CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE ”RAISA PACALO”

CATEDRA OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE

SUPORT TEORETIC

FIZIOLOGIA SISTEMULUI REPRODUCTIV UMAN

Ludmila Chitic
Profesoară la disciplina
Asistența antenatală cu Nursing specific
Grad didactic superior

CHIȘINĂU 2017
 PLANUL:

1. Funcţiile specifice ale aparatului genital feminin.

2. Funcțiile estrogenilor.
3. Funcțiile progesteronului.
4. Ciclul ovarian.
5. Ciclul uterin.
6. Igiena perioadei menstruale.
7. Compoziția spermei umane.

În viaţa femeii se disting câteva etape:

fetală (intrauterină), care durează 10 luni obstetricale
de nou – născut – de la 6 – 8 săptămîini
de copilărie (infantilitas) – de la 2 luni la 10 ani
de adolescenţă (feciorie) (virginitas) – de la 10 la 19 ani
de maturitate sexuală de la 19 la 50 de ani
de regres sexual (menopausa) – de la 50 la 60 de ani
între etapa de maturitate sexuală şi etapa de regres sexual există o perioadă de trecere,
numită climacteriu (climacterium, climax), care durează normal de la cîteva luni pînă la 3
ani.

Cifrele indicate, privind durata diferitor etape de viaţă ale femeii, sînt medii. Începutul şi
durata fiecărei din ele variază în raport cu particularităţile individuale ale organismului,
afecţiunile contractate, condiţiile sociale şi materiale, factorii climacterici.

Funcţiile specifice ale aparatului genital feminin sunt:

de secreţie
sexuală
de reproducere
menstruală

În adenohipofiză (lobul anterior al hipofizei) se produce formarea a trei hormoni gonadotropi.

Producerea acestor hormoni în adenohipofiză se află sub influenţa neurosecreţiilor
hipotalamusului – realyzing factori, iar funcţia hipotalamusului la rîndul său este reglată de
scoarţa cerebrală.

HFS – hormonul foliculostimulant – stimulează maturizarea

foliculelor în ovare şi producerea estrogenilor.
HLT – hormonul luteinizant – stimulează dezvoltarea corpului
galben.
HL – hormonul luteotrop (prolactina ) – stimulează secreţia corpului
galben (progesteronului) şi a laptelui în glandele mamare.
 Relaţiile hipofizo – ovariene au un caracter de reciprocitate: nu numai hormonii
hipofizari acţionează asupra funcţiei ovariene, ci conform legăturii inverse hormonii
sexuali influienţează asupra hormonilor gonadotropi. Această legătură se mai
numeşte „mecanizmul de feedbak” (retrocontrol).
 Conform concepţiei moderne de reglare a funcţiei ovariene, la baza fiziologiei
sistemului hipotalamo-hipofizar stă acest mecanism, care conform lui modificarea
periodică a activităţii hipotalamului şi hipofizei în cursul ciclului menstrual depinde
de titrul hormonilor steroizi (feedbak lung sau extern) şi de concentraţia LH şi FSH
(feedbak scurt sau intern).
  Mecanismul de feedbak poate porni de la glanda ţintă, ovar, hipofiză (fedbeec
hormonal) sau de la ţesuturile şi organele periferice receptoare (feedbak metabolic,
feedbak nervos).
 Feedbakul extern se realizezază între ovar (respectiv estrogeni, progesteroni,
androgeni) şi sistemul hipotalamo – hipofizar datorită existenţei la nivelul
hipotalamusului şi hipofizei a unor structuri nervoase sensibile la steroizii sexuali.
 Fiecare steroid ovarian poate avea o acţiune stimulatoare, în cazul unor concentraţii
sanguine mici, sau o acţiune de inhibiţie, în cazul unor titre sanguine mari.
 Feedbak-ul intern se realizezeză ca urmare a acţiunii hormonilor gonadotropi (FSH,
LH, PRL) hipofizari, prin intermediul sîngelui şi al lichidului cefalorahidian, asupra
centrilor hipotalamici.
 Estrogenii, produşi în folicul în curs de creştere şi maturizare au un efect de feedbak
pozitiz asupra secreţiei de LH, creşterea lor preuvulatorie determină nivelul de LH.
 Ei au un efect de feedbak negativ asupra secreţiei FSH creşterea lor sanguină
determină scăderea secreţiei de FSH. Estrogenii favorizează eliberarea de PRL din
hipofiză.
Estrogenii în organism sunt legaţi şi se transformă în globuline (se inactivează în ficat).
Estrogenii se produc neîntrerupt. Primele 7-10 zile au un nivel scăzut, începînd cu a 11zi nivelul
creşte atingînd apogeul la a 14zi (ovulaţia). La a 20-22zi a ciclului – maximă intensitate pentru
corpul galben.
Peste 1-2zile după ovulaţie cantitatea de progesteron se măreşte de 2 ori, creşte pînă la a
19-20zi şi la a 25zi nivelul puţin depăşeşte concentraţia lui în faza foliculinică.
Fenomenul menstruaţiei este determinat de scăderea bruscă a saturaţiei organismului cu
estrogeni şi progesteron – duc la schimbări neuroreflectorii în vasele sanguine ale endometrului –
descuamare – hemoragie.

FUNCŢIILE ESTROGENILOR
 Determină dezvoltarea şi creşterea organelor genitale
 Determină apariţia caracterelor sexuale secundare
 Determină hipertrofierea şi creşterea motilităţii musculaturii sistemului genital
 Determină proliferarea celulelor mucoasei uterine- regenerarea şi creşterea endometrului
în prima fază a ciclului menstrual
 Stimulează producerea unei glere cervicale cu vîscozitate redusă, ceea ce facilitează
penetrarea spermatozoizilor
 Determină apropierea franjurilor trompei uterine de foliculul ovarian, favorizînd
receptarea ovulului
 Reţin apa în organism (retenţie hidro-sodată)
 Contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea glandelor mamare
 Determină libidoul (atracţia sexuală)

FUNCŢIILE PROGESTERONULUI

 Pregăteşte organismul feminin pentru sarcină

 Sub influienţa lui se produc în endometru transformări necesare pentru implantarea şi
dezvoltarea ovulului fecundat
 Micşorează exitabilitatea şi activitatea contractilă a uterului
 Stimulează dezvoltarea parenchimului glandelor mamare şi le pregăteşte pentru secreţia
laptelui.
 Determină producerea unei glere cervivale dense, vîscoase, care inhibă penetrarea
spermatozoizilor
 Creşterea temperaturii bazale a corpului cu două-patru gradaţii
 OXITOCINA

Este secretată de hipotalamus şi se stochează în hipofiza posterioară. Este un hormon care

reglează activitatea contractilă a uterului în timpul travaliului
Este degradată de ocitocinază, în special la nivelul rinichilor, în placentă şi în organele
inervate de n. splanhnic.
Ocitocina intervine şi asupra celulelor mioepiteliale din acinii glandulari mamari,
realizînd secreţie crescută de lapte. Declanşarea secreţiei de ocitocină se face prin exitarea
mecanică a mamelonului pe cale reflexă.

CICLUL MENSTRUAL
În organismul femeii mature au loc modificări ciclice care pregătesc organismul ei către sarcină
– constituie CICLUL MENSTRUAL. Aceste modificări au loc în tot organismul, dar mai
pronunţate sunt în:

Ovar – ciclul ovarian

Uter – ciclul uterin
Vagin – ciclul vaginal

La majoritatea femeilor durata ciclului menstrual este de 28zile, poate fi şi durata de 21zile şi
35zile.
Menstra este cea mai remarcabilă şi vizibilă manifestare a proceselor ciclice

PROCESELE CICLICE DIN OVARE

Sub influienţa hormonilor gonadotropi hipofizari în ovar au loc trei faze:

Faza foliculară
Ovulaţia
Faza luteinică

Faza foliculară. Foliculul primar (primordial) este compus din ovul nematurizat. Foliculii
primari se formează în perioada intrauterină şi a copilăriei precoce.
La pubertate din 400000 – 500000 de foliculi primordiali rămîn 35000 – 40000, restul
sunt supuşi unui proces involutiv.
Din cei 35000 – 40000 foliculi ating maturiltatea completă 400 – 450, restul sunt supuşi
unui proces fiziologic de atrezie. Procesul a fost descris pentru prima dată de C. F. Slaveanschi –
foliculul începe să crească, dar moare, fără să ajungă la deplină maturitate.
Procesul de maturizare a foliculului are loc în prima jumătate a ciclului menstrual, adică
în cazul unui ciclu menstrual de 28 zile – în primele 14 zile. În procesul dezvoltării foliculului se
maturizează şi ovulul.
Dezvoltarea foliculului. Se ştie că în stratul cortical al ovarului fătului intrauterin se găseşte
un număr enorm de foliculi primari, fiecare conţinînd cite o celulă (rareori două) sexuală (ovul).
După calcule aproximative numărul general de foliculi primari din ambele ovare la nou –
născută, constituie circa 200 000.
Fiecare folicul primar poate atinge dezvoltarea completă, producînd un ovul, capabil de a fi
fecundat. În cursul perioadei de maturitate sexuală a femeii, care durează îm medie 30 – 35ani,
se dezvoltă complect numai 400 – 500 de foliculi.
Restul de foliculi primari (involuiază) mai devreme sau mai tîrziu. Involuţia foliculilor
este precedată de regulă de o stagnare incompletă a dezvoltării lor. Acest proces de involuţie a
foliculilor la începutul dezvoltării lor se numeşte atrezia foliculilor.
 Atrezia foliculilor începe încă din perioada intrauterină, probabil că sub acţiunea hormonilor
sexuali, materni. Cînd fetiţa atinge vîrsta de doi ani, procesul de atrezie a foliculilor se opreşte,
de regulă, pentru mai mulţi ani.
Ulterior, aproximativ la vîrsta de 7 – 10 ani, procesul reîncepe. Acum produsele rezultate din
activitatea foliculilor în cursul dezvoltării lor (cu toate că involuează timpuriu) pătrund în
lichidele tisulare, influenţînd pe cale neuro – humorală asupra dezvoltării specifice tipului
feminin.
În această privinţă un rol special joacă hormonul sexual specific feminin – estrogen
(foliculina). Procesul de atrezie a foliculilor în decursul perioadei de maturitate sexuală a fost
descris pentru prima dată de C.F. Slavianschii.
Hormonul estrogen secretat de ovar pătrunde periodic în organismul fetiţei în cantităţi
crescînde, datorită faptului că foliculii primari se dezvoltă din ce în ce mai mult, pe măsura
creşterii fetei încep să se dezvolte caracterele sexuale secundare. Aceasta reprezintă prima din
cele două funcţii principale ale ovarului – funcţia endocrină.
Foliculul creşte în volum, se măreşte şi se transformă din formaţia compactă de mai înainte,
într-o formaţie cavitară, numită folicul matur sau de Graaf.
Foliculul matur are un diametru de 1 cm şi este împlut cu lichid folicular (liquor folliculi),
care conţine mult hormon estrogen (foliculină).

Ovulul, diametrul căruia măsoară 0,2 mm., este înconjorat de 3 membrane:

membrana vitelină constituie stratul superficial al citoplasmei ovulare
zona pelucidă – groasă şi lucioasă, produsul activităţii vitale a epiteliului follicular
coroana radiată formată din 2 – 3 straturi de celule granuloase, dispuse în formă de raze
şi care aderă intim la ovul. Celulele granuloase joacă un rol important în nutriţia oului.

Dezvoltarea şi maturaţia foliculilor se produce simultan cu maturaţia ovulului.

Ovulul uman a fost descoperit în anul 1827 de academicianul rus C.E. Băr.
Cantitatea crescîndă de lichid folicular provoacă atît creşterea dimensiunilor foliculului
de Graaf, cît şi o hiperextensie a polului său, care proemină. Membrană de ovalbumină (tunica
albuginea) care-l acoperă, se destinde, se işemiiază, devine subţire şi, în sfîrşit, se rupe. Se
produce ruperea foliculului de Graaf şi eliminarea ovulului matur. Maturaţia ovulului şi
eliminarea lui din foliculul de Graaf constituie a doua din funcţiile principale ale ovarului –
funcţia germinativă sau de reproducere.

Ovulaţia – ruperea foliculului matur şi ieşirea din el a ovulului matur apt pentru a fi fecundat.
Ovulaţia în cazul unui ciclu menstrual de 28 zile are loc la a 14 – 15zi a ciclului. Ovulul eliminat
din foliculul ajunge în regiunea fimbriilor tubare şi astfel se creează condiţiile necesare pentru ca
să pătrundă în limenul tubar şi să fie transportat în cavitatea uterină.
Cu expulzarea ovulului din folicul se termină perioada lui de existenţă intrafoliculară, care
durează 14 – 15 zile, şi începe cea extrafoliculară a ovulului este încă insuficient studiată. După
diferiţi autori ar varia de la cîteva ore
(P.V. Macarov) la 5 şi mai multe zile (M.S. Malinovschii şi M.G. Cuşnir, R.Şreder).

Faza luteinică – durează 14 zile de la ovulaţie pînă la următoarea menstruaţie. Este constantă,
indiferent de durata ciclului menstrual. În locul foliculului rupt se formează corpul galben, care
produce progesteron. După ruperea foliculului de Graaf apare un organ nou, temporar, de
secreţie internă – corpul galben. În decurs de cîteva zile corpul galben ajunge la apogeul
dezvoltării sale. Hormonul secretat de el – progesteronul – joacă un rol important în fiziologia
femeii.
 Soarta ulterioară a corpului galben depinde de soarta ovulului. Dacă ovulul eliminat
din ovar nu a fost fecundat, întregul process de dezvoltare şi de involuţie a corpului galben
menstrual se termină în curs de 12 – 15 zile - corpul galben se transformă într-un corpuscul mic
albicios – corpus albicans, s.fibrosum.

Imediat după faza de involuţie a corpului galben, în ovar începe dezvoltarea unui folicul nou
şi ciclul se repetă. Aceste transformări ciclice din ovare se produc la majoritatea demeilor
sănătoase la fiecare 28 – 30 de zile.
Dacă ovulul a fost fecundat şi apare sarcina, corpul galben se dezvoltă intens în curs de 12 –
14 săptămîini, devenind corpul galben de sarcină.

CICLUL UTERIN
Odată cu maturaţia foliculilor se produc şi transformări corespunzătoare în uter.

Corpul uterin la o fetiţă în perioada prepubertară creşte treptat, ajungînd la dezvoltarea

completă concomitent cu maturaţia treptată a foliculilor primari şi trecerea lor în foliculi maturi
de Graaf, care conţin un ovul matur şi cu dezvoltarea corpului galben. Din acest moment ovarul
poate îndeplini şi funcţia germinativă
(a doua funcţie), legată de continuarea speciei.
Mucoasa corpului uterin suferă transformări ciclice periodice, care provoacă sîngerări lunare
– menstruaţii.
Apariţia primei menstruaţii, numită menarha, este dovada cea mai evidentă a pubertăţii. În
majoritatea cazurilor menarha apare la vîrsta de 12 – 14 ani.
Din acest moment femeia poate fi gravidă. Transformarea fetei în femeie matură este
însoţită de modificări anatomice şi fiziologice, care se produc la nivelul organelor genitale şi a
organismului întreg. Din cauza depunerii de grăsime în ţesutul subcutanat adipos se rotungeşte
forma corpului, glandele mamare se rotungesc şi se măresc, iar muntele Venus şi fosele axilare
se acoperă de pilozitate. Apare interesul pentru sexul opus.
Vîrsta de apariţie a pubertăţii la femei poate varia. D.O.Ott şi elevul său S.S.Jiharev (1879)
au fost primii care au stabilit influenţa, pe care o exercită clima şi în special condiţiile sociale şi
materiale, în care se dezvoltă organismul feminin, asupra vîrstei de apariţie a primei menstruaţii.
La fetele care se nasc şi locuiesc în regiunile de sud perioada pubertăţii se instalează mai
devreme decît la cele de la nord. La femeile care se ocupă cu munca fizică menstruaţia apare mai
tîrziu în comparaţie cu femeile care îndeplinesc o muncă intelectuală, la femeile de la oraşe –
mai devreme decît la cele de la sate.
Este bine stabilit faptul că întregul sistem neuro – humoral şi funcţia glandelor endocrine
formează un singur aparat, controlat şi reglat de sistemul nervos central. De aceea modificările
survenite la nivelul unei verigi pot provoca tulburări în coordonarea lor fiziologică. Alimentaţia
insuficientă şi condiţiile grele de trai influenţează asupra dezvoltării organismului în general şi a
organelor genitale (ovare, uter) în special.
Ciclul uterin ca şi cel ovarian durează 28 zile (mai rar 21, 30 – 35zile).
La începutul etapei de puberitate mucoasa uterului fetiţei se găseşte într-o stare de repaos. Ea
este subţire şi netedă, cu glande drepte şi înguste. Sub influenţa hormonului estrogen, secretat de
foliculi în cursul dezvoltării şi atreziei lor, mucoasa se modifică treptat, semănînd tot mai mult ca
structură cu endometrul unei femei sexual mature. Maturaţia completă, morfologică şi
funcţională a mucoasei apare în clipa în care în ovare are loc dezvoltarea definitivă a foliculului,
precum şi formarea şi dezvoltarea corpului galben.
În perioada de maturitate sexuală în mucoasa uterină se disting clar, în zilele premenstruale,
trei straturi: stratul compact (stratum compactum), stratul spongios (ca buretele) (stratum
spongiosum) şi stratul bazal (stratum bazalis). Deoarece în primele două straturi se produc
modificări ciclice mai evidente, ele se unifică într-un singur strat funcţional. Al treilea strat – cel
bazal – se modifică de asemenea ciclic, însă caracterul acestor transformări este puţin studiat.
Stratul bazal se aderă ca o foiţă subţire de stratul muscular uterin. Stratul funcţional în momentul
dezvoltării sale maxime constituie 4/5 din grosimea endometrului, cel bazal – doar 1/5.

Distingem următoarele faze:

Faza descuamării – se manifestă prin menstră, care durează de obicei 3 – 5, ce mult 7 zile.
Stratul funcţional al mucoasei se descuamează şi se elimină împreună cu conţinutul glandelor
uterine şi cu sîngele din vasele deschise.

Faza regenerării – restabilirea mucoasei începe încă din faza descuamării – stratul funcţional se
restabileşte datorită stratului bazal – şi durează pînă la a 5 – 6zi a ciclului.

Faza proliferării – sub influienţa estrogenilor stroma şi glandele mucoase

proliferează, se alungesc, devin sinuoase, însă nu conţin secret. Mucoasa
uterului în această fază se îngroaşă de 4 – 5 ori, celulele din stromă devin mai suculente şi mai
groase. Glandele tubulare din stratul funcţional capătă o formă sinuoasă de tirbuşon, din cauza
dezvoltării energice a epiteliului. Faza aceasta durează de asemenea aproximativ o săptămîină,
atingînd apogeul dezvoltării cam la a 14 – 15 zi a ciclului menstrual.

Faza descuamării, regenerării şi proliferării coincid cu faza foliculară a ciclului ovarian.

Faza secreţiei – coincide cu dezvoltarea şi maturizarea corpului galben şi durează 14 zile –
menstra apare la 14 zile după ovulaţie.
Sub influienţa progesteronului glandele încep să producă secret, cavitatea lor se măreşte, în
mucoasă se depun toate substanţele nutritive necesare pentru implantarea şi dezvoltarea
embrionului. Procesele de hipertrofie şi hiperprazie, care au început să se manifeste în faza de
proliferare, ulterior se accentuează pronunţat. Epiteliul glandelor începe să producă un secret,
care conţine glicogen şi mucină şi se acumulează în lumenul glandelor. Ultimele se dilată şi
devin sinuoase. În secţiuni sagitale au un aspecr de pilă, iar în cele transversale – de stea. Tot
odată se remarcă intumescenţa celulelor stromei din partea superficială a stratului funcţional. Ele
se transformă în celule deciduale – nişte celule poligonale mari, cu contururi şterse şi cu un
nucleu mare. Starea aceasta a mucoasei uterine se numeşte pregravidă; modificările pe care le-a
suferit pot asigura implantarea ovulului fecundat în mucoasa uterină.
Modificările ciclice lunare ale uterului, descrise mai sus, depind de activitatea endocrină a
ovarelor, care secretă hormoni sexuali feminini; fazele de regenerare şi de proliferare – de
hormonul estrogen, faza de secreţie – de progesteron; descvamarea stratului funcţional al
endometrului este provocată de scăderea nivelului progesteronului din organism datorită
involuţiei corpului galben.
Modificările ciclice menţionate se succed la intervale egale de timp la în toată perioada
maturităţii sexuale a femeii. Ele încetează cu sarcina, alăptarea sau menopauza.
Procesele ciclice lunare ovariene şi uterine sînt însoţite de transformări ce se produc în
vaginul feminin (ciclul vaginal). În consecinţă starea funcţională a ovarelor poate fi determinată
cu ajutorul tabloului microscopic al frotiului vaginal (tabloul citologic). Mucoasa vaginală are 4
straturi: bazal, parabazal, intermediar și superficial. Într-un frotiu citologic normal trebuie să se
evidențieze în cîmpul de vedere la microscop: 75 celule superficiale, 20 – parabazale, 5 –
intermediare.
De procesele ciclice ce se desfăşoară în ovare, uter şi vagin depind într-o mare măsură atît
proprietăţile biologice, cît şi cele bacteriologice ale secrețiilor vaginale.
Procesele ciclice descrise mai sus se produc sub influenţa continuă de reglare a scoarţei
cerebrale. Influenţa sistemului nervos central asupra glandelor sexuale, de a căror activitate
funcţională sunt legate modificările menţionate din organism şi în special cele din ovare şi uter,
se efectuează mai ales prin intermediul hipozei, al cărei lob anterior secretă hormoni
gonadotropi.
 Procesele fiziologice din organismul femeii sînt supuse unor oscilaţii variate, atingînd
intensitatea maximă la sfîrşitul periodei premenstruale, prăbuşirea critică corespunzînd zilelor de
menstruaţie. Aceste modificări ciclice din perioada maturităţii sexuale se exteriorizează în zilele
premenstruale şi menstruale, chiar la femeile sănătoase, prin tulburări de termoreglare
(temperatură subfebrilă) şi modificări la nivelul glandelor mamare (creşterea parenchimului şi
tumefierea sînilor), prin tumefacţia glandei tiroide, prin modificările forţei musculare, volumului
respirator, tensiunii arteriale, dispoziţiei.
Prin urmare, sub “ciclu menstrual” se înţeleg modificările periodice ciclice lunare din etapa
maturităţii sexuale, care se produc în întregul organism feminin şi în special la nivelul aparatului
genital, manifestarea lor externă mai evidentă fiind apariţia menstruaţiei. Durata ciclului
menstrual se socoate de la prima zi a menstruaţiei precedente pînă la prima zi a menstruaţiei
următoare.
Un ciclu menstrual fiziologic (normal) trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
Să fie bifazic (la nivelul ovarelor – faza foliculară şi a corpului galben, la
nivelul uterului – de proliferare şi de secreţie
Să aibă o durată normală, adică să nu fie mai scurt de 20 zile sau mai lung de 35 zile (mai
fecvent durează 28 – 30 zile).
Să fie ciclic (adică durata lui să fie constantă pentru fiecare femeie).
Durata menstruaţiei să nu fie mai scurtă de 2 şi mai lungă de 7 zile, iar canti-
tatea generală de sînge pierdut în timpul acestor zile să corespundă limitelor
de 50 – 150 ml.
Să nu fie provoace dureri.
Sîngele menstrual nu se coagulează.

IGIENA PERIOADEI MENSTRUALE

Pe parcursul menstrei se pierde 50 – 80 – 100ml sînge. Sîngele menstrual conţine o

cantitate importantă de mucus, secretat de glandele uterine şi particule descompuse ale stratului
funcţional.
Sîngele menstrual nu se coagulează, fenomen explicabil prin prezenţa fermenţilor şi este
de culoare mai închisă în comparaţie cu sîngele care circulă prin vase.
În timpul menstruaţiei femeia poate efectua munca obişnuită, evitînd surmenajul, efortul
fizic greu, răcirea sau supraîncălzirea corpului.
Suprafaţa internă a uterului în timpul menstrei repezintă o „plagă”. Pătrunderea agenţilor
patogeni şi infectarea acestei plăgi poate provoca infecţia organelor genitale interne, deaceea este
necesar de a respecta riguros igiena organelor genitale.
Sîngele menstrual trebuie să se scurgă liber şi să se absoarbă în absorbante igienice.
Organele genitale se spală de 2 ori/zi cu apă călduţă curgătoare. Raporturile sexuale în timpul
menstrei nu sunt binevenite.

BIBLIOGRAFIE:

1. Marius Alexandru Moga, „Obstetrică şi ginecologie”, Editura Universităţii,

Transilvania, Braşov 2010.
2. Славянова Изабелла,” Акушерство и гинекология”, Изд. Феникс, Mосква, 2009.
3. Айламазян Э.К., Кулаков В.И. „Акушерство”, Москва, 2009.
4. Ninescu Vasile, “Obstetrica şi ginecologia”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti
2006.