TEMA IV.

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE BAZĂ ÎN CADRUL

PROCESULUI DE PRODUCȚIE.

Unități de conținut

1. Organizarea producţiei la întreprindere.

2. Caracteristica tipurilor de producţie.
3. Caracteristica metodelor de organizare a producţiei.
4. Organizarea producţiei în flux.

Studentul va fi capabil:
 Să cunoască principiile de organizare ştiinţifică a procesului de producţie.
 Să caracterizeze principiile de organizare ştiinţifică a procesului de
producţie.
 Să enumere tipurile de producţie.
 Să caracterizeze metodele de organizare a procesului tehnologic de bază.
 Să enumere caracteristicile organizării producţiei în flux.
 Să enumere criteriile de clasificare a formelor de organizare a producţiei
în flux.

Cuvinte cheie: organizarea, principii de organizare: principiul

paralelismului, principiul proporţionalităţii, principiul liniei drepte,tip de
producţie, producţie individuală, producţie în serie, producţie în masă,
metoda de organizare a producţiei în flux, metoda de organizare a producţiei
pe grupe sau pe comenzi, metoda de organizare a producţiei pe unicate.

1. Organizarea producţiei la întreprindere.

Întreprinderile productive își realizează funcțiunea de producție prin
desfășurarea în bune condiții a procesului de producție.
Procesul de producție contribuie atât la obținerea diferitelor produse,
lucrări și servicii, cât și la crearea unui ansamblu de relații de producție între
persoane ce concură la realizarea acestuia.
Conceptul de proces de producție poate fi definit prin totalitatea
acțiunilor conștiente ale angajaților unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul
diferitelor mașini, utilaje sau instalații asupra materiilor prime, materialelor
sau a altor componente în scopul transformării lor în produse, lucrări sau
servicii cu anumita valoare de piață.
 În cadrul unui proces de producție, componenta principala o constituie
procesele de munca iar în anumite ramuri industriale la acestea se adaugă și
anumite procese industriale. Ținând seama de aceste componente, conceptul de
proces de producție mai poate fi definit prin totalitatea proceselor de muncă și
a proceselor naturale ce concură la obținerea produselor sau la execuția
diferitelor lucrări sau servicii.
Procesul de producție poate fi abordat și sub raport cibernetic, ca un
proces destinat să transforme un set de elemente denumite ieșiri.
Abordat din acest punct de vedere, procesul de producție poate fi definit
prin trei componente:
- intrări
- ieșiri
- realizarea procesului de producție.
Componenta principală a procesului de muncă poate fi definit prin
acțiunea muncitorilor cu ajutorul uneltelor de muncă asupra diferitelor materii
prime, materiale sau alte componente în vederea transformării lor în bunuri
economice.
Organizarea producţiei reprezintă un ansamblu de măsuri cu
caracter economic şi tehnico-organizatoric, referitoare la stabilirea,
asigurarea şi coordonarea mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă înaşa
fel încât fabricarea produselor să se efectueze în cele mai bune condiţii.
Atingerea nivelului maxim de eficienţă se obţine printr-o fundamentare
ştiinţifică corespunzătoare adeciziilor ce se iau.
Organizarea ştiinţifică a procesului de producţie în întreprinderile
industriale trebuie să asigure prinmetodele şi tehnicile de organizare
folosite respectarea unor principii de organizare de bază:
1.proporţionalităţii; 2. ritmicităţii; 3. paralelismului; 4. a liniei drepte; 5. al
continuităţii.
1. Principiul proporţionalităţii subliniază necesitatea ca în vederea
asigurării continuităţii şi ritmicităţiiîn organizarea procesului de producţie să
existe anumite proporţii în funcţie de productivitatea muncitorilor
saurandamentul utilajului.
Neândeplinirea acestui principiu şi nerespectarea deci a proporţiilor
numerice necesare între diferitelegrupe de muncitori sau sisteme de maşini
duce la apariţia locurilor înguste sau a excedentelor la niveluldiferitor verigi de
producţie. Noile tehnologii şi modificările care survin în organizarea
producţiei duc laapariţia unor schimbări în productivitatea grupelor de
muncitori sau în randamentul grupelor de utilaje, ceimpun adaptarea în mod
operativ a unor astfel de măsuri care să refacă proporţionalitatea necesară
dintreacestea. Coeficientul proporţionalităţii poate fi calculat ca raport între
productivitatea minimă şi cea maximă.Mărimea acestui coeficient trebuie să
tindă spre unitate.
2. Principiul ritmicităţii exprimă cerinţa asigurării condiţiilor necesare
care să permită repetarea laintervale de timp bine determinate în conformitate
cu cadenţa fabricaţiei a aceloraşi lucrări, la aceleaşi locuri demuncă.Pentru
soluţionarea problemelor care apar la liniile de fabricaţie se impune stabilirea
în mod raţional aunor indicatori principali ca:
* ritmul mediu al fabricaţiei;
* sincronizarea posturilor;
* numărul de utilaje, numărul de muncitori.
Ritmul mediu reprezintă intervalul de timp ce separă lansarea în
fabricaţie a două piese identice, succesive.
În figură pentru fiecare loc de muncă, s-a reprezentat o coloană
corespunzătoare consumului de timp peoperaţie. Prin compararea cu ritmul
mediu al liniei, constatându-se diferenţe mari, s-a făcut transferul la altelocuri
de muncă sau s-a stabilit un alt număr de muncitori, astfel ca la toate locurile
de muncă să se ajungăaproximativ la aceeaşi încărcare. În mod practic, acest
lucru nu se poate realiza întotdeauna, de aceea vor existaşi unele locuri de
muncă mai puţin încărcate.
Sincronizarea operaţiilor presupune echilibrarea încărcării locurilor de
muncă. Se face cu ajutorul unuigrafic tip Gannt.
3. Principiul continuităţii constă în asigurarea desfăşurării procesului
de producţie fără întreruperi sau cu întreruperi cât mai mici în timp, pe toate
fazele procesului de producţie.
4. Principiul paralelismului în organizarea producţiei constă în
executarea simultană a diferitelor părţiale unui produs sau ale produselor,
precum şi a diferitelor părţi ale procesului de producţie - faze, operaţii,stadii.
În condiţiile unei organizări superioare a producţiei, desfăşurarea în paralel a
diferitelor faze sau operaţiiimpune ca o condiţie necesară existenţa unei
anumite sincronizări în executarea acestora în vederea obţinerii latermenele
fixate a producţiei finite. Coeficientul ce caracterizează paralelizmul
se calculează, folosindurmătoarea relaţie:

Kpar =Dpar / Dsuc,

 în care Dpar, Dsuc reprezintă durata ciclului de producţie pentru
îmbinarea, respectiv paralelă şi succesivă.
5. Principiul liniei drepte – ca în proiectarea desfăşurării procesului
tehnologic să se asigure cel maiscurt drum în trecerea diferitelor materii prime
sau auxiliare de la o secţie la alta.Aceasta presupune ca fluxul de materiale să
aibă un caracter continuu, să fie cât mai scurt posibil,evitându-se întoarcerile,
direcţiile contrare sau intersectările. Coeficientul care caracterizează acest
principiu,este coeficientul liniei drepte, care se calculează ca raport între
mărimea optimă a drumului ce trebuie parcurs învederea realizării procesului
tehnologic şi a mărimii efective. Mărimea acestui coeficient trebuie să tindă
spre 1.

2. Caracteristica tipurilor de producţie.

Pentru a organiza în cadrul unei întreprinderi industriale activităţile de
producere şi a le dirija cu succes o importanţă deosebită o are tipul de
producţie acceptat.
Tipul de producţie reprezintă totalitatea factorilor cu caracter tehnic şi
organizatoric ce caracterizează nomenclatura producţiei fabricate, gradul ei de
stabilitate, volumul producţiei, gradul de specializare a întreprinderii luate în
ansamblul ei, cât şi a subunităţilor sale de producţie, până la locul de muncă,
precum şi modul de deplasare a obiectelor muncii de la un loc de muncă la
altul în cursul procesului de fabricaţie.
Tipul de producţie influenţează şi determină metodele de organizare a
producţiei şi a muncii, structura de producţie a întreprinderii şi a secţiilor,
gradul de înzestrare tehnică a producţiei ş.a.
Una din clasificările tipurilor de producţie rezultă în urma unei anchetări
desfăşurate în anul 1958 în rândul a două sute de întreprinderi industriale din
Anglia.

Tabelul 3
Clasificarea tipurilor de producţie
Produs Tipul I
Tipul IV
unic Producţie
Producţie
individuală
de produs

Tipul II Tipul III

Produse
multiple Producţie Producţie
de serie de masă

Cantitate mică Cantitate mare

a) Individuală - produsul este complex şi trebuie fabricat

într-un singur exemplar sau într-un număr foarte mic de exemplare,
de exemplu,construcţia unui imobil, unei nave.
În consecinţă, trebuie să fie pusă în aplicare o organizare specifică a
producţiei, pe o durată limitată.
b) În serie - sistemul de organizare a producţiei trebuie să fie foarte
flexibil pentru a răspunde cererilor formulate de clienţi, de exemplu,
confecţiile.
c) În masă - se folosesc procesele care combină elemente standardizate.
Sistemul de organizare a producţiei este deosebit de regim și orice schimbare
necesită intervale mari de timp (de exemplu, liniile de fabricaţie a
automobilelor).
d) De proces - un singur produs de mare serie, printr-un proces unic.
Sistemul de organizare nu admite nici o flexibilitate ( de exemplu, producţia
de îngrăşăminte în combinatele chimice).
Din punct de vedere al gradului de continuitate, producţia de proces nu
se deosebeşte de producţia de masă, din care cauză deseori se asimilează
acesteia din urmă. De aceea mai des se vorbeşte de trei tipuri de producţie:
individuală, în serie şi de masă.
Tipul de producţie în masă se caracterizează prin fabricarea unei
nomenclaturi foarte reduse de produse, ce se execută în cantităţi foarte mari.
Aceasta determină marea constanţă a producţiei fabricate, aceleaşi produse
fabricându-se pe perioade foarte mari de timp (într. cimentului, zahărului,
chibriturilor ş.a.).
 Se caracterizează cu o specializare adâncită atât la nivelul întreprinderii,
cât şi la cel al secţiilor de producţie şi al locului de muncă.
Ca urmare a fabricării neîntrerupte a aceluiaşi fel de produs, mişcarea
produselor sau pieselor de la un loc de muncă la altul se face bucată cu bucată
sau în flux continuu (adică dispare necesitatea prelucrării pe loturi). Aceasta
asigură o încărcare completă a locurilor de muncă şi o folosire raţională a
timpului disponibil.
Tipul de producţie în serie se caracterizează prin următoarele trăsături:
Constanţa fabricării unei producţii de o nomenclatură relativ redusă;
a) Posibilitatea fixării unor operaţii asemănătoare pe fiecare loc de muncă,
ceea ce permite introducerea unor utilaje cu un oarecare grad de specializare.
b) Lipsa unei specializări depline a tuturor locurilor de muncă (ca în
producţia în serie).
c) Mişcarea pieselor de la o operaţie la alta se face în loturi de fabricaţie în
scopul reducerii duratei de pregătire şi încheiere pe fiecare piesă.
Însăşi seria reprezintă cantitatea de produse de acelaşi fel din
nomenclatura de producţie a întreprinderii, care trebuie fabricată într-o
perioadă de plan şi ale cărei cheltuieli de muncă necesare fabricării nu solicită
decât o parte din timpul disponibil al perioadei.
În raport cu fabricarea unei nomenclaturi reduse, largi sau foarte largi,
producţia în serie se împarte în: serie mare, mijlocie şi mică.
Producţia de serie mică are caracteristici apropiate de producţia
individuală, deoarece se organizează pentru fabricarea unei nomenclaturi
relativ mari de produse, fiecare produs executându-se în cantităţi mici
Schimbarea frecventă a operaţiilor pe un loc de muncă duce la o scădere a
gradului de folosire a utilajului şi a forţei de muncă.
Producţia de serie mijlocie caracterizează tipul de producţie în serie şi se
organizează pentru o nomenclatură relativ redusă de produse.
Tipul de producţie individual se caracterizează prin fabricarea unei
nomenclaturi foarte largi de produse în cantităţi reduse, uneori în unicate. Atât
întreprinderea, cât şi diferitele sale unităţi de producţie sub raportul
specializării au un caracter universal, dispunând de maşini şi utilaje cu caracter
universal, folosind un personal cu o calificare ridicată pentru a face posibilă
fabricarea unei varietăţi de produse. Diferitele produse sau piese sunt deplasate
de la un loc de muncă la altul bucată cu bucată sau în loturi de câteva bucăţi,
mişcarea lor efectuându-se în mod discontinuu.
 Tipul de producţie individual determină un nivel tehnic şi organizatoric
mai scăzut ca la tipul de producţie în masă.
În unele cazuri, este deosebit de greu de raport careva producţia la un
anumit tip, de exemplu este vorba de producţia în masă sau în serie mare.
Pentru stabilirea tipului de producţie, în literatura de specialitate au fost
formulate mai multe metode, care, în general, pot fi grupate în metode
cantitative şi metode cantitativ-calitative.
O metodă cantitativă de apreciere a titlului de producţie este aceea care
se bazează pe indicatorul ” număr - obiect-operaţie” (No) repartizate spre
execuţie In mod experimental s-a demonstrat pentru.
No=1 este vorba de tipul de producţie în masă,
2 ≤No≤ 6 - tipul de producţie în serie mijlocie;
10 < No ≤ 20 - tipul de producţie în serie mare;
G < N0 ≤10 - tipul de producţie în serie mijlocie;
N0> 20 — tipul de producţie individuală.
Un astfel de indicator măsoară exact tipul de producţie numai în două
cazuri:
 când la un loc de muncă se execută continuu un singur obiect - operaţie;
 când la un loc de muncă se execută mai multe obiecte - operaţie ale
căror volume de muncă sunt repartizate uniform în fondul său de timp
disponibil.
În alte cazuri, acest indicator nu permite o apreciere exactă a tipului de
producţie.
O altă metodă de apreciere a tipului de producţie constă în calcularea
coeficientului tipului de producţie (k), care reprezintă raportul dintre ritmul de
producţie (r) şi tipul necesar executării unui proces sau unei operaţii (ti),
r
K l
Dacă K≥1, este vorba de producţia în masă
1 <K ≤10 ~ producţia de serie mare
10 <K≤20 ~ producţia de serie mijlocie
20 <K ≤40 ~ producţia de serie mică
K>40 ~ producţia individuală.
În alte surse acest coeficient se determină ca coeficientul de întărire a
normelor, care se calculează ca raport între numărul operaţiilor tehnologice
executate timp de o lună şi numărul locurilor de muncă.
Mărimea acestui coeficient este identică cu cel prezentat.
1. Caracteristica metodelor de organizare a producţiei.
 Metodele de organizare a procesului tehnologic de bază şi a desfășurării
lui se grupează în funcţie de cele trei tipuri de producţie:
1. Metoda de organizare a producţiei în flux pentru întreprinderile cu
producţie de masă şi în serie mare.
Metoda de organizare în flux are următoarele caracteristici:
 proporţionalitatea deplină în spaţiu şi în timp, sincronizarea îndeplinirii
operaţiilor;
 se lucrează cu un ritm reglementat sau nereglementat;
 mişcarea în continuu a obiectului muncii şi încărcarea continuă a
utilajului
2. Metoda de organizare a producţiei pe grupe sau pe comenzi - pentru
întreprinderile cu producţie în serie.
Această metodă se caracterizează prin:
 proporţionalitatea parţială a subdiviziunilor întreprinderii;
 îndeplinirea unui volum asemănător de lucrări ce se repetă periodic;
 mişcarea obiectului muncii se petrece ciclic, trecerea de la un lot la altul
e însoţită de necesitatea reglării utilajului.
3. Metoda de organizare a producţiei pe unicate. Este caracteristică pentru
întreprinderile cu producţie individuală.
Caracteristicile principale:
 lipsa unei proporţionalităţi spaţiale;
 îndeplinirea aceluiaşi volum de lucru dar diferit după conţinut;
încărcarea ciclică a utilajului şi stocările obiectului muncii.
4. Organizarea producţiei în flux.
Organizarea producţiei în flux are următoarele caracteristici:
1)Divizarea procesului tehnologic pe operaţii egale sau multiple sub
raportul volumului de muncă necesar executării lor. Acest lucru se realizează
prin descompunerea procesului tehnologic în operaţii simple, cât şi prin
agregarea lor.
2) Amplasarea locurilor de muncă unde se vor executa diferitele operaţii
în lanţ, în ordinea impusă de succesiunea executării operaţiilor procesului
tehnologic dat sub forma liniilor de producţie în flux. Prin aceasta se asigură
trecerea pe traseul cel mai scurt al obiectului muncii de prelucrat de la un loc
de muncă la altul.
3) Executarea în mod concomitent a operaţiilor pe toate locurile de
muncă din cadrul liniei de producţie în flux.
4) Deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de muncă
la altul prin folosirea unor mijloace de transport adecvate, se folosesc mijloace
mecanizate sau automatizate de transport.
 5) Executarea unui fel de produs sau piese, sau a mai multor feluri de
produse sau piese apropiate între ele sub raport constructiv, al procesului
tehnologic şi al gabaritelor.
Clasificarea formelor de organizare a producţiei în flux este necesară
pentru alegerea domeniului de utilizare optimă a acestora. Se clasifică după
următoarele criterii:
1. Gradul de mecanizare şi automatizare a executării operaţiilor.
Din acest punct de vedere se deosebesc:
a) linii de producţie în flux unde predomină munca manuală. Se utilizează
la montajul diferitor aparate sau maşini din cadrul industriei constructoare de
maşini, electrotehnice.
b) cu producţia semnificată. Este utilizată îndeosebi în industria de
confecţii.
c) cu producţia automatizată sau mecanizată. Se foloseşte la prelucrarea
lemnului, industria uşoară ş.a.
2. In raport cu gradul de continuitate:
a) linii cu producţia în flux continuu - la producţia de masă sau în serie
mare. În acest caz, asigurarea continuităţii lucrului se realizează ca urmare a
sincronizării în timp a operaţiilor de producţie. Conform acestei sincronizări
produsele trec spre prelucrare la diferitele operaţii, pe locuri de muncă, la
intervale de timp precise, fără a se aştepta nici un moment lansarea în
fabricaţie a produselor pe linie.
b) linii de producţii în flux intermitent. Sunt utilizabile pentru producţia
în serie. Se caracterizează prin şi lipsa de sincronizare a executării în timp a
operaţiilor, funcţionarea liniei neavând la bază un tact bine stabilită
3. După nomenclatura producţiei fabricate, deosebim:
a) linii de producţie în flux cu nomenclatura constantă. În cadrul linii
acestor se fabrică în mod constant un singur fel de produs, în cantităţi mari,
folosindu-se acelaşi proces tehnologic. Se foloseşte la producţia de masă.
b) cu nomenclatura variabilă. În cadrul lor se fabrică mai multe feluri de
produse de acelaşi tip, care au un proces tehnologic asemănător Se utilizează
pentru producţia în serie.
c) cu nomenclatura de grup. Se fabrică în cadrul lor, o nomenclatură largă
de produse, care sunt asemănătoare sub raportul procesului tehnologic şi al
configuraţiei constructive.
4. După gradul de ritmicitate:
a) linii de producţie în flux cu ritm reglementat. Se caracterizează prin
aceea că liniile trebuie să livreze pe unitate de timp (oră, zi) o anumită
cantitate de producţie egală cu mărimea stabilită a ritmului. La această formă
trebuie să existe o sincronizare a executării în timp a operaţiilor de producţie,
mijloacele de transport folosite pentru deplasarea obiectului muncii sau a
produsului având o viteză de mişcare corelată în mod strict cu ritmul de
funcţionare adaptat.
b) cu ritm liber. Nu necesită sincronizarea executării operaţiilor, livrarea
produselor făcându-se la intervale neregulate de timp.
5. După poziţia obiectului de prelucrat:
.a) cu obiect mobil. Este cea mai răspândită. În acest caz, produsul sau piesa se
deplasează cu mijloace de transport de la un loc de muncă Ia altul după
executarea operaţiei.
b) cu obiect fix. In acest caz obiectul muncii este fix, iar muncitorii cu
instrumente portative se deplasează în jurul obiectului. Se utilizează în
industria de maşini grele, vase maritime, turbine etc.
6. După modul de trecere a produselor sau pieselor de la un loc de muncă
la altul, se evidenţiază:
a) bucată cu bucată — în cazul liniilor în flux continuu;
b) în loturi - în cazul liniilor în flux discontinuu.
7. După configuraţia liniei:
a) linie în flux în linie dreaptă,
b) în linie curbă;
c) în zigzag;
d) în careu;
e) în formă de cerc ş a.
a) „
Indicatorii de bază ai organizării producţiei în flux
Organizarea în bune condiţii a unei linii de producţie în flux necesită o
proiectare adecvată, care ar ţine seama de particularităţile produselor sau
pieselor care vor fi executate.
Proiectarea unei linii de producţie în flux necesită stabilirea indicatorilor
de bază: tactul, ritmul, numărul de locuri de muncă necesar pentru executarea
fiecărei operaţii şi a întregului proces tehnologic, lungimea liniei în flux,
viteza de deplasare.
1. Tactul reprezintă intervalul de timp la care un produs sau o piesă iese
sub formă finită de pe linie, calculându-se ca un raport între fondul de timp
disponibil al liniei, pe perioada considerată (schimb, zi, lună) şi cantitatea de
produse prevăzută a se fabrica pe linie conform planului de producţie pe
aceeaşi perioadă.
T=tx 60/P
în care: T- tactul liniei exprimat în min/buc;
t - fondul de timp disponibil al liniei pe perioada de timp considerată, în
ore;
Pp - producţia planificată, în unit. naturale.
Dacă pentru linia de producţie în flux sunt prevăzute întreprinderi
planificate în timpul schimbului, timpul de funcţionare al liniei trebuie
micşorat cu mărimea acestora.
T=t x 60-î/P p

unde î - mărimea întreruperilor planificate.

2. Ritmul de lucru al liniei reprezintă o mărime inversă tactului şi
exprimă cantitatea de produse care se execută în cadrul liniei pe unitate de
timp (minut, oră, schimb).
R=1/T; R=Pp /t*60
3. Numărul de maşini sau de locuri de muncă care trebuie să execute o
operație.
Nmt =D0 /T;

în care: Nmt - numărul de maşini sau de locuri de muncă;

D0 - durată totală a operaţiilor.
4. Numărul total de locuri de muncă în cadrul liniei în flux.
n

N = Σ Nmt,
i=1
în care; N- numărul total de locuri de muncă;
i - numărul operaţiilor, care pot varia de la 1 la“n”.
5. Lungimea liniei de producţie în flux se determină ca un produs
între distanţa dintre centrul a două locuri de muncă alăturate (pasul
liniei) şi numărul de locuri de muncă pe linie.
L = dx N,
în care: d - pasul liniei
N - numărul de locuri de muncă de pe linie.
Viteza de deplasare a mijlocului de transport care efectuează deplasarea
obiectelor muncii de la un loc de muncă la altul.
 V=d/T
Întrebări de control:
1. Enumerați principiile de organizare ştiinţifică a procesului de producţie.
2. Caracterizați principiile de organizare ştiinţifică a procesului de
producţie.
3. Enumerați tipurile de producţie.
4. Caracterizați metodele de organizare a procesului tehnologic de bază.
5. Enumerați caracteristicile organizării producţiei în flux.
6. Enumerați criteriile de clasificare a formelor de organizare a producţiei în
flux.