STRATEGII DE SPRIJINIRE

A COPIILOR DIN CLASELE I si a-II-a

CU DIFICULTĂŢI îN FORMAREA
DEPRINDERILOR DE CITIT-SCRIS

,,Nevoile şcolare ale persoanelor deficiente cer o atenţie specială.

Trebuie întreprinse măsuri pentru asigurarea accesului egal la educaţie fiecarei catagorii
de persoane deficiente,ca o parte integrantă a sistemului de învaţămănt’’.
Articolul 3 din ,, Declaraţia mondială asupra educaţiei pentru toţi’’.
În unele ţări,printre care si Romania,sistemul de învăţămănt a separat, în mod
tradiţional ,acele persoane (copii,tineri,adulţi) care nu se ridicau la nivelul unor standarde
prestabilite. Dificultatea de învăţare era considerată consecinţa a “ unei boli “ ce putea fi
tratată numai într-un loc specializat.
Totuşi, mulţi copii cu deficienţe uşoare sau medii frecventau şcolile obişnuite.
În ultima perioadă, s-a propus înlocuirea vechilor clasificări şi etichetări a copiilor în
categorii diferite, în funcţie de deficienţă,prin conceptul ,, copii cu cerinţe educative
speciale”,care întâmpină dificultăţi de învăţare mai mari sau mai mici. Tot mai mult se face
simţită nevoia ca şcolile obişnuite să se implice prin lărgirea obiectivelor lor, astfel încât să
poată cupride o mai mare diversitate de elevi şi să permită înglobarea în sistemul general
a cât mai multor copii cu cerinţe educative speciale.
Strategia naţională cu privire la egalizarea sanşelor pentru copii si tineri cu deficienţe
are la bază ideea ,, educaţiei pentru toţi şi pentru fiecare”.
Intrarea copilului în rolul de şcolar implică o formă de adaptare
socială care reflectă măsura în care el reuşeşte să se adapteze cerinţelor şcolii, baza
indispensabilă a integrării socio-profesională viitoare.
Adaptarea copilului la cerinţele curriculum-ului , este o condiţie necesară si de
aceea cadrele didactice sunt in permanenţă preocupate pentru realizarea acesteia.
La inceputul şcolarităţii, învăţătorul utilizează metode variate pentru evaluarea
gradului de cunoaştere de către elevii lor a literelor, a cifrelor, eventual a cuvintelor tipărite.
Alţi învăţatori privesc cu atenţie încercările timpurii de scriere a cuvintelor.Fiecare
dintre stategiile de evaluare alese de către învăţator pot oferi informaţii utile.
Studiile de specialitate si experimentele au arătat că majoritatea dificultăţilor întâmpinate
de elevi în adaptarea şcolară au cauze complexe medico-psiho-educaţionale. Întărzierile
în dezvoltare pot fi determinate de o serie de deficienţe majore, apărute în mica copilărie.
Dintre acestea amintesc următoarele categorii :
deficienţe fizice ( paralizia cerebrală, hemiplegia, afecţiuni ale muşchilor);
deficienţe senzoriale ( surditate, deficienţe vizuale ) ;
tulburări ale limbajului si invăţării ;
handicapuri sociale ,rezultănd din maltratare, abuzuri sexuale ;
tulburări emoţionale, concretizate în dificultăţi comportamentale
şi de învăţare;
tulburări psihiatrice (autismul );
deficienţe intelectuale ( retardare mintală , sindromul Down,cretinismul,boli metabolice
cu influenţă asupra dezvoltării creerului s.a.)
Tulburările de dezvoltare si întârziere în dezvoltare amintite sunt însoţite de
numeroase si variate tulburări de învăţare.
În anul 2000 am participat la cursurile de perfecţionare privind
,, Educaţia integrată a copiilor cu C.E.S. “ cu toate că în clasa nu aveam astfel de cazuri .

11
Din anul şcolar 2003 / 2004 şi în prezent mă confrunt la clasă cu elevi ce au certificare
C.E.S.,au diagnostice diferite si recomandarea de a frecventa şcoala de masă.
Cu toate greutăţile întămpinate din partea lor, privind : reţinerea literelor, confuzii de
litere (b cu d, m cu n si u ), legarea literelor în silabe si a silabelor în cuvinte,combinarea
elementelor grafice, orientarea în pagina de scris, respectarea spaţiilor, lucrând după un
curriculum adaptat aceşti elevi şi-au însuşit literele până la sfârşitul clasei I ,citeau silabisit
cuvinte scurte în ritm propriu, scriau litere după dictare, silabe ,cuvinte, ba chiar şi
propoziţii cu greşeli de genul : omitere de litere, semne de punctuaţie, grupuri de litere.
În lucrarea de faţă mi-am propus să vă prezint strategii de optimizare a învăţării
în clasă la copiii cu cerinţe educative speciale folosite cu succes la cei doi elevi (G.M.-
fetiţa si N.A. –băietel ) ce au terminat clasa a IV a ,sunt in clasa a- V- a şi în continuare
sunt certificaţi, dar pot afirma că ei posedă cunoştinţe minime conform programei în
vigoare.
Aceste strategii pot fi aplicate copiilor, cu deficienţe uşoare care pot recupera cunostinţele
într-un interval mai mare de timp cu sprijin din partea unui cadru didactic itinerant.
Ideea este ca elevii să înveţe în clasă sub supravegherea unui învăţător sensibil la
cerinţele lor, care îi ajută si le îndrume modul de învăţare. Dacă un elev nu poate citi şi
scrie la fel de repede ca ceilalţi sau are dificultăţi în ce priveşte ortografia chiar si unul
dintre colegi îl poate ajuta.
Această metodă se numeste instruire in cuplu şi reprezintă o tehnică a învăţării
cooperative. Prin intermediul acesteia se urmăreşte dezvoltarea în clasă a practicilor şi
atitudinilor menite să întărească deprinderile sociale şi de participare la grup, promovând
învăţarea unui elev prin altul.
Metoda trebuie introdusă treptat si cu supraveghere maximă din partea cadrului
didactic deoarece complexitatea sarcinilor îi solicită îndeosebi pe elevii care acordă
ajutorul şi se impun o serie de măsuri.
Instruirea în cuplu are o serie de avantaje: faptul că un elev are rolul de îndrumator
implică asumarea unei responsabilităţi din partea acestuia. Îndrumătorul poate avea la
răndul lui dizabilităţi diferite de elevul care-l instruieşte sau poate fi fără , iar familia ii
permite.
Un alt avantaj este acela că elevii folosesc un vocabular accesibil nivelului lor de
înţelegere. Elevul indrumător acceptă cu mai multă uşurinţă greşelile colegului decât un
învăţător , empatia acţionănd fără greş în acest caz deoarece sunt mai bine înţelese
frustările celuilalt .
Faptul că li s-a încredinţat o aşa misiune elevii pot avea o motivaţie mai puternică în ceea
ce priveşte progresul colegului.
Şi cel care ajută are de căştigat deoarece işi revizuie materia si
si-o sistematizează .
Mărimea si complexitatea sarcinilor vor fi crescute treptat
pe măsură ce elevii capată mai multă încredere în acest stil de lucru.
Aceasta metodă am folosit-o cu succes în cadrul orelor de citire şi de meditaţie.
Cuplul s-a creat prin deplin acord între cei doi
elevi ,în care a fost nevoie de un asistent si un îndrumator.Eleva G.M. a fost
diagnosticată cu ,, intelect liminar inferior : sindrom Thada şi a fost îndrumatorul ,iar
elevul N.A. cu ,, intelect de limita” –elevul asistat.
Nu trebuie să se impuna un anumit îndrumător dacă elevul care citeşte slab nu-l doreste
pe cel dintâi. S-au stabilit câteva reguli de citire :
citirea să se facă cu voce tare de pe acelaşi manual lăsând ca cel asistat să stabilească
ritmul. Dacă elevul asistat face o greşeală, cel care-l asistă îl corectează, îl pune să
repete apoi se trece mai departe.

22
 cănd elevul asistat doreşte să citească singur printr-un semnal îşi anuntă dorinţa. Dacă
se întâmplă să greşească, îndrumătorul îl corectează, îl pune să repete şi din acel
moment citesc împreună pănă când va interveni un alt semnal.
de fiecare dată e nevoie ca elevul asistat să fie lăudat cănd citeşte corect un cuvânt
dificil sau o propoziţie, îşi corecteză singur greşeala, ori doreşte să citească singur.
Metoda nu se poate aplică numai în cursul unei şedinţe. Progresul fiind vizibil abia
după cel puţin o lună de zile. De cele mai multe ori progresul constă nu numai în
capacitatea de a citi ci şi în încrederea şi interesul de a citi.
Se remarcă faptul că elevii îndrumaţi preferă mai mult un coleg decăt un învăţător sau
părinte iar elevul îndrumător devine o persoană responsabilă în a acorda sprijin personal
atunci cănd e nevoie şi îşi îmbogăţeşte si propria capacitate de a citi.
Citirea în cuplu are avantaje ca :
învăţătorul se poate implica în alte activităţi sau poate lucra cu alţi elevi care prezintă
dizabilităţi.
ambii copii progresează pe planul achiziţiilor intelectuale şi a deprinderilor de
colaborare.
permite formarea atitudinilor, comportamentelor si motivaţiei care facilitează integrarea
socială.
Instruirea în cuplu se poate folosi cu toti elevii ca formă de organizare a activităţii în
clasă sau cu elevii cu rezultate foarte slabe,în scopul ameliorării situaţiei lor.
Pentru ca realizarea instruirii în cuplu să se poată face în condiţii optime este
necesară pregătirea din timp a materialelor necesare: texte, desene, planşe diferite, fişe.
Îndrumătorii trebuie instruiţi asupra modului în care-I vor asista pe cei îndrumaţi
.Dar esenţial este si supravegherea de către dascălul care monitorizează şedinţele de
lucru si înregistrează progresele elevilor.
Pentru ameliorarea dificultăţilor de scriere s-a insistat pe scrierea literelor apoi am
trecut la cuvinte scurte pronunţate clar,rar,împreună cu elevul, identificând sunetele. După
analiză fonetică, copiii şi-au dictat fiecare literă şi au scris cuvintele. Treptat s-au scris
cuvinte bisilabice, trisilabice, cuvinte din ce in ce mai lungi ,propoziţii.
În clasa a II a s-a insistat pe grupurile de litere, scrierea cu majuscule, semnele de
punctuaţie, omiterea literei ,,â “,despărţirea in silabe.
Instruirea în cuplu de la citire a funcţionat şi la scriere.Chiar şi în momente din pauze
elevii îşi dictau cuvinte, propoziţii la tablă şi lucrau în caietele speciale.
În cadrul orelor de pregătire am introdus şi unele jocuri de creativitate fiind ştiut că
una dintre cele mai eficiente modalităţi de învăţare este învăţarea prin joc.
Voi prezenta în continuare căteva dintre ele.
1, Hora cuvintelor – este un joc in care elevii scriu cuvinte căt mai multe ce răspund
cerinţei. De exemplu cuvinte care încep cu o anumită literă sau silabă :

mamă mare canal carie

mână m morcov casă ca cană
mătură mazăre cartofi cadou
2. Cui se potriveşte ? Este un joc prin care se cere elevilor să recunoască un lucru sau o
fiinţă cănd li se spun însuşirile. S-a organizat ca un concurs între cei doi elevi cu probleme.

Exemple : moale , pufoasă , rece , albă (zăpada )

şireata , roscată, codată (vulpea )
urecheat, fricos ,mic ( iepure )

33
 Prin acest joc elevii învaţă să descrie un obiect. Aceste jocuri au şi un rol de
destindere pentru elev.
În şcoala obişnuită elevul deficient trebuie să primească întregul sprijin suplimentar
de care are nevoie pentru o performanţă a lui, după posibilităţile lui.
Fără a fi epuizat multiple aspecte ale problematicii abordate se cuvine subliniat că
proiectarea şi realizarea unor asemenea strategii, va apropia învăţămăntul românesc de
generosul ideal al ,,educaţiei pentru toţi copiii-educaţie pentru fiecare “.
,, Fiecăruia-i este dată de natură măsura de minte, pe care a fost s-o aibă. Educaţia
poate să dezvolte puterile minţii existente, nu poate pune însă ceea ce nu-i “.
Mihai Eminescu

Bibliografie :
1.Colectiv de autori
,,Educatia integrată a copiilor cu handicap”
Asociaţia Reninco Romania 1998
Tulburările de dezvoltare la copii si problema integrării lor şcolare
Învaţarea individualizată
2.Colectiv de autori
,,Dezvoltarea practicilor incluzive in scoli”
Ghid managerial Bucureşti 1999 Sectiunea 2
3.Cristina Neamţu; Alois Gherguţ
,, Psihopedagogia specială”
Editura Plirom 2000 Iaşi Capitolul 5

44