Sunteți pe pagina 1din 5

Factori de influenta privind tipurile de structuri organizatorice

Factorii care influenteaza tipurile de structuri organizatorice sunt:


1 tipul si complexitatea productiei de bunuri si service;
2 dimensiunile intreprinderii;
3 calificarea personalului;
4 cadrul juridic si statutul juridic de functionare;
5 strategia dezvoltarii.
Prin tip de productie se intelege o stare organizatorica si functionala a intreprinderii determinate de
nomenclatura produselor fabricate, volumul productiei executate pentru fiecare pozitie de nomenclatura, gradul
de specializare a intreprinderii, a sectiilor si a locurilor de munca, modul de deplasare a obiectelor muncii de la
un loc de munca la altul.
1. Tipul si complexitatea productiei de bunuri si servicii
Conducerea si organizarea activitatilor productive din cadrul intreprinderilor se afla intr-o dependenta
directa de tipul ded productie.
In practica se disting trei tipuri de productie si anume:
a. tipul de productie in masa;
b. tipul de productie in sarie (la comanda);
c. tipul de productie individuala (pe unicate);
a. Tipul de productie in masa:
In cadrul intreprinderilor de productie tipul de productie de masa ocupa inca o pondere insemnata.
Acest tip de productie se caracterizeaza prin urmatoarele:
- Fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neantrerupt si in cantitati mari sau foarte mari;
- Specializare inalta atat la nivelul locurilor de munca, cat si la nivelul intreprinderii;
- Deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face bucata cu bucata, in mod continuu cu
ajutorul unor mijloace de transport specifice, cu deplasare continua de felul benzilor rulante, conveiere
sau planuri inclinate;
- Locurile de munca si forta de munca care le utilizeaza au un grad inalt de specializare fiind amplasate in
succesiunea operatiilor tehnologice sub forma liniilor de productie in flux;
Tipul de productie de masa creeaza conditii foarte bune pentru folosirea pe scara larga a proceselor de
productie automatizate, cu efecte deosebite in cresterea eficientei economice a intreprinderii.
b. Tipul de productie de serie:
Caracteristici:
- Fabrica o nomenclatura relativ larga de produse, in mod periodic si in loturi de fabricatie de marime
mare, mica sau mijlocie;
- Gradul de specializare al intreprinderii sau locurilor de munca este mai redus decat la tipul
de serie mare, fiind mai ridicat sau mai scazut in functie de marimea seriilor de fabricate
- Deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu mijloace de transport cu deplasare
discontinua (pentru seriile mici de fabricatie) - carucioare, electrocare, etc. sau cu mijloace cu deplasare
continua, pentru seriile mari de fabricatie;
- Locurile de munca sunt amplasate dupa diferite criterii in functie de marimea seriilor de fabricatie.
Astfel, pentru serii mari de fabricatie locurile de munca sunt amplasate dupa criteriul liniilor
tehnologice, iar pentru seriile mici de fabricatie dupa criteriul grupelor omogene de masini.
in cazul tipului de productie de serie, de fapt, se intalnesc caracteristici comune atat tipului de productie
de masa, cat si tipului de productie individual (unicate).
c. Tipul de productie individual:
- Este specific intreprinderilor care executa o gama foarte larga de produse, fiecare fel de produs fiind
unicat sau fabricat in cantitati foarte reduse.
- Sectiile, atelierele si locurile de munca sunt organizate dupa principiul tehnologic, folosind utilaje
universale si forta de munca policalificata pentru a sa putea adapta rapid si eficient la executia si
diferentelor tipuri de produse incluse in fabricatie.
Sisteme de organizare a productiei specifice tipurilor de productie analizate
a. Organizarea productiei in flux este specifica intreprinderilor care fabrica o gama redusa de tipuri de
produse, care au productie de masa sau de serie mare.
Trasaturi caracteristice:
- divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple ca volum de munca, fixand o succesiune
rationala a executarii lor
- repartizarea executarii unei operatii sau a unui grup de operatii pe un anumit loc de munca ;
- amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice;
- trecerea obiectelor muncii de un loc de munca la altul in mod continuu sau discontinuu cu un ritm
reglementar sau liber.
b. organizarea fabricarii produselor dupa metodele productiei individuale si de serie mica are
Trasaturi caracteristice:
- organizarea unitatilor de productie dupa principiul tehnologic, fiecare unitate de productie reprezinta
anumite stadii ale procesului tehnologic, iar amplasarea utilajelor se face pe grupe omogene de masini;
- trecerea de la o operatie tehnologica la alta a produselor se facepe grupe omogene de masini.
Tehnologia reprezinta un ansamblu de procese de transformare realizate in intreprindere. In orice
organizatii exista tehnologii diferite care impugn modul de divizare a lucrului si modalitatea de coordonare a
diferitelor compartimente, astfel structurile lor organizatorice se diferentiaza.
De exemplu intr-o intreprindere constructoarele de aparate electronice, unde productia este de serie si
numeroase materiale si componente sunt standarizate, structura organizatorica este inalta.
Intr-o intreprindere de constuctii, fiecare santier are structura flexibila, conducatorii au un grad mare de
autonomie. Santierele au o structura organizatorica simpla.
2. Dimensiunile intreprinderii
In functie de gradul de marime a intreprinderii, criteriu de clasificare aplicat in Uniunea Europeana si
in Romania, exista intreprinderi:
a. mari ( peste 250 de salariati );
b. mijloci (cu 50-249 salariati )
c. mici (cu 10-49 salariati)
d. microintreprinderi cu maxim 9 salariati)
Marimea intreprinderii influenteaza divizarea munci si prelucrarea volumului informational.
O intreprindere mica incepe cu o structura simpla, dar, pe masura ce se dezvolta, apare necesitarea construirii
unor nivelurii intermediare intre sistemul director si cel de executie. Complexitatea unor structuri nu
influenteaza eficacitatea ei.
O structura simpla a unei intreprinderi mici poate fi la fel de buna ca aceea a unei intreprinderii mari.
Unele organizatii au o structura organizatorica relative plata ( au relative putine niveluri ierarhice), in
timp ce altele au mai multa niveluri ierarhice, au structura organizatorica inalta (sunt organizatii puternic
ierarhizate). In general organizatiile au arii de control mai largi au mai putine niveluri si pot fi considerate
aplatizate. Iata cateva dintre diferentele dintre organizatiile puternic ierarhizate și cea plată:
ORGANIZATIEPUTERNIC IERARHIZATA ORGANIZATIE PLATA

1. Arie de control ingusta. 1. Aria de control larga.


2. Cresterea lungimii liniilor de comunicare. 2. Linii de comunicare mai scurte.
Subalternii sunt mai putini numerosi si pot fi condusi Subalterni sunt prea numerosi sin u pot fi condusi
mai indeaproape. indeaproape.
4. Impartirea autoritatii intre managerii de pe mai 4. Autoritatea este localizata pe mai putine nivele.
multe nivele.
5 Delegarea nu este la fel de importanta ca 5. Delegarea este esentiala.
supraveghere directe.
Liniile de comunicare sunt mai lungi si posibilitatea aparitiei de blocaje informationale este mai mare in
organizatiile cu o piramida ierarhica inalta. De asemenea, in organizatiile cu o piramida ierarhica aplatizata,
managerii apeleaza de obicei la delegarea si acorda mai multa autonomie subalternilor.
Organizatiile plate au structuri organizatorice simple in timp ce organizatiile puternic ierarhizate au structuri
organizatorice complexe.
3. Calificarea personalului
Prin aplicarea deciziilor Comisiei Europene privind formarea continua a adultilor vor fi delimitate insa
8 niveluri de calificare profesionala.
Prin hotararea Guvernului nr. 1246 din 6 decembrie privind sistemul de certificare a nivelurilor de
calificare prin invatamantul profesional, liceeal-filiera tehnologica si vocationala-postliceal,in art 1. se
precizeaza: in invatamantul preuniversitar, organizat prin scoala profesionala, scoala de ucenici, liceu-filiera
tehnologica si vocationala-,scoala post postliceala si scoala de maisri, se certifica urmatoarele 8 niveluri de
calificare:
Nivelul 1 – Rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 1 sunt: cunoştinţe generale de bază; abilităţi de
bază necesare pentru a executa sarcini simple; munca sau studiul sub supraveghere directă într-un context
structurat;
Nivelul 2 – Rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 2 sunt: cunoştinţe faptice de bază într-un
domeniu de muncă sau de studiu; abilităţi cognitive şi practice de baza necesare pentru utilizarea informatiilor
relevante în scopul executării sarcinilor şi rezolvării problemelor de rutină prin utilizarea unor reguli şi
instrumente simple; muncă sau studiul sub supraveghere cu un anumit grad de autonomie;
Nivelul 3 – Rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 3 sunt: cunoştinţe faptice, cunoasterea unor
principii, procese şi concepte generale dintr-un domeniu de muncă sau de studiu; o gamă de abilităţi cognitive
şi practice necesare pentru executarea sarcinilor şi rezolvarea problemelor prin selectarea şi aplicarea de
metode, instrumente, materiale şi informaţii de bază; asumarea responsabilităţii pentru executarea sarcinilor
într-un domeniu de muncă sau de studiu; adaptarea propriului comportament la circumstanţe pentru rezolvarea
problemelor;
Nivelul 4 – Rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 4 sunt: cunoştinţe faptice şi teoretice în contexte
largi, în cadrul unui domeniu de muncă sau de studiu; o gamă de abilităţi cognitive şi practice necesare pentru
găsirea de soluţii la problemele specifice, într-un domeniu de muncă sau de studiu; autogestionare cu ajutorul
unor indicaţii în general previzibile în cadrul situaţiilor de muncă sau de studiu, dar care se pot schimba;
supravegherea activităţii de rutină a altor persoane, preluând o anumită responsabilitate pentru evaluarea şi
îmbunătăţirea activităţilor de muncă sau de studiu;
Nivelul 5 – Rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 5 sunt: cunoştinţe faptice şi teoretice
cuprinzătoare, specializate într-un domeniu de muncă sau de studiu şi conştientizarea limitelor cunoştinţelor
respective; o gamă amplă de abilităţi cognitive şi practice necesare pentru conceperea de soluţii creative la
probleme abstracte; gestionare şi supraveghere în situaţii de muncă sau de studiu, în care schimbările sunt
imprevizibile; revizuirea şi dezvoltarea performanţelor proprii şi ale altora;
Nivelul 6 – Rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 6 sunt: cunoştinţe avansate într-un domeniu de
muncă sau de studiu care implică înţelegerea critică a teoriilor şi principiilor; abilităţi avansate care denotă
control şi inovaţie necesare pentru a rezolva probleme complexe şi imprevizibile într-un domeniu de muncă
sau de studiu specializat; gestionarea de activităţi sau proiecte tehnice ori profesionale complexe, prin
asumarea responsabilităţii pentru luarea deciziilor în situaţii de muncă sau de studiu imprevizibile; asumarea
responsabilităţii pentru gestionarea dezvoltării profesionale a indivizilor şi grupurilor;
Nivelul 7 – Rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 7 sunt: cunoştinţe foarte specializate, unele
dintre ele situându-se în avangarda nivelului de cunoştinte dintr-un domeniu de muncă sau de studiu, ca bază a
unei gândiri şi/sau cercetări originale; conştientizare critică a cunoştinţelor dintr-un domeniu şi a cunoştinţelor
aflate la graniţa dintre diferite domenii; abilităţi specializate pentru rezolvarea problemelor în materie de
cercetare şi/sau inovaţie, pentru dezvoltarea de noi cunoştinţe şi proceduri şi pentru integrarea cunoştinţelor din
diferite domenii; gestionarea şi transformarea situaţiilor de muncă sau de studiu care sunt complexe,
imprevizibile şi necesită noi abordări strategice; asumarea responsabilităţii pentru a contribui la cunoştinţele şi
practicile profesionale şi/sau pentru revizuirea performenţei strategice a echipelor;
Nivelul 8 – Rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 8 sunt: cunoştinţe la cel mai avansat nivel dintr-
un domeniu de muncă sau de studiu şi cunoştinţe aflate la graniţa dintre diferite domenii; abilităţile şi tehnicile
cele mai avansate şi specializate, inclusiv abilitatea de sinteză şi evaluare, necesară pentru rezolvarea
problemelor critice de cercetare şi/sau inovaţie şi pentru extinderea şi redefinirea cunoştinţelor existente sau a
practicilor profesionale; demonstrarea unui nivel ridicat de autoritate, inovaţie, autonomie, de integritate
ştiinţifică şi profesională şi a unui angajament susţinut pentru dezvoltarea de noi idei sau procese aflate în
avangarda unei situaţii de muncă ori de studiu, inclusiv cercetarea.
4. Cadrul juridic si statul juridic de functionare
Acest criteriu clasifica intreprinderile astfel:
a. Intreprinderea proprietate publica se organizeaza ca regiune autonoma sau companie nationala.
Regiile autonome sunt organizate in ramuri strategice ale economiei nationale in domenii sau ramurii stabilite
de guvern. In cadrul regiilor autonome statul detine totalitatea capitalurilor.
Regia autonoma eate o persoana juridica care functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie
financiara, iar in acest scop este proprietara bunurilor din patrimonial sau. Regia autonoma este condusa de un
consiliu de administratie. Ele au fost infintatepe baza legii nr 15/1990. Sunt fie regii autonome de importanta
locala avand, de regula, structuri organizatorice simple su R.A de importanta, de dimensiuni mari, cu o
structura organizatorica simpla.
b. Intreprinderi in proprietate de grup, cooperatiste - cand initierea crearii patrimoniului apartine unei
persoane asociate intr-o coperartiva. Ele au structuri organizatorice la nivel local. Pot fi cooperative
mestesugaresti, cooperative de credit, cooperative de prestari servicii.
c. Intreprinderi in proprietate particulara se caracterizeaza prin faptul ca patrimonial lor apartine unei
persoane sau unui grup de persoane.
Conform legii 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatilor familiale care desfasoara
activitati economice in mod independent, publicata in Monitorul Oficial parte I nr. 576 din 29.06.2003
in Romania pot exista intreprinderi mici, cu o structura organizatorica simpla avand forma juridica:
persoana fizica simpla autorizata (PFA) sau asociatie familiala (AF).
Persoanele fizice, cetateni romani sau cetateni straini, care provin din statele member ale Uniuni
Europene si din statele apartinand Spatiului Economic European, pot desfasura activitati economice pe
teritoriul Romaniei, in mod independent, sau pot constitui asociatii familiale in conditii legale.
Societatea comerciala reprezinta un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna
ceva in comun, cu scopul de a impartii foloasele ce se pot obtine. Societatea comerciala este o persoana
juridica. In functie de forma de organizare juridica, precizata in legea nr.31/1990 modificata prin legea
441/2006, societatiile comerciale pot fi :
a) societati in nume colectiv (SNC)
b) societati in comandita simpla (SCS)
c) Societati in comandita pe actiuni (SCA)
d) Societati pe actiuni (SA)
e) Societati cu raspundere limitata (SRL)
Cadrul juridic este reprezentat de sistemul legislativ din spatiul economic-geografic in care isidesfasoara
activitatea intreprinderea, de cadrul legislativ al pietelor externe, dar si de sistemul institutional national si
international
Factorii juridici se refera la mijloacele de control stabilite pentru apararea intereselor societatii.
Sistemul institutional-legislativ stabileste cadrul in care intreprinderea isi poate desfasura activitatea
asigurand utilizarea resurselor, finalizarea profitabila pe piata, protejarea intereselor economiei nationale, dar si
prevenirea orientarii in directii nefavorabile.
Legislatia reglemeteaza conduita in afaceri prin trei tipuri de legi:
► Legi menite sa apere concurenta si care cer ca practicile de marketing sa fie corecte si egale pentru toti
partenerii (Legea nr.11/1990 privind protectia concurentei neloiale, Legea nr.64/1991 privind brevetele si
inventiile, Legea concurenteinr.21/1996).
► Legi care protejeaza cumparatorul impotriva produselor necalificative, poluate fizic sau moral, impotriva
preturilor prea mari, care obliga la etichetarea corecta a produselor (Legea nr.11/1994 privind protectia
consumatorului prin care se modificaOrdonanta Guvernului nr.21/1992, Hotararea Guvernului
nr.665/1995 privind inlocuirea, remedierea si restituirea produselor care prezinta deficiente de calitate).
► Legi care protejeaza interesele generale ale societatii, imbunatatirea calitatii vietii, conservarea mediului
ecologic, conservarea resurselor naturale, protectia economiei si a pietei nationale (Ordonanta guvernului
nr.31/1995).
Statutul juridic de functionare a unei intreprinderi este unul dintre documentele de formalizare a structurii
organizatorice a acesteia si este o componenta a regulamentului de organizare si functionare.
5. Strategia dezvoltarii
In cadrul strategiilor economice un loc important il au strategiile economkice de dezvoltare datorita
complexitatii lor si a efectelor pe care le au asupra activitatii economice de perspective a intreprinderii.
Prin strategie economica de dezvoltare se intelege acel tip de startegie care defineste obiectivele de
dezvoltare viitoare a intreprinderii, modul de alocare a resurselor pe actiunile ce trebui intreprinse pe orizonturi
de timp bine precizate, tinand seama de accentuarea competitiei pe diferitele pietei si de asigurarea rentabilitati
pentru activitatile desfasurate.
Elaborarea unei strategii economice de dezvoltare reprezinta rezultatul unui process de conducere
startegica la nivelul intreprinderii. In startegia de dezvoltare, bazata pe cresterea economica, aspectele
cantitative se imbina cu cele calitative, iar obiectivelefixate sunt superioare sunt superioare celor din perioada
anterioara.