1

Prof. Badea Florica 2.21.2013

Managementul Productiei

Manual: Managementul Productiei, autor Florica Badea, editura A.S.E., editia 2005

Examen:
- aproximativ 18 subiecte teoretice;
- 2 aplicatii facute la seminar.

Temele cursului:
1. Intreprinderea - componenta a unui sistem de productie; Tipul de productie;Balante de
masurare a timpului de lucru;
2. Organizarea structurala a unei intreprinderi de productie;
3. Organizarea procesuala a unei intreprinderi de productie; Tipul de productie in masa si
metode de organizare a acestuia;Tipul de organizare individuala si metode specifice de
organizare;
4. Organizarea activitatilor auxiliare ale intreprinderii; Organizarea activitatii de intretinere
si reparare a utilajelor;
5. Organizarea activitatii de transport intern;
6. Pregatirea fabricatiei noilor produse si asimilarea lor in fabricatie;
7. Managementul activitatii de fundamentare a capacitatii de productie;
8. Costul de productie al produselor si al intreprinderii; Indicatori de masurare a eficientei
economice a activitatii intreprinderii.






















2

28.02.2013

Subiect de examen: tipul de productie este ... (4 categorii de intreruperi)

Tipul de productie = o stare organizationala influentata de urmatorii factori:
- volumul productiei fabricate;
- nomenclatorul produselor executate;.
- gradul de specializare al locurilor de munca;
- modul de deplasare a produselor de la un loc de munca la altul.

Tipul de productie este acea stare care determina un anumit mod de organizare al firmei.
Pe baza acestui criteriu de organizare, in cadrul firmelor, se regasesc 3 tipuri de
productie:
tipul de productie de masa;
tipul de productie de serie;
tipul de productie individual sau de unicate.

Datorita existentei acestor tipuri de productie, la dispozitia managementului acestora
exista un set de metode de organizare a activitatii de productie. Astfel, pentru tipul de productie
de masa si de serie mare metoda cea mai eficienta de organizare a productiei este metoda de
organizare pe baza principiilor liniilor de productie in flux.
Pentru tipul de productie individuala sau de serie mica, metoda de organizare are la baza
gruparea masinilor sau locurilor de munca pe grupe omogene.
In cazul tipului de productie de serie mijlocie, metoda cea mai folosita de managementul
firmelor este metoda pe baza de comenzi de la clienti, iar fabricatia acestora foloseste metode de
organizare corelat cu cantitatea de produse comandate sau varietatea lor.
In mod practic, fiecare metoda de organizare are la baza un set de aplicatii, dar cea mai
utilizata dintre ele este aplicatia referitoare la modul de amplasare al locurilor de munca.
Exista situatii cand in cadrul fiecarei firme exista la un momentdat unul sau mai multe
tipuri de productie. In acest caz, organizarea activitatii intreprinderii va fi conforma cu tipul de
productie care se regaseste in ponderea cea mai mare.

Caracteristici ale tipurilor de productie

1. Tipul de productie de masa:
- volumul productiei fabricate din fiecare tip de produs este foarte mare si executa o
perioada indelungata de timp (tipul de productie cu cea mai mare stabilitate intimp);
- nomenclatorul de produse este foarte redus;
- locurile de munca au un grad inalt de specializare (executa un numar foarte redus de
operatii tehnologice uneori chiar una singura ex.: intr-o fabrica de confectii, o masina
de cusut nasturi are un nivel scazut de specializare). Forta de munca utilizata are un grad
de calificare foarte redus;
- in procesul executarii produselor, acestea trec de la un loc de munca la altul, unul cate
unul, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare continua de tipul benzilor
rulante sau sau de tipul conveelor (deplasare pe role).
3

- locurile de munca sunt amplasate sub forma unor linii tehnologice intr-o succesiune
impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice. Se foloseste metoda gamelor
fictive.

Subiect examen: enumerati doua dintre trasaturile caracteristice tipului de productie in masa.

2. Tipul de productie individuala:
- volumul productiei executate este foarte redus din fiecare produs executat cand aceasta
este de ordinul unu, doua, sau trei produse, numim productia de unicate;
- nomenclatorul de produse este foarte diversificat;
- locurile de munca au un grad redus de specializare si sunt capabile sa execute o gama
foarte larga de operatii. Se numesc locuri de munca universale. Lucratorii utilizati in
acest caz au un grad inalt de calificare dar cu toate acestea, randamentele lor sunt mai
reduse decat in cazul tipului de productie de masa;
- deplasarea intre locurile de munca se face pe loturi de produse cu mijloace de transport
cu deplasare discontinua (carucioare, electromotoare etc.) marimea lotului de produse
transportat o singura data este cea care da si marimea serie de fabricatie;
- locurile de munca sunt amplasate sub forma grupelor de masini de acelasi tip sau sub
forma grupelor omogene de masini. Metoda de amplasare folosita este metoda verigilor.

3. Tipul de productie in serie:
- in functie de marimea serie de fabricatie, metoda de organizare folosita va fi:
metoda pe baza liniilor tehnologice pentru tipul de productie de serie mare;
metoda pe baza grupelor omogene pentru tipul de productie de serie mica.

Instrumentate de masurare a timpului de lucru al unei firme

Pentru evaluarea corecta a dimensiunii fiecarui tip de activitate desfasurata la nivelul
firmei, timpul afectat acestor activitati se masoara cu ajutorul unor instrumente specifice numite
balante ale timpului de lucru. Acestea masoara cu ajutorul unor indicatori, atatt timpul de lucru al
utilajelor cat si timpul de lucru al lucratorilor. Acesti indicatori se diferentiaza in functie de:
regimul de lucru al firmei;
timpul de intrerupere afectat reparatiilor utilajelor;
daca acestia fac referire la utilaje/lucratori.

Balanta timpului de lucru a unui utilaj Balanta timpului de lucru a muncitorilor
1. T
c
(timp de lucru calendaristic) = 365
zile * (24, 16, 8) h;

2. T
N
= T
c
(sambete = 52 + duminici =
52 + sarabatori legale = 6) * (24, 16, 8)
h;
* Pentru domeniile in care procesul tehnologic
se desfasoare neintrerupt timpul calendaristic
este egal cu timpul nominal si totodeauna in
regim de 24 de ore.
1. T
c
(timp de lucru calendaristic) = 365
zile * 8 h

2. T
N
= T
c
(sambete = 52 + duminici =
52 + sarabatori legale = 6) * 8 h;

3. T
D
= T
N
(h) [I
co
(h) (intreruperi pentru
concediu de odihna) + I
cb
(intreruperi
pentru concediu de boala ...)

4


3. T
D
= T
N
(h) I
R
(h) (intreruperi
planificate pentru reparatii).

4. T
E
(timp efectiv de lucru) = T
D
I
A

(intreruperi accidentale)
4. T
E
(timp efectiv de lucru) = T
D
A
N

(absentele nemotivate)









































5

7.03.2013

Organizarea structurala a activitatii de productie

In cadrul functiunii de organizare a activitatii de productie, o componenta de baza a
acestei functiuni, o reprezinta structura organizatorica pentru ca aceasta reprezinta concretizarea,
materializarea relatiilor dintre indivizi si capitalul productiv al intreprinderii. In general, orice
structura organizatorica corespunde, in mod direct, metodei de management utilizata in
intreprindere. Astfel, pentru o structura organizatorica ierarhic functionala corespunde metoda de
management prin obiective sau, pentru o structura organizatorica pe baza de sisteme de gestiune,
corespunde metoda de management prin buget/execeptii
Structura organizatorica de tip ierarhic functional are in vedere o amplasare a
departamentelor functionala si operationale ale unei intreprinderi pe diferite niveluri ierarhice,
urmand ca, operationalizarea activitatii lor sa aiba loc in urma unor relatii directe foarte intense
intre acest niveluri ierarhice.

Structura general organizatorica:
- structura organizatorica:
structura operationala:
sectii de baza:
organizate dupa principiul tehnologic;
organizate dupa principiul pe obiect;
organizate dupa principiul mixt.
sectii auxiliare executa produse necesare sectiilor de baza (ex.: centrala
energetica produce energie de mai multe tipuri);
sectii de servire:
sectia depozite;
sectia transport intern;
sectia retele energetice.
sectii anexe (ex.: sectia de valorificare deseuri, sectia standuri in expozitii
si targuri, magazinele proprii de vanzare);
laborator de control a produselor executate in sectiile de baza.
structura functionala:
departament cercetare dezvoltare;
departament financiar-contabil;
departament resurse umane;
departament organizarea productiei;
departament marketing.
- structura a componentelor social-culturale.

Structura operationala sau de productie si conceptie = ansamblul componentelor de
productie, control si cercetare, marimea si amplasarea lor pe suprafata intreprinderii, modul de
organizare interna si legaturile functionale care se stabilesc intre acestea.
Toate componentele structurii operationala poarta numele de verigi organizatorice.


6

Subiect de examen: definiti veriga de productie si dati exemple.
R: veriga = relatia dintre doua locuri de munca succesive. Cele mai intalnite verigi
organizatorice ale structurii operationale sunt: sectiile de productie, atelierele de productie,
laboratoarele de control si cercetare, sectoarele de productie si locurile de munca.

Subiect examen: care din urmatoarele elemente sunt verigi organizatorice

Sectia de productie = veriga organizatorica, distincta din punct de vedere administrative, adica
are o conducere proprie.
In functie de procesele care se desfasoara in cadrul sectiei, acestea sunt:
- sectii de baza;
- sectii auxiliare;
- sectii de servire;
- sectii anexe.

In cadrul sectiilor de baza, are loc, transformarea propriuzisa a materiilor prime in
produs finit. In functie de tipul de productie existent in intreprindere, modul de organizare a
acestor sectii poate fi:
- dupa principiul tehnologic, daca tipul de productie preponderent este individual sau de
unicate;
- dupa principiul pe obiect, daca tipul de productie preponderent este de masa sau de serie
mare;
- dupa principiul mixt, daca tipul de productie este de serie mijlocie sau mica.

La randul lor, sectiile organizate dupa principiul tehnologic sunt:
sectii pregatitoare;
sectii prelucratoare;
sectii de montaj-finisaj.

Organizarea dupa principiul tehnologic presupune ca in cadrul fiecarei sectii de baza sa
se execute procese tehnologice corespunzatoare unor anumite faze de executare a produsului
(ex.: pentru constructii de automobile, sectiile de baza sunt specializate in turnatorie si forja sau
sectii de baza specializate in prelucrari metale sau specializate in montaj-finisaj). De regula,
produsul finit, parcurge toate fazele de executie existente in aceste sectii pana la finalizarea sa.
Denumirea acestor sectii este data de faza proces tehnologic pe care o executa.
Sectiile organizate dupa principiul pe obiect se regasesc in intreprinderile in care
predominant este tipul de productie de masa si in care are loc transformarea integrala a materiei
prime in produs finit. In acest caz sectiile poarta numele produsului pe care il executa (ex.: intr-o
intreprindere de confectii o denumire ar fi sectia de lenjerie). Cand tipul de productie este de
serie mijlocie, sectiile pregatitoare de regula sunt organizate dupa principiul tehnologic. Sectiile
prelucratoare sunt organizate dupa principiul pe obiect.

Sectiile auxiliare au ca obiect de activitate executarea de produse, care insa nu fac
obiectiul activitatii de baza al intreprinderii (ex.: 1. este sectie auxiliare centrala care produce
abur necesar pentru confectionarea produselor in sectiile de baza, 2. sectia producatoare de
7

echipamente tehnologice necesare pentru buna functionare a utilajelor din sectia de baza, 3.
sectia de reparatii etc.).

Sectiile de servire au ca obiect de activitate servicii speciale necesare desfasurarii in
bune conditiuni a activitatilor din sectiile de baza si auxiliare (ex.: depozitele, sectia de transport
intern, sectia retele energetice formata din ansamblul tuturor conductelor si cablurilor care
transporta diferite feluri de energie).

Sectia anexa desfasoara activitati de valorifcare a deseurilor sau activitati necesare
pentru prezentarea produselor in targuri si expozitii sau magazinele proprii de vanzare a
produselor.

Atelierul de productie o astfel de veriga se constituie atunci cand nivelul de activitate este
mult redus pentru a se constitui o sectie de productie. In acest caz, atelierul de productie are un
aparat administrativ propriu, insa exista situatii cand o sectie de productie desfasoara un volum
foarte mare de activitate si pentru buna ei coordonare se impune o impartire a activitatii sectiei in
cadrul mai multor ateliere subordonate sectiei de productie.
Spunem in acest caz ca atelierul de productie este delimitat teritorial si nu si
administrativ.

In cadrul laboratorului de control-cercetare se executa analize, masuratori etc. fie ale
produselor finite inainte de a fi livrate, fie ale produselor in diferitele faze de realizare in vederea
eliminarii unor deficiente de pe parcursul procesului.

Sectoarele de productie = ansamblu de masini, utilaje agregate de aceeasi specializare
tehnologica. Se regasesc indeosebi in sectiile organizate dupa principiul tehnologi.

Locul de munca = veriga organizatorica primara a structurii organizatorice reprentat de o
suprafata de productie pe care se regaseste un loc de munca manual sau un utilaj
mecanizat/automatizat.

De modul in care sunt organizate sectiile de baza depinde tipul de structura operationala.

Tipuri de structuri operationale: caracteristici, avantaje si dezavantaje.
Exista 3 tipuri de structuri operationale:
- tipul de structura tehnologica daca sectiile de baza ale structurii sunt organizate dupa
principiul tehnologic;
- structura de tip pe obiect de fabricatie daca sectiile de baza sunt organizate dupa
principiul pe obiect;
- structura operationala de tip mixt daca principiul de organizare este mixt.

Structura operationala de tip tehnologic se caracterizeaza astfel:
1. este tipul de structura specific pentru intreprinderile cu tip de productie individuala sau de
unicate;
8

2. sectiile de baza sunt organizate pe faze de proces tehnologic, numele lor fiind numele
fazei de proces tehnologic;
3. procesele de productie de baza sunt realizate de utilaje cu specializare redusa (utilaje
universale) a caror functionare este asigurata de forta de munca inalt calificata;
4. sectiile de baza ale acestui tip de structura sunt dotate cu utilaje grupate in functie de
omogenitatea tehnologica a lor.

Avantajele acestui structuri operationale de tip tehnologic:
a. permite executarea unei varietati mari de produs;
b. are un grad mare de flexibilitate la schimbarea nomenclatorului de produse;
c. permite o incarcare destul de mare a locurilor de munca;

Dezavantajele structurii operationale de tip tehnologic:
I. ciclul de productie al acestor produse este foarte lung din cauza trecerii lor succesive
prin toate sectiile de baza ale intreprinderii;
II. aceasta trecere presupune un transport intern foarte ridicat si deci costuri mar cu
transportul produselor;
III. adaptarea la un nou produs al utilajelor necesita perioade mari pentru reglarea
locurilor de munca la noua tehnologie
IV. acest tip de structura micsoreaza raspunderea lucratorilor pentru executarea de
produse de calitate;
V. intre diferitele verigi organizatorice ale acestei structuri se constituie de regula stocuri
mari de productie neterminata cu efecte asupra cheltuielilor cu depozitarea
produselor.






















9

14.03.2013

Tipul de structura operationala pe obiect de fabricatie
Caracteristici:
acest tip de structura include sectii de productie de baza organizate dupa principiul pe
obiect;
in fiecare sectie de baza, materia prima este prelucrata integral pana la stadiul de produs
finit. Denumirea sectiei este data de produsul pe care il prelucreaza;
locurile de munca au un grad inalt de specializare (aceasta permite folosirea proceselor
automatizate de catre acestea);
amplasarea locurilor de munca este sub forma liniilor tehnologice;
este tipul de structura corespunzator firmelor cu tip de productie de serie mare sau de
masa;
este cea mai eficienta structura operationala dintre toate cele mentionate

Avantaje:
- produsele acestei structuri au nivel ridicat de rentabilitate deoarece:
1. au costuri reduse datorita transportului intern foarte redus (doar la nivelul unei sectii);
2. stocuri foarte mici sau chiar inexistente de productie neterminata intre diferitele locuri
de munca;
3. rentabilitate crescuta a produselor datorata randamentelor foarte ridicate ale locurilor
de munca (pe baza specializarii inalte a lor si a folosirii automatizarii intr-o masura
foarte mare);
- ciclul de fabricatie al produselor este foarte scurt;
- creste raspunderea lucratorilor pentru obtinerea unui nivel de cantitate cat mai crescut al
produselor.

Dezavantaje:
este structura operationala cu cel mai redus grad de flexibilitate la schimbarea
nomenclatorului de produse (schimbarea nomenclatorului presupune oprirea activitatii si
inlocuirea partiala sau integrala a tehnologiei existente);
desi este foarte eficienta pentru tipul de productie de masa ea nu poate fi folosita cu
aceleasi rezultate economice pentru tipul de productie de serie mica sau mijlocie. Totusi
s-au gasit solutii care sa permita organizarea de linii tehnologice si pentru activitati cu tip
de productie de serie mijlocie sau chiar mica. Metoda, folosita in gasirea acestor
solutii,este metoda tehnologiilor de grup.

Subiect examen:prezentati etapele aplicarii metodei tehnologiilor de grup

Structura operationala de tip mixt
Acest tip de structura imprumuta caracteristici de la celelalte doua tipuri pentru ca se
doreste organizarea eficienta a activitatii pe baza liniilor tehnologice in sectiile de productie care
permit implementarea unor solutii de organizare a unor linii tehnologice. Este cazul acelor
intreprinderi care executa activitati cu tip de productie de serie mare sau mijlocie.
Sectiile pregatitoare ale intreprinderii, in cazul acestor tipuri de productie, vor fi
organizate dupa principiul tehnologic (ex.: in cazul unui automobil sectiile de baza de turnatorie
10

sau tratament termic vor fi prelucrate dupa principiul tehnologic toate componentele metalice
al automobilului vor fi turnate si forjate in aceste sectii; sectiile de prelucrari mecanice vor fi
organizate dupa principiul pe obiect si in acest context avem:
- prelucrari mecanice motor;
- prelucrari mecanice caroserie.
Acelasi lucru pentru operatiunea de montaj, tot organizata pe obiect).
In concluzie, metoda care determina existenta unui anumit tip de structura operationala,
porneste de la ideea ca tipul de structura va trebuie sa corespunda tipului de productie cu
ponderea cea mai mare.

Metode de organizare procesuala a productiei
in sectiile de baza ale intreprinderii

Datorita particularitatilor numeroase din activitatea intreprinderii, organizarea activitatii
de productie trebuie sa tina seama de existenta acestora. Din aceasta cauza, exista 3 categorii
mari de metode organizare a productiei:
1. metoda de organizare pe baza liniilor de productie in flux;
2. metode de organizare pe baza grupelor omogene de locuri de munca;
3. o metoda care combina avantajele si elimina o parte din dezavantaje celorlalte doua
metode.

1. Metoda de organizare pe baza liniilor de productie in flux este cea mai eficienta forma de
organizare intalnita atat in intreprinderinderi cu tip de productie de serie mare, iar in forme
adaptate si in intreprinderile cu tip de productie de serie mijlocie.
Nu orice linie tehnologica este linie de productie in flux. Ca sa existe o astfel de linie,
trebuie sa fie indeplinita conditia de permanentizare a executarii operatiilor pe locurile de munca.
Conditia de permanentizare este exprima cu ajutorul relatiei:
Q * t >= F
t
unde:
Q cantitatea de produse executate pe linia in flux;
t timpul unitar necesar pentru obtinerea unui produs;
F
t
fondul de timp disponibil al utilajelor de pe linia in flux.

Subiect examen: din urmatoarele relatii, care din ele exprima conditia de permanentizare.

Indicatorul de baza al unei linii de productie in flux se numeste tact de productie (T).
Tactul de productie exprima marimea perioadei de timp dintre iesirile a doua produse
consecutive de pe linia in flux.

Subiect de examen:definiti tactul de productie si scrieti relatia generala de calcul.

Trasaturile caracteristice ale unei linii de productie in flux:
1) divizarea procesului tehnologic in operatii tehnologice ale caror durate sa fie egale sau
multiple de marimea tactului de productie;
2) repartizarea acestor operatii pe locuri de munca specializate in realizarea acestora;
3) locurile de munca sunt dispuse de-alungul liniei in flux, intr-o succesiune impusa de
succesiunea operatiilor tehnologice ale produselor executate;
11

4) produsele trec de la un loc de munca la altul dupa cum urmeaza:
I. pentru liniile in flux sincronizate, executarea produselor se face in mod continu pe
locurile de munca, in acest caz, linia in flux, avand un ritm reglementat de lucru.
Ritmul de lucru reprezinta numarul de produse executate de linia in flux in
unitatea de timp. => T = 1/R;
II. produsele trec de la un loc de munca la altul in mod discontinu, deoarece ritmul
de lucru este liber din cauza ca duratele operatiilor nu sunt egale sau multiple de
marimea tactului de productie.
5) pe liniile in flux continu, prelucrarea produselor se face concomitent pe toate locurile de
munca. In acest caz, iesirile produselor de pe linie, trecerea produselor de la un loc de
munca la altul si intrarile de materii prime pe linia in flux au loc la intervale egale cu
marimea tactului de productie. Functionarea continua a liniei este permisa de faptul ca la
operatiile cu durate mai mari de marimea tactului de productie, numarul locurilor de
munca este mai mare decat 1. Nu pot sa asigur functionare continua daca la operatiile cu
durata mai mare decat tactul de productie, nu am un numar de locuri de munca bine
delimitat.
Pe linia in flux, va exista un numar de locuri de munca bine determinat, si anume:
Nlm
i
= t
i
/ T unde:
t
i
- durata operatiei i;
T marimea tactului de productiei;
t
i
> T;
t
i
= T.
6) deplasarea produselor se face cu ajutorul unor mijloace de transport specializate in
transportul bucata cu bucata al produselor. Din aceasta categorie de mijloace de transport
mentionam benzile rulante, poduri rulante, conveele etc.;
7) executarea unui produs sau a unor produse asemanatoare pe o linie in flux tine cont de
asemanari constructive sau tehnologice ale acestora.



















12

21.03.2013

Tipologia liniilor de productie in flux

In practica economica exista o mare varietate de linii tehnologice in flux care pot fi
grupate in conformitate cu o serie de criterii. Cea mai utilizata clasificare se face in functie de:
1. gradul de continuitate a procesului tehnologic;
2. nomenclatorul produselor executate;
3. felul ritmului de lucru.

1. Gradul de continuitate a procesului tehnologic
Conform acestui criteriu liniile in flux sunt de doua feluri:
- linii in flux cu functionare continua;
- linii in flux cu functionare intermitenta.

Liniile cu functionare continua sunt cea mai eficienta forma de organizare deoarece
acestea permit functionarea sincronizata a lor (pe toate locurile de munca ale linie, in orice
moment a programului de lucru exista produse in prelucrare si la niciun loc de munca nu exista
stocuri de productie neterminata). Acest mod de functionare este posibil atunci cand duratele
operatiilor sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie.
exemplu (functionare sincronizata): Presupunem ca produsele prelucrate pe o linie in flux sunt
supuse prelucrarii la 6 operatii tehnologice ale caror durate in minute sunt urmatoarele:
t
1
= 4 minute;
t
2
= 2 minute;
t
3
= 5 minute;
t
4
= 2 minute;
t
5
= 4 minute;
t
6
= 2 minute.
Astfel, ca liniile sa functioneze in mod continu, tactul de productie (T) este de 2 min.
Etapa
1
: Determinarea numarul locurilor de munca pentru fiecare operatie dupa formula
Nlm
i
=t
i
/T. Astfel:
t
1
= 2 locuri de munca;
t
2
= 1 loc de munca;
t
3
= 3 locuri de munca;
t
4
= 1 loc de munca;
t
5
= 2 locuri de munca
t
6
= 1 loc de munca.









13

Etapa II: (grafic)


Subiect examen: se dau urmatoarele operatii. Precizati in minutulul 10, care este produsul care se prelucreaza pe
masina 4. Care este durata ciclului de productie a produselor pe aceasta linie in flux.

Subiect examen: Care este durata ciclului de productie a produselor pe aceasta linie in flux.

Observatii:
produsele intre pe linia in flux la intervale egale cu marimea tactului de productie si in
aceeasi ordine in care au loc iesirile de linia in flux;
acest mod de reprezentare a functionarii sincronizate a liniei permite:
a. identificarea traseului tehnologic a fiecarui produs pe linia in flux;
b. permite ca in fiecare moment al programului de lucru sa se stabileasca tipul/numarul
de produs din serie care urmeaza a fi prelucrat pe un anumit loc de munca al liniei;
c. aceasta reprezentare creste gradul de raspundere a lucratorilor pentru calitatea
operatiilor executate.

In concluzie, functionarea sincronizata, cu toate efectele ei pozitive, este posibila doar in
situatia in care tipul de productie este de masa, iar duratele operatiilor sunt egale sau multiple de
marimea tactului de productie.

14

Liniile in flux cu functionare intermitenta (cu functionare cu intreruperi) exista atunci
cand duratele operatiilor nu mai sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie.
exemplu: T=2 iar operatiile sunt:
t
1
= 3 minute;
t
2
= 2 minute;
t
3
= 5 minute;
t
4
= 0,5 minute;
Daca vom calcula locurile de munca avem:
t
1
= 1,5 locuri de munca 2;
t
2
= 2 locuri de munca;
t
3
= 2,5 locuri de munca 3;
t
4
= 0,25locuri de munca 1.
Faptul ca am achizitionat 2 locuri de munca, dar nu am nevoie de activitatea decat a 1,5
inseamna ca 0,5 stabileste stationarea unui loc de munca.

I II
t
1
> t
2
=> Apar intreruperi la operatia a II-a pentru ca aceste produse stationeaza un timp
indelungat in fata;
=> t
stationare
= loc ingust.
t
1
< t
2
=> storcuri de productie neterminata.
In conditiile functionarii intermitente pot aparea urmatoarele situatii nefavorabile:
1) la operatiile ale caror durate sunt mai mici decat duratele anterior pot aparea timpi de
stationare. Situatia poate fi remediata prin repartizarea suplimentara a unor cantitati de
produse care mi fac obiectul programului de lucru al liniei in flux. Spre exemplu,
lucreaza al doilea loc de munca incarcator cu 6 ore si in ultimele ore de lucru ii dau sa
opereze la alte produse.
2) Cand duratele operatiilor sunt mai mari decat a operatiilor precedente se formeaza stocuri
de productie neterminata. Prelucrarea acestora poate fi programata in perioade din afara
programului de lucru cum ar fi zilele nelucratoare de la sfarsitul saptamanii.

2. Nomenclatorul produselor executate
Conform acestui criteriu exista 3 tipuri de linii in flux si anume:
I. linii in flux cu nomenclator constant;
II. linii in flux cu nomenclator variabil;
III. linii in flux cu nomenclator de grup.

I.In cazul in care pe linia in flux se executa un anumit tip de produs o perioada
indelungata de timp (este cazul tipului de productie de masa) linia in flux este o linie o
monovalenta. Are in componenta aceasta linie locuri de munca foarte specializate de inalta
productivitate si care permit folosirea pe scara larga a automatizarii.
II. Liniile in flux cu nomenclator variabil exista atunci cand prelucreaza un numar
restrans de tipuri de produse, dar foarte asemanatoare din punct de vedere tehnologic. Se numesc
linii in flux polivalente si au in dotare locuri de munca capabile sa se adapteze la schimbarea
nomenclatorului de produse. Se regasesc atunci cand tipul de productie este de serie.
III.Liniile in flux cu nomenclator de grup se folosesc atunci cand produsele executate pe
linie permit gruparea lor in conformitate cu anumite criterii tehnologice. Pentru trecerea la
15

executarea unui grup de produse sau altul, locurile de munca trebuie sa aiba un nivel crescut de
flexibilitate sau de adaptare la prelucrarea altor produse. Sa aiba un nivel crescut de
adaptabilitate la un alt grupde produse.

3. Felul ritmului de lucru
Ritmul de lucru reprezinta cantitatea de produse executate pe linia in flux intr-o unitate de
timp. Exista doua categorii:
a. linii in flux cu ritm reglementat de lucru;
b. linii in flux cu ritm liber.

Liniile in flux reglementat sunt acele linii tehnologice care livrea, o cantitate de produse
egala cu marimea ritmului de lucru a linii. In situatia acestor linii sunt acele linii tehnologice care
au functionare sincronizata in intreprinderi cu tip de productie de masa.
Liniile tehnologice cu timp liber cantitatile de produse livrate de aceste linii in flux au
marimi variabile, iar intervalul de livrare al lor nu este determinat. Aceasta situatie se intalneste
in cazul liniilor cu functionare intermitenta cu toate situatiile dezavantajoase ale acestora (timpi
de stationare a unor locuri de munca sau locuri de munca supraglomerate cu stocuri mari de
productie neterminata).

Parametrii de functionare ai liniilor de productie in flux

Proiectarea oricarei linii tehnologice in flux presupune, in principal, fundamentarea
parametrilor de functionare a acesteia. Principalii parametrii de functionare sunt:
1. tactul de productie;
2. ritmul de lucru;
3. numarul locurilor de munca pe fiecare operatie in parte si pe total linie in flux;
4. numarul lucratorilor necesari pe fiecare loc de munca si pe total linie;
5. lungimea liniei in flux;
6. viteza de deplasare a produselor intre locurile de munca.

















16

28.03.2012

Indicatorii de functionare ai liniilor de productie in flux
In momentul proiectarii unei linii de productie in flux, un element important consta in
stabilirea marimii principalilor indicatori de functionare a acesteia. Dintre acestia enumeram:
1. tactul de productie al linie;
2. ritmul de lucru;
3. numarul locurilor de munca pentru fiecare operatie in parte si pe total linie;
4. numarul de lucratori pentru fiecare loc de munca si pe total linie;
5. lungimea liniei;
6. viteza de deplasare a produselor intre locurile de munca;

Tactul de productie = intervalul de timp intre iesirile a doua produse consecutive de pe linia-n
flux.
Marimea acestui indicator se fundamenteaza in mod diferit in functie de urmatoarele
elemente:
i. linii in flux monovalente (executa un singur tip de produse):
a. relatia generala: T = T
d
* 60 / Q unde:
T
d
timpul disponibil de lucru al linie;
Q productia programata a fi executata pe linie.
b. in cazul in care in programul de lucru al linie sunt planificate intreruperi datorate
necesitatilor de intretinere zilnica a utilajelor sau a pauzei de lucru pentru
lucratorii liniei. In acest caz: T = (T
d
* 60 i) / Q unde:
i intreruperile planificate in functionare liniei in flux;
c. aceasta situatie apare atunci cand se poate determina gradul de utilizare al
timpului de lucru al liniei in flux. Daca notam cu k gradul de utilizare al
timpului de lucru in acest caz: T = (T
d
* 60 * k) / Q.
ii. linii in flux polivalente (executa mai multe tipuri de produse). Linii care executa
tipuri diferite de produse, dar foarte asemanatoare din punct de vedere tehnologic. In
acest caz:
a. T = (T
d
* 60 * k) / (A + B + C + ...) unde:
A, B, C ... cantitatile de produse A, B, C ... executate pe linia in flux.
Relatia se aplica in cazul in care toate aceste produse au aceeasi norma de timp.
n
A
= n
B
= n
C ...
Norma de timp (n
i
) = timpul necesar pentru executarea unei unitati de produs.
Norma de productie (n
p
)= cantitatea de produse executate in unitate de timp.
=>n
p
= 1/n
i

Norma de utilizare intensiva (N
ui
) (coeficient de utilizare intensiva) = cantitatea
de produse obtinute in unitatea de timp pe unitatea caracteristica dimensionala a
unui loc de munca. (exemplu: in siderurgie, norma de utilizare intensiva poate fi
de 500 de tone de fonta in 24h sau pe zi pe metru cub, volum util de furnal).
N
ui
= Q/ unitate de timp si unitate de cantitate
b. T = T
d
* 60 * k / A+ B*b + C * c ...
Relatia se foloseste atunci cand normele de productie a produselor sunt diferite.
n
A
n
B
= n
C ...

17

Dintre toate tipurile de produse executate se alege unul ca fiind produs
reprezentativ. De obicei, produsul reprezentativ este produsul cu norma de timp
cea mai mare. Toate celelalte produse vor fi transformate in produse
reprezentative. Ca sa le transform in produse reprezentative, aceste produse
nereprezentative, cantitatile lor vor fi inmultite cu coeficienti de echivalenta in
felul urmator:
exemplu: Presupunem ca produsul A este reprezentativ => nt
A
este maxima
b = nt
B
/ nt
A;
c = nt
C
/ nt
A ...

Ritmul de lucru = cantitatea de produse obtinuta de pe linia in flux in unitatea de timp.
R = 1 / T

Numarul locurilor de munca pe fiecare operatie parte
Nlm
i
= t
i
/ T
t
i
durata operatiei i
Exista urmatoarele situatii:
- daca duratele operatiilor sunt egale sau multiple de tactul de productie, numarul locurilor
de munca este un numar intreg si aceasta permite functionarea sincronizata a linie;
- rezultatul t
i
/T este un numar cu zecimale. Se aproximeaza pana la un numar intreg astfel:
a) daca urmeaza sa fie achizitionate aceste utilaje, se aproximeaza prin adaos la intreg
(exista deficit pe linie de astfel de utilaje);
b) daca urmeaza sa se renunte la un numar de utilaje cu zecimale (exista un excedent pe
linie) aproximarea se face prin lipsa.

Numarul locurilor de munca pe total linie
Nlmt = suma locurilor de munca pentru toate operatiile executate pe linie.

Numarul de lucratori din cadrul liniei se diferentiaza in functie de gradul de automatizare
al linie in flux. Cu cat acesta este mai mare numarul de lucratori este mai mic pe linia in flux.
Pentru fundamentarea corecta acestuia insa, trebuie definit conceptul de norma de servire.
In acest caz, norma de servire reprezinta numarul de masini care pot fi servite
concomitent pe durata programului de lucru. Sunt doua situatii:
daca locul de munca nu are in timpul programului de lucru si o functionare automata
lucratorul de pe acest loc de munca trebuie sa supravegheze in permanenta pe toate durata
programului locul de munca. Spunem ca, in acest caz, norma de servire a lucratorului este
egala cu 1;
locul de munca, pe durata functionarii lui, are perioade de timp de lucru automati.
Aceasta situatie permite ca lucratorul, acestui loc de munca, sa se deplaseze pentru a servi
un alt loc de munca pe durata functionarii automat al primului loc de munca.
A 0 0 A
Doar in aceasta
operatie, muncitorul
supravegheaza
masina.
In timpul primei
operatii
supravegheaza a
doua masina.

Aceasta situatie se denumeste in literatura de specialite lucrul la mai multe masini.
18

Norma de servire, se determina dupa relatia:
N
s
= (t
a
+ t
o)
/ t
o
t
o
timp de ocupare a masinii de catre lucrator;
t
a
timp automat de lucru al masinii.

exemplu: t
t
= 9
t
a
= 6
=> t
o
= 3
N
s
= 3 masini
Concluzie: un muncitor poate servi, pe toate durata programului de lucru, 3 locuri de munca in
mod consecutiv

Numarul de muncitori la operatia i se determina dupa relatia:
Nm
i
= t
i
/ Ns
i
unde:
Ns
i
norma de servire la operatia i.
Numarul de muncitori, dupa aceasta relatie poate fi egal cu:
1 daca N
s
= 1;
>1 daca N
s
> 1.

exemplu anterior: Ns
i
= 3 muncitori

Lungimea linie locurile de munca, in cadrul unei linii in flux, sunt amplasate in asa fel incat
ordinea lor este data de ordinea operatiilor tehnologice ale produselor de pe linie.
In functie de suprafata pe care se amplaseaza linia sau de mijloacele de transport care
servesc linia, lungimea liniei poate fi:
- L = d * Nlmt daca acestea (locurile de munca) sunt amplasate de o singura parte a benzii
rulante care serveste linia unde:
d distanta medie intre doua locuri de munca alaturate de pe linia in flux;
- L = (d * Nlmt) / 2 daca acestea sunt amplasate de o parte si de alta a benzii rulante.

Viteza de deplasare a produselor produsele, care se deplaseaza cu ajutorul benzii rulante,
trebuie sa aiba o viteza strict corelata cu marimea tactului de productie pentru ca acestea sa nu
formeze stocuri de productie neterminata in asteptare la unele locuri de munca. Pentru
fundamentarea vitezei de deplasare relatia este:
v = d / T

Subiect examen:definiti gama reala de fabricatie si dati exemple.
Subiect examen: definiti gama fictiva de fabricatie si dati exemple.

Gama reala de fabricatie a unui produs este formata din ansamblul operatiilor
tehnologice necesare pentru executarea acestui produs.
exemplu: Pentru produsul p
1
gama reala poate fi ABCDE si produsul p
2
poate fi ABCFG.

Gama fictiva reprezinta ansamblul operatiilor tehnologice necesare executarii unui lot de
produse.
exemplu: G
F
(P
1
, P
2
) ABCDEFG.
19

ATENTIE!!! Trebuiesc citite in plus din carte:
- cap. I 1.3.3. (Trasaturi de baza ale intreprinderii de productie paginile 26-30);
- cap II 2.1. (Procesul de productie de citit in intregime paginile 35-39);
- 4.2. (pagina 96 variante de organizare ... ).
S-a predat:
3.2. (paginile 39-48);
4.1.;
4.2.;

Nu avem capitolul 3.




































20

4.04.2013

S-a facut o greseala la ultimul curs. Corectura:
N
i
Nlm
i
/ Ns
i
t
i
= p 6 t
a
, 3 t
o
T = 9/3
Nlm
i
= t
i
/ T = 9/3 = 3 locuri de munca
t
a
= 0, Ns = 1, Nl = 3/1 = 3
Ns = (t
a
+ t
o
) / t
o
= (6 + 3) / 3 = 3masini
Nl
i
= Nlm
i
/ Ns = 3/3 = 1

Asimilarea in fabricatie a noilor produse;
pregatire in fabricatie a noilor produse

Cererea de produse pe pietele de consum este din ce in ce mai diversificata, motiv pentru
care in strategia fiecarei firme se regaseste preocuparea acesteia de a introduce in fabricatie
produse noi, de calitate superioara si cu costuri cat mai mici. Aceasta gama de probleme face
parte din ansamblul activitatilor desfasurate intr-un departament specializat in asimilarea de noi
produse si de pregatire a fabricatie acestora.

Asimilarea in fabricatie de noi produse
Activitatea de asimilare este foarte complexa pentru ca vizeaza folosirea de resurse
financiare, materiale si de timp. De aceea, trebuie o mare atentie in alegerea metodei de asimilare
de noi produse. Se cunosc 3 astfel de metode:
- asimilarea dupa conceptie proprie;
- asimilarea dupa licenta de fabricatie;
- asimilarea dupa un model de referinta.

Asimilarea dupa conceptie proprie a noilor produse exista atunci cand in cadrul firmei
exista un departament specializat de cercetare-dezvoltare si carepe baza unor cercetari
minutioase (cercetari de piata sau de opinii ale consumatorilor de produse) se proiecteaza un
produs nou care sa satisfaca intr-o masura cat mai mare masura nevoile consumatorilor.
Avantajele acestei metode:
1. se foloseste potentialul propriu de cercetare al firmei;
2. costurile de asimilare sunt mult mai reduse decat in cazul altor metode.
Dezavantajul acestei metode ar fi ca lansarea pe piata a produsului necesita cheltuieli de
promovare foarte ridicate, el nefiind cunoscut pe piata pana atunci.

Asimilarea dupa licenta de fabricatie este o metoda foarte costisitoare pentru ca necesita
cumpararea unor licenta de la firme care produc produse asemanatoare, dar foarte performante.
De regula, licentele sunt foarte scumpe, dar metoda se utilizeaza des pentru ca au foarte multe
avantaje:
nu necesita cheltuieli de promovare a produselor pentru ca ele sunt deja cunoscute;
perioada de asimilare in fabricatie se scurteaza foarte mult;
in general, furnizorul licentei asigura o perioada de timp asistenta tehnica necesara pana
la lansarea in fabricatie a produsului.
21

In cazul asimilarii dupa un model de referinta, se porneste in proiectarea unui produs nou
de la un model de produs existent deja in fabricatie si careia i se aduc imbunatatiri legate de
forma, functionalitate, design etc. Este o metoda mai putin folosita, dar avantajul ei este dat de
durata de asimilare foarte scurta fata de prima metoda si de cheltuielile reduse cu promovarea
produselor care au existat deja pe piata.

Pregatirea in fabricatie a noilor produse
Activitatea de pregatire a fabricatiei cuprinde doua etape mari:
I. pregatire tehnica:
1. proiectarea produselor;
2. proiectul tehnic - pregatirea tehnologica a noilor produse alegerea variantei
tehnice optime;
3. executare si omologare a produselor sau a seriei 0.
II. pregatire material-organizatorica.

De citit din carte de la la pagina 209 pana la pagina 212 inclusiv.
De citit de la cap. 4, de la pagina 96 (Variante de organizare a liniilor de productie in flux) pana la pagina 108.

Alegerea variantei tehnologice optime
Pe piata de tehnologii exista, in prezent, foarte multe tehnologii care ofera rezultate
asemanatoare. Se pune problema asimilarii acelei tehnologii care va executa noile produse
asimilate in conditii de eficienta maxima.
Decizia referitoare la tehnologia care trebuie adoptata va avea la baza o analiza a unor
indicatori specifici tehnologiei alese. Acesti indicatori se impart in doua grupe:
a. indicatori tehnologici in expresie naturala;
b. indicatori tehnologici de cost.





















22

11.04.2013

ATENTIE!!! De citit din carte:
- capitolul 5 (paginile 117-125). Din acelasi capitol, paragraful 5.4. (paginile 156-158);
- capitolul 8.

Varianta tehnologica optima, corespunzatoare unui anumit proces tehnologic poate fi
apreciata sau aleasa in functie de doua categorii de indicatori:
1. indicatori in expresia naturala;
2. indicatori valorici de cost tehnologic.

Indicatorii in expresie natura care ajuta in luarea unei decizii corecte, in ceea ce priveste
varianta tehnologica optima pot fi:
acele tehnologii care au un consum redus de materii prime si materiale;
tehnologiile care au randamente ridicate;
tehnologiile care consuma timpi de lucru redusi pe unitatea de produs;
tehnologii cu un ridicat nivel de automatizare etc.

Indicatorii tehnologici de cost - !!! Costul tehnologic este diferit de ceea ce se intelege in
mod obisnuit prin conceptul de cost. Aceasta pentru ca, in costul tehnologic nu intra decat acele
cheltuieli care au legatura cu tehnologia utilizata [exemplu: daca in costul general al unui produs
sunt incluse si cheltuielile care privesc administratia intreprinderii (cheltuieli cu salariile
personalului administrativ, cheltuieli de incalzire si luminare, cheltuieli cu chirii, abonamente
etc.) in costul tehnologic intra doar urmatoarele elemente de cheltuieli:
materiile prime si materialele utilizate in procesul tehnologic;
salariile personalului direct productiv;
CAS-ul si cota de protectie sociala aferente acestor salarii;
cheltuielile de reparare si intretinere a utilajelor;
si alte cheltuieli care influenteaza volumul productiei executate]

Toate aceste grupe cheltuieli se clasifica in doua categorii:
I. cheltuieli variabile;
II. cheltuieli conventional constante

Cheltuielile variabilesunt acele cheltuieli care sunt influentate in mod direct proportional
de volumul productiei realizate (exemplu: cheltuielile cu materiile prime si materialele directe,
cheltuielile cu salariile directe, CAS-ul si contributiile aferent).
Cheltuielile conventional constante sunt acele cheltuieli ale caror marime nu este
influentata direct proportional de volumul productiei executate (exemplu: cheltuielile cu
intretinerea si repararea utilajelor, cheltuielilor cu amortizarea utilajelor etc.).
Din categoria indicatorilor de cost tehnologic fac parte:
1) costul tehnologic unitar;
2) costul tehnologic total.

Despre modul in care evolueaza marimea acestor indicatori in cazul diferitelor categorii
de intreprinderi se poate vorbi in sens analitic si grafic.
23

Notatia consacrata pentru cheltuieli variable si constante este:
V cheltuieli variabile;
C
c
cheltuieli conventional constante.

Intotdeauna, costul tehnologic unitar sau total va fi influentat de cantitatea de produse
executata la un moment dat (N).
Indicatori de cost tehnologic:
I) Ctu (cost tehnologic unitar) = V + C
c
/N;
Reprezentarea grafica acestui cost este similara graficului corespunzator ecuatiei y = a*x
+ b, deci o hiperbola echilaterala asimptotica la axele de coordonate

Ctu












N

In cazul in care variatia cantitati de produse este mare intr-un proces de productie, costul
tehnologic unitar are o valoare mica. Este situatia intreprinderilor cu tip de productie de serie
mare sau de masa.
Pentru o variatie mica cantitatii de produse, costul tehnologic unitar are valoare mult mai
mare decat in cazul primei situatii. Este cazul intreprinderilor cu productie de serie mica sau
individuala.
In concluzie,costul total al produselor este mult mai ridicat pentru acest tip de productie,
decat costul produselor pentru productia de masa.

II) Ctt (cost tehnologic total) = V* N + C
c

Ctt









24

Pentru orice variatie a cantitatii de produse corespunde o variatie proportionala a costului
tehnologic total.

Exista o anumita cantitate de produse pentru care costurile a doua variante tehnologice,
diferite, sunt legale. Acea cantitate de produse se numeste cantitate critica, iar relatia ei este
urmatoarea:
Ctu
1
= Ctu
2

V
1
+ Cc
1
/N = V
2
+ Cc
2
/N
Nor = (Cc
2
Cc
1
)/(V
1
V
2
)
De aratat ca se ajunge la aceeasi relatia daca folosim costul tehnologic total
Subiect de examen:definiti cantitatea critica si scrieti relatia de calcul.

Metode alegere a variante tehnologice optime:
1. infunctie de costul tehnologic unitar:
a. analitic;
b. grafic.
2. in functie de costul tehnologic total:
a. analitic;
b. grafic.

1. a.
N V
I
V
II

V
1
Cc
1
/N V
1
+ Cc
1
/N V
2
Cc
2
/N V
2
+ Cc
2
/N
N
1

N
2
Ctu
1
< Ctu
2

...
N
critic
Ctu
1
= Ctu
2
...
N
n
Ctu
1
> Ctu
2


Concluzii:
- daca intreprinderea are de executat cantitati de produse mai mici decat cantitatea critica
este optima varianta cu cel mai mic cost tehnologic unitar (V
I
)
- daca volumul productiei presupune o cantitate de produse mai mare decat cantitatea
critica este optima varianta cu cel mai mic cost tehnologic unitar (V
II
);
- daca volumul productiei de executate este egal cu cantitatea critica este indiferent care
din cele doua variante se alege.

1.b.
Ctu





N < N
c
N
c
N>N
c
N
25

Subiecte de examen:
definiti costul tehnologic comparativ cu costul produselor;
prezentati 4 elemente de cheltuieli din cuprinsul costului tehnologic;
definiti cheltuielile variabile;
definiti cheltuielile conventional constante;
scrieti relatia costului tehnologic unitar si prezentati graficul acestuia.
scrieti relatia costului tehnologic total si faceti grafic;
scrieti relatia cantitatii critice si definiti cantitatea critica;
metode de alegere a variantei tehnologice optime:
- alegerea variantei optime analitic in functie de costul tehnologic unitar;
- grafic in functie de costul tehnologic unitar;
- alegerea variantei tehnologic in functie de costul tehnologic total (analitic si grafic).

2.a.
N V
I
V
II

V
1
* N Cc
1
/N V
1
* N + Cc
1
V
2
* N Cc
2
/N V
2
* N+
Cc
2

N
1

N
2
Ctt
1
<Ctt
2

...
N
critic
Ctt
1
= Ctt
2
...
N
n
Ctt
1
> Ctt
2


2.b.












Observatie: concluziile graficului sunt asemanatoare celui anterior.

Executarea si omologarea prototipului si a seriei 0
Prototipul este format din unul sau mai multe exemplare din produsul care a fost asimilat
intr-o aplicatie pentru a fi supus unor incercari sau probe pentru a vedea daca au fost respectati
parametrii/indicatorii de proiectare din faza de proiectare constructiva.
Seria 0 este formata de asemenea dintr-un numar redus de produse care sunt supuse la
teste de de andundanta si fiabilitate pentru a se constata modul de comportare a produsului dupa
intrarea lui in consum la client.
Omologareaeste o activitate care confirma daca produsul obtinut este in conformitate cu
cel proiectat. Aceasta omologare este de doua feluri:
26

A) omologare preliminara sau de prototip;
B) omologare finala sau de serie 0.

Orice fel de activitate de omologare se incheie cu un raport in care sunt trecute
urmatoarele informatii:
1. denumirea fazei de omologare;
2. denumirea produsului si principalele caracteristici analizate;
3. contestatiile aduse de solutia de eliminare si eventuale solutii de indreptare.

Din acest moment se poate trece la fabricatia de serie a produsului nou asimilat.




































27

25.04.2013

Fundamentarea capacitatii de productie
pentru locurile de munca

In functie de felul activitatii desfasurate de fiecare loc de munca exista o gama intreaga
de metodologii de fundamentare. Astfel, capacitatea de productie se fundamenteaza pentru:
1. locuri de munca cu specializare pe produs:
a. locuri de munca unde produsul finit se obtine sub forma unor sarje (siderurgie,
industrie petrochimica etc.);
b. locuri de munca pentru care se poate identifica o norma de utilizare intensiva (acest
concept de norma de utilizare intensiva se poate gasi si sub forma de indice de
utilizare intensiva);
c. locuri de munca pentru care se poate identifica o norma de timp, respectiv o norma de
de productie;
2. locuri de munca cu specializare tehnologica:
a. metodologie de obtinere a capacitatii de productie in functie de un produs
reprezentativ;
b. metolodgie de fundamentare a capacitatii de productie in functie de productia
realizata in perioada de baza;
3. metodologie de fundamentare a capacitatii de productie pentru locuri de munca sub forma
suprafetelor de productie;
4. metolodigie pentru fundamentarea capacitatii de productie a unor linii de productie in
flux.

1.a. Pentru locurile de munca care elaboreaza sarje, capacitatea de productie a acestuia este data
de relatia:
Cp = (G
m
* k * T
d
) / d
s
, unde:
G
m
reutatea materiei prime introdusa o singura data in furnal sau in instalatia care
elaboreaza sarge;
k coeficientul de transformare din materie prima in produs finit;
T
d
timpul disponibil de lucru al locului de munca (in general aceasta categorie a
locurilor de munca are un T
d
calculat pentru regim de lucru la foc continu);
D
s
durata perioadei necesara pentru elaborarea unei sarje.

Subiect examen: In relatia de mai sus (de mai jos) scrieti semnificatia a lui G
m
si k.
Subiect examen: Sa se scrie relatia pentru un loc de munca care elaboreaza sarje.

1.b. Cp = k * I * T
d
, unde:
k caracteristica dimensionala a locului de munca (ex.: metrii cubi volum util de furnal);
I norma de utilizare intensiva a locului de munca;
T
d
timpul disponibil de lucru al locului de munca.

1.c. n
t
= 1 / n
p
Cp= T
d
/ n
t
= T
d
* n
p


28

2.a. Un loc de munca cu specializare tehnologica este un loc de munca care permite executarea
unei game de operatii pentru mai multe tipuri de produse. Sunt ceea ce numim locuri de munca
universale capabile sa se adapteze rapid la schimbarea nomenclatorului de produse. Se folosese
un tabel de lucru:

Denum
irea
produse
lor
prelucr
ate
Cantia
tea de
produs
e
Norma
de timp
a
produs
elor
Produs
reprezent
ativ
Coefici
ent de
echival
enta
(K
e
)
Cantitatea
reprezentativa
Structura
productie
i
reprezen
ative
Capacitat
ea de
productie
exprimata
in
produse
reprezent
ative
Repartiz
area
capacitat
ii de
producti
e in
produs
reprezent
ativ pe
structura
Capaci
tate de
produc
tie in
produs
e reale
A Q
A
nt
A
A K
e
= 1 K
e
* Q
A
P
A
reprezentativ
%
Q
productie
=
T
d
/
nt
reprezentati
va
Cp
A
reprezentati

Cp
A
reale
B Q
B
nt
B
- K
e
= nt
B

/ nt
A
< 1
K
e
* Q
B
P
B
reprezentativ
%
Cp
B
reprezentati

Cp
B reale

C Q
C
nt
C
- K
e
= nt
C

/ nt
C
< 1
K
e
* Q
C
P
C
reprezentativ
%
Cp
B
reprezentati

Cp
C reale

- - - -

100% =
1 2 3 4 5 6 7 8 9 = 2 * 5 10 = 8
/ 5

* Poate fi produs reprezentativ un produs care indeplineste unul din urmatoarele criterii:
are norma de timp cea mai mare dintre toate produsele executate;
cantitatea executata este cea mai mare dintre toate produsele;
timpul necesar pentru executarea produsului este cel mai mare (T
necesar
= Q * nt).

** Coeficientul de echivalenta permite transformarea tutror produselor reale in produse
echivalent (K
e
= nt
i
/ nt
reprezentativ
).

2.b. C
p
= [(100 + * ) / 100] * [(

* t
di

* t
ei
)] *
procentul de crestere al productivitatii muncii in perioada curenta fata de perioada de
baza/precedeta;
ponderea factorilor intensivi carora se datoreaza cresterea productiviatii muncii;
m
1i
numaru de utilaje pentru care se calculeaza capacitatea de productie in perioada curenta;
t
di
timpul disponibil de lucru al acestor utilaje;
m
0i
numarul de utilaje din categoria i in perioada de baza/precedenta;
t
ei
timpul efectiv de lucru al utilajelor din perioada precedenta;
coeficient de simultaneitate al incarcarii utilajelor a carora valoare se modifica in functie de
tipul de productie existent in intreprinderea luata in considerare. Astfel:
pentru tipul de productie de unicate si serie mica = 0,88;
pentru tipul de serie mijlocie =0,82;
pentru productie de masa si serie mare = 0,86.
29

3. In acest caz Cp = S * I * T
d
unde:
S marimea suprafetei de productie, exprimata de regula in metri patrati;
I indice/norma de utilizare intensiva;
T
d
timpul de lucru disponibil al suprafetei de productie.

Ca orice norma de utilizare intensiv I se determina in fuctie de productie realizata in perioada
de varf, conform relatiei:
I = P
v
/ (C
s
* H * S), unde:
- P
v
productia realizata in perioada de varf;
- C
s
coeficientul de schimburi;
- H numarul de ore de lucru din perioada de varf;
- S marimea suprafetei de productie folosita in perioada de varf.

C
s
= M
t
/ M
B,
unde:
M
t
numarul total de muncitori care lucreaza pe suprafata de productie;
M
B
numarul de muncitori din schimbul de baza. Schimbul de baza este schimbul cu cel
mai mare numar de muncitori, de regula schimbul 1.


4. Pentru aceste locuri de munca capacitatea de productie se determina pe baza relatiei:
Cp = (t
d
* 60 - i
r
) / T, unde:
t
d
timpul disponibil de lucru al liniei exprimat in ore;
i
r
intreruperi reglementate in cadrul regimului de lucru;
T tactul de productie al linie.

G
u
= Q / C * 100, unde
G
u
grad de utilizare;
Q productie;
Cp capacitatea de productie.


















30

16.05.2013

Capacitatea de productie, grupele de utilizare ale acesteia,
balantele capacitatii de productie

O functie la fel de importanta ca si cea a fundamentarii capacitatii de productie consta in
determinarea gradului de utilizare a capacitatii de productie. Aceasta pentru ca planificarea
grupelor de utilizare a capacitatii de productie trebuie sa tina cont de posibilitatile

Gu
Cp
= P
p
/ Cp
ma
* 100
,
unde:
Gu
Cp
gradul de utilizare al productiei posibile
P productia care urmeaza sa fie executata;
Cp
ma
capacitatea medie anuala. Aceasta capacitate este determinata in condtiile in care
trebuie sa se tina cont de intrarile si iesirile de capacitate din cursul unui an de zile, dar si
de modernizarile care au loc in cursul aceleiasi perioade

Cp
ma
= Cp
ex
+ (C
i
* nl
f
) / 12 (Cp
is
* nl
nf
) / 12 + (Cp
m
* nl
fm
) / 12 unde:
- Cp
ex
capacitate de productie existenta la inceputul anulului;
- C
i
capacitatea de productie intrata in cursul anului;
- nl
f
numarul lunilor de functionare;
- Cp
is
capacitate de productie iesita din functiune in cursul anului;
- nl
nf
numarul lunilor de nefunctionare in cursul anului;
- Cp
m

- nl
fm
numarul lunilor de functionare dupa modernizarea capacitatii.

Odata cu fundamentare gradului de utilizare a capacitatii se determina si urmatorii 3
indicatori:
productia care urmeaza sa fie executata (P);
productia posibila (P
p
);
deficitul de capacitate al locului ingust (D).

P = indicatorul al carui marime asigura un grad ridicat de utilizare a capacitatii de productie.
P
p
= productia realizata de acea veriga neconducatoare care are capacitatea de productie cea mai
mica

P = P
p
D

In acelasi context, se pune problema determinarii in mod corect al rezervelor de
capacitate. Definim rezerva de capacitate ca fiind acel nivel al capacitatii de productie care
depaseste posibilitatile de realizare ale productiei ce urmeaza a fi executate. Asadar:

R
p
(rezerva potentiala de capacitate de productie) = C
p
P

Rezerva potentiala de capacitate productie are componente:
- rezervantia potentiala extensiva;
- rezerva potentiala intensiva
31


R
p
= R
pe
+ R
pi

R
pe
= P * (T
d
/T
e
* 1), unde:
T
d
timpul disponibilor al utilajelor luate in considerare in cazul capacitatii;
T
e
timpul efectiv al acestora;
coeficientul de simultaneitate al incarcarii utilajelor;

Balantele capacitatii de productiepentru masurarea modului in care capacitatea de
productie satisface sau necesarul de capacitate sau pentru determinarea numarului de utilaje in
deficit sau excedent fata de necesar, se foloseste un ansaamblu de instrumente de masurare:
1. balanta capacitatii de productie intocmita la inceputul anului;
2. planul de incarcare al utilajelor;
3. balanta dinamicii capacitatii de productie.

Balanta capacitatii de productie intocmita la inceputul anului este un document cu
ajutorul caruia se evidentiaza existentul si necesarul de capacitate si excedentele deficitele de
capacitate, productia posibila si gradul de utilizare al productiei posibile.

4 versiuni organizatorice:
- SI = 4.000 produse
- SII = 7.000 produse
- SIII = 3.000 produse
- SIV = 5.000 produse

SIII (veriga
conducatoare
Cp = 5000 de
produse)
Verigi neconducatoare
SI SII SIII
Cp
ve
Cp
ex
E/D Cp
ve
Cp
ex
E/D Cp
ve
Cp
ex
E/D
5.000 5.000 4000 1.000 5.000 7.000 2.000 5.000 3000 2.000

Capacitatea de productie necesara a verigilor conducatoare, trebuie sa fie egala cu
capacitatea de productie existenta a verigii conducatoare.

P
p
= 3.000
Gu
pp
= P
p
/ Cp
ve
* 100 = 3.000 / 5.000 * 100 = ...

Planul de incarcare al utilajelor odata stabilita execedentul sau deficitul de capacitate este
nevoie sa se determine si excedentele si deficitele de utilaje care le vor determina pe primele.
Pentru aceasta se intocmeste un document numit planul de incarcare al utilajelor.

Denumire produse Cantiate de realizat
(Q
i
)
Norme de timp ale
produselor (nt
i
)
Indicele planificat de
indeplinere a
normelor (I
n
)
A Q
A
nt
A

B Q
B
nt
B

32

C Q
c
nt
C

1.T
necesar =

*
nt
i
) / I
n
;
2. Nu
ex
(numarul de utilaje existente);
3. T
d
/ utilaj (timpul disponibil pe utilaj);
4. T
d total
= T
dpe utilaj
* Nu
ex
;
5. Excedent/ deficit de timp = T
necesar
T
d total
pentru deficit rotunjim cu + si pentru exedent
rotunjim cu ;
6. Excedent/ deficit de utilaj = E/ D de timp / timpul disponibil al utilajului pentru deficit
rotunjim cu + si pentru exedent rotunjim cu -.
Balanta dinamicii capacitatii de productie are in curpinsul ei un ansamblu de indicatori care
se grupeaza in 3 categorii:
- indicatori de necesar de capacitate;
o indicatori de rezerve de capacitate;
o indicatori de excedent sau deficit;
- indicatori de capacitate medie anuala;
o indicatori care reflecta capacitatea existenta la inceputul anului;
o capacitatea intrata in functie in timpul anului;
o capacitatea scoasa din functie in timpul anului;
o indicatori de capacitate modernizata.
- indicatori de utilizare ai capacitatii de productie:
o Gu
ma
;
o G
u
al productiei posibile.

In concluzie, este posibil sa poata fi evidentiate solutii care sa conduca la imbunatatirea
utilizarii capacitatii de productie.Acestea sunt si ele de mai multe tipuri si anume:
1. Solutii




















33
















23.05.2013

Pe foaia de examen vor fi 22 exercitii din care:
o 1 16 grila;
o 17 19 grila variata;
o 20 22 aplicatii.

Subiecte examen (definitie + caracteristici):
1. Care sunt caracteristicile grupelor de cheltuieli directe si indirecte?;
2. Precizati continutul proceselor de productie auxiliara.
3. Scrieti doua neajunsuri care apare in functionarea liniilor in flux intermitent.
4.