Fiecare copil este unic și are drepturi egale de îngrijire și acces la educație, chiar și copiii cu

cerințe educaționale speciale. La nivel de teorie, legislația oferă cadrul necesar incluziunii
școlare a acestor copii, atât în ciclul primar cât și în preșcolar. În realitate, părinții unor astfel
de copii se lovesc de diferite bariere în procesul de integrare a acestora în învățământul de
masă.
Copiii cu ADHD prezintă o hiperactivitate cu deficit de atenție, devin impulsive, nu
se integrează la fel de repede ca ceilalți și tocmai din aceste motive sunt numiți „copii
problemă”. Soluția pentru o bună integrare este diagnosticarea la o vârstă cât mai fragedă,
astfel încât părinții să poată afla din timp cum să îi ajute. Metodele nepotrivite pe care adulții
din jur încearcă să le aplice, de multe ori maim ult agravează problemele în loc să le resolve.
Comunicarea și realizarea unui parteneriat între părinte, cadrul didactic, specialist și
copil, creează premisele favorabile incluziunii unui astfel de copil cu ADHD. Este nevoie de
cadre didactice deschise, flexibile, dispuse să aprofundeze noțiunile privind terapia
comportamentală pentru un astfel de diagnostic, fie în mod autodidact, fie prin participarea la
cursuri de pregătire speciale.
Copilul cu ADHD are probleme reale în a se concentra asupra unei sarcini de lucru,
poate începe o activitate fără să o poată duce la bun sfârșit, poate devein agitat, fără să poată
sta mai mult de câteva minute pe scaun, poate fi nerăbdător, întrerupându-i astfel pe ceilalți.
O serie de noi studii au demonstrate că dacă dorim ca un copil cu ADHD să învețe, el trebuie
lăsat să se agite. Nu trebuie intervenit pentru reducerea hiperactivității ci pentru crearea unei
libertăți de mișcare.
Cum poate acționa cadrul didactic pentru îndreptarea acestor comportamente? Poate
adopta o serie de măsuri care vor facilita integrarea copilului în colectiv, cum ar fi:
- comportamentul adecvat al copilului va fi lăudat și validat.
- va fi întocmit un orar vizual al activităților ce îl va ajuta pe copilul cuADHD să se
concentreze mai bine. Orarul poate deveni un suport și pentru ceilalți copii.
- deoarece un astfel de copil are dificultăți reale în a sta liniștit, pe scaun, profesorul îi
va permite să se ridice, la intervale prestabilite, repartizându-i sarcini diferite care să
ducă la responsabilizarea copilului și la creșterea stimei de sine.
- cerințele de lucru pentru un astfel de copil vor fi formulate clar, menținând contactul
vizual, iar profesorul se va asigura că acesta a înțeles cerințele.
- nu se folosesc expresii care conțin negația. Copilului i se va spune „Poți încerca să
faci mai bine de atât!” în loc de „Nu e bine cum ai rezolvat!”

Incluziunea copiilor cu ADHD mai are de parcurs un drum lung, dar nu imposibil. În
momentul în care cadrele didactice vor avea motivația și pregătirea necesară pentru a lucra cu
copii cu cerințe educative speciale, când sistemul de învățământ va sprijini în mod real un
astfel de copil, abia atunci acest proces va fi un real succes.
Până atunci vom întâlni încă mentalitatea că un astfel de copil este un copil obraznic,
prost crescut, o adevărată „problemă a clasei”. Mulți dintre ei schimbă mai multe școli până
ajung să fie înțeleși și acceptați iar respingerea este trăită cu multă tristețe, cu multă tensiune,
agresivitate, sentimentul de nedreptate.