Introducere

În cadrul acestui eseu doresc să aprofundez câteva aspecte relevante ale lucrării mele de
licență și anume: ,,Consilierea profesională a tinerilor defavorizați.Perspective în integrarea
profesională a tinerilor fără adăpost”, dorind să evidențiez importanța rolului pe care îl are
consilierea profesională și în ce măsură influențează procesul de integrare profesională a
tinerilor fără adăpost.
Am ales această temă din mai multe considerente. În primul rând conceptul de
consiliere profesională reprezintă un domeniu de interes pe care, am dorit să-l explorez.
În al doilea rând, am dorit să surprind, în ce măsură consilierea profesională influențează
parcursul de integrarea în muncă a tinerilor defavorizați. De mare ajutor pentru structurarea
unei viziuni holiste asupra procesului alegerii și dezvoltării carierei, au fost, pe langă
documentarea livrească, experiența mea ca voluntar la Fundația Parada, în cadrul căreia se
desfășoară un program de consiliere în carieră ce se adreseaza tinerilor aflați in dificultate.
Beneficiarii acestei fundații sunt adolescenții și tinerii fără adăpost. Aceasta experiență a fost
edificatoare pentru mine, întrucât a reprezentat o oportunitate de a-mi lămuri si extinde
viziunea asupra conceptului de consiliere în carieră, care reprezenta pentru mine un domeniu
de interes. Lucrarea de față valorifică experienta și informațiile obținute prin activitatea de
voluntar în cadrul fundației.
În egală măsură, am putut observa dificultățile cu care se confruntă acești tineri. În
contextul creșterii importanței educației, tinerii cu nivel redus de școlarizare sau fără educație
se confruntă cu un risc de excluziune pe piața muncii. Pe lângă educație și lipsa unei
calificări, există și alte caracteristici care influențează perspectivele tinerilor de integrare pe
piața muncii, printre acestea numărându-se statutul lor socio-economic, etnia, situația
locativă, lipsa unor obiective clar stabilite și altele.
Pe lângă aceste limite, mai există și cele personale, ce țin de motivație slabă sau doar
extrinsecă, ambiguitate, atitudini stereotipale față de muncă, toate acestea datorându-se
influenței mediului în care trăiesc, lipsei unor modele dezirabile, stigamtizării din partea
societății, experiența de viață. Pentru demonstrație, în prima parte am arătat sumar care sunt
elementele comune dar și specifice ale acestei categorii și am încercat să ilustreaz reperele

3
importante ale consilierii profesionale și rolul ei asupra integrării profesionale a tinerilor fără
adăpost.
Dezvoltarea și alegera unei cariere se constituie ca un proces extrem de complex în
care sunt implicați o multitudine de factori cum ar fi cei de mediu, socio-culturali, familiali și
până la factori personali, individuali. Problemele personale, sociale, determină inevitabil
dificultăți în domeniul profesional. În contextual actual, datorită situațiilor socio-economice
dificile la nivel național și nu numai, șomajul și lipsa de perspective în integrarea
profesională în rândul tinerilor, constituie o problemă socială cu implicații importante pentru
grupul țintă analizat, cât și pentru societate în ansamblul său. De aceea, facilitarea aceesului
la muncă trebuie să devină o prioritate, în special pentru tinerii care provin din medii
defavorizate.
Sintetizând, ideea de la care am pornit acest demers este aceea conform căreia
consilierea, sprijinirea tinerilor fără adăpost în integrarea lor pe piața muncii este un element
esențial, atât pentru ei, cât și pentru societate.

Adolescenții și tinerii fără adăpost

Adolescenții și tinerii străzii reprezintă un fenomem foarte răspândit, în special după

1989. Desigur, existau și înainte de 1989 însă fenomenul era ținut sub control. Fenomenul
este minimalizat cu atât mai mult cu cât, este răspandit și în alte țări nu doar în România.
Adesea este pus pe seama tranziției fără a se lua în considerare factorii colaterali cum ar fi
sărăcia, șomajul, descentralizarea serviciilor.
Termenul de copii ai străzii desemnează o categorie mai largă cu categorii de vârste
destul de variate. Pe de altă parte, în funcție de modelul de mentalitate al fiecărei țări sunt
categorizați diferit. Astfel, se face distincția între ,,copiii ai străzii” și ,,copii în stradă”. Mai
exact, unii dintre ei stau pe stradă doar pe timpul zilei, iar alții care efectiv locuiesc pe stradă.
Termenul de ,,copii ai străzii” a fost inventat în anul 1980 în Rio de Janeiro.
,,Copilul străzii este orice fetiță sau băiat care nu este suficient protejat, controlat sau
îndrumat de adulți responsabili și pentru care strada (în sensul cel mai amplu al termenului,
care include locuințe abandonate, depozite de deșeuri) a devenit locuința obișnuită și/sau
1
mijlocul său de existență.” Altfel spus, copiii străzii permanenți sau ocazionali sunt minori
1
Teclici., V., (1998), Vina de a fi copil al străzii, Editura Oscar Print, București,p.17
4
cu vârste cuprinse între 3 si 18 ani, cu sau fără părinți, fără un climat familial, de stat ori
privat și care nu mai au legături cu școala.
În ceea ce privește delimitarea vârstelor acestor ,,copii ai străzii” aceasta este relativă
întrucât mulți dintre ei au trecut de mult de perioada copilăriei, fiind deja adolescenți sau
tineri, depășind și majoratul. Percepția asupra lor este diferită și în funcție de cultură, astfel
încât, în America Latină spre exemplu, este un fenomen foarte des întâlnit care se întâlnește
în special în cartierele sărace, comunitățile improvizate, în care copiii sunt obligați încă de
mici să-și asigure existența. Așadar, există mai multe categorii de copii ai străzii.
Aceștia se regăsesc în majoritatea orașelor importante. Majoriatea provin din familii
dezorganizate, sărace, cu mulți membrii în care predomină alcoolismul, violența, neglijența
părinților.
Vagabondajul este o formă de devianță specifică în special minorilor proveniți din
medii defavorizate, cu un climat conflictual, unde sunt abuzați sub diferite forme de părinți,
rude sau egalii lor în instituțiile de ocrotire. 2
Caracteristicile copilului vagabond sunt instabilitatea comportamentală, memoria și atenție de
scurtă durată.
În altă ordine de idei, motivele pentru care copiii ajung pe stradă de cele mai multe ori
sunt: faptul că unul dintre părinți se recăsătoresc, părinții vitregi îndepărtând copiii din
căsătoriile anterioare, violența manifestată de tatăl vitreg. Consecințele acestui climat familial
conduc la deficiențe în plan comportamental.
,,Fuga de acasă, ca manifestare de revoltă a copilului față de abuzurile suferite în familie, pe
de o parte, și lipsa oricărei forme de comunicare afectivă cu părinții săi, pe de alta, este la
început episodică, constând în plecări ocazionale sau accidentale de acasă, însoțite de absența
de la ore (chiul).”3
Astfel, sărăcia, lipsa preocupării părinților, modelul parental sunt printre principalele cauze ce
duc la abandon școlar. Există cazuri când, pentru astfel de familii, a merge la șco ală este
considerat un ,,lux” pe care nu și-l pot permite, preferând să-i trimită la cerșit, pentru a aduce
venituri. În aceste condiții, mulți dintre ei sunt analfabeți sau semi-analfabeți, aspect care le
îngreunează șansele de integrare pe piața muncii. Pe de altă parte, nici școala nu este

2
Petre, I., Balica, E., Banciu, D., (2002), Tineret, Norme și Valori, București, Editura Lumina Lex, p.306.
3
Cace, S., Sima, D., (2003), Strada între fascinație și servitute, București, Editura Unicef, p. 27
5
tocmai ,,binevoitoare” cu ei, respingându-i. Întrucât sunt considerați a fi ,,copii problemă”
școala îi respinge, limitându-le astfel, șansele oricum reduse de a dobândi o educație.
,,Atunci când ,,copilul străzii” rupe orice legătură cu familia și cu școala (doi dintre
cei mai importanți factori ai socializării individului), el pierde șansa de a cunoaște regulile de
bază după care funcționează societatea și, ca urmare, integrarea sa va fi extrem de dificilă.”4
,,Ei sunt acei copii care hoinăresc din loc în loc şi care se asociază în grupuri ai căror
principal mediu de viaţă şi acţiune este strada.”5

Tinerii străzii și munca

De cele mai multe ori acești tineri sunt nevoiți să întreprindă diferite activități pentru a-și
asigura existența lor și a familiilor lor, în unele cazuri. În aceste condiții, lipsiți de
posibilitatea unei educații, intrarea lor pe piața muncii se face încă de la vârste fragede, și de
cele mai multe ori la negru.
Deși în România dreptul legal la muncă este prevăzut de la 16 ani, există un număr mare de
copii, în special cei cu o situație familială precară care prestează diferite munci încă de la 10
ani sau chiar mai puțin.
Munca la negru reprezintă o activitate prestată în cadru legal și plătită, dar nedeclarată
autorităților publice. Are efecte negative atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru
individ dar și pentru societate (afectează sistemul asigurărilor sociale și bugetul de stat), iar
pentru individ, acest tip de muncă îl plasează într-o poziție precară din punct de vedere
economico-social, în comparație cu salariații cu forme legale. Această muncă este una ce nu
oferă perspective pe termen lung, nu oferă siguranță, asigurări sociale, iar salariile sunt sub
media minimă de pe piața forței de muncă. 6
Ocupația principală a copiilor și tinerilor străzii este cerșitul, practicat atât de fete cât
și de băieți. Adesea cerșitul este asociat cu munca, prestând diferite munci cum ar fi spălatul
mașinilor.

În altă ordine de idei au fost făcute delimitări între termenii de ,, child work” și ,,child
labour”, primul termen denumind activități care afectează dezvoltarea fizică și psihică a
4
Teclici, V., (1998), Vina de a fi copil al străzii, Editura Oscar Print, București, pp. 42-44
5
Botescu, G., (1997),,Diagnoza fenomenului Copiii străzii şi a efectelor sale criminogene , în Zamfir, E.,
(coord.), Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară, Bucureşti, Editura Expert, p. 378
6
Blaga, E., (2009), Sociologia muncii, București, Editura Didactică și Pedagogică, pp. 180-181
6
copilului, iar cel de-al doilea se referă la activități ce influențează în mod negativ dezvoltarea
sa. Sursele principale de venit în cazul copiilor și tinerilor străzii au fost identificate după
cum urmează:
 pe primul loc se situează cerșitul;
 spălat de mașini;
 furturi;
 căratul bagajelor;
 vânzare de ziare;
 prostituție;
 alte metode.7

Cadrul legislativ care reglementează drepturile tinerilor defavorizați

În ceea ce privesc reglementările legislative naționale, principalele prevederi

legislative privind munca copilului și integrarea socio-profesională a tinerilor se regăsesc în
Constituția României, Codul Muncii și Codul Familiei.
În Constituția României, sunt stipulate următoarele: ,,Minorii sub vârsta de 15 ani nu
pot fi angajați ca salariați”, în același articol sunt instituite principii conform cărora
,,exploatarea copiilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității, sau care
le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise .”8
Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului introduce
reglementări noi, în ceea ce privesc drepturile copilului. Astfel, prin pachetul legislativ intrat
în vigoare în 2005 se pune accent pe menţinerea copilului în familie, avându –se în vedere
bunăstarea copilului. Articolul 13, alin.1 din Codul muncii prevede ca ,,persoana fizică
dobândește capacitate de munca la împlinirea vârstei de 16 ani” , de asemenea în alin.2 se
specifică: ,,persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat și la
împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părților sau al reprezentanților legali, pentru activități
potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințelor sale, dacă astfel nu îi sunt
periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională”, iar alin.3 stipulează că
,,încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.”9
7
Teclici, V., Op.cit, p.44
8
Art. 49, alin. 3, 4, din Constituția României, site accesat la data de 11.05.2010, www.cdep.ro
9
Codul Muncii, (2007), București, Editura Meteor Press, p.13
7
 De asemenea, angajatorilor care încadrează în muncă persoane provenite din medii
defavorizate, li se oferă facilităţi reglementate prin Legea nr. 76/2002, privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu completările şi
modificările ulterioare.10
În concluzie, consider că, în procesul integrării sociale al tinerilor defavorizaţi este
necesar să se pună accent pe implementarea unor strategii de intervenţie axate pe integrarea
profesională şi educaţională. Desfăşurarea unor programe eficiente de consiliere profesională
constituie o măsură absolut necesară în acest context.

Consilierea profesională

“Consilierea carierei este un serviciu social care inițiază o abordare globală a

individului, sub toate aspectele semnificative ale vieții și rolurilor asumate în școală, profesie,
viață socială sau comunitară, familie, timp liber etc. și se materializează prin toate categoriile
de servicii de informare, consiliere și orientare oferite solicitanților de către consilieri.,,11
În aceeași ordine de idei, Tomșa Gheorghe definește consilierea carierei ca fiind “tipul
de consiliere ce are în vedere alegerea și dezvoltarea unei profesiuni. Consilierii de carieră
sunt pregătiți pentru a cunoaște toate oportunitățile educaționale și profesionale, tendințele
pieței muncii și necesitățile pentru pregătire și calificare. Acest tip de consiliere cuprinde
oferta de informații și administrarea unor teste psihometrice pentru a- i ajuta pe clienți în
identificarea punctelor forte și slabe din personalitatea lor. Activitatea consilierilor de carieră
se adresează oportunităților specifice unei anumite vârste și cerinței locurilor de muncă de pe
piață. Consilierii trebuie să fie foarte atenți la posibilele prejudicii legate de sex, rasism, și de
altă natură care pot fi aduse clienților lor.”12 Totodată, consilierea carierei presupune și
raportarea la nevoile fiecărui individ în parte, ținându-se cont de caracteristicile fiecăruia.
Consilierea profesională este procesul ce are în vedere abordarea sistemică a individului, sub
toate aspectele semnificative. Are ca finalitate alegerea și dezvoltarea unei profesii, pregătirea
individului în vederea integrării profesionale.13

10
Monitorul Oficiul nr.150/8 martie 2010, accesat la data de 11.05.2010,
www.dreptonline.ro
11
Jigău, M., (coord.), (2003), Consilierea carierei adulților, București, Editura Afir, p.7
12
Tomșa G., (coord.), (2005), Dicționar de consiliere și orientare, București, Editura
Credis, p.25.
13
Jigău, M., (coord.), (2003), Consilierea carierei adulților, București, Editura Afir, p.11
8
Integrarea profesională a tinerilor defavorizați

Integrarea profesională reprezintă procesul de adaptare a tânărului la cerințele muncii pe

care o desfășoară. Îndeplinirea sarcinilor și cerințelor impuse, randamentul de la locul de
muncă, sunt indicatori ai integrării profesionale. Prin integrarea profesională a tânărului fără
adăpost se realizează și integrarea socială, aceste două aspecte aflându-se în strânsă
legătură.14
Având în vedere particularitățile mediului social și profesional aflat în continuă
schimbare, se impune structurarea unor programe de intervenție care să aibă în vedere
integrarea profesională a tinerilor defavorizați, în mod special adolescenții și tinerii fără
adăpost. Integrarea este definită ca fiind „un proces de inserție activă și eficientă a
individului în activități sociale, în grupurile sociale, în grupurile sociale, sau într- o
accepțiune mai largă, în viața socială. Există conturate și descrise mai multe tipuri de
integrare: a) socială, b) psiho- socială, c) școlară, d) profesională, e) culturală etc.
Pe ansamblu, integrarea se realizează printr-o serie de forme și mijoace, cum ar fi:
instruirea, educația, serviciile sociale, etc. O.S.P., selecția și formarea profesională constituie
mijloace psihopedagogice speciale și eficiente de integrare a individului în viața socială.”15
Integrarea socio-profesională implică, așadar, luarea în considerare atât a necesităților
sociale pe care individul trebuie să le satisfacă prin asumarea și aplicarea reală a rolurilor, cât
și a trebuințelor, aspirațiilor și intereselor individului. Rezumând cele prezentate până acum,
deducem că este necesară o abordare holistă asupra procesului de consiliere și integrare
profesională, mergându-se pe ideea unei intervenții individualizate dar care să aibă în vedere
tânărul fără adăpost în ansamblu, luând în considerare toate limitele și aspectele vieții sale.
Concluzia generală care se desprinde din această lucrare este aceea că implicarea tinerilor și
adolescenților fără adăpost într-un proces de consiliere profesională eficientă le mărește
considerabil șansele de integrare pe piața muncii, oferindu-le noi perspective și oportunități.
Ceea ce doresc să remarc în încheiere este faptul că o mare parte dintre tinerii și adolescenții,
beneficiari ai Fundației Parada, care au fost integrați într-un proces de consiliere profesională,
au fost redirecționați să se adapteze unui stil de viață normal, având ca rezultat integrarea lor
firească în societate
14
Drăgan, I., în Tomșa, G., (coord), (2005), Dicționar de consiliere și orientare, București,
Editura Credis, p.51
15
Tomșa G., (coord.), (2005), Dicționar de consiliere și orientare, București, Editura
Credis, p. 51
9
 Tinerii defavorizați, în special cei fără adăpost întâmpină dificultăți de angajare,
datorită nivelului scăzut al educației, lipsei unei formări profesionale, sau lipsei actelor de
identitate.
Toate aceste probleme fac cu atât mai dificilă insertia lor profesională. Integrarea socio-
profeională a acestor tineri, reprezintă un punct critic.
Serviciile de asistență socială ar trebui să pună mai mult accent pe elaborarea unor strategii
de suport pentru această categorie aflată în dificultate. Aceste servicii necesită o protejare
specializată din partea statului, fiind favorabile integrării profesionale a tinerilor defavorizați.
Acest demers necesită un cadru legislativ care să asigure suportul necesar tinerilor pentru
găsirea unui loc de muncă cât și integrarea lor socială. Având în vedere că măsurile existente
sunt insuficiente și observând importanța și eficacitatea unor astfel de servicii, consider că
este imperios necesară implementarea unor astfel de servicii atât la nivelul unor instituții cu
atribuții in domeniul asistenței sociale la nivel de stat, cât și finanțare, pentru derularea
eficace a unor astfel de proiecte la nivelul ONG-urilor. Principala finalitate a procesului de
consiliere profesionala este integrarea optima a tinerilor fără adăpost în câmpul muncii.
Integrarea profesionala, ocupa un loc esențial in ierarhia recuperării si integrării
sociale a tânărului fără adăpost; constituie un factor major în creșterea capacităților proprii
și în obținerea independenței personale. Astfel că, pentru îndeplinirea acestui deziderat,
considerăm utilă implementarea unei strategii de informare și sensibilizare la nivel național,
în special în rândul companiilor angajatoare. După cum am precizat, obiectivul general al
acestei campanii este asigurarea integrării socio-profesionale a tinerilor și adolescenților fără
adăpost.
Este necesar a se avea în vedere următoarele aspecte:
- eliminarea prejudecăților sociale și a stereotipurilor față de această categorie
vulnerabilă;
- creșterea șanselor de integrare prin micșorarea deficitului educativ și informațional
prin intermediul consilierii profesionale.În concluzie, consider că implementarea unor
astfel de strategii ar favoriza integrarea socio-profesională a tinerilor fără adăpost.

10
 Bibliografie

 Art. 49, alin. 3, 4, din Constituția României, site accesat la data de 11.05.2010,
www.cdep.ro
 Blaga, E., (2009), Sociologia muncii, București, Editura Didactică și Pedagogică.
 Botescu, G., (1997), ,,Diagnoza fenomenului Copiii străzii şi a efectelor sale
criminogene,, în Zamfir, E., (coord.), Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară,
Bucureşti, Editura Expert.
 Cace, S., Sima, D., (2003), Strada între fascinație și servitute, București, Editura
Unicef
 Codul Muncii, (2007), București, Editura Meteor Press
 Dex online, site site accesat în data de 14.05.2010, disponibil la
http://dexonline.ro/definitie/mentor
 Jigău, M., (coord.), (2003), Consilierea carierei adulților, București, Editura Afir.
 Lege nr. 116/2002 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 din 21 martie 2002
privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale,
http://www.apdr.ro/pdf/L116.pdf site accesat în data de 05.05.2010.
 Petre, I., Balica, E., Banciu, D., (2002), Tineret, Norme și Valori, București, Editura
Lumina Lex.
 Teclici, V., (1998), Vina de a fi copil al străzii, București, Editura Oscar Print.
 Tomșa G., (coord.), (2005), Dicționar de consiliere și orientare, București, Editura
Credis.

11