FUNDATIA ECOLOGICA GREEK

(SCOALA POSTLICEALA FEG BRASOV)

EMBRIOLOGIE

Profesor: Cursant:
Rujoiu Camelia Zbarcea Petruta Alexandra
AMG 1 D

1
 FACTORI EXTERNI CARE POT INFLUENȚA PROCESUL DE
FECUNDARE A OVULULUI ȘI FIXAREA OVULULUI ÎN UTER

Ovarul
Situat în cavitatea pelviana, este un organ pereche, cu funcție mixtă, exocrină, producând
ovulele și endocrină, secretând doi hormoni:foliculină și luteină(progesteronul). Are forma unui
ovoid turtit, de 6-8 g, cu diametrul mare de 3-5 cm. Prezintă două fețe, două margini și două
extremități. Fața laterală se află pe peretele lateral al cavității pelviene, în fosa ovariană, fața
medială este acoperită de pavilionul trompei. Marginea anterioară dă inserție mezoovarului(plica
peritoneală), care unește ovarul cu ligamentul lat al uterului, aici se găsește hilul ovarului, ce
conține elemente vasculare și nervoase. Marginea posterioară (liberă) este mai groasă.
Extremitatea superioară(tubara) da inerție ligamentului suspensor al ovarului și celui tubo-
ovarian, iar extremitatea inferioară(uterină) da inserție ligamentului propriu al ovarul (
ligamentul utero-ovarian).

Structura ovarului
Ovarul este acoperit la suprafață de un epiteliu simplu, sub care se găsește un înveliș
conjunctiv numit albugineea ovarului, care se continuă fără delimitare netă cu stroma corticalei
acestuia. În interior se află parenchimul glandular, cu cele două zone caracteristice: medulară și
corticală.

Zona medulară este formată din țesut conjunctiv lax, în care se găsesc elemente vasculare
sangvine și limfatice, cât și fibre nervoase vegetative.

Zona corticala conține elemente cu valoare funcțională:foliculii ovarieni în diferite faze

evolutive.

Foliculii primordiali(primari) reprezintă forma inițială, cu aspectul unor corpusculi

sferoidali plini, alcătuiți dintr-o celulă mare, sferică, situată central(ovacit I), iar periferic dintr-
un strat de celule mici(celule foliculare). Maturizarea foliculilor începe la pulbertate și ține până
la menopauză, fiind sub control FSH(hormon foliculostimulator)secretat de lobul anterior al
hipofizei. În ambele ovare există circa 400 000 foliculi, din care se maturizează 300-400(unul
lunar); restul involuează. Epiteliul folicular proliferează; devine pluristratificat(constituind
membrană granuloasă); acest stadiu reprezintă foliculii secundari(evolutivi). Între celulule
granuloasei se formează foliculului, fiind atașat de membrană granuloasă.

În același timp, la periferia foliculului secundar plin, apoi cavitar, se constituie, pe seama
stromei corticalei ovarului, cele două teci caracteristice foliculului:internă și externă.

2
 Tecă internă, cu funcție endocrină, secretă estrogenii sub influență hormobului luteinizant
antehipofizar(LH), cea externă are structură conjunctivă. Lichidul folicular este vâscos și conține
hormoni ovarieni activi-estrogenii, produși de celulele tecii interne.

Majoritatea foliculilor secundari cavitari involuează și în mod obișnuit în fiecare lună,

începând cu apariția ciclului și până la menopauză, unul devine folicul matur.

Foliculul matur, terțiar sau veziculos(de Graaf), constituie stadiul de dezvoltare completă
a foliculului și este cel mai voluminos. Este format din: teacă externă, teacă internă și membrană
granuloasă. Foliculu conține cavitatea foliculară (cu lichid folicular), delimitată de membrană
granuloasă.

Ovacitul, localizat periferic, se află într-o porțiune îngroșată a membranei

granuloase(cumulus proliger). Celulele foliculare din imediată apropiere a ovocitului se dispun
radiar și formează coroana radiară, care va însoți ovacitul expulzat în decursul evoluției,
asigurându-i nutriția. Ovacitul din feniculul matur, inițial de ordinul I (diploid), suferă înainte de
ovulație prim adiviziune de maturare și devine ovocit ÎI(haploid), formă sub care este expulzat în
timpul ovulației.

După eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur se transformă în corp galben, care ia
naștere prin transformarea celulelor foliculare în celule endocrine ce secretă progesteron.

Există două tipuri de corp galben:

- Corpul galben periodic, care se formează în fiecare luna în perioada de fertilitate a

femeii(de la pulbertate până la menopauza); are o existența de circa 10 zile(din a 16- a
zia ciclului până în ziua a 26-a);

- Corpul galben de sarcina, care se formează în cazul în care ovulul a fost fecundat; el
funcționează în primele trei luni de sarcină.

Corpul alb reprezintă cicatricea care înlocuiește corpul galben involuat(periodic sau de
sarcină).

Vascularizația ovarului este asigurată de arteră ovariană, ramură a aortei abdominale, și

de o raura ovariană din artera uterină. Venele sunt reprezentate de venă ovariană dreaptă, care se
varsă în venă cavă inferioară, și de venă ovariană stângă, care se deschide în venă renală stângă.
O parte din sângele venos al ovarului ajunge în venă uterină. Limfaticele conduc limfa în
ganglionii iliaci și lombari.

Inervația este asigurată de nervi din plexurile vegetative aortice și hipogastrice.

3
Afecțiuni

Ovarul polichistic

Ovarul polichistic, este o afecţiune heterogenă, cu tulburări ale menstruaţiei

(amenoree, printre altele) şi prin mărirea volumului ovarelor, care devin fibroase (îşi pierd
elasticitatea) şi prezintă numeroase chisturi. Această afecțiune afeactează aproximativ 5-10% din
femeile de vârstă reproductivă.

Cauze
Cauza principală în apariția afecțiunii și a dezechilibrului hormonal care apare în
sindromul ovarului polichistic nu este pe deplin înţeleasă, dar par să fie implicaţi factori genetici.
Fiicele şi surorile femeilor cu acest sindrom au 50% risc de a dezvoltă boală. Producția anormală
de insuină și problemele metabolice pot contribui la dezvoltarea s ind r o mu lu i ovarului
polichistic.
Dacă nu se produce ovulaţia normală pentru o perioada de timp se pot dezvoltă multiplii
chisturi pe ovare (ovare polichistice). Ovarele secretă hormonii sexuali feminini -
estrogen şi progesteron- şi o cantitate mică de hormoni masculini sau androgeni –
testosteron şi dehidroepiandrosteron (DHEA).
În sindromul ovarului polichistic, organismul produce hormoni nasculini în exces, iar
raportul LH/FSH este anormal de mare. Prin urmare, eliberarea ovulelor de către ovare(ovulația)
se produce mai rar decât în mod normal (oligomenoree), sau ovarele nu mai eliberează ovule
(anovulație). În absența ovulației, ciclul menstrual este neregulat sau absent.
Simptome precoce
- mai puţin de 5 cicluri menstruale într-un an, mai mult de 35 de zile între cicluri sau absenţa
menstruaţiei. Absenţa ovulatiei în fiecare lună apare la aproximativ 50% din femeile cu aceste
sindrom;
- sângerări vaginale anormale:
- probleme ale tenului, cum ar fi acneea, tenul gras, mătreață, pete negricioase pe piele (acantosis
nigricans) pe gât, axilar sau în pliurile cutanate sau pliuri de piele în zona gâtului şi axilar;
- depresie sau modificări ale dispoziţiei.

Simptome tardive
- durere în partea de jos a abdomenului şi în pelvis;
- creştere ponderală sau obezitate în partea superio ară a corpului (mai mult ţesut
adipos pe abdomen decât pe şolduri).-;
infertilitate- tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială);
- căderea părului de tip masculin şi subţierea firului de păr (alopecie).
Majoritatea femeilor cu sindromul ovarului polichistic se prezintă la consult medical
pentru un simptom specific, neştiind că au acest sindrom.

Cele mai frecvente motive pentru care femeile se prezintă la medic sunt:
- probleme menstruale;

4
- creştere în exces a părului (hirsutism);
- infertilitate;
- creştere ponderală sau obezitate în partea superioară a corpului.

Investigaţii
- calcularea indexului de masă corporală, care se bazează pe înălţime şi greutate;
- teste de biochimie pentru determinarea funcționării rinichilor, ficatului și a nivelului glicemiei;
- gonadotropină corionica umană pentru a confirmă sau a exclude o sarcina.

Alte teste pot include:

- testul de toleranţă la glucoză pentru a măsură abilitatea organismului de a folosi glucoză;

- nivelul de insulină pentru a determina posibilitatea organismului de a produce insulin;
- testarea nivelului de prolactină.
O ecografie transvaginala poate fi făcută pentru a evalua simptome cum ar fi
durerea în pelvis, dar nu este necesară pentru diagnosticarea sindromului ovarului polichistic.
Un ovăr cu multiple chisturi (ovăr polichistic) este de obicei mărit şi are opt sau mai multe
chisturi, care apar la ecografie dispuse liniar, ca într-un colier. Multe din femeile cu acest
sindrom vor avea chisturi pe ovare la un moment. Totuşi, unele femei fără sindromul
ovarului polichistic pot avea un aspect ecografic de ovare polichistice şi unele din
femeile cu acest sindrom nu au ovare polichistice. Astfel că ecografia nu este necesară
pentru confirmarea diagnosticului. Pot fi făcute şi teste adiţionale pentru a determina dacă nu
sunt prezente alte condiţii, care au simptome similare, cum ar fi tumorile de glandă suprarenală.

Diagnostic
Medicul va pune întrebări legate de antecedentele medicale, simptome şi
despre ciclurile menstruale şi va efectua un examen clinic ce include şi un control ginecologic.
Laparoscopia
- constă în vizualizarea cavității abdominal cu ajutorul unui tub
s u bţ ir e prevăzut cu un sistem optic. La explorarea laparoscopică, ovarele apar mărite, avân
d unaspect de porţelan şi sunt acoperite de o capsulă fibroasă ce conţine numeroase chisturi.

Ecografia
– metodă de explorare a unui organ, ţesut sau a unei structuri anatomice cu
ajutorulultrasunetelor – permite observarea ovarelor, care în cazul sindromului ovarului
polichisticsunt mărite şi prezintă numeroase chisturi.

Tratament
La femeile cu ovar polichistic care nu își dores o sarcină, tratamentul poate constă în administrarea de
contraceptive orale care combină estrogen și prosteron.
Acestea scad secreția de hormone masculine și contribuie la combaterea
efectelor provocate de concentrațiile permanente de estrogen.
Astfel, se reduc riscurile de cancer endometrial şi de sângerări anormale. O altă
posibilitate este administrarea de progest eron timp de 10 -14 zile pe lună. Acesta
reglează ciclul menstrual şi protejează împotriva cancerului endometrial, dar nu

5
reduce nivelul de hormoni androgeni. Daca tratamentul medicamentos nu ajută la obţinerea unei
sarcini, medicul poate recomandă o intervenţie numită drilling ovarian laparoscopic. În cadrul
acestei proceduri, chirurgul face o mică incizie în abdomen şi introduce un tub subţire,
dotat cu o camera video (laparoscop).
Camera oferă imagini detaliate ale ovarelor și ale organelor învecinate. Apoi, cu ajutorul
electrocauterului sau a laserului, se distrug folicule mărite de pe suprafața ovarelor.
Scopul tratamentului chirurgical este acela de a stimula ovulaţia prin reducerea
nivelurilor de LH şi de hormoni androgeni.

Evoluţie şi complicaţii
Întrucât sindromul ovarului polichistic afectează ciclul menstrual și expune uterul la concentrații
permanente de estrogen, femeile cu acest sindrom prezintă un risc ridicat de sângerări
uterine anormale şi de cancer endometrial (al mucoasei uterine).
Tratarea sindromului ovarului polichistic poate reduce aceste riscuri. De asemenea,
femeile cu sindromul ovarului polichistic care îşi doresc copii pot avea nevoie de
tratamente pentru fertilitate. În timpul sarcinii, ele prezintă un risc crescut de avort spontan şi
diabet gestational(datorită nivelului ridicat de insulină).

Torsiunea ovariană

Torsiunea ovariană reprezintă rotația ovarelor și a structurilor (ligamentelor) prin

intermediul cărora ovarul este legat de organele vecine. Pot fi implicate și trompele uterine.

Torsiunea ovariană reprezintă o urgență medicală la femei.

Diagnosticul precoce și intervenția chirurgicală de urgență sunt necesare pentru a menține

funcția ovarelor și a preveni complicațiile severe ale acestei condiții medicale.
Ovarul face parte din aparatul genital feminin, este un organ pereche, de dimensiunea și
formă unei migdale, localizat de o parte și de altă a uterului. Ovarul are funcție mixtă, exocrina,
producând ovulele, și endocrină, secretand hormonii sexuali feminini: estrogeni și progesteron.

Rotirea sau torsiunea ovariană, care poate fi completă sau doar parțială, se produce de
obicei unilateral, la nivelul unui singur ovar și are ca și consecință strangularea circulației
sângelui la nivelul acestui organ. Simptomatologia este dominată de durerea intensă, severă,
brusc instalată, în zona abdominală inferioară și vărsături. În absența intervenției terapeutice de
urgență, se poate produce necroză (moartea) ovarului și infecție în cavitatea abdominală
(peritonită).

6
Torsiunea ovariană

Se poate produce la femeile de toate vârstele, inclusiv la fetițe, dar este mai frecventă la
femeile de vârstă fertilă.

Torsiunea ovariană reprezintă o urgență medicală. Intervenția chirurgicală este necesară

pentru a detorsiona organul afectat sau pentru a-l îndepărta. Dacă circulația sângelui este
întreruptă un timp suficient de lung, ovarul torsionat nu va mai funcționa, afectând fertilitatea
femeii și cauzând și alte probleme de sănătate. Dacă se intervine la timp, există șansa că ovarul
să fie salvat, iar femeia să se recupereze complet.

Cauze
Torsiunea se produce atunci când ovarul este instabil. Mobilitatea ovarului poate fi
produsă de modificările anatomice care afectează greutatea și mărimea organului, alterând astfel
poziția sa anatomică, cu rotirea/torsiunea consecutivă.

Dezvoltarea unei mase ovariene (de ex. tumori benigne sau maligne, etc) sau creșterea în
dimensiuni a ovarului, se pot solda cu torsionarea organului.

De asemenea, torsiunea ovariană se poate produce în caz de:

 sindrom de ovare polichistice;

 un ligament ovarian lung,

 ligatura trompelor uterine;

 administrarea unor tratamente hormonale, cel mai frecvent pentru infertilitate, care
stimulează ovarele.
Și sarcina este asociată cu torsiunea ovariană, fiind responsabilă de aproximativ 20%
dintre cazurile de torsiune, cel mai probabil secundara măririi ovariene care apare în timpul
ovulației în combinație cu laxitatea țesuturilor de susținere ale ovarului.

Tumorile ovariene, benigne și maligne, sunt implicate în producerea a peste jumătate din
cazurile de torsiune ovariană.
Simptome
Torsiunea ovariană se manifestă prin:

 durere de ovare intensă, severă, brusc instalată la nivelul zonei abdominale inferioare;

 crampe;

 greață;

 vărsături.

7
 Aceste simptome se instalează de obicei brusc, fără niciun semnal de avertizare.

Dintre simptomele menționate, durerea apare în toate cazurile de torsiune de ovare. Dacă
pacienta prezintă oricare dintre simptomele de mai jos, dar acestea nu sunt însoțite de durere,
înseamnă că nu suferă de torsiune de ovare.

Persoanele care prezintă simptomele descrise mai sus, trebuie să solicite asistență
medicală de urgență.

Diagnostic
Diagnosticul de torsiune ovariană are la baza evaluarea simptomelor și examenul fizic al
pacientei. Ecografia, de preferat ecografia transvaginala, poate confirmă diagnosticul, dar sunt
cazuri în care diagnosticul urmează intervenției chirurgicale.

Medicul va recomanda și efectuarea unor teste de sânge și urină, astfel încât să elimine
alte cauze medicale, că de exemplu:

 infecția de tract urinar;

 abcesele ovariene:

 sarcină ectopică;

 apendicită.

Complicații
Complicațiile torsiunii ovariene includ următoarele:

 infecții;

 peritonită;

 sepsis;

 aderențe;

 durere cronică;

 infertilitate (rar).

8
Tratament
Netratată la timp, torsiunea ovariană poate produce necroză (moartea ovarului), dar și
complicații severe, care pot pune în pericol viață femeii.

Tratamentul torsiunii ovariene constă într-o intervenție chirurgicală de urgență, pentru a

se preveni necroză ovarului. Intervenția chirurgicală poate fi de tip laparoscopic sau clasic,
deschis, în funcție de stadiul bolii.

În cele mai multe cazuri, ovarul torsionat nu poate fi salvat. Dacă nu va fi înlăturat,
ovarul afectat de necroză se poate infectă, putând produce abcese sau peritonită.

În cazuri rare, când intervenția chirurgicală este realizată în stadiile incipiente ale
torsiunii și ovarul nu are semne de necroză, medicul realizează detorsionarea ovarului și
revenirea în poziția anatomică normală.

Au fost raportate și cazuri de detorsionare spontană.

Prognostic
Cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, torsiunea ovariană are un prognostic
excelent.

Cu toate acestea, majoritatea pacientelor cu torsiune ovariană sunt diagnosticate târziu,

având că rezultat apariția necrozei la nivelul organului afectat. Rata de salvare a ovarului este sub
10% la pacientele adulte și de aproximativ 27% la fetițe.

Deși pierderea unui singur ovar nu ar trebui să se asocieze cu reducerea semnificativă a

fertilității și nici nu au fost raportate decese datorate acestei situații, diagnosticul precoce permite
intervenția laparoscopică conservativa și reducerea complicațiilor.

Boala Inflamatorie Pelvină

Orice femeie suferă la un moment dat în timpul vieții de o afecțiune ginecologică, de
obicei ușoară și tratabilă. Există însă și cazuri ăn care patologia ginecologică poate avea si
consecințe, cum ar fi imposibilitatea de a rămâne însărcinată sau pierderea vieții. Există o serie
de probleme ginecologice frecvente despre care orice femeie ar trebuie să ştie.
Una dintre ele este boală inflamatorie pelvina.
Boală inflamatorie pelvină reprezintă o infecție a uterului, trompelor uterine
și, posibil, a ovarelor. Această poate duce la formarea cicatricilor cu benzi fibroase care se
formează între țesuturi și organe. Afecțiunea este una dintre cele mai importante
complicații ale bolilor cu transmitere sexuală, fiind rezultatul infecției netratate din
vagin sau colul uterin care se răspândește de la vagin la uter, trompelor uterine sau
ovare. Boală inflamatorie pelvina nu cauzează adesea semne sau simptome.

9
 Condiția ar putea fi detectată mai târziu atunci când întâmpinați probleme în a
rămâne însărcinată sau aveți dureri pelviene cronice. Compicațiile include durerea cronică,
sarcină ectopică și infertifitate. Deși cauza principal o reprezintă infecțiile cu transmitere sexuală,
boală inflamatorie pelvina se pot dezvoltă și în urmă infecțiilor din alte cauze.

Cauzele bolii imflamatorii pelvine

Există mai multe tipuri de bacterii care pot provoca boala, dar în aproximativ 1 din 4
cazuri este vorba de o infecție cu transmitere sexuală.

Cea mai frecvența cale de transmitere o reprezintă contactul sexual, respectiv infecția cu
ChlamydiaTrachomatis și Neisseria Gonorrhee a vaginului, a colului uterin cu ascensionarea
către uter, trompe uterine și ovare. Atunci când acest lucru se întâmplă și când organismele
dăunătoare se răspândesc la nivelul uterului și a trompelor uterine poate apărea boală
inflamatorie pelvină.

Un alt tip de infecție cu transmitere sexuală, numită mycoplasma genitalium, este

considerat a fi din ce în ce mai responsabilă pentru cazurile de boală inflamatorie
pelvina. În multe cazuri afecțiunea este cauzată de bacterii care în mod normal trăiesc în
vagin.

Factori de risc ai bolii imflamatorii pelvine

Un număr de factori va pot crește riscul de boală inflamatorie pelvina, inclusiv:

- Aveți mai mulți parteneri sexuali;

- Sunteți într-o relație sexuală cu o persoană care are mai mult de un partener;
- Practicați sex neprotejat;
- Având un istoric de boală inflamatorie pelviană sau o infecție cu transmitere sexuală.
Majoritatea experților sunt de accord că un dispozitiv intrauterin nu crește riscul bolii
inflamatorii pelviene. Orice risc potențial este în general în primele trei săptămâni după
înserare.

10
Complicațiile bolii imflamatorii pelvine

Boala inflamatorie pelvină netratată poate provoca țesut ciatricial. Deasemenea, s-ar putea să nu
dezvoltați colecții de lichid inefctat (abcese)în tuburile dvs. uterine, care ar putea deteriora organele reproductive.

Alte complicații ar putea include:

- Sarcins ectopică. Boală inflamatorie pelviană este o cauză majoră a sarcinii tubare
(ectopice). Într-os arcină ectopică, țesutul cicatricial din boală inflamatorie pelviană
împiedică oul fertilizat să-și facă drumul prin tubul uterin spre implantul din uter. Sarcina
ectopică poate provoca sângerări masive, care pot pune viața în pericol și necesită
asistență medicală de urgență;
- Infertilitate. Boală ar putea să va deterioreze organele reproductive și să
provoace infertilitate
- Incapacitatea de a rămâne gravidă. Amânarea tratamentului crește dramatic riscul de
infertilitate;
- Durere pelvină cronică. Boala inflamatorie pelvină poate provoca dureri
pelvine care ar putea dura luni sau ani;
- Abces tubo-ovarian. Un abces - o colecție de puroi - se formează în tubul uterin și în
ovare. Dacă este lăsat netratat, puteți dezvoltă o infecție care poate pune viață în pericol.

Simptomele bolii imflamatorii pelvine

Simptomele bolii inflamatorii pelvine se întind pe o arie largă, de la absența

lor completă până la forme severe. Frecvent se consideră că simptomele bolii
inflamatorii pelvine sunt un semn al unei afecțiuni mai puțin severe.

Adeseori, simptomele bolii inflamatorii pelvine nu apar până când infecția și inflamatia
nu s-a răspândit până la nivelul trompelor uterine sau la stratul superficial al cavitații abdominale
(peritoneul).

Cele mai comune semne și simptome ale bolii pelvine sunt:

- Durerea în abdomenul inferior și în pelvis;

- Secreții vaginale cu un miros neplăcut;
- Sângerări uterine anormale, în special în timpul sau după actul sexual sau între ciclurile
menstruale;
- Febra, uneori cu frisoane;
- Urinare dureroasă sau dificilă.
Simptomele bolii inflamatorii pelvine tind să fie în timpul perioadei de sângerare
menstruale și uneori și în săptămâna care urmează (ovulatorie).

11
 Durerea abdominală inferioară, de obicei descrisă ca fiind sub formă de crampe sau
constantă și iritantă, se poate accentua în timpul mișcărilor intestinale, a actului sexual sau a
mictionarii.
Este important ca persoana ce prezintă oricare din aceste simptome de mai
sus să consulte un medic specialist deoarece boală inflamatorie pelvina și alte
câteva afecțiuni cu simptome similare necesită un tratament prompt.

Cervicita

Una dintre cele mai commune afecțiuni din sfera ginecologică este cervicita, care
reprezintă inflamația colului uterin. Aceasta însoțește, deobicei, vaginita (afecțiuni inflamatorie a
vaginului), motiv pentru care diagnosticul pe care îl preferă medicii este cel de „colpită”. Adică o
inflamare cervico- vaginașă. O treime dintre consultațiile efectuate în cabinetele ginecologice se
soldează cu acest diagnostic.

Etiologie
− Infecțiile transmise pe cale sexuală (Chlamydia, Tricomonas, Gonoree, Herpes, HPV,
micoze, Siflis);
− Perturbarea pH-ului vaginal (Candidoza);
− Ectopia congenitală periofciala (cunoscută sub denumirea improprie de "rana
pe col");
- Manevrele efectuate care au atras după sine traumatisme locale, introducerea unui tampon, a
steriletului, rupturi ale colului apărute în timpul nașterii, chiuretraj, histeroscopie;
Tablou clinic
Frecvent, cervicita nu determină nici un fel de simptom, fiind descoperită ca rezultat al
unui test Papanicolau sau a unei biopsii făcute pentru o altă afecțiune.
Când se manifestă clinic, pot să apară!
- Leucoree (scurgeri vaginale) de culoare gri sau galbenă;
- Dureri și sângerări la penetrare;
- Cervicita poate evolua lent, ani de zile, singurul symptom fiind o leucoree, nu întotdeauna
abundenșă, cu care femeia se obișnuiește.
Atunci când se asociază cu o altă afecțiune locală, poate fi destul de „ zgomotoasă”!
dureri lombare sau abdominal, hemoragie. Uneori, poate duce la infertilitate.

Tratament

Tratamentul are scopul de a eredica infecția (dacă există) sau doar inflamația (cu ajutorul
ovulelor).
Atunci când este vorba despre ectopie congenitală perioficială, tratamentul poate fi
efectuat fie cu ovule cu efect de reepitelizare, fie chirurgicale (ERAD, prin vaporizare sau
crioterapie).

Î n cazurile mai grave, atunci când leziunile colului sunt foarte vechi, recidivante sau cu
risc de malignizare, se procedează la conizatie sau chiar amputație de col.

12
 Ovulația
Ovulația reprezintă procesul prin care un ovul matur este eliberat din ovar și împins prin
trompa uterine pentru a putea fi fertilizat.
Eliminarea ovulului are loc spre sfârșitul perioadei în care ești fertilă. În fiecare lună,
între 15 și 20 de ovule se maturizează în interiorul ovarelor, iar cel mai pregătit ovul este eliberat
prin interiorul trompelor uterine.
Un ovul rezistă între 12 și 24 de ore după ce a fost eliberat din ovar:
- în mod normal, un singur ovul este eliberat la fiecare ovulație;
- ovulația normală poate să fie afectată de stres, diferite afecțiuni sau schimbări majore
în rutină zilnică;
- unele femei au parte de pete ușoare de sânge în timpul ovulației;
- fiecare femeie se naște cu milioane de ovule nematurizate care așteaptă ovulația;
- ciclul menstrual apare chiar dacă ovulația a lipsit în luna respectivă;
- ovulația poate avea loc chiar dacă un ciclu menstrual nu a avut loc;
- unele femei au parte de dureri sau înțepături în zona ovarelor în timpul ovulației, numite
dureri mittelshmerz (sau cunoscute și sub denumirea de sindrom intermenstrual);
- dacă un ovul nu este fertilizat acesta se dezintegrează și este absorbit în mucoasa
uterului.

Fecundația

Fecundația este procesul prin care cele 2 celulele sexuale ajunse în contact se contopesc
și formează zigotul. Deși numărul de spermatozoizi este foarte mare, la fecundare participă de
regulă numai unul singur. La specia umană fecundarea este monospermatică. Fecundarea
cuprinde fuzionarea spermei cu ovocitul secundar și activarea ovocitului primar. Pentru ca
sperma să devină aptă de fecundare trebuie să sufere 2 procese:
1. Capacitatia care are loc la trecerea spermei prin tractul genital feminin;
2. Reacția acrozomică care are loc în momentul treceri spermei prin corona
radiată.
Fecundarea durează 24 de ore ți cuprinde mai multe faze:
- străbarea coroanei radiate:
- perforarea zonei pelucide;
- contactul dintre capul spematozoidului și ovocit;
- reacția ovocitului;
- formarea pronucleilor și furnizarea lor.
Consecințele fecundării:
- se termină cea de a 2 diviziune de maturație a ovacitului;
- se reface diploid cromozomială;
- se transmit caractere erditare;
- combinarea cromozomilor determina sexul genetic;
- are loc fixarea materialului organo-formator.

13
Factorii externi care pot afecta fecundația ovulului:

Nivelul de stres: există dovezi limitate cu privire la impactul stresului asupra ratei de
succes a FIV. Unele studii au descoperit că stresul nu afectează rezultatele FIV, în timp ce altele
au găsit o scădere a ratei de success a FIV cu niveluri ridicate de stres. Este indicat să rămâi calm
și să eviți mediile stresante pentru a preveni panica, pentru a crește șansele de sarcină.
Dormitul: somnul de calitate este esențial pentru sătătatea reproducerii. Somnul slab a
fost asociat cu o șansă scăzută de succes a unui ciclu FIV.
Cura de slăbire : o dietă sănătoasă este importantă pentru sănătatea reproducerii și poate
contribui la rezultate de succes FIV. O dietă echilibrată, bogată în vitamine și minerale esențiale
precum și limitarea alimentelor procesate, a alcoolului și a cofeinei pot ajuta la îmbunătățirea
ratei de suces a unui ciclu FIV.
Fumatul: are un impact dăunător aupra fertilități atât la bărbați cât și la femei. Femeile
care fumează au o șansă mai mare de avort spontan decât nefumătoarele și rata născuților vii
scade. S-a constatat că mamele care au fumat sunt sociate mai frecvent cu avortul spontan
neplanificat cu cariotipul fetal normal decât cu cariotipul fetal anormal, ceea ce sugerează că
efectele nocive ale monoxidului de carbon și nicotinei ar putea fi factorii primari care dăunează.

Migrația

Reprezintă transportul oului din locul fecundării în cavitatea uterină prin mișcările
perstalice ale trompei, curentul de lichid tubar, mișcările cililor mucoasei tubare și tactismul
endometrului pentru ou. Hrana sa este asigurată în această perioadă de secreția celulelor
glandulare din trompe și apoi din uter. Călătoria zigotului durează 4-5 zile. În acest timp el se
divide, trecând prin stadiile de morulă și blastocist.

Nidația

La 6 zile de la fecundare și la 24 de ore după ce oul a ajuns în cavitatea uterină începe

ovoimplantația. Ovoimplantația reprezintă totalitatea implantațiilor care contribuie la penetrarea
și fixarea blastocitului în mucoasa uterină pregătită de hormonii estrogeni și progestativi pentru
primirea sa. Prima etapă a ovoimplantatiei este NIDAȚIA blastocitului uman sau implantația,
care începe în ziua a 6 a și se termină în ziua a 12 a, a 13a de la fecundare. Sediul implantării se
află obișnuit în parte superioară a cavității uterine. Alteori, implantația se realizează la nivelui
corpului uterin sau al fundului uterin.

Spermatozoidul (spermii)

Este o celula sexuală masculină, cu lungimea de 50-70 μm, alcătuită din cap (lung de 2-3
μm), gât, corp și flagel (coadă). Capul este protejat de o membrană, în interior având un nucleu
mare înconjurat de un strat subțire de citoplasmă. Gâtul conține un mare număr
de mitocondrii care asigură energia necesară flagelului. Prin mișcarea sa, flagelul comunică
spermatozoidului o viteză de 1-3 mm/min.
Flagelul ajută spermatozoidul să se deplaseze spre ovul, spermatozoidul fiind o celulă
mobilă.

14
Boli Ale Aparatului Genital Feminin
Vaginită
Este de obicei însoțită și de inflamația vulvei (vulvo-vaginite). Cauza este infecțioasă și
se datorează fie germenilor banali, fie gonococului, fie parazitului tricomonas sau unor micoze
(ciuperci).
Formele clinice variază în funcție de germenul care le produce. În general se
manifestă prin usturime și dureri intensificate de urinat și de raporturi sexuale. Uneori se
instalează și mâncărimi violente.
În infecția cu tricomonas secreția vaginală este spumoasă, aerată, de culoare galben-
verzuie; în infecțiile micotice secreția este groasă, grunjoasă, iar ca simptomatologie predomină
senzația de mâncărime.
Tratamentul vaginitei indiferent de cauza care a provocat-o, trebuie aplicat
ambilor parteneri, deoarece bărbatul aparent sănătos, este în realitate purtător de parazit și poate
reinfecta femeia.Tratamentul constă în administrarea pe gură (orală) a medicamentelor specifice
la ambii soti; femeia însă trebuie să facă și un tratament local cu ovule și irigații vaginale.
În perioada tratamentului este obligatorie abstinență sexuală. Uneori pentru o vindecare sigură
este necesară repetarea tratamentului.
Folosirea de medicamente în irigații vaginale fără indicații precise poate să
agraveze boală și să dea complicații. Pentru prevenirea vaginitelor este obligatorie respectarea
riguroasă a normelor de igienă intimă și a vieții sexuale. Raporturile sexuale întâmplătoare, cu
persoane necunoscute, de cele mai multe ori se plătesc prea scump.

Metrită
Metrită, inflamația uterului, poate fi localizată la nivelul colului uterin (metrită cervical
sau cervicita) sau a corpului uterin. Metritele cervicale sunt destul de frecvente și semanifestă
prin scurgere abundență, cu aspect vascos sau mucopurulent, datorită infectarii glandelor colului
uterin .În metrită cervicală se mai pot produce eroziuni în jurul orificiului colului uterin sau
chiar adevărate răni care sângerează puțin. De aceea la apariția acestor semne nu mai are rost să
se amâne consultația medicului, care de la caz la caz face un examen colposcopic, iar în cazuri
care ridică suspiciuni, o biopsie. În urmă stabilirii diagnosticului trebuie urmat tratamentul
corespunzător (aplicarea de ovule și pansament pe col, diatermocoagularea - distrugerea cu
ajutorul curentilor electrici de înaltă frecvență a mucoasei afectate sau tratamentul chirurgical
care constă în extirparea colului uterin).
.În ultimii ani s-a generalizat un tip de examen citologic denumit test Babeș-
Papanicolau,în toate colectivitățile de femei. Acest examen simplu s-a dovedit a fi foarte eficace
în depistarea precoce a cancerului uterin. De aceea în interesul propriei lor sănătăți, femeilet
rebuie să se prezinte, cu încredere, la cabinetul medicului ginecolog, pentru un consult de rutină,
cel puțîn o dată pe an.

Anexita
Anexitele, inflamații ale trompelor și ovarelor sunt numite și salpingo-ovarite sau
metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamația interesează în grade diferite atât uterul,
cât și trompele cu ovarele. Leziunile predominante sunt de obicei la nivelul trompei (salpinge),
ovarul fiind mai rar și în mică măsură atins de procesul inflamator. Leziunile anexiale sunt de
obicei bilaterale, însă mai accentuate într-o parte.

15
 Simptomatologia bolilor aparatului genital la femeie se caracterizează în formele
acute prin dureri de abdomen și în durerea spatelui, febra, secreție vaginală abundență
sau pierderi de sânge. Intensitatea durerilor este variabilă: uneori sunt surde, alteori violente și
exagerate de eforturi de urinare, de scaun etc.
Tratamentul care constă în administrarea de antibiotice, calmante vitaminoterapie, repaus
la pat, poate duce la vindecare. Nici în acest domeniu medicamentele singure nu pot să ducă la
rezolvare deplină, nu pot să facă minuni. În cazul tratamentului necorespunzător vindecările care
survin nu sunt depline, apărând recidive frecvente, complicații și, treptat, boală se cronicizează.
Anexită cronică se caracterizează prin dureri persistente în bazin uni sau bilaterale,
accentuate de frig, oboseală, menstruație. Raporturile sexuale dureroase și ele, încep să fie
evitate. Deseori apar tulburări menstruale .Sterilitatea este una din urmările frecvente ale
inflamațiilor genitale cronice. Tratamentul formelor cronice fiind mai dificil și de lungă durată,
trebuie luate toate măsurile pentru a se evita îmbolnăvirea acută, iar când această are loc, trebuie
tratată cu toată grijă până la completa ei vindecare.
-

16
Bibliografie

- https://ro.scribd.com/document/553642092/OVULATIA-fecundatia-migrarea-nidatie;
- https://ro.scribd.com/document/481945978/Fecundatia-Si-Nidatia-Segmentatia-Zigotului;
- https://ro.scribd.com/doc/177351880/Lp1-spermatozoidul;
- B. Voiculescu, C. Ciornei Cezar, Th. Niculescu, C. Nita, C.Salavastru, R. Carmaciu,
Anatomia și Fiziologia omului, Ediția a III-a Adaugită, Ed. Corint.
- Ovarul Polichistic | PDF (scribd.com);
- Torsiunea ovariana: Cauze, simptome, complicatii si tratament | Reginamaria.ro;
- Boala Inflamatorie Pelvina | PDF (scribd.com);
- Cervicita | PDF (scribd.com);
- Boli Ale Aparatului Genital Feminin | PDF (scribd.com).
-

17