nivel al dezvoltarii
este foarte important sa faci comunicarea usoara pt. copil, astfel incat el sa experimenteze cu
succes comunicarea. Odata ce copilul are succes in comunicare, el are mai multe sanse sa
inteleaga si sa dezvolte moduri de comunicare mai sofisticate.

2. Alege pt. copil un tip de comunicare care are sens. Daca copilul are nevoie de foarte multa
informatie vizuala concreta pt. a comunica, foloseste obiecte pt. a-l ajuta sa comunice. Daca
este capabil sa inteleaga imaginile dar are dificultati in a folosi cuvintele, atunci foloseste
imaginile. Copilul nu va fi capabil sa comunice cu succes decat daca forma de comunicare pe
care o invata este o forma pe care o poate intelege.

3. Este posibil ca dezvoltarea comunicarii la copil sa fie neregulata.Copilul poate incepe sa

comunice folosind miscarile fizice, cum ar fi sa-ti ia mana pt. a-ti arata ce vrea. Apoi ar putea
incepe sa foloseasca obiecte, apoi imagini, si apoi cuvinte. Totusi, in orice moment al acestei
evolutii, copilul poate folosi mai multe metode. Copilul poate folosi cuvinte in unele momente
si imagini in alte momente. Daca copilul foloseste mai multe nivele diferite de comunicare,
trebuie sa-I raspunzi la toate in loc sa-I raspunzi doar la cel mai inalt nivel. Tu trebuie sa
modelezi tipul de comunicare pe care vrei sa-l foloseasca copilul, dar trebuie sa-I respecti si
raspunsul initial, astfel incat comunicarea sa aiba in continuare succes si sa fie motivanta.

4. Forma de comunicare cea mai importanta pe care trebuie sa I-o arati, este forma pe care
copilul o va folosi in mod spontan. Daca el iti va arata o imagine dar va face asta doar cand ii
spui “arata-mi prajitura”, atunci copilul nu comunica in mod spontan. Daca asa stau lucrurile,
foloseste un mod mai usor de a comunica, si ofera-I copilului multe ocazii de practica folosind
aceasta metoda. Poate fi de ajutor sa-l inveti cuvinte de vocabular. Totusi, daca copilul nu-si
foloseste vocabularul in mod spontan, atunci ai irosit timpul degeaba. Va trebui intotdeauna sa
petreci de doua ori mai mult timp invatandu-l comunicarea spontana decat vocabularul. Ai
nevoie de multa creativitate pt. a crea un mediu in care copilul sa comunice spontan. Totusi,
tu esti cea mai in masura persoana pt. a face asta, deoarece tu iti cunosti copilul cel mai bine
si esti langa el in multe situatii, astfel incat ai multe ocazii sa incurajezi comunicarea.

A INTELEGE COMUNICAREA:

A intelege comunicarea este la fel de greu ca si a invata sa-ti exprimi nevoile. Etapele de baza
in intelegerea comunicarii sunt la fel ca etapele de mai sus. Copilul va intelege gesturile
simple, cum ar fi tinerea unui obiect, inainte de a intelege aratatu-l cu degetul sau cuvintele.
Copilul va avea de asemenea nevoie de simboluri vizuale, cum ar fi obiectele sau imaginile, pt.
a-l ajuta sa inteleaga cuvintele. In continuare cateva consideratii pt. a invata sa-I intelegi pe
altii.

1. Nu presupune ca el intelege cuvintele doar pt. ca raspunde la ele.Copilul raspunde poate

datorita tonului vocii tale, unuia dintre cuvinte dar nu la toate, datorita unui indiciu vizual(cum
ar fi faptul ca te vede ca-ti pui haina cand spui ca e timpul sa mergeti), sau datorita unei
rutine familiare. Intr-o situatie nefamiliara, copilul poate sa nu inteleaga aceleasi cuvinte.
2. Capacitatea copilului de a intelege comunicarea poate sa nu fie la acelasi nivel cu
capacitatea lui de a se exprima. De exemplu, copilul poate intelege anumite cuvinte, dar sa nu
fie capabil sa foloseasca decat obiecte cand comunica cu tine. In opozitie, copilul poate folosi
unele cuvinte dar sa nu inteleaga multe cuvinte si sa aiba nevoie de indicii vizuale care sa-l
ajute sa inteleaga.
3. Folosirea de indicii vizuale il va ajuta intotdeauna pe copil sa inteleaga deoarece gandirea
vizuala este probabil punctul forte al copilului. Iti poti ajuta copilul sa inteleaga comunicarea,
tinand obiectul despre care vorbesti, folosind gesturi simple, cum ar fi aratatul cu degetul, sau
sa-I arati copilului o imagine.
4. Cand il inveti pe copil sa inteleaga, foloseste cuvinte simple si o multime de repetitii. Inainte
ca el sa inteleaga propozitia “ Asta este o prajitura”, el va invata sa inteleaga cuvantul “
prajitura “. Poti sa-I dai copilului multe exemple ale acestui cuvant, folosindu-l de fiecare data
cand cere o prajitura si folosind indiciul vizual de a tine sau de a arata catre o prajitura.

IMITAREA

Imitarea este unul dintre cele mai importante mijloace de a invata in cazul unor copii cu o
dezvoltare normala. Acest mod de a invata este dificil pt. copiii cu autism deoarece ii cere
copilului sa fie atent la o alta persoana si la ceea ce face aceasta. Probabil ca el este capabil sa
faca multe din actiunile implicate in sarcinile de imitatie. Totusi, el poate sa nu inteleaga ca
imitatia este ceea ce se asteapta de la el. De exemplu, copilul probabil ca stie cum sa aplaude,
dar daca vrei sa te imite cum aplauzi, s-ar putea sa ai dificultati in a primi acest raspuns. Cel
mai greu lucru in sarcinile de imitare este invatarea procesului imitarii si ca imitarea poate fi
folosita pt. a invata lucruri noi. Orice l-ai invata, incepe cu cele mai usoare moduri de a imita
si apoi progreseaza la forme mai dificile.

1. Unii bebelusi imita miscarile faciale in mod instinctiv, in timp ce invata despre fetele
oamenilor. Primul tip de imitatie intentionata pe care copilul o invata, este totusi imitarea
actiunilor simple folosind obiecte. Imitatia simpla cu obiect implica actiuni in care se foloseste
acel obiect si obiecte ce au calitati care atrag atentia copilului. Scuturarea unei zanganitoare
este un bun exemplu. Zanganitoarele sunt usor de scuturat deoarece asta se presupune ca
trebuie sa faci cu ele. Ele fac zgomot deci sunt mai multe sanse sa le acorde copilul atentie. Si
copilul va fi probabil capabil sa imite din greseala deoarece sunt multe sanse ca
zdranganitoarea sa faca zgomot daca copilul o misca cat de putin. Un alt exemplu de imitatie
usoara este rularea unei masini de jucarie. In timp ce o misti, imita zgomotele unei masini,
astfel incat copilul sa fie atent la ceea ce faci. Cand copilul imita, chiar si numai anumite parti,
tu raspunde entuziast, astfel incat el sa stie ca asta vrei de la el. Acesta va fi inceputul
invatarii imitatiei.

2. Urmatorul tip de imitatie este imitarea actiunilor pe care nu le pot face obiectele. Cum ar fi
de exemplu sa bati toba pe o masa in loc sa bati efectiv o toba. Nu uita, fa zgomote sau fa
orice altceva ce I-ar putea atrage atentia copilului asupra activitatii si distreazate in timp ce
faci asta. Alte exemple, sa zgarii o masa cu un pieptene, sa faci o masina sa sara pe masa,
sau sa lovesti masa cu o lingura. Alege obiecte care il intereseaza pe copil. Sa faci cu randul in
imitare este mai greu decat sa imiti in acelasi timp, este mai bine sa folosesti doua obiecte
identice cand are loc imitarea. Obiectele comune din casa, cum ar fi lingurile, cuburile de
jucarie, sau periutele de dinti pot fi folosite in oricare din aceste activitati.

3. In cele mai simple tipuri de imitatie, cel mai dificil de imitat sunt actiunile pe care copilul nu
se vede facandu-le. De exemplu, este dificil sa imiti tinerea unei papusi deasupra capului,
deoarece copilul nu poate sa vada daca imita sau nu corect. Va fi nevoie de mai mult timp si
practica ca el sa invete acest tip de activitate imitativa.

4. Imitarea cu obiecte poate lua forme mai complexe. Daca el intelege activitatile vizuale
nonverbale, cum ar fi sa potriveasca culorile si sa construiasca din cuburi, atunci joaca jocuri
de imitatie cu cuburi colorate. De exemplu, construieste un turn din trei cuburi colorate si apoi
da-I copilului trei cuburi identice si incurajeaza-l sa-ti imite turnul.

5. Imitarea miscarilor corpului vine de obicei dupa imitarea cu obiecte. Imitarea miscarilor
corpului este mai dificila deoarece necesita ca el sa-si aduca aminte ce ai facut tu si apoi sa
imite aceasta actiune. Ar trebui sa incepi cu miscari usoare pe care copilul vede ca tu le faci si
se vede pe el facandu-le. De exemplu, imitarea aplaudatului este foarte buna pt. inceput.
Aplaudatul este ceva ce multi copii fac in mod spontan. Aplaudatul produce zgomot, si-I poti
vedea si pe altii facand asta, in timp ce faci si tu. Alte exemple ar fi sa lovesti masa, sa fluturi
mainile, si sa “ zbori “ cu mainile. De obicei e mai usor sa incepi cu miscari largi inainte de a
trece la miscari mai mici, cum ar fi sa-ti misti degetele.
Miscarile mai complexe care sunt mai greu de vazut, trebuie sa vina mai tarziu. De exemplu,
sa-ti atinga nasul sau sa-ti puna mainile pe cap, vor fi mai grele pt. copil deoarece el nu poate
sa vada daca actiunea este sau nu executata corect.

6. O forma mai complicata de imitare a miscarilor corpului, este imitarea in acelasi timp a
doua actiuni. De exemplu, poate vrei sa-si atinga umarul si sa scoata limba, in acelasi timp.

7. Imitarea unei secvente de actiuni este probabil cel mai dificil tip de imitatie. Imitatia
secventiala ar trebui sa inceapa cu doua miscari simple, cum ar fi aplaudatul si apoi lovitul
mesei. Apoi avanseaza la secvente mai lungi si la miscari mai complicate. Invatarea acestui tip
de imitatie dificila poate fi folositoare copilului deoarece va ajuta la introducerea ideii de a face
lucrurile intr-o anumita or