ACADЕMIA DЕ STUDII ЕCONOMICЕ A MOLDOVEI

FACULTATЕA BUSINЕSS ŞI ADMINISTRARЕA AFACЕRILOR

DEPARTAMENTUL MANAGЕMЕNT ȘI ANTREPRENORIAT

STUDIU INDIVIDUAL
la disciplina Managementul Operațiunilor

Autor:
Studеnt a grupei BAr 193 IFR
Pascalu Veronica

Profesor:
dr., conf. univ. NEGRU Ion

Chișinău 2021
 CUPRINS
1.Prezentarea întreprinderii / organizaţiei
1.1 Informaţii generale privind organizaţia:
1.1 Denumirea, adresa juridică, numărul de telefon de contact, e-mail-ul şi
pagina web;
1.2 Forma organizatorico-juridică (conform legislației în vigoare);
1.3 Anul înființării şi fondatorii; capitalul statutar;
1.4 Licențe, autorizații;
1.5 Apartenența rămurată, sortimentul producţiei fabricate (serviciilor oferite);
1.6 Misiunea şi obiectivele
1.7 Direcțiile principale ale planului de afaceri
1.8 Strategiile existente şi viitoare

2. Descrierea procesului de producție

2.1 Forma de organizare a producţiei de baza
2.1 Organizarea producției auxiliare și de servire
2.3 Analiza structurii de producție
2.4 Analiza structurii duratei ciclului de producţie / de prestare a serviciului
2.5 Factori care pot influenta durata ciclului de producţie / de prestare a
serviciului
2.6 Tipurile de îmbinare în timp a executării operațiilor de producţie
2.7 Căi de reducere a duratei ciclului de producţie

3. Capacitatea de producţie / de servire şi gradul de utilizare a

acesteia
3.1 Mărimea parcului de utilaje
3.2 Capacități de producție introduse și/sau scoase din funcțiune
3.3 Capacitate de producție medie anuală
3.4 Gradul de utilizare a capacității de producție
3.5 Balanțe ale capacității de producție
3.6 Măsuri în vederea introducerii progresului tehnico-științific
1.Prezentarea întreprinderii / organizaţiei
Societatea pe Actiuni (S.A) “Poșta Veche” este înfiinţată la 8 februarie 1996
în baza Legii RM Nr.135-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la Societăţile pe
Acțiuni.
S.A “Poșta Veche” este înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice
cu numărul de identificare de stat (IDNO) 1003600008747. Sediul societății este
adresa MD-2020, mun. Chișinău, str. Calea Orheiului, 105/1, telefon 022 468 249.
Întreprinderea a fost înregistrată cu un capital social în valoare de 521151 lei.
Obiectul principal de activitate al societății este:
 Prepararea și servirea bucatelor
 Fabricarea produselor de patiserie
 Serviciu alimentatie publica
Activitatea desfășurată nu se supune licențierii, astfel Societatea funcționează
în baza Autorizației de funcționare eliberate de Primăria municipiului Chișinău.
Conform Autorizației de funcționare a unităților de comerț și alimentație publică
(Autorizație de funcționare a unităților de comerț și alimentație publică), entitatea
se obligă să respecte legile privind protecția consumatorului, legislația lingvistică,
regulile sanitare și de bază ale comerțului, comercializarea prin aparate de casă,
respectarea sortimentului prestabilit, a regulilor de preschimbare a mărfurilor
nealimentare, a regulilor de apărare împotriva incendiilor, a prevederilor Codului
Muncii etc.

2. Descrierea procesului de producție

Procesele de producţie de bază sunt procesele ce au ca scop transformarea

diferitelor materii prime în produse finite, care să reprezinte obiectul de activitate
al unei întreprinderi, în cazul nostru fiind procesele de pregătire a bucatelor.

Pornind de la marea diversitate a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în

cadrul economiei naţionale, se pot stabili anumite metode si tehnici specifice de
organizare a acestora pe grupe de întreprinderi, avându-se în vedere anumite
criterii
comune.
Asupra metodelor de organizare a producţiei de bază are influenţa gradul de
transformare a produselor finite, precum şi gradul de complexitate a operaţiilor
procesului tehnologic.

În întreprinderea noastră are loc organizarea fabricării produselor după metoda

producţiei individuale şi de serie mică
În cadrul agenţilor economici există o serie de unităţi economice care execută o
gamă largă de produse, în loturi foarte mici sau unicate.

Această situaţie impune adoptarea unui sistem şi a unor metode de organizare a

producţiei de bază care să corespundă cel mai bine realizării de produse unicat sau
în serii mici.
Principalele caracteristici ale acestui mod de organizare sunt:
- Organizarea unităţilor de producţie după principiul tehnologic. Conform acestei
metode de organizare unităţile de producţie se creează pentru efectuarea
anumitor stadii ale procesului tehnologic, iar amplasarea unităţilor şi a utilajelor
din cadrul lor se face pe grupe omogene de maşini. În acest caz, dotarea locurilor
de muncă se face cu maşini universale care să permită efectuarea
tuturoroperaţiunilor tehnologice la o mare varietate de produse.
- Trecerea de la o operaţie la alta a produsului are loc bucată cu bucată.
În acest caz, există întreprinderi foarte mari în procesul de producţie, ceea ce
determină cicluri lungi de fabricaţie şi stocuri mari de producţie neterminată.
- Pentru fabricarea produselor se elaborează o tehnologie în care se vor stabili
următoarele aspecte:
a) felul şi succesiunea operaţiunilor ce vor fi executate;
b) grupele de utilaje pe care vor fi executate operaţiile;
c) felul SDV-urilor ce vor fi utilizate.

Această tehnologie urmează a se definitiva pentru fiecare loc de muncă.

- Pentru proiectarea tehnologiei de fabricaţie se folosesc normative grupate,
evidenţiindu-se elaborarea de tehnologii detaliate care ar necesita o mare
perioadă de timp şi costuri ridicate.

Procesele auxiliare sunt acelea care, prin realizarea lor, asigură obţinerea
unor produse sau lucrări care nu constituie obiectul activităţii de bază a
întreprinderii, dar care asigură şi condiţionează buna desfăşurare a proceselor
de muncă de bază; Un exemplu ar fi prepararea anumitor dresinguri pentru felul de
mancare principal.

Procesele de producţie de servire sau de deservire au ca scop executarea unor

servicii ce nu constituie obiectul activităţii de bază al întreprinderii, dar care
contribuie prin realizarea lor la buna desfăşurare atât a proceselor de muncă de
bază, cât şi a proceselor auxiliare. Ca exemplu ar fi procesele de transport intern,
de depozitare, de întreţinere a reţelei energetice, de aprovizionare cu materii prime.

COMPONENTELE PROCESULUI DE PRODUCȚIE

Este cunoscut faptul că întreprinderea reprezintă un sistem economic financiar

deschis, care utilizează o serie de intrări pentru desfăşurarea propriei activităţi. Prin
procesul de producţie propriu-zis, precum şi prin desfăşurarea altor activităţi
auxiliare din întreprindere, intrările devin rezultate, respectiv ansamblu de ieşiri.

Ciclul de producţie al unui produs sau al unui lot de produse - perioada de

timp din momentul lansării în fabricaţie sub formă de materii prime a acestora şi
până în momentul ieşirii lor din fabricaţie sub formă de produse finite. Durata
poate fi exprimată în minute, ore, zile lucrătoare şi zile calendaristice, luni.
Prin structura ciclului de fabricaţie se înţelege totalitatea elementelor
componente, precum şi ponderea duratei acestora faţă de durata totală a ciclului de
producţie. Durata totală a ciclului de producţie este formată din două părţi:
perioada de lucru şi perioada de întreruperi.

Perioada de lucru cuprinde: durata ciclului operativ, durata proceselor

naturale şi durata activităţilor de servire.

Durata proceselor naturale – perioada de timp de-a lungul căreia, sub

influenţa condiţiilor naturale, procesul de producţie continuă, deşi procesul de
muncă încetează şi când, datorită factorilor naturali, au loc anumite modificări ale
proprietăţilor obiectelor muncii. Activităţile de servire asigură condiţii normale de
lucru pentru desfăşurarea operaţiilor de transformare nemijlocită a obiectelor
muncii în produse finite. În cadrul acestora intră: transportul obiectelor muncii de
la un loc de muncă la altul şi controlul tehnic de calitate.

A doua parte a ciclul de producţie cuprinde întreruperile care au loc în

procesul de producţie şi numai acelea care se normează.

Utilitatea calculării duratei ciclului de producție, deoarece serveşte ca bază la:

 elaborarea programelor de producţie ale secţiilor şi atelierelor,

 a graficelor calendaristice pe produs,
 la stabilirea termenului de lansare în fabricaţie şi declanşarea execuţiei,
 la determinarea nivelului şi gradului de finisare a execuţiei, a producţiei
neterminate, a decalajelor dintre stadiile de fabricaţie,
 a necesarului de mijloace circulante şi a rotaţiei acestora,
 la caracterizarea gradului de organizare în timp a producţiei
 
Factori de influență asupra duratei ciclului de producție sunt:

 mărimea consumului de manoperă necesar efectuării operaţiilor tehnologice

şi a altor activităţi ce compun procesul de producţie;
 numărul de obiecte ale muncii ce se lansează simultan în fabricaţie (mărimea
lotului de fabricaţie);
 metodele de îmbinare în timp şi spaţiu a operaţiilor tehnologice;
 numărul şi durata întreruperilor în procesul de producţie.

METODE DE ÎMBINARE ÎN TIMP ŞI SPAŢIU A OPERAŢIILOR

TEHNOLOGICE

Se cunosc trei metode de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice:

1) Metoda de îmbinare succesivă. Pentru acest tip este caracteristic faptul

că produsele sau piesele dintr-un lot se execută toate la o anumită operaţie,
trecerea la operaţia următoare se face după terminarea întregului lot la
operaţia anterioară.
2) Metod de îmbinare paralelă. În condiţiile acestui tip, fiecare unitate de
producţie din lot trece la operaţia următoare imediat ce s-a terminat
prelucrarea sa la operaţia anterioară, operaţiile tehnologice efectuându-se
paralel. Condiţia principală este aceea ca la operaţia principală (cu durata
cea mai mare) să se asigure continuitatea executării tuturor produselor sau
pieselor.
3) Metoda de îmbinare mixtă (paralel-succesiv). Îmbinarea mixtă se
caracterizează prin faptul că transmiterea pieselor de la o operaţie la alta se
face individual numai când operaţia anterioară are o durată mai mică sau
egală cu operaţia următoare. În celelalte cazuri, trecând de la o operaţie cu
o durată mai mare la una cu o durată mai redusă, transmiterea pieselor nu
se face individual, ci în loturi de transport de o anumită mărime. În acest
fel este asigurată o activitate neîntreruptă la următoarea operaţie
tehnologică.

Căi de reducere a duratei ciclului de producţie

Prin reducerea ciclul de producţie se poate mări numărul de cicluri care se pot
efectua în aceeaşi perioadă de timp, ce asigură creşterea volumului de producţie
folosind aceleaşi CP (capacităţi de producţie) şi acelaşi număr de muncitori.

Pentru reducerea ciclul de producţie poate fi folosit un ansamblu de căi:

  introducerea tehnicilor noi și perfecționarea tehnicilor de fabricație,
asigurându-se astfel automatizarea procesului de producție și folosirea unor
mașini și utilaje cu randament sporit
 înlocuirea proceselor naturale cu procese artificiale;
 mecanizarea și automatizarea procesului de transport și control și executarea
lor într-un mod organizat, astfel încât să se desfășoare în paralel procesul
tehnologic de bază;
 ridicarea nivelului de organizare a producției și a muncii, ceea ce presupune
organizarea producției în flux, care contribuie la reducerea întreruperilor
procesului de producție,
 organizarea executării în timp a operațiilor după felul lor (modul de îmbinare
paralel sau paralel – succesiv), folosirea schimburilor nelucrătoare pentru
efectuarea operațiilor de control, reglare și reparare a utilajelor
 îmbunătățirea aprovizionării tehnico – materiale, care contribuie la reducerea
întreruperilor datorate lipsei de materii prime, la dispariția întârzierilor
datorită absentei ritmului, etc
 ridicarea calificării muncitorilor, prin faptul că un singur muncitor poate
lucra la mai multe mașini, crescând productivitatea muncii;
îmbunătățirea programării producției care să asigure prin grafice de producție
reducerea așteptărilor pentru completare sau pentru a intra in lucru pe mașini,
întreruperi care pot avea o pondere ridicată.

3. Capacitatea de producţie / de servire şi gradul de utilizare a acesteia

Capacitatea de producţie (CP) reprezintă producţia maximă , de o anumită
structură şi calitate pe care o poate realiza o unitatea de producţie într-o anumită
perioadă de timp, în condiţiile tehnică-organizatorice optime; folosind cât mai
deplin mijloacele fixe productive, cel mai potrivit regim de lucru şi de
organizare a producţiei şi muncii.
Pentru desemnarea CP în practică se folosesc două tipuri de unităţi de
măsură: naturale şi natural-convenţionale.

Unităţile naturale se exprimă în unităţi fizice concrete, sau în unităţi de

masă. De exemplu, număr de bucăţi fabricate, tone de semifabricate turnate etc.

În cazul unităţilor natural-convenţionale se alege un produs de bază,

celelalte produse fiind exprimate, în funcţie de produsul de bază, cu ajutorul unor
coeficienţi de corecţie. De exemplu, CP se poate exprima în număr de borcane
convenţionale.

Din definiţia de mai sus a capacităţii de producţie rezultă diferenţa dintre

mărimea capacităţii de producţie şi a planului de producţie. Capacitatea de
producţie este întotdeauna mai mare, deoarece exprimă posibilităţile maxime de
producţie, în condiţiile unei valorificări depline, intensive şi extensive a fondurilor
fixe productive.

Producţia posibilă reprezintă volumul maxim al producţiei ce poate fi

realizat ţinând seama de locurile înguste care limitează producţia sub nivelul
capacităţii de producţie.

Raporturile cantitative dintre capacitatea de producţie, producţia planificată

şi producţia posibilă pot fi exprimate prin relaţia:

CP > Pp > P, în care

CP - capacitatea de producţie;

Pp - producţia posibilă;

P - producţia planificată.

Cunoaşterea CP are o importanţă practică deosebită, deoarece serveşte la:

1. Elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică a planului de producţie şi a planului

de investiţii;
2. Dimensionarea corectă a unităţilor de producţie şi stabilirea , pe această bază,
a necesarului de utilaje;
3. Adoptarea unor soluţii optime de concentrare, specializare sau combinare a
producţiei,
4. Fundamentarea tehnico-economică a diferitelor variante de reconstrucţie,
prezentare sau dezvoltare a unităţilor economice;
5. Compararea şi aprecierea rezultatelor obţinute, în raport cu întreprinderi
similare, ce activează pe piaţa dată.