JOCUL SI ARTA – CALEA CUNOASTERII

Modificarile in comportament si insuccesul la invatatura ale unor elevi pot fi

determinate de grave framantari psihice. Aceste manifestari duc la grave tulburari de
comportament in randul elevilor cu deficienta mintala.
Principala caracteristica a acestor copii este comportamentul negativist, indraznet,
neascultator etc. Ei se infurie rapid, se cearta deseori cu adultii, se opun activ indicatiilor
sau regulilor si refuza sa le urmeze. Dau vina pe altii pentru propriile greseli, sunt iritabili si
se lasa usor enervati de ceilalti, reactioneaza impusiv si iritat. Aceste comportamente apar
mai frecvent cu elevii de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de dezvoltare. Ei au tendinta de
a se alatura copiilor care prezinta comportamente similare, grupurilor in care vor avea
parte de recunoastere si apreciere.
Acesti copii nu pot sta linistiti, nu se pot concentra si de cele mai multe ori nu sunt
placuti de ceilalti copii.
Pana in prezent nu exista o explicatie clara si atotcuprinzatoare a aparitiei acestor
manifestari.
Motivele care determina astfel de comportamente sunt multiple. Printre cele mai
frecvente se numara:
- trasaturile temperamentale nefavorabile ale copilului;
- faze critice de dezvoltare;
- probleme fizice si psihice ale parintilor;
- respingere din partea copiilor de aceeasi varsta etc.
Pentru a atenua aceste comportamente am pornit un proiect amplu care sa il
preocupe pe elevul cu deficienta mintala si tulburari de comportament, care sa-i distraga
atentia de la activitatile nocive si in acelasi timp sa se poata integra in societate.
Obiectivele generale ale proiectului au fost:
 Transferul situatiilor la viata cotidiana – copii trebuie sa aplice in viata de zi cu zi
anumite comportamente.
 Reducerea tensiunii – copiii trebuie sa devina linistiti din punct de vedere motor prin
relaxare si sa reduca eventuala tensiune.
 Descoperirea relatiei dintre comportamente si consecinte – copiii trebuie sa
descopere o relatie directa intre comportament si consecinte in cadrul programului
si sa fie motivati sa colaboreze in mod activ si concentrat.
Obiectivele specifice au fost:
 Stabilirea regulilor grupului.
 Exersarea emapatiei – copiii invata sa se transpuna in locul unei persoane.
 Rezolvarea sentimentului de furie – copiii invata in cadrul jocului de rol sa manifeste
sentimentele de furie in mod adecvat; sunt selectate in acest sens experiente din
viata lor cotidiana, acestea sunt discutate, fiind sustinut transferul la viata de zi cu
zi.
 Reflectare la propriul comportament – prin jocul de rol copiii trebuie sa prezinte o
solutie non-agresiva la situatia creata.
 Stabilizarea si imunizarea comportamentului adecvat – cu ajutorul experientelor
selectate din viata cotidiana copiii sunt sprijiniti sa opteze pe viitor pentru
solutionarea non-agresiva a conflictelor.
Obiectivul procedurilor este oferirea unor comportamente alternative. Dezvoltarea
competentelor sociale face inutil comportamentul agresiv, deoarece permit satisfacerea
nevoilor din sfera relatiilor umane, de exemplu nevoia de relationare, de apropiere, de
recunoastere sau autoconfirmare. O premisa importanta este perceptia pe care o are

1
copilul asupra situatiei si un minim de liniste si relaxare. Nevoia de a reactiona agresiv este
redusa prin oferirea unor modalitati de afirmare dezirabile social.
Regula de baza in alegerea modalitatii de interventie este de a aplica masura
respectiva acolo unde este ceruta – in relatia cu elevul, in familie, in scoala, in societate.
Prin acest proiect s-a urmarit, in acelasi timp, corectarea problemelor de coordonare
a miscarilor corpului (alergare, mers, sarituri, pastrarea echilibrului), a problemelor de
coordonare a miscarilor fine (desen, miscari pentru scris), a problemelor de limbaj, a
problemelor comportamentale si nu in ultimul rand a integrarii in societate.
Analizand manifestarile, cauzele acestora si modalitatile de rezistenta si reactii ale
copilului cu deficienta mintala am stabilit in acest proiect strategii de actiune cum ar fi:
- abordarea comportamentelor deviante cu intelegere, calm si atitudine empatica;
- actiuni recuperative si de reinsertie ce vizeaza inlaturarea cauzelor sau cel putin
diminuarea acestora, reechilibrarea psiho-afectiva si relationala, reabilitare
comportamentala prin gimnastica si teatru.
Prin mijloacele si metodele folosite in cadrul cuprinzatoarei sfere a activitatilor de
recuperare am creat influente multiple asupra organizarii mintale si a structurii
personalitatii deficientului mintal. Astfel, aceste activitati de efort fizic si intelectual au
invatat copilul sa colaboreze si sa se ajute in realizarea si finalizarea actiunilor, sa-si
coordoneze eforturile in cadrul colectivului contribuind la formarea altor trasaturi definitorii
ale atitudinii fata de munca.
Toate aceste aspecte ne-au determinat sa alegem o modalitate de corectare care a
dat roade si ne-a ajutat sa realizam integrarea lor sociala.
Ca atare, copilul cu deficienta mintala trebuie ajutat sa perceapa corect situatia, sa
o evalueze si in final sa adopte comportamente valorice diferite. In felul acesta el poate
intelege ca persoanele din jurul sau apreciaza variat nu numai stimulii din mediu dar si
reactiile fata de acestia.
Mergand pe aceasta linie se poate determina organizarea comportamentului si
constientizarea unor acte specifice. Chiar daca se obtin forme incipiente de reglare, prin
formarea unor deprinderi pentru copilul cu tulburari comportamentale ele constituie
modalitati superioare de relationare cu cei din jur. Noi am stimulat permanent, am
organizat si dirijat activitatile terapeutice ceea ce a dus la dezvoltarea unor deprinderi
comportamentale adecvate.
Lucrarea “Jocul si arta – calea cunoasterii” este rodul muncii desfasurate timp de
cativa ani cu scopul de corectare a comportamentelor dificile si de integrare in societate a
acestor copii.
Copiii selectionati pentru proiect aveau diferite comportamente dificile de tipul
negativismului, agresivitatii si autoagresivitatii, minciunii etc.
Odata integrati in proiect, pentru aceste comportamente deviante si cauzele care
stau la baza lor, am stabilit masuri concrete de corectare materializate in terapie prin teatru
si miscare in functie de fiecare copil in parte.
Planurie de corectare, de terapii au stat la baza muncii desfasurate de noi si au fost
adaptate continuu situatiilor concrete ivite.
Consideram ca fara o atenta selectionare, o permanenta stabilitate si o competenta
indrumare nu se puteau realiza toate componentele procesului educational si in mod
deosebit corectarea si, pe cat posibil, a evita comportamentele deviante sau pentru a gasi
cai amiabile de lucru cu elevii care au un comportament dificil.
Practica ne-a demonstrat ca de la intentii si pana la fapte este o distanta, uneori,
insurmontabila.

Pogramul a fost alcatuit din doua parti:

2
  Etapa de diagnostic – au fost diagnosticati copii cu probleme, s-au cules informatiile
necesare adaptarii individuale a programului si instrumentele necesare realizarii
terapiei.
 Etapa de interventie – au fost aplicate metode centrate pe copil, in functie de
situatie.
La inceputul programului am intampinat dificultati datorate personalitatii lor dificile,
elevii preferand sa faca altceva decat ceea ce li se propunea.
Cand programul era deja in desfasurare si copiii erau bine pozitionati pe sarcinile
indicate am observat fenomene de tip opozant. Acordand o atentie deosebita acestor
probleme i-am convins cat de importante sunt aceste sarcini terapeutice, fara sa actionam
intr-un mod iritant sau agresiv.
“Antrenamentele” efectuate pe toate planurile – terapie motrica, terapie logopedica,
terapie comportamentala – au fost axate pe aspectele dizarmonice ale dezvoltarii
personalitatii copilului, pe dificultatile de ordin cognitiv si afectiv si, in general, pe cele de
adaptare.
Nu pot fi date retete pentru activitatile psihoterapeutice, fie pentru activitatile
individuale, fie pentru cele de grup, acestea structurandu-se ca modalitati de desfasurare
si tehnici folosite in functie de fiecare subiect si dificultatile de adaptare ale acestuia.
Obiectul terapiei a fost si este ajutarea subiectului sa se accepte pe sine si in
acelasi timp sa accepte realitatea ce-l inconjoara.
La inceputul activitatii cu grupele de copii, observatiile pe care le-am efectuat au
avut un scop explorativ, urmarindu-se o identificare a problemelor si trasaturilor ce urmau
a fi studiate fara a avea insa formulate ipotezele pe care le-am avansat cu prvire la un
copil sau altul. Observatia globala ne-a permis familiarizarea prealabila cu tot complexul de
situatii in care se manifesta intr-un fel sau altul personalitatea copilului.
Observatia globala nesistematizata a lasat loc treptat observatiilor sistematice.
Judecarea comportamentelor observate in lumina datelor acumulate cu privire la
aceste tendinte sau comportamente tipice ne-au permis directionarea muncii educative.
Pana la derularea proiectului activitatea de terapie prin sport si teatru s-a desfasurat
separat.
Prezentarea activitatilor mai sus mentionate ne-a determinat sa recurgem la o
imbinare a lor avand in vedere faptul ca acesti copii aveau nevoie de ambele tipuri de
terapie. Astfel ca, in pregatirea unei piese de teatru era nevoie de multa miscare iar in
activitatea sportiva era necesara si comunicarea.
Astfel, copiii implicati in acest proiect ne-au oferit anumite surprize – la copiii
cooptati la teatru s-au descoperit calitati pentru exercitiul fizic si invers.
Participarea la ambele tipuri de activitati a fost un castig suplimentar pentru copiii cu
tulburari de comportament deoarece ei au reusit sa se recupereze mai usor.
Autoinstructiunile au fost foarte importante pentru copiii agresivi deoarece ele i-au
determinat sa-si opreasca impulsurile de actiune initiala, astfel incat timpul de reactie a fost
unul prelungit. Printr-o perioada de timp mai mare intre primul impuls de actiune si
manifestarea comportamentala a copilului acesta are sansa de a se gandi la
comportamentul sau si la consecintele sale si poate opta pentru o noua decizie
comportamentala.
Noul comportament de lucru achizitionat, a fost valorificat nu numai in ora de terapie
ci peste tot, acolo unde era necesar – la scoala, in familie, in societate etc.
In aceasta situatie copiii au putut sa urmareasca realizarea scopului pe tot parcursul
desfasurarii actiunilor.
In derularea proiectului ne-a motivat faptul ca elevii au raspuns surprinzator de bine
si pe parcusul timpului s-au inregistrat progrese vizibile, lucru care ne-a determinat sa
ridicam stacheta.

3
 Concret, activitatile pregatite de acesti elevi au fost prezentate mai intai elevilor din
scoala. Bucuria cu care au fost primite aceste programe artistice ne-a dat curaj sa aratam
si altora ceea ce am realizat. Am participat mai apoi la diferite evenimente de la nivelul
judetului iar rezultatele obtinute ne-au permis participarea la activitati desfasurate la nivel
national si international.
Rezultatele obtinute au fost incununate cu succes – participarea la cel de-al VI – lea
Atelier International de Teatru Mediteranean (Albena – Bulgaria) si la Competitia
Internationala “Special Olympics” (Constanta).
Pe parcursul activitatilor s-a constatat o ameliorare evidenta a comportamentului, o
preocupare mai mare spre reusita si cresterea sensibilizarii fata de faptele pozitive
efectuate nu numai de ei dar si de colegii lor.
Ca urmare a rezultatelor obtinute in cadrul proiectului copiii au fost dirijati si catre
alte activitati extrascolare – implicarea in proiectul derulat de Teatrul “Maria Filotti” avand
ca tema “Terapia prin teatru – Integrarea sociala a tinerilor cu dizabilitati”.
Urmarind traseul acestor copii si dupa terminarea studiilor am constatat ca acele
comportamente induse de noi pe parcursul derularii proiectului i-a ajutat foarte mult la
integrarea lor in societate.
La sfarsitul proiectului au fost observate urmatoarele rezultate:
- copiii agresivi au devenit mai relaxati pe masura ce povesteau si isi
manifestau sentimentele;
- respectarea regulilor si a solicitarilor variaza de la o activitate la alta dar
creste pe durata interventiei;
- a fost dezvoltat comportamentul pozitiv (empatie, colaborare etc.) si a fost
stabilizata tendinta tot mai redusa spre comportamente agresive;
- odata cu inaintarea in varsta a copilului, rezultatele depind tot mai mult de
implementarea abilitatilor dobandite in mediul social real (mai ales a celor de aceeasi
varsta);
- din punct de vedere al instruirii ne-am atins scopul, activitatile de la clasa
imbunatatindu-se;
- activitatile desfasurate s-au concretizat in succese;
- li s-a cultivat elevilor dragostea pentru muzica de calitate;
- s-a realizat integrarea sociala si, partial, profesionala a acestor copii
si… putem continua cu enumerarea.
Am ajuns la concluzia ca elevul cu cerinte educative speciale trebuie sa capete o
identitate care presupune nu numai calitatea de elev sau de om care are o profesie ci si
cea de om care face parte dintr-o familie, dintr-un club sportiv, care are preocupari in
cadrul loisir-ului, in comunitate, are un hobby etc.
Ca urmare, programul terapeutic desfasurat ne arata cum putem rupe cercul vicios
al agresivitatii in care sunt prinsi acesti copii.

Bibliografie

1. Franz Petermann, Ulrike Petermann, “Program terapeutic pentru copiii agresivi”, Ed.
RTS, Cluj Napoca, 2006
2. Manfred Dopfner, Stephanie Schurmann, Gerd Lehmkuhl, “Copilul hiperactiv si
incapatanat”, Ed. RTS, Cluj Napoca, 2006
*** “Educatia copiilor cu un comportament dificil”, Bucuresti, 1995