STRATEGII DE PREDARE – PREDAREA DIFERENŢIATĂ

Aşa cum reiese din Declaraţia de la Salamanca şi Cadrul de acţiune privind educaţia
pentru nevoi speciale UNESCO ( 1994 ), şcolile trebuie să includă pe toţi copiii, indiferent de
condiţia lor fizică, intelectuală, socială, afectivă, lingvistică sau de orice altă natură.
„Principiul fundamental al şcolii incluzive este că toţi copiii trebuie să înveţe împreună,
oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultăţile pe care aceştia le pot avea sau de
diferenţele care pot exista între ei. Şcolile incluzive trebuie să recunoască şi să răspundă
nevoilor diferite ale elevilor, ţinând cont de existenţa atât a unor stiluri diferite de învăţare cât
şi a unor ritmuri diferite şi asigurând o educaţie de calitate pentru toţi prin intermediul unor
curriculum-uri adecvate, a unor măsuri organizaţionale, strategii de predare, a unui anumit
mod de utilizare a resurselor şi parteneriatelor cu comunităţile din care fac parte.”
( Declaraţia de Salamanca şi Cadrul de acţiune privind educaţia pentru nevoi speciale
UNESCO 1994 )
Cadrele didactice pot identifica elevii cu nevoi de sprijin din şcoală şi prin urmare, să
găsească locul fiecărui elev cu CES în procesul de predare-învăţare. Pentru integrarea
fiecărui elev cu CES trebuie să practicăm un învăţământ diferenţiat în funcţie de cele nouă
moduri principale de diferenţiere a sarcinilor la nivelul clasei:
 Volum – adaptarea numărului de elemente pe care elevul trebuie să le înveţe şi să le
completeze;
 Metode de predare – adaptarea metodelor de predare prin folosirea diverselor
materiale didactice ilustrate, planificarea mai multor activităţi practice, utilizarea
grupurilor de învăţare prin cooperare;
 Participare – adaptarea gradului de implicare activă în rezolvarea sarcinii;
 Timp – stabilirea ritmurilor de învăţare diferită ( putem creşte sau reduce ritmul )
pentru unii elevi;
 Nivelul de sprijin – alocarea sprijinului individual anumitor elevi ( de către colegi, cadre
didactice de sprijin );
 Dificultate – adaptarea conţinuturilor, tipurilor problemelor, regulilor pe care elevul le
poate folosi în rezolvarea sarcinilor;
 Rezultat – adaptarea modului în care elevul poate să răspundă cerinţelor;
 Modificarea curriculum-ului – adaptarea obiectivelor sau a rezultatelor aşteptate
folosind acelaşi conţinut;
 Înlocuirea curriculum-ului – utilizarea instrucţiunilor şi materialelor de învăţare diferite
pentru a răspunde scopurilor personale de învăţare ale elevilor.
Diferenţierea presupune utilizarea manualelor şi a fişelor de lucru care sunt adaptate
experienţelor elevilor iar în proiectarea demersului didactic trebuie avute în vedere metode de
învăţare activă care să stimuleze creativitatea, să dezvolte capacitatea de a adresa întrebări,
de a căuta răspunsuri etc.
În calitate de pedagogi, este bine sã identificãm mijloacele specifice prin care actul
educaţional întâlneşte nevoile sociale prezente şi viitoare ale elevilor, indiferent de mediul din
care provin, asigurând astfel flexibilitatea predãrii care se muleazã pe diferitele stiluri de
învãţare ale elevilor.
PROIECT DIDACTIC
CLASA: a IV-a
ARIA CURRICULARA: LIMBA SI COMUNICARE
OBIECTUL : Limba şi literatura română
SUBIECTUL: ONOAREA MAI PRESUS... Mircea Sântimbreanu
TIPUL LECTIEI: predare – învăţare

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
1.1 să sesizeze legătura logică dintre secvenţele unui mesaj oral;
1.4. să sesizeze modificările de sens ale unui cuvânt în contexte diferite;
1.6. să manifeste atenţie şi toleranţă faţă de partenerul de dialog;
2.7. să manifeste cooperare în diferite situaţii de comunicare;

OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
OO1 - să formuleze corect enunţuri şi opinii personale;
OO2 - să facă predicţii pornind de la câteva cuvinte;
OO3 - să citească corect, conştient, cursiv şi expresiv text la prima vedere;
OO4 – să utilizeze cuvinte date în situaţii noi de comunicare.

RESURSE:

 PROCEDURALE
- conversaţia, exerciţiul, predicţia, citirea explicativă, problematizarea.

 MATERIALE
- imagini din poveşti, fişe de lucru, creioane colorate.

TEMPORALE
- 50 minute

 FORME DE ORGANIZARE
- frontal, pe grupe

EVOCAREA:
1. Conexiuni cu cunoştinţele anterioare:
- pe catedră vor fi aşezate imagini din lecţiile anterioare( „Mi s-a terminat caietul”, „Nu e
esenţial”, „Dumbrava minunată”);
- elevii vor recunoaşte personajele ,textul din care fac parte, învăţătura desprinsă din
povestea respectivă;
- reţeaua de discuţii îi va conduce pe elevi spre importanţa acordării respectului celor din
jurul nostru.
Astăzi, vom învăţa despre importanţa politeţii în viaţa noastră.

2. Activitate de predicţie.
- se vor scrie pe tablă câţiva termeni cheie: „cavaler”, „onoare”, „fetiţă”, „plânge”,
„obraznic”;
 - elevii organizaţi în două grupe vor alcătui o scurtă poveste pe care le-o sugerează
aceste cuvinte;
- se prezintă câte o variantă pentru fiecare grupă;
- se ascultă predicţiile şi se notează pe tablă două variante.

REALIZAREA SENSULUI:
- se anunţă titlul lecturii : Onoarea mai presus...
- se citeşte primul fragment ;
- voi întreba elevii ce simt după citirea acestui fragment;
- predicţii pe grupe ;
- se scriu predicţiile pe tablă;
- se citeşte al doilea fragment şi se discută;
- se caută predicţia cea mai apropiată de conţinut;
- se vor povesti pe scurt fragmentele citite;
- predicţii;
- se citeşte al treilea fragment şi se poartă discuţii;
- pe parcursul citirii fragmentelor se explică cuvintele necunoscute , se vor alcătui oral
propoziţii cu ele;

REFLECŢIA:
- Cine credeţi că a greşit? De ce?
- Sunteţi de acord cu comportamentul “cavalerului”? Dece ?
- Finalul povestirii este aşa cum aţi presupus voi?

EXTENSIE:
- elevii vor desena o scenă din lectură care le-a plăcut mai mult ,
- elevii vor colora o scenă din lectură gata desenată.

SARCINILE ELEVULUI CU CES care are dificultăţi de învăţare

EVOCARE
 1. Conexiuni cu cunoştinţele anterioare:
- selectează imagini corespunzătoare textelor;
- recunoaşte personajele şi eventual textul din care fac parte;

2. Activitatea de predicţie
- în cadrul grupului formulează propoziţii cu cuvinte cheie.

REALIZAREA SENSULUI
- citeşte enunţuri conform cerinţelor;
- participă în cadrul grupului la emiterea predicţiilor în legătură cu fragmentele care
urmează.

REFLECŢIE
- îşi exprimă opinia referitor la comportamentul personajelor şi eventual argumentează.

EXTENSIA
- va desena o scenă din lectură care i-a plăcut mai mult .

CONCLUZII

Pe parcursul lecţiei elevul cu CES ale cărui sarcini sunt cuprinse într-un plan de
intervenţie personalizat a realizat în mare sarcinile propuse, dar a întâmpinat dificultăţi în a
argumenta opinia referitor la comportamentul personajelor. Etapa care l-a atras cel mai mult a
fost EXTENSIA în care copilul nu a întâmpinat nicio dificultate, realizând sarcina cu plăcere
motivat fiind de faptul că acesta manifestă înclinaţii către desen.
De asemenea s-a implicat activ în rezolvarea sarcinilor de grup diferenţiate, a
colaborat cu colegii acceptându-le ajutorul, copiii din grupă apreciind interesul manifestat de
elev, acceptându-l.
Metodele folosite au stimulat creativitatea, învăţarea activă, cooperarea, au încurajat
exprimarea propriei opinii, au responsabilizat atât pe elevul cu CES cât şi pe ceilalţi, iar
organizarea activităţii pe grupe oferă un model de lucru pentru fiecarea dintre ei.
La nivelul clasei sarcinile au fost diferenţiate în funcţie de modurile principale de
diferenţiere, astfel :elevul cu CES a avut un volum mai mic de sarcini, în metodele de predare
a predominat învăţarea prin cooperare, participarea a fost activă în rezolvarea sarcinii
deoarece a avut sprijinul grupului din care făcea parte, ritmul a fost redus, dificultatea
sarcinilor scăzută, curriculum-ul a fost modificat obiectivele şi rezultatele aşteptate fiind
introduse într-un plan de intervenţie personalizat.

ANEXĂ:
 ONOAREA MAI PRESUS...
Mircea Sântimbreanu
Îi invidiez pe Goguţă pentru caracterul său cutezător şi generos, dar, mai ales, pentru
cavalerismul său.”Onoarea mai presus de orice!” este deviza sa care scapără în ochii lui
înflăcăraţi.Nu acceptă nici cea mai mică abatere de legile onoarei.
Acum freamătă. De undeva, de la etaj, a auzit un plâns întretăiat. ”O victimă?” Din
două salturi a şi ajuns acolo.
Ghemuită, cu nasul pe o policioară a colţului viu, plânge o fetiţă.Pare o salcie
plângătoare, răsărită dintr-un ghiveci.
- De ce plângi? o întreabă cu voce tunătoare cavalerul.
- M-a bă-tut un bă-iat, răspunde fetiţa sughiţând ca pentru a despărţi cuvintele în silabe.
- Cine? Care a îndrăznit?
- Uite-l, arată fetiţa către un băiat cu tricou marinăresc.
Goguţă o ia de mână şi amândoi se îndreaptă spre agresor.
- Ascultă, huliganule, de ce ai lovit această fetiţă?Nu vezi ce slabă e?
- Eu? Am lovit-o eu? Am îmbrâcit-o aşa...în glumă.Dar şi ea mi-a zis „obraznicule”.
Fata explică:
- El mi-a pus piedică.Am căzut.Atunci i-am zis „obraznicule”, iar el a început să mă
tragă de coade.
Cavalerul rămâne o clipă pe gânduri, cumpănind în tăcere.Apoi strigă către fetiţă:
- Carevasăzică l-ai făcut „obraznic”? Cum îţi permiţi tu, o musculiţă, să insulţi un băiat?
Bine ţi-a făcut!Dispari din faţa mea!
Şi, în timp ce „musculiţa” fugea pe scări, Goguţă îl bătea pe umăr pe marinar, cavalereşte:
- Uite ce e, amice.Te rog să mă ierţi.Credeam că ai bătut-o fără motiv...Dar dacă te-a
jignit, sunt de acord.Asta e o chestie de onoare!

Cuvinte noi:
onoare – corectitudine, cinste, prestigiu, vază
caracter – dovadă de perseverenţă, voinţă, corectitudine
generos – mărinimos, darnic, cu idei alese
cavalerism – purtare de cavaler, vitejie, amabilitate, bunăvoinţă
deviză – formulă care exprimă o idee călăuzitoare

BIBLIOGRAFIE
1. *** Curriculum Naţional – Programe şcolare pentru clasa a IV-a
2. PAT CHICK, “Sprijin individualizat pentru învăţare” – Ghid pentru cadrele
didactice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004
3. LIBBY SELMAN, MARIA KOVÁCS, “Educaţia incluzivă. Ghidul formatorului” –
Ghid pentru cadre didactice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
4. http://www.europa.eu.int/comm/education/elearning/