EDUCAŢIA INCLUZIVĂ înseamnă faptul că TOŢI COPIII au acces la EDUCAŢIE DE CALITATE ÎNTR-UN MEDIU INCLUZIV. Cele trei componente ale acestei definiţii pot fi înţelese după cum urmează: 1.TOŢI COPII - “copii cu dizabilităţi, copii supradotaţi, copii fără adăpost, copii din zone izolate sau aparţinând unor grupuri nomade, copii aparţinând unor minorităţi lingvistice, etnice sau culturale, copii cu HIV sau aparţinând oricăror altor grupuri vulnerabile” – Declaraţia de la Salamanca (1994). 2.EDUCAŢIA DE CALITATE este definită ca fiind crearea de oportunităţi reale de obţinere a succesului în experienţa de învăţare. Cu alte cuvinte, calitatea educaţiei nu se măsoară în termeni de performanţă, promovabilitate, infrastructură, tehnologie şi confort, ci în capacitatea sistemului, a şcolii şi a dascălului de a crea oportunităţi de învăţare pentru orice copil/elev. 3.MEDIUL INCLUZIV înseamnă acel mediu în care sunt bineveniţi, protejaţi şi educaţi TOŢI copiii, indiferent de gen, caracteristici fizice, intelectuale, economice, lingvistice sau alte caracteristici (UNESCO). Rezumând, incluziunea în educaţie înseamnă: -Respect pentru diversitate, -Beneficii pentru toţi elevii, nu orientarea doar către cei excluşi, -Asigurarea accesului egal la educaţie sau stablirea unor măsuri pentru anumiţi copii fără ca aceştia să fie separaţi sau excluşi. Ce NU înseamnă, totuşi, incluziunea în educaţie: -Doar reforma educaţiei speciale, ci a întregului sistem de educaţie, -Doar răspunsul la nevoile anumitor copii, ci o îmbunătăţire a calităţii educaţiei pentru toţi elevii, -Măsuri în şcolile speciale, ci suport pentru elevi în şcolile de masă, -Doar răspunsul la nevoile copiilor cu dizabilităţi, -Satisfacerea nevoilor unui copil/elev în detrimentul altuia. Cu alte cuvinte EDUCAŢIA INCLUZIVĂ este un PROCES prin care răspundem diversităţii nevoilor copiilor prin creşterea gradului de participare la învăţare şi reducerea excluziunii. Aceasta presupune o serie de schimbări de substanţă din perspectiva conţinutului educaţional, a abordării didactico- pedagogice, a structurii sistemului de educatie şi a strategiilor educaţionale.
10 SCHIMBĂRI PE CARE PROFESORII LE POT
FACE LA CLASĂ PENTRU A FACILITA INCLUZIUNEA COPIILOR CU DIZABILITĂȚI Pentru ca toți elevii să poată avea acces la experiența învățării, profesorii trebuie să fie pregătiți pentru DIFERENȚELE existente în ceea ce privește abilitățile elevilor și modul lor de învățare. În acest sens, există o tehnică numită ”diferențierea”. Diferențierea presupune schimbări.Schimbările pot avea loc sub numeroase și diferite forme în clasă, în funcție de nevoile elevilor, nivelul de cunoștințe al profesorului și de sprijinul venit din partea personalului de sprijin sau al părinților.Mare sau mică, orice schimbare poate face diferența în felul în care copiii cu nevoi educaționale speciale/dizabilități sunt incluși. Iată 10 schimbări usoare pe care le puteți face pentru a facilita incluziunea: 1.TIMPUL Schimbați momentul zilei la care era planificată o anumită activitate, durata acesteia sau frecvența. Observați efectele. 2.SPAȚIUL Schimbați aranjamentul în clasă, aprindeți/stingeți luminile, închideți/deschideți ușa sau geamurile. Schimbați spațiul de lucru sau chiar încăperea pentru anumite activități (mergeți în bibliotecă sau chiar afară). Observați efectele. 3.METODA Schimbați modul de predare. Folosiți grafice, muzică, cărți, materiale video, postere. Stați în fața sau în spatele clasei. Lăsații pe elevi să stea în bănci, pe bănci sau pe jos (în funcție de amenajare) la anumite activități. Observați efectele. 4.MATERIALE Puneți-i pe elevi să-și creeze propriile materiale folosind creioane, markere, acuarele, plastelină, laptop-uri sau tablete, stickere etc. Observați efectele. 5.TEMA Schimbați tema care trebuie realizată în scris, în realizarea acesteia în desen, arte plasice, muzică sau teatru. Puneți-i să-și creeze postere/planșe sau prezentări power point. Observați efectele. 6.CANTITATEA Schimbați numărul de întrebări, lungimea temei, cantitatea temei. Observați efectele. 7.GRUPĂRILE Schimbați modul în care elevii își desfășoară activitatea în timpul lecției. Pot lucra pe perechi, în grupuri sau independent. Poate elevul CES sa lucreze în grup, în pereche cu un alt elev sau cu profesorul de sprijin/părintele? Observați efectele. 8.NOTAREA Schimbați temporar sau nu modalitatea de notare în raport cu așteptările dvs. Ridicați cu un nivel nota sau scădeți-o în funcție de abilitățile elevilor/elevului. Observați efectele. 9.PROFESORUL Da! Schimbati profesorul! J Solicitați sprijinul unui psihopedagog să predea o anumită lecție, unui profesor de sprijin, directorului, părintelui sau chiar unui elev. Observați efectele. 10.RESURSE Schimbați resursele utilizate pentru activitățile la clasă. Căutați noi manuale auxiliare, website-uri, comunități de profesori și experți online care dau exemple de materiale. Orice idee mică poate genera o schimbare mare. Solicitați sprijinul părinților. Observați efectele. 10 IDEI PENTRU PROFESORII DIN ŞCOLILE DE MASĂ Prin colaborare şi efort bine direcţionat, toţi elevii pot participa activ la clasă 1.Promovează socializarea Identifică cât mai multe ocazii să aşezi împreună (în bancă, în grupuri) elevi tipici cu elevi cu dizabilităţi. 2.Fă cunoscute planurile lecţiilor Nu eşti singur! Atunci când faci cunoscute planurile lecţiilor, profesorul de sprijin poate modifica conţinutul pentru a corespunde nevoilor elevului cu dizabilităţi. 3.Vorbeşte direct cu elevii Rezistă tentaţiei de a vorbi cu elevul cu dizabilităţi prin intermediul profesorului de sprijin sau al părintelui însoţitor. Transmite direct elevului laudele, explicaţiile şi întrebările, chair dacă aparent nu primiţi un feed-back clar. 4.Variază metodele de predare Creează o experienţă activă de învăţare pentru TOŢI elevii. Organizează grupuri colaborative de învăţare şi încurajează parteneriatul la teme şi proiecte. Foloseşte mai multe materiale resursă aplicând modele de lucru în grup sau bazate pe experimente. Permite elevilor să-şi demonstreze cunoştinţele într-o varietate de moduri. 5.Cunoaşte-ţi elevii Salută elevii când intră în clasă, cât mai mult posibil individual. Salutul individual le oferă abilităţi sociale şi de comunicare şi îi pune în situaţia de a intra într-un „contract formal” de comunicare. Întreabă elevii despre activităţi generale de acasă, despre animalele lor sau despre viaţa lor socială. 6.Pune întrebări de conţinut zilnic Atunci când elevii răspund la întrebări de conţinut, ei pun în practică abilităţi de socializare şi comunicare, învăţând totodată conţinutul spontan.Evaluarea ta informală, precum şi observaţiile rezultate din acest mecanism pot fi extrem de utile pentru adaptarea curriculumului elevului cu dizabilităţi. 7.Stabileşte zilnic obiective de învăţare Lucrează cu Profesorul de Sprijin şi alte persoane resursă (psiholog, psihopedagog, părinte) pentru a clarifica obiectivele de învăţare. Verifică dacă elevul cu dizabilităţi lucrează în direcţia obiectivelor stabilite. Evaluează cunoţtinţele elevului cu dizabilităţi obiectiv, indiferent de nivelul abilităţilor sale. 8.Aşteaptă-te la succes Trebuie să ai aşteptări ca TOŢI elevii să înveţe şi să participe la clasă. Transmite clar ce aşteptări ai elevilor. Ajustează solicitările sau temele pentru a se plia pe abilităţile elevilor. 9.Vorbeşte despre ideile şi sentimentele tale Exprimă-ţi temerile şi opiniile. Reformulează îngrijorări de genul: „Nu cred că locul acestui elev este în şcoala asta”, astfel: „Cum îi pot preda eficient acestui elev lecţia de adunare?” 10.Tratează elevii în mod egal Evită promovarea stereotipurilor şi a prejudecăţilor în rândul elevilor. Fii liantul dintre ei, explică lucrurile ce li se pot părea diferite, încurajează colaborarea şi recompensează atitudinile pozitive faţă de elevii vulnerabili.
10 IDEI PENTRU PROFESORII DE SPRIJIN
Tu poţi fi cheia unui parcurs frumos pentru elevul cu nevoi speciale. Colaborează pentru a promova participarea elevilor cu dizabilităţi în clasele incluzive 1.Vizitează clasa incluzivă Vizitează clasa în care va învăţa elevul tău. Evaluează progresul elevului şi particparea la clasă. Modificările aduse planurilor lecţiilor, aranjamentului clasei şi scopurilor de învăţare vor da consitenţă şi sens procesului de învăţare pentru elevul cu dizabilităţi. 2.Defineşte rolurile şi aşteptările Explică profesorilor rolul tăul şi cum poţi ajuta. Specifică exact lucrurile de care ai nevoie pentru a creşte gradul de participare al elevului la clasă. Discută despre disciplină şi aşteptările în termen de comportament. 3.Feoloseşte expertiza celorlalţi Solicită sprijinul şi participarea profesorului de la clasă. Solicită planul educaţional, obiectivele de învăţare, rezultatele aşteptate şi orice altă informaţie relevantă pe linie de conţinut. 4.Dezvoltă raporturi de colaborare cu ceilalţi profesori Discută personal cu profesorii. Incurajează-i să-şi exprime îngrijorările, speranţele şi temerile. Chiar şi două minute de discuţii între ore, pot ajuta la dezvoltarea colaborării. 5.Atenţie la limbaj Evită acronimele şi termenii tehnici din domeniul tău. Foloseşte un limbaj comun şi prietenos. 6.Invită elevii la întâlnirile de coordonare Identifică posibilităţi de a invita elevul la întâlnirile de coordonare privind propriul Plan Individualizat de Educaţie, acolo unde este posibil. Astfel va putea să-şi înţeleagă rolul său şi să aibă o participare activă. Nu subestima capacitatea de înţelegere a unui elev cu dizabilităţi. Încurajează-i pe profesori, părinţi şi specialişti să transmită copilului care sunt aşteptările lor şi obiectivele în termeni de învăţare. 7.Susţine şi întăreşte realţia profesorului cu elevul cu dizabilităţi/vulnerabil Subliniază punctele tari ale elevului cu dizabilităţi. Explică profesorlului cum poate elevul tău să participe. NICIODATĂ să nu ceri scuze pentru plasarea elevului cu dizabilităţi în clasa incluzivă şi NICIODATĂ să nu promiţi că „nu va deranja”. 8.Prietenii sunt un ajutor valoros pentru elevi Încurajează prieteniile dintre elevi. Ei pot fi un sprijin natural şi firesc în timpul orelor şi în pauze. 9.Supervizează orice activitate asistivă a elevului la clasă Oferă instrucţiuni clare oricărei alte persoane implicate în asistarea elevului la clasă (părinte, asistent personal angajat etc). Subliniază care îi sunt îndatoririle în detaliu. Monitorizează şi oferă feed-back. 10. Promovează învăţarea activă şi experienţială Sprijină şi încureajează iniţiativele de organizare a unor grupuri de învăţare în timpul orelor, a unor proiecte derulate de elevi în comun sau a unor lecţii bazate pe proiecte dezvoltate de elevi pe o temă dată. Metodele alternative stimulează învăţarea activă pentru TOŢI elevii.